Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eseu
Respirări
Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars
de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a
sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot.
II
Dacă vrei să existe cinste şi curăţenie, fii chiar tu însuţi cinstit şi curat. Abia după
aceea vezi şi bucură-te dacă mai există în afara ta cinste şi curăţenie. Abia după aceea
întristează-te şi scuipă dacă în afara ta nu există cinste şi curăţenie.
III
Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn
să se poată odihni oricând sufletul ţării.
Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un
vin şi de un viu.
IV
Limba română este maica mea. Ea m-a trimis la şcoli şi armată. De câte ori îi scriu,
scriu: Al vostru, care vă doreşte sănătate şi care este sănătos!
VI
VII
Cel mai mare noroc e să ari, ori să ridici pământul în picioarele lui.
VIII
IX
Dacă nu eşti în stare să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, nu-i va fi
niciodată nimănui dor de tine.
XI