Relatia dintre motivatie si afectivitate

Pentru inceput, vom defini cei doi termeni:

Afectivitatea reflecta raportul de discordanta sau concordanta dintre starile interne ale
subiectului(factori motivationali) si factorii externi sub forma unor trairi specifice. Aceasta poate fi
influentata in mod pozitiv sau negativ prin satisfacerea sau nesatisfacerea unor nevoi.

Satisfacerea acestor trebuinte genereaza fericire, placere, multumire(stari afective pozitive).

Nesatisfacerea acestora genereaza tristete, nemultumire, neplacere(stari afective negative).

Motivatia este procesul psihic ce consta in ansamblul trebuintelor(fiziologice sau psihologice) care
sustin activitatea omului.

Aceste trebuinte/nevoi pot fi clasificate pe mai multe trepte, conform piramidei lui Maslow.

După cum se înţelege de la sine, nevoile de pe primele nivele sunt esentiale, mai puternice, decat
cele de pe urmatoarele nivele. Dacă nevoile principale nu sunt satisfăcute, individul nu simte nevoia
de satisfacere a nevoilor de pe treptele superioare. Nesatisfacerea oricăror nevoi (primele 4) îi
produce omului sentimente de lipsă, discomfort şi frustrare(stari afective negative)

Starile afective
Starile afective se impart in:

-primare( rasul in hohote, plansul zgomotos, frica)

-complexe( bucuria sau tristetea)

-superioare(sentimentele-iubirea, ura, admiratia,) si pasiunile(pasiunea pentru pictat, scris, desenat)

Intensitatea afectivitatii este mai ridicata in cazul starilor superioare si mai slaba in cazul starilor
primare si complexe. Aceasta poate varia in functie de motivatie si situatie. Pentru sentimente si
pasiuni durata poate fi permanenta.

Afectivitatea poate ajuta si la rezolvarea problemelor impreuna cu gandirea si motivatia. O probema

poate genera stari afective negative care ne pot ambitiona, motiva sa o solutionam.