Capitolul 1

Introducere

Bio…zica este ştiinţa care studiaz¼ a modul în care prin-

cipiile …zice sunt aplicate sistemelor vii.
Bio…zica este o ştiinţ¼ a interdisciplinar¼a care se situ-
eaz¼a între biologie şi …zic¼a, dar care este legat¼ a şi de alte
discipline: matematic¼ a, chimie, chimie …zic¼ a şi biochimie.
Termenul de "bio…zic¼ a" a fost utilizat prima dat¼ a de
Karl Pearson în 1892 în cartea sa "Grammar of science"
Bio…zica poate … considerat¼ a ca şi genetica, biochi-
mia, …ziologia un sub domeniu al biologiei. În acelaşi
timp bio…zica poate … considerat¼ a ca o parte special-
izat¼a a …zicii.
Chimia bio…zic¼ a şi bioelectrochimia pot …considerate
subdomenii ale bio…zicii.
Fizica medical¼ a pe de alt¼ a parte este o ştiinţ¼ a inter-
disciplinar¼a care îşi are r¼ad¼acinile în bio…zic¼ a, dar care
are rami…caţii care ajung chiar în ingineria medical¼ a.
Problematica bio…zicii se poate diferenţia în 3 di-
recţii:
5
6

a) aspecte …zice ale structurilor şi fenomenelor bio-

logice;
b) tehnicile …zice utilizate în explorarea biosistemelor;
c) mecanismele de interacţie şi efectele biologice ale
factorilor …zicii din mediul ambiant;
Abordarea bio…zic¼ a a fenomenelor biologice poate …
f¼
acut¼a în dou¼a moduri:
a) experimental, prin evaluarea dinamicii de ansam-
blu a sistemului la nivel macroscopic
b) teoretic - când se urm¼ areşte stabilirea unor noi
legit¼
aţi cantitative şi calitative pentru modelarea pro-
ceselor nebiologice.
Capitolul 2

Biomecanica

Biomecanica studiaz¼ a aspectele mecanice din struc-

turile biologice, precum şi efectele forţelor mecanice.
Mişc¼
arile animalelor, în special a vertebratelor este re-
alizat¼
a de un sistem complex de muşchi, tendoane şi
oase. Ele sunt legate în aşa fe încât mişcarea unei p¼
arţi
implic¼a şi mişc¼
arile altora.

2.1 Biostatica

Obiectivul biostaticii este studiul forţelor respons-

abile de echilibrul mecanic al sistemelor vii privite ca
un întreg.

2.1.1 Forţe şi momente

Un sistem mecanic r¼ amâne în echilibru dac¼ a:

a) rezultanta forţelor care acţioneaz¼
a asupra sistemu-
lui este nul¼
a.
b) momentul rezultant al forţelor este nul.
7
8

Figura 2.1: Momentul forţei faţ¼

a de un punct

Pentru aceasta vom de…ni momentul unei forţe faţ¼ a

de un punct şi faţ¼
a de o axa. În Fig. 2.1 este prezen-
tat momentul unei forţe faţ¼a de o un punct. Momentul
forţei este o m¼
arime vectorial¼ a şi se de…neşte ca …ind
produsul vectorial dintre vectorul ~r de la punctul con-
siderat la punctul de aplicaţie al forţei şi forţa F~ . Di-
recţia momentului este una perpendicular¼ a pe planul
format de direcţia vectorului ~r şi a forţei F~ . Sensul este
dat de regula burghiului şi anume direcţia este dat¼ a de
sensul în care s-ar deplasa un burghiu când vectorul ~r
ar … rotit peste forţa F~ (dac¼
a punctele de aplicaţie ale
celor doi vectori ar coincide). Trebuie remarcat c¼ a mo-
mentul forţei m¼
asoar¼ a "tendinţa de rotaţie a unui corp"

~ = ~r
M F~ (2.1)

Modulul sau m¼
arimea momentului forţei este dat de
relaţia
 9

Figura 2.2: Momentul unei forţe faţ¼

a de o ax¼
a.

M = rF sin = Fd (2.2)
unde este unghiul dintre cei doi vectori iar d = r sin
este braţul forţei.
În Fig. 2.2 este prezentat momentul forţei faţ¼ a de o
ax¼a de rotaţie. Aici trebuie remarcat c¼ a vectorul ~r este
perpendicular pe axa de rotaţie. M¼ arimea momentului
faţ¼
a de ax¼
a se calculeaz¼a tot cu relaţia 2.2.

