Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.Terminologie
Pentru întelegerea descrierii dintilor si arcadelor dentare este necesar sã fie
cunoscute o serie de notiuni prin care sunt desemnate elementele componente ale
acestora.
În acest sens, terminologia de bazã utilizatã în morfologie devine indispensabilã.
Morfologic si funcþional orice dinte este alcãtuit din coroanã, rãdãcinã si colet.
Coroana dentarã.
Anatomic este portiunea extraalveolarã a dintelui, acoperitã de
smalt, vizibilã în cavitatea bucalã.
Coroana dentarã clinicã se defineste ca acea portiune a dintelui care se vede în
cavitatea bucalã putând cuprinde coroana anatomicã precum si o parte din rãdãcina
anatomicã.
Rãdãcina.
Anatomic rãdãcina este portiunea intraalveolarã a dintelui acoperitã de
cement care nu se vede decât pe radiografie sau când dintele este extras.
Apexul.
Reprezintã vârful rãdãcinii si este locul de comunicare a continutului dentar
(pulpa dentarã) cu tesuturile înconjurãtoare ce contribuie la nutritia, inervtia si
mentinerea dintelui în alveolã.
Coletul.
Reprezintã linia de separatie dintre coroanã si rãdãcinã.
Coroana este alcãtuitã din smalt,dentina si camera pulpara; rãdãcina din cement,
dentinã si canalul radicular (Fig III.2)
Smaltul.
Este substanþa organo-mineralã ce acoperã coroana dintelui si care se prezintã
sub formã de prisme microscopice legate între ele printr-o substantã organicã.
Duritatea sa este puþin inferioarã celei a diamantului sau carborundului, materiale
abrazive folosite pentru slefuirea dintilor.
Cementul.
Este substanþa organo-mineralã, asemãnãtoare osului, care acoperã în strat
subtire rãdãcina pe toatã suprafata ei. În mod normal nu este vizibil, ci doar atunci cînd
dintele este extras sau gingia s-a retras foarte mult. Cementul participã la fixarea
dintelui în alveolã.
Dentina.
Este substanþa organo-mineralã care formeazã masa de bazã a dintelui atât
la coroanã cât si la rãdãcinã.
Camera pulparã.
Este cavitatea cuprinsã în interiorul coroanei dintelui; are o formã asemãnãtoare
coroanei si volumul de 4-5 ori mai mic.
Pulpa dentarã.
Este tesutul complex, înalt diferentiat, de origine conjunctivã, alcãtuit
din vase sanguine, limfatice si fibre nervoase ce se aflã în camera pulparã si canalul
radicular.
Îmbolnãvirea pulpei dentare este însotitã de dureri puternice, care reclamã interventia
de urgentã a medicului stomatolog.
Arcada dentarã.
Reprezintã totalitatea dintilor de la nivelul unui maxilar.
Ocluzia.
Ocluzia este contactul static dintre marginile incizale si suprafetele ocluzale
ale dintilor antagonisti (de pe cele douã arcade).
Cuspidul.
Este vârful piramidei (a lobului) participând direct la triturarea alimentelor.
De la nivelul cuspidului pleacã 2 creste: cresta ocluzalã (mezialã si distalã) si creasta
esentialã (vestibularã si oralã).
LAMINA DURA
II. SISTEME DE NOTARE A DINTILOR PERMANENTI
Nevoia de a se putea comunica între diferiti specialisti atât verbal cât si grafic, a condus
la elaborarea unor modalitãti de a desemna, nota si identifica dintii. Exista astãzi mai
multe sisteme de notare a dintilor, a cãror utilizare este mai mult sau mai puþin generalã.
Se deosebesc sistemele de notare a dinþilor permanenti si temporari.
Toate sistemele de notare au comun patru elemente:
1. Cele douã arcade dentare, maxilarã si mandibularã se împart în 4 sectoare: drept
superior si inferior, stâng superior si inferior, prin douã linii perpendiculare ce reprezintã
planul medio-sagital si planul de ocluzie (Fig. III.12).
2. Identificarea hemiarcadei se face printr-o cifrã, literã sau a unui semn matematic
3. Desenul sau schema reprezintã imaginea pacientului asezat în fata examinatorului,
dreapta schemei corespunzând pãrtii stângi a examinatorului.
III. SISTEME DE NOTARE A DINTILOR TEMPORARI
CADRANUL 5 CADRANUL 6
CADRANUL 8 CADRANUL 7
RADACINI SI CANALE MAXILAR
MV=mezio-vestibulara
DV=disto-vestibulara
P=palatinala
PLANURI :
- SAGITAL
- CORONAL/FRONTAL
- AXIAL
Sectiune axiala
Sectiune sagitala prin incisivi