Patimile

 „ Patimile sunt ușa închisă în fața curăției. Dacă omul nu

va deschide acestă ușă zăvorâtă, nu va intra pe tărâmul
neprihănit și curat al inimii”- Sf. Isaac Sirul

 Cauza principală a patimilor omului după Sf. Părinți este

IUBIREA DE SINE.

 Antropologia creștină descrie 8 păcate de moarte

fundamentale împărțite în :

 TRUPEȘTI
I. Mâncatul - lăcomia pântecelui
sursa lor se află
II. Curvia în domeniul
III. Acumularea de bunuri materiale sufletesc

 Ansamblu patimilor se numește neînfrânare, adică nepriceperea de a te

folosi întru slava lui Dumnezeu de ceea ce ți s-a dăruit pentru a-ți menține
puterile pe acest pământ.

 SUFLETEȘTI
I. Mânia
II. Întristarea
III. Trândăvirea (akedia)
 În patimile sufletești , omul ridică egoismul său la rangul de principiu
suprem de viață .
 DUHOVNICEȘTI
I. Slava deșartă
II. Trufia

Înaintea oricărui păcat, în om are loc un război la

nivelul gândului, încheiat prin biruință sau prin
înfrângere.
Acest război lăuntric se împarte în următoarele etape:
 orice gând, imagine, senzație, amintire a unei plăceri
trecute, care îi trece prin cap omului
 „e fără de păcat” fiindcă nu depinde de noi – după Sf
Simeon noul Teolog – ci vine după ce diavolul împreună
 Momeala cu dracii a dobândit acces la om, care a fost izgonit din
Rai și de la Dumnezeu pentru neascultare, iar in starea
acesta de izgonire cel viclean poate zdruncina gândurile și
mintea oricui.

 Însoțirea
 discuția cu gândurile venite și acceptarea de bunăvoie a
rămânerii lor în noi - după Sf. Părinți

 Primirea cu bunăvoință de către suflet a gândului - după

 Învoirea Sf. Părinți

 Robirea
 E starea sufletească ce năzuiește spre gândul venit și iese
din dispoziția duhovnicească

 Patima
 Obișnuință cuibărită în om
 Înclinația transformată deja în stare obișnuită
 Maximă: „ semeni obișnuință , culegi caracter”
 1. Patima lăcomiei pântecelui și învingerea ei

„Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile

voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua
aceea să vină peste voi fără de veste, ca o cursă” Lc. 21, 34-
35