HIDROSFERA

Hidrosfera reprezintă învelișul de apă al Pământului și cuprinde atât stările de agregare ale apei (vapori de
apă, apă și gheață); cât și forme sub care aceasta se află (ghețari, oceane, mări, râuri, etc.).
Molecula de apă prezintă o proprietate deosebită: se poate afla simultan în toate cele 3 stări de agregare.
Trecerea de la o stare de agregare la alta, se realizează printr-o serie de procese fizice. Sistemul funcțional al
circulației hidrosferei, se numește circuitul apei în natură.

Componentele hidrosferei:
1. Apa mărilor și oceanelor
2. Apele curgătoare (râuri, lacuri, ghețari, etc.)
3. Apa din atmosferă

Cea mai mare parte a hidrosferei o reprezintă apa sărată(97%); iar apa dulce o parte foarte mică(3%).
Știința care studiază hidrosfera este hidrologia.

Apele continentale
Sunt cele care se află la suprafața continentelor: râuri, fluvii, ape subterane, apa din sol, izvoare, lacuri,etc.Sunt
organizate pe bazine hidrografice.

Oceanele
 Bazinele oceanice: Oceanul Pacific, Oceanul Indian, Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic.
 Caracteristici: întindere, formă, țărmuri, curenți maree, mări înconjurătoare.

Ghețarii
Sunt mari acumulări de gheață, care se află în regiuni cu temperaturi foarte scăzute.
Pot fi:
a. Montani (alpini)=ocupă suprafețele sistemelor montane înalte și foarte înalte și se caracterizează printr-o
formă și un relief specific.
b. De calotă=alcătuiesc cele două calote glaciare actuale: Groenlanda și Antarctica.

Apele continentale și oceanice

o Reprezintă cea mai mare subdiviziune a hidrosferei (97,5% din cantitatea de apă a acesteia și 71% din suprafața
terestră).
o Temperatura apelor oceanice provine de la încălzirea pe care radiația solară o produce la suprafața oceanului.
o Temperatura scade la Ecuator (25oC-30oC).
o La Poli: -2 oC
o În zona polară, apa oceanică îngheață, formând banchiza (apă marină înghețată).
o Temperaturile maxime ale apelor oceanice ajung la 35 oC, în mările marginale, supraîncălzite: Marea Roșie și
Golful Persic.
o Salinitatea= concentrația în săruri dizolvate.
o Este legată de volomul evaporației și de temperatura apei.
o Cea mai ridicată salinitate se întâlnește în mările cu evaporație puternică (Marea Roșie și Golful Persic)40‰
o Ape cu o salinitate mai redusă se întâlnesc în regiunile din jurul ghețarilor continentali.
o Alte proprietăți ale apei: culoare, densitate, transparență, etc.
o Valurile=mișcări ondulatorii ale apei, majoritatea produse de vânturi, dar și de cutremure și erupții vulcanice
subterane.
o Mareele=oscilații ale nivelului oceanului, care reprezintă ridicări (flux) sau coborâri (reflux).
o Sunt datorate atracției combinate și complementare exercitate de Lună și de Soare asupra suprafeței oceanice.
o Mareea este de 1-2 m, dar poate ajunge și la 19,6 m, în Golful Fundy.
o Curenții oceanici= deplasări ale unor mase mari de apă, care se produc la suprafața oceanului.
o Sunt influențați de rotația Pământului.
o Pot fi, după temperatură: curenți calzi și reci.
o Există mișcări verticale de lungă durată ale nivelului oceanului, numite mișcări eustatice.
o Un sistem hidrografic spațial bine individualizat, îl reprezintă Marea Neagră.

Apele continentale

Cuprind:
1. Apele de suprafață: curgătoare (pârâu, râu, izvor, etc.) și stătătoare(lacuri, bălți, etc.)
2. Apele de adâncime
Elementele unui râu:
a. Izvor (locul de formare a apei)
b. Cursul râului (superior-munte; mijlociu-deal, podiș și inferior-câmpie)
c. Gura de văsare: Deltă

