Productiile populare si culte (basme, povesti, povestiri, doine, cantece de leagan,

proverbe, ghicitori, etc) au fost dintotdeauna fondul de aur al literaturii pentru copii.
Literatura pentru copii este considerata ca parte integranta a literaturii nationale si
universale ce cuprinde creatiile literare, care prin profunzimea mesajului, gradul de
accesibilitate si nivelul realizarii artistice intra intr-o relatie afectiva cu copiii. Acest gen
de literatura se distinge de literatura in general in functie de particularitatile de varsta si
psiho-individuale, cuprinzand, deci, scrieri destinate copiilor, din litaeratura populara si
culta, opere selectate pe intelesul celor mici si cu precadere deosebit realizate estetic.
Creatiile adresate copiilor abordeaza universul vietii, dar se respecta principiul
accesibilitatii.
Prin expunerea unor valori etice, estetice in relatia cea mai potrivita pentru a fi
perceputa, literatura pentru copii capata o valoare educativa pe care societatea a
utilizat-o pentru imbogatirea culturii sale.
Evident, povestile preferate, ascultarea acasa si la gradinita sunt basmele.
Basmul este specia eticii populare si culte, in proza sau mai rar in versuri, de mare
intindere, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La
actiune participa personaje imaginare cu puteri supranaturale ce reprezinta binele si
raul; din confruntarea lor ies invingatoare fortele binelui pentru ca ele reprezinta
idealurile omului si ale comunitatii in care traieste.
Basmul este situat intr-un univers care cuprinde doua lumi: cea reala a oamenilor si cea
imaginara creata de fantezia poporului.
Unul dintre cei mai cunoscuti si indragiti autori de basme este H. Ch. Andersen.
El s-a nascut pe 2 aprilie 1805 la Odense, Danemarca si este unul dintre cei mai mari
creatori de basme din literatura universala, care a ridicat efectiv basmul din literatura
universala apropiindu-l de poezie si filozofie. In timpul vietii el a fost
celebrat de regalitate si aclamat pentru ca a adus bucurie copiilor din intreaga Europa,
basmele sale fiind traduse in peste o suta de limbi si continua sa fie publicate in
milioane de exemplare in intreaga lume.
H.Ch. Andersen a reusit sa imbine miraculosul cu elementele comune ale vietii
oamenilor simpli, sa ilustreze ca indiferent de piedicile puse, binele invinge intotdeauna
raul.
Continutul bogat in aspecte noi de viata, stilul viu, plin de miscare si imaginatie,
deosebesc creatiile lui Andersen de cele populare. La acestea mai adaugam doua
elemente care caracterizeaza povestile sale:
1) basme inspirate din folclorul tarii sale, auzite in copilarie si repovestite asa cum i-a
placut scriitorului. Includem aici: "Hainele cele noi ale imparatului", "Porcarul", "Klaus cel
mic si Klaus cel mare", "Amnarul", etc;
2) basme pe care scriitorul le considera propriile sale creatii : "Lebedele", "Mica sirena",
"Privighetoarea", etc. Sursa de inspiratie a constituit-o, de multe ori, pe langa basmul
popular, viata sufleteasca bogata si nuantata a povestitorului.
Figura mamei scriitorului, cu viata ei plina de privatiuni, i-a inspirat basmul "N-a fost
buna de nimic". Eroul din basmul "Ce povestea batrana Ioana" are trasaturile tatalui
sau. "Fetita cu chibrituri" a fost imaginata dupa sora sa vitrega Maria, pierduta de mica
in capitala tarii.
V iata intima a scriitorului, deseori nefericita, i-a inspirat unele dintre cele mai frumoase
basme, printre care "Mica sirena" si "Privighetoarea".
Personajele care populeaza basmele sale sunt adevarate simboluri ale calitatilor
omenesti: curaj, bunatate, modestie, inteligenta, iar altele reprezinta defecte omenesti:
ingamfarea, rautatea, invidia, siretenia, minciuna, etc. Prin continutul lor ele influenteaza
conduita morala a micilor cititori, le cultiva acestora trasaturi pozitive de caracter,
determinandu-i sa le dispretuiasca si sa le inlature din comportamentul lor pe cele
negative.
Printre cele mai frumoase povesti ale sale sunt:
? Printesa si mazarea ( cunoscuta si ca Adevarata printesa ) - 1835
? Degetica - 1835
? Mica sirena - 1836
? Hainele cele noi ale imparatului - 1837
? Lebedele - 1838
? Soldatelul de plumb - 1838
? Privighetoarea - 1844
? Ratusca cea urata - 1844