Calamități naturale: în sprijinul victimelor

Obiective:

- Să exploreze reacțiile provocate de inundații;

- Să reflecteze la posibilitățile pe care le au oamenii de a acționa în condiții de calamități
naturale;
- Să dezvolte deprinderi de comunicare în situații de interacțiune socială.

Metode și tehnici: scriere liberă, discuție, lectură

Materiale necesare: foi A4, ilustrații cu inundații, markere, tablă, cretă, copii ale textului
(Anexa 1).

Desfășurarea activității:

1. Cereți elevilor să indice cuvinte care exprimă emoții și sentimente (de exemplu: tristețe,
supărare etc.) și să explice motivele pentru care avem sentimentele respective. Scrieți pe tablă
cuvintele pe care le-au indicat elevii. Pe baza ilustrației, inițiați o discuție despre trăirile pe care
le au oamenii afectați de dezastrele naturale și motivele care generează aceste trăiri.
2. Cereți elevilor să completeze diagrama și să explice emoțiile și sentimentele pe care le
au atunci când se gândesc la inundații. Discutați despre empatia cu victimele afectate de aceste
dezastre naturale.

Tristețe – au murit iritare

oameni

Ce simți când te gândești la

inundații? De ce?

îngrijorare
neajutorare

mânie

3. Cereți elevilor să citească textul (Anexa 1) și să identifice sentimentele pe care le au

oamenii afectați de inundațiile și grijile lor. Apoi, cereți-le să indice acțiuni pe care le pot iniția
pentru a-i ajuta pe cei care suferă de pe urma inundațiilor și a altor dezastre naturale. Conduceți o
discuție despre reacțiile elevilor referitoare la calamitățile naturale, subliniind modul în care
emoțiile și sentimentele puternice îi pot determina pe oameni să acționeze.

Anexa 1
Despărțirea de Rast
25 aprilie 2006, adaptare după Yrsa Grune
”Nu știm cum s-a rupt digul. Într-o dimineață ne-am trezit cu apa în grădină. Și creștea în
permanență. Așa că, duminică, am fost nevoiți să plecăm de acasă. Luni, apa ajunsese la
nivelul acoperișului.” B. își șterge lacrimile din ochi. S-a născut acum 52 de ani pe malul
Dunării, în satul Rast din județul Dolj.
”În satul nostru nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva”, spune ea.
Evacuată temporar din cauza inundațiilor, I. stă împreună cu fiica ei, A., și băiețelul acesteia
de 3 ani, S., în sala de sport a școlii aflate la câțiva kilometri distanță de Rast.
Pe măsură ce înaintăm, de-a lungul drumului, ici și acolo, se pot vedea corturi și adăposturi
temporare. La exact 3 km de Rast, pe stânga, zărim o tabără de corturi. M.V., directoarea
Societății de Cruce Roșie din România, ne spune că oamenii din Rast care au fost evacuați –
conform autorităților locale, aproximativ 1400 de persoane dintr-o populație de 4000 de
locuitori – au ales ei înșiși acest loc. Terenul este al localnicilor. De-o arte a drumului,
oamenii și-au ridicat adăposturi din ce au avut – rogojini, folii de plastic sau pături.
Crucea Roșie din România a oferit 50 de corturi din depozitele proprii, iar armata a furnizat
și ea 20 de corturi care se pot adăposti câte 3-4 familii fiecare. Inundațiile au devastat rău, în
special, această zonă fierbinte a României, ia suferința oamenilor este uriașă.
Prin apă
Pe măsură ce ne apropiam de Rast, drumul este acoperit de ape și înaintăm tot mai greu cu
mașina. Începem să realizăm cât de gravă este situația. Avem noroc cu niște țărani care,
amabil, se oferă să ne tracteze cu tractorul. Se întorc în sat să vadă ce mai pot salva de prin
case și să-i ajute pe oamenii rămași să plece.
Încet, convoiul înaintează de-a lungul drumului inundat. Marginile drumului sunt marcate cu
stegulețe galbene; numai așa știm ce drum să urmăm. Primul lucru pe care-l vedem pe partea
stângă, la intrarea în Rast, este cimitirul, inundat și el. Oamenii au fețele crispate și nimeni nu
ne spune nimic. În sfârșit, convoiul iese din apă. Ne întâlnim cu oamenii care s-au strâns și
așteaptă camioanele militare sau tractoarele cu care să plece din sat. Oprim și, după ce îi
luăm, pornim din nou. Mai facem câțiva metri și drumul dispare din nou sub ape. Un om își
șterge ochii cu batista. ”Asta-i casa lui”, spune cineva și arată cu degetul spre dreapta, unde
se vede o casă mistuită de foc. Omul plânge în tăcere și nu se poate opri să nu mai privească
câteva clipe prăpădul. De noi se apropie o barcă cu trei bărbați. În barcă au un televizor,
mobilă și alte lucruri pe care le-au luat de-acasă.