o Suprafața de pe care o apă curgătoare își adună apele se numește bazin hidrografic. Bazinele hidrografice vecine
se separă prin cumpăna de ape, linia care urmărește cele mai mari înălțimi.
o Apele curgătoare se alimentează din ploi, din topirea zăpezilor și a ghețarilor, din apele subterane.
o Modul lor de alimentare le influențează debitul, adică volumul de apă (măsurat în litri sau m 3) care se scurge într-
un anumit loc al cursului de apă în timp de o secundă.
o Pe parcursul anului, debitul unui râu variază. La creșteri mai mari ale debitelor se produc revărsări și inundații.
o Apele stătătoare sunt reprezentate de lacuri, bălți și mlaștini.
o Lacul este o masă de apă acumulată într-o depresiune (adâncitură) a scoarței terestre.
o Se deosebesc două categorii de lacuri: naturale și antropice (lacuri create de oameni pentru satisfacerea
anumitor nevoi: producerea de energie electrică, piscicultură – creșterea peștilor –,alimentarea cu apă a
localităților, irigații, agrement etc.).
o După modul cum s-a format depresiunea în care s-a acumulat apa, există mai multe tipuri de lacuri naturale:
o lacuri tectonice, formate în depresiunile tectonice;
o lacuri vulcanice, formate în craterele vulcanice;
o lacuri glaciare, dezvoltate în depresiunile create prin eroziunea exercitată de către ghețari;
o lacuri de baraj natural,formate prin bararea (închiderea) unor văi de mase mari de roci provenite de pe
versanți;
o lacuri fluviatile formate în lunca unor râuri (lacuri de luncă);
o lacuri litorale rezultate prin închiderea, cu cordoane de nisip depus de apele mării sau ale oceanului, a unor
golfuri (numite lagune) sau a gurii de vărsare a unor râuri (numite limanuri marine).
o Lacurile antropice au fost amenajate prin bararea unor cursuri de apă în diverse scopuri.
o Tipurile de lacuri antropice sunt: lacurile de acumulare sau hidroenergetice, iazurile și heleșteele.
o Bălțile sunt ape stătătoare cu întinderi și adâncimi mai mici decât lacurile. Sunt răspândite mai ales în luncile
râurilor, în delte și au vegetație și faună specifice.
o Mlaștinile sunt terenuri îmbibate cu multă apă, multe provenind din lacuri umplute cu aluviuni și vegetație.
Apele subterane

o Apele subterane sunt apele aflate în interiorul scoarței terestre.

o Apa provenită din ploi, din topirea zăpezilor sau din apele de suprafață se infiltrează în scoarță și circulă prin
fisurile și porii rocilor permeabile până ajunge la un strat de roci impermeabile.
o Stratul de roci permeabile îmbibat cu apă se numește strat acvifer.
o În funcție de adâncimea la care se află, se deosebesc două tipuri de ape subterane:
o ape freatice, când straturile acvifere sunt la adâncimi mici (până la 40 m)
o ape de adâncime, când straturile acvifere se situează la adâncimi mari.
Ghețarii

o În regiunile cu temperaturi medii anuale mai mici de 0°C, precipitațiile cad numai sub formă de zăpadă, care se
adună an de an în straturi și formează zăpezi permanente.
o Zăpada proaspătă este pufoasă, între cristalele fine de gheață existând mult aer.
o Pe măsură ce se depune, zăpada de dedesubt devine mai compactă, prin unirea cristalelor de gheață și
eliminarea aerului.
o Se formează întâi o gheață grăunțoasă care, sub greutatea straturilor de deasupra, devine cu timpul compactă,
sticloasă, transparentă și se transformă în gheață.
o Masele mari de gheață sunt denumite ghețari.
o Ghețarii se formează numai în regiunile cu zăpezi permanente.
o Prezența acestora este strâns legată de climă.
o Ghețarii montani se întâlnesc în regiunile muntoase, deasupra limitei zăpezilor permanente.
o Ghețarii de calotă sunt mase uriașe de gheață care acoperă relieful uscaturilor din regiunile polare.
o În Oceanul Arctic și în mările din vecinătatea Antarcticii prin înghețarea apei de la suprafață se formează
banchiza, o pătură de gheață cu grosimi care, în unele cazuri, ating câteva zeci de metri.
o În timpul verii, banchiza se rupe în bucăți care plutesc și se deplasează sub influența vânturilor și a curenților
oceanici.
o Din marginile calotelor glaciare se desprind blocuri mari de gheață, numite aisberguri, care plutesc sub influența
curenților oceanici, urcând până la latitudini mici, în zona tropicală.
o Din volumul total al aisbergului, doar o șesime se află deasupra apei.

Dunărea
 Dunărea este al doilea fluviu ca lungime și debit din Europa (după Volga).
 Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania), sub forma a două râuri: Brigach și Breg.
 Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea
Neagră s-a format Delta Dunării.
 Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia,
Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și 4 capitale (Viena, Bratislava,
Budapesta și Belgrad).
 Cursul Dunării are 3 sectoare:
o Cursul superior (până aproape de Viena);
o Cursul mijlociu (de la Viena la Baziaș);
o Cursul inferior (Baziaș până la vărsare).
 Aflenții sunt: Innul, Drava, Tisa, Sava, Oltul și Siretul.
 Debitele Dunării cresc primăvara și sunt mai reduse toamna (și iarna).
 În țara noastră, Dunărea are următoarele sectoare:
o Baziaș-Porțile de Fier (Defileul Dunării);
o Porțile de Fier-Călărași (Lunca Dunării);
o Călărași-Brăila (Bălțile Dunării);
o Brăila-Marea Neagră (Dunărea Maritimă).
 Condițiile de formare ale unei delte:
o Lipsa mareelor
o Prezența unei platforme extinse și la suprafață
o Oscilațiile nivelului Mării Negre