Johann Sebastian Bach

Johann Sebastian Bach este unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. S-a născut la 21 martie
1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de
curte.
Bach a început să înveţe la Şcoala gimnazială din Eisenach. A urmat apoi liceul din Ohrdruf,
unde a studiat latina, greaca, literatura, istoria şi muzica. În acelaşi timp, a învăţat, sub
supravegherea tatălui său, mânuirea viorii.
După ce a rămas orfan, fratele său mai mare, Johann Christoph, organist la Ohrdurf, l-a
învăţat să cânte la clavecin şi orgă. De altfel, muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-
a lungul întregii sale vieţi (a compus 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru
orgă).
Compoziţia a învăţat-o cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.
La 15 ani activa deja ca membru al corului din Ohrdruf. După ce a părăsit oraşul, a ajuns la
Luneburg, unde a compus pentru organistul G. Boehm şi unde a descoperit muzicienii
francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea.
A compus prima cantată în 1704 şi li-a creat foarte repede reputaţia unui improvizator plin de
virtuozitate.
La 21 de ani s-a căsătorit cu verişoara sa, Maria Barbara, cu care a avut 7 copii. În această
perioadă era angajat ca organist la Muhlhausen, unde a compus numeroase cantate noi (131,
71, 196) şi „Actus tragicus”.
La invitaţia ducelui Wilhelm Ernst, pleacă la Weimar, unde obţine postul de organist de
curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani, între 1708 şi 1717. Aceasta a fost o perioadă
fericită în viaţa lui Bach: a compus numeroase lucrări pentru orgă („Toccata în re major” –
1709, „Alla breve în re minor” – 1709, „Orgelbuchlein” – 1717), cantate şi piese pentru
clavecin. De altfel, cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii
de lucrări în acest gen.
Oratoriile ocupă un loc important în creaţia lui Bach (Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paşti,
Oratoriul Înălţării).
Bach a semnat şi lucrări muzicale cu caracter didactic, „Clavecinul bine temperat”, două
concerte pentru vioară (în la minor şi mi major), un concert pentru două viori în re minor,
două suite în do major şi do minor ş.a.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele 6 concerte instrumentale
brandenburgice, pe care Bach i le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe de Brandenburg-
Schwedt.
În anul 1720, soţia sa, Maria Barbara, moare şi, la câteva luni distanţă, Bach se recăsătoreşte
cu cântăreaţa Anna Magdalena Wulken, cu care va avea 13 copii.
În 1723 a fost numit cantor la biserica Saint-Thomas din Leipzig. Se înscrie în Consiliul
oraşului şi, în acelaşi timp, ocupă şi postul de profesor de muzică la Tomasschule (fundaţie
augustiniană datând din 1212).
Compune cantate pentru toate duminicile şi sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor
Saint-Thomas şi Saint-Nicolas (în total peste 300 de cantate). Organizează un cor format din
elevii de la Thomasschule şi un mic cor compus din interpreţi în majoritatea lor cantori
bisericeşti. Din această perioadă datează „Ofranda muzicală”, „Magnificat” (1723), „Patimile
după Ioan” (1723), „Patimile după Matei”(1729), „Oratoriul de Crăciun”(1734)…
Efectele muncii sale titanice încep să se resimtă, iar starea sănătăţii sale începe să se
înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un celebru chirurg englez, dar fără
succes, Bach pierzându-şi vederea.
A murit la 28 iulie 1750, la Leipzig.
Compozitor admirat pe plan internaţional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol
după moartea sa, când Mendelssohn Bartholdy a dirijat, în anul 1829, „Patimile după Ioan”.
Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia operei.

Szabo Brigitta
cls. X-C, CNU