Giurgea Andrei-Gabriel

Grupa 102, Seria I, I.D.

Decretul Președintelui de instituire a stării de urgență

Temă de control la disciplina Drept Administrativ

Pe data de 16 martie 2020, Președintele României, domnul Klaus Iohannis a semnat decretul
privind instaurarea stării de urgență pe teritoriul României, decizie luată pentru a împiedica
răspândirea pandemiei cu virusul SARS CoV-2.

Potrivit articolelor 80, alin (1) și art. 93 din Constituție, Președintele ,, reprezintă statul român și
este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării” și ,,instituie,
potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară [...] și solicită Parlamentului
încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.”. De asemenea, pentru ca
decretul să fie valabil este necesară contrasemnarea acestuia de către prim-ministru și publicarea
imediată în Monitorul Oficial al României.

Conform O.U.G. nr.1/1999, , referitoare la regimul stării de asediu și regimul stării de urgență
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.453/2004., starea de urgență reprezintă
ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile
pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în situații
precum ,, Existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori
funcționarea democrației constituționale” sau ,, Iminența producerii ori producerea unor
calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor
dezastre”. Art. 14 presupune cerințele conținutul normativ al decretului, literele d) și e) mai exact
sunt integrate:,, d) măsurile de primă urgență ce urmează a fi luate; e) drepturile și libertățile
fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale art. 4
din prezenta ordonanță de urgență”.
Prin instituirea stării de urgenta pe tot teritoriul României, dar și în conformitate cu dispozițiile
art.53 din Constituție si potrivit dispozițiilor art.4 din O.U.G. nr.1/1999, a fost posibila
restrângerea exercițiului unor drepturi si al unor libertăți. Astfel, “proporțional cu gravitatea
situației ce a determinat instituirea” acestor masuri, dar si in scopul de a preveni răspândirea
virusului COVID-19, a fost restrâns exercițiul următoarelor drepturi si libertăți fundamentale
înscrise in Constituția României : a) libera circulație ; b) dreptul la viață intimă, familială și
privată; c) inviolabilitatea domiciliului ; d) dreptul la învățătură ; e) libertatea întrunirilor ; f)
dreptul la grevă ; g) dreptul la proprietate privată ; h) libertatea economică. Așa cum este
prevăzut in art.5 din O.U.G. nr. 1/1999, “ Starea de asediu se poate institui pe o perioada de cel
mult 60 de zile, iar starea de urgenta, pe o perioada de cel mult 30 de zile.” Însă, art.15 din
O.U.G. nr. 1/1999, ”În funcție de evoluția situațiilor de pericol, Președintele României, cu
încuviințarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite și poate extinde sau restrânge
aria de aplicare a acesteia. ”În plus, potrivit art.16 din O.U.G. nr. 1/1999, starea de urgenta
încetează “ la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.”

În continuare, regula regimului juridic care se aplică decretelor, potrivit art.10 din O.U.G. nr.
1/1999, hotărârile care prevăd instituirea stării de urgență sunt supuse în mod expres
contrasemnării de către prim-ministru, lucru care este prevăzut în art. 100 din Constituția
României.

O altă atribuție a Președintelui în raport cu Parlamentul este operațiunea de promulgare a legii,

iar în cazul de față acest control parlamentar este reprezentat de adoptarea ulterioară a
Parlamentului, în cel mult 5 zile a hotărârii adoptate de Președinte. În cazul în care Parlamentul
nu ar fi încuviințat instituirea stării de urgență, Președintele ar fi avut obligația de a revoca
decretul, iar măsurile dispuse și-ar fi încetat aplicabilitatea.

În concluzie, din punct de vedere al naturii juridice, decretul de instituire a stării de urgență pe
teritoriul României, Decretul nr.195/2020 ,emis în conformitate cu art. 92 și art.93 din
Constituție poate fi considerat un act administrativ normativ, el nereprezentând un exercițiu al
puterii discreționale a Președintelui, deoarece decizia a fost luata de șeful statului in urma unei
dezbateri purtate în Consiliul Suprem al Apărării Naționale, al cărui președinte este chiar
Președintele României.