2.2 Poziţia capului

Greutatea capului este echilibrat¼ a de forţa exercitat¼

a
de prima vertebr¼ a cervical¼a. Pentru a menţine capul în
poziţie vertical¼
a, forţa exercitat¼
a de muşchiul extensor
determin¼ a un moment în sens invers celui determinat
de greutatea capului (Fig. 2.2).
Condiţiile de echilibru sunt:
Echilibrul forţelor în acest caz este:
10

G+T =R (2.3)
Echilibrul momentelor forţelor faţ¼
a de punctul de spri-
jin este:

Gl1 = T l2 (2.4)
Pentru evaluarea forţei T exercitat¼
a de muschiul ex-
am masa capului m = 4 kg, g = 10 m/s2.
tensor consider¼
Atunci:

Gl1 mgl1 4 10 4 10 2
T = = = = 32 N
l2 l2 5 10 2
Forţa de rezistenţ¼a pe care o suport¼
a vertebra cervi-
cal¼
a care susţine capul este de

R = T + G = T + mg = 32 + 4 10 = 72 N
 11

1Newton = 1kg m/s2.

Dac¼
a presupunem c¼ a prima vertebr¼a cervical¼
a c¼a este
în form¼a de disc cu aria de S = 4 cm2 şi c¼ a forţa este
uniform distribuit¼a (fapt ce nu este în totalitate ade-
v¼
arat), presiunea exercitat¼a pe vertebr¼
a este:

R 72 N 5
p= = = 1; 8 10 N/m
S 4 10 4 m2
Ca observaţie not¼
am c¼
a presiunea atmosferic¼
a are val-
oarea p0 = 1 atm = 1; 013 105 N/m2.

2.2.1 Pârghii

Pârghiile sunt maşinile cele mai simple. O pârghie

este orice corp rigid, mobil în jurul unei axe asupra
c¼
aruia acţioneaz¼ a urm¼ atoarele forţe: forţa activ¼ a F,
forţa de rezistenţ¼
a care trebuie învins¼a şi forţa de reacţi-
une care acţioneaz¼ a în punctul de sprijin. Astfel o
pârghie este caracterizat¼ a de trei puncte principale:
- punctul de aplicaţie al forţei F
- punctul de aplicaţie al forţei de rezistenţ¼ aR
- punctul de sprijin
Condiţia ca o pârghie s¼ a realizeze echilibrul este ca
momentele forţei F şi al forţei de rezistenţ¼ a R s¼ a …e
egale.
Pârghiile sunt de trei tipuri: de tip unu (Fig. 2.3a),
de tip doi (Fig.2.3b), de tip trei (Fig.2.3c)
12

Figura 2.3: Tipuri de pârghi a) de tip unu, b) de tip doi, c) de tip trei.

Condiţia de echilibru a momentelor faţ¼

a de punctul
de sprijin în toate cazurile este

F l1 = Rl2 (2.5)

De exemplu o pîrghie de tip unu g¼ asim în cazul susţinerii

capului, caz discutat mai sus. O pîrghie de grad doi
g¼
asim în cazul piciorului care se sprijin¼
a pe p¼
amânt (Fig.
2.4)
O pîrghie de ordin trei este în cazul braţului (Fig.
2.5).
 13

Figura 2.4: Pârghie de ordin doi

Figura 2.5: Pârghie de tip trei.

