Gândirea

joi, 24 septembrie 2020

18:16
Descifrarea pp determinarea
semnificațiilor pt procesele
observate în natură.
 

Gândirea presupune descrierea, înțelegerea, explicarea și descifrarea informațiilor.

Explicarea pp detalierea mecanismelor ce guvernează legile naturii.

 
Descrierea reprezintă procedeul prin care este clasificată structura internă sau externă a unui obiect sau
a unui proces.
 
Înțelegerea reprezintă sesizarea existenței unei legături între noile cunoștințe și vechile cunoștințe.
 
Definiție: Gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită și generalizat-
abstractă- sub forma noțiunilor, judecăților și raționamentelor- a însușirilor
comune, esențiale și necesare ale obiectelor și a relațiilor dintre acestea.
 
 
 
Caracterul mijlocit constă în aceea că ea nu operează direct asupra realității ci asupra
informației furnizate prin pecepții și reprezentări.
Caracterul generalizat- abstract reiese din aceea că ea se desfășoară permanent în
direcția evidențierii însușirilor generale și esențiale ale obiectelor și fenomenelor.
 
 
 
După Guilford, gândirea prezintă următoarele însușiri:
 
1. flexibilitatea (modificarea promptă a unghiului de abordare a unei probleme, a unui
obiect);
2. fluiditatea sau cursivitatea (densitatea ideilor, a opiniilor, soluțiilor în unitatea de timp; este
opusă
vâscozității gândirii);
3. originalitatea (gradul de noutate și ineditul produselor și al strategiilor);
4. elaborarea (gradul de completitudine și de elaborare a produselor gândirii).
 
Gândirea poate fi definită structural ca:
 
I. Gândirea ca sistem de noțiuni, judecăți și raționamente
II. Gândirea ca sistem de operații
III. Gândirea ca sistem de produse
 
 
I. Gândirea ca sistem de noțiuni, judecăți și raționamente
 
 Unitatea de bază a gândirii este noţiunea sau conceptul, care constă într-o
condensare selectivă sau integrare de informaţii despre însuşirile generale şi
esenţiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene sau relaţii. Noţiunea este
întotdeauna generală, dar se situează la diverse niveluri de generalitate. Noțiunile
sunt precum termenii de anul trecut de la logică. Ele se raportează la obiectele
concrete dar nu întotdeauna. Judecata are la bază noțiunea și reflecă obiectul în
relații cu alte obiecte (precum propoziția categorică de anul trecut). Raționamentul
este o operație a gândirii în care gândirea pornește de la anumite propoziții
(judecăți, premise) pentru a ajunge la altele de tip concluzie.
 
 
II. Gândirea ca sistem de operații
 
Există 2 tipuri de operații la nivelul gândirii:
 
a. Operații fundamentale- care reprezintă scheletul gândirii noastre
b. Operații instrumentale- la care gândirea noastră recurge în anumite ocazii
 
a. Operații fundamentale
 
1. Analiza- este operația de descompunere a unui obiect, a unei idei în părțile sale
componente și cercetarea acestora separat
2. Sinteza- este operația de reconstituire a unei idei din părțile sale componente, deja
analizate
3. Comparația- constă în evidențierea trăsăturilor comune și necomune a cel puțin 2
obiecte.
4. Abstractizarea- constă în evidențierea trăsăturilor considerate importante pentru
obiect în timp ce toate celelalte însușiri sunt omise.
5. Generalizarea – este operația prin care anumite trăsături comune ale situațiilor și
obiectelor ajung să fie determinate ca legi și principii .
6. Concretizarea- este operația de aplicare a legilor și principiilor la cazurile
particulare.
 
 
b. Operații instrumentale
 
1. Algoritmica
2. Euristica
 
1. Algoritmica- se referă la o succesiune de secvențe a cărei respectare conduce cu
certitudine la rezultatul dorit. ( ex. Demonstrațiile matematice)
2. Euristica- este operația de tip "evantai" ce presupune creionarea mai multor
posibilități, la care se ajunge să se renunțe treptat, pe măsură ce se demonstrează
inadecvarea lor.
 
III. Gândirea ca sistem de produse
 
 Produsul esențial al gândirii este înțelegerea. Înțelegerea determină gradul de
conștientizare de către om a lumii în care trăiește. Înțelegerea poate fi spontană
sau discursivă (adică se realizează în timp, pe termen lung).
 
 
Gândirea ca rezolvare de probleme:
Problema este un obstacol de ordin informațional- cognitiv pe care gândirea îl
întâlnește în traiectoria sa . Problema poate fi bine definită sau slab definită iar pentru
rezolvarea ei e necesară parcurgerea anumitor etape:
 
1. Punerea problemei
2. Înțelegerea problemei
3. Formularea ipotezei
4. Verificarea ipotezei: daca se confirmă ipoteza, atunci problema e declarată
rezolvată iar dacă nu se confirmă se reia procesul rezolutiv, formulându-se alte
ipoteze.
 
Tipuri de gândire
 
● După raportul dintre analitic și sintetic:
 
a. Gândire analitică- se centrează pe detalii, pe profunzimea lucrurilor
b. Gândire sintetică- se centrează pe ansamblu, neglijând detaliile
 
● După raportul dintre concret și abstract:
 
a. Gândire concretă- predomină capacitatea de lucru în sfera situațiilor concrete,
intuitive.
b. Gândirea abstractă- predomină capacitatea de a lucra în sfera conceptuală, a
construcțiilor mentale pure.
 
● După raportul dintre convergent și divergent:
 
a. Gândire convergentă- ce urmează o linie deja trasată, a unui mod de rezolvare tip
b. Gândire divergentă- care lasă liberă imaginația și creativitatea să genereze soluții
posibile și abordări originale.