14

2.3 Biodinamic¼
a

R¼aspunde sau încearc¼ a s¼

a r¼aspund¼ a la întreb¼arile:
cum se mişc¼ a animalele (omul), cum zboar¼ a p¼
as¼
arile şi
cum înoat¼ a peşti. Când mişcarea are loc pe p¼ amânt, în
aer sau ap¼ a, dinamica corpului implic¼ a studiul forţelor
ce determin¼ a mişcarea şi evoluţia parametrilor acesteia
precum viteza şi acceleraţia.
Spre deosebire de dinamica punctului material şi al
corpului rigid, dinamica sistemelor vii este prea com-
plex¼a pentru a … studiat¼ a într-o manier¼ a exact¼
a.
Legile urmate sunt legile dinamicii:
Legea inerţiei
Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp
a‡at în stare de repaus sau mişcare uniform¼ a nu se ex-
ercit¼
a acţiunea altor corpuri, aceast¼ a stare se menţine
un timp nedeterminat. Generalizând
Orice corp liber îşi p¼astreaz¼a starea de repaus sau de
mişcare rectilinie uniform¼a (un corp liber este un corp
asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici forţe nici momente).
Legea a II -a (legea fundamental¼ a a mecanicii)
În mecanic¼ a se consider¼ a dou¼ a feluri de interacţiuni
dintre corpuri:
a) Interacţiuni în urma c¼ arora viteza unuia din cor-
puri se modi…c¼ a în direcţie sau m¼ arime, adic¼ a corpul
este accelerat.
b) Interacţiuni în urma c¼ arora corpurile se deformeaz¼ a.
 15

Experimental s-a constatat c¼ a acceleraţia c¼

ap¼atat¼
a
de un corp asupra c¼ aruia acţioneaz¼
a o forţ¼a este pro-
porţional¼ a cu forţa care acţioneaz¼a asupra lui. Astfel
legea a doua se formuleaz¼ a astfel:
Acceleraţia pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a acţiunii
unei forţe este direct proporţional¼a cu m¼arimea acelei
forţe şi colinear¼a cu ea.

F~
~a = (2.6)
m
În relaţia de mai sus m este un parametru ce car-
acterizeaz¼ a corpul respectiv şi poart¼a numele de mas¼ a,
interpretat ca …ind cantitatea de substanţ¼ a conţinut¼
a în
acel corp.
Legea a III - a (principiul acţiunii şi reacţi-
unii)
Dac¼a un corp acţioneaz¼a asupra altui corp cu o forţ¼a
F~12, al doilea corp acţioneaz¼a asupra primului cu o forţ¼a
F~21egal¼a în m¼arime şi de sens contrar cu prima forţ¼a.

F~21 = F~12 (2.7)

Forţa F~12 poart¼
a numele de acţiune, iar F~21 poart¼ a
numele de reacţiune. Trebuie observat c¼ a cele dou¼
a forţe
acţioneaz¼a asupra unor corpuri diferite.
Mişc¼
ari ale diverselor p¼
arţi ale corpului
Pentru aceasta consider¼ am trei plane (Fig.2.3) care
împart corpul omenesc: planul sagital (median), planul
16

orizontal şi planul coronar.

Ca exemple de mişc¼ ari ale corpului omenesc amintim:
- ‡exia: apropierea a dou¼ a segmente unite între ele
prin articulaţii (apropierea antrebaţului de braţ)
-extensia: îndep¼ artarea a dou¼ a segmente unite între
ele prin articulaţii
- abducţia: dep¼ artarea de planul sagital a unei ex-
tremit¼ aţi a corpului sau a unui segment (ridicare unei
mâini)
-adducţia: apropierea de planul sagital a unei extren-
it¼
aţi a corpului sau a unui segment

2.3.1 Locomoţie

Mişcarea corpului este rezultanta unor factori

a) interni: impulsul nervos, contracţia muscular¼ a şi
activitatea sistemului de pârghii a organismului datorat
sistemului osos
b) externi:
- gravitaţia care este o caracteristic¼
a a oric¼
arui corp
a‡at în câmpul gravitaţional al p¼ amântului. Ea este
forţa cu care câmpul gravitaţional acţioneaz¼ a asupra
oric¼arui corp şi se exprim¼
a ca

G = mg (2.8)
unde m este masa corpului iar g = 9; 8 m/s2 este accel-
eraţia gravitaţional¼
a. Trebuie remarcat c¼
a aceasta este
17
18

mai mare la ecuator şi mai mic¼ a la poli P¼

amântului.
- presiunea atmosferic¼ a are valoarea normal¼ a p0 =
1; 013 105N/m2. Ea scade cu altitudinea, iar la în¼alţimea
de 5000 m devine egal¼ a cu p = p0=2.
- rezistenţa R la înaintare în aer pentru viteze ceva
mai mari este de forma:

R = kSv 2 (2.9)
unde S este secţiunea corpului (0,035 - 0,14 m2), viteza
v de deplasare şi k este un coe…cient de rezistenţ¼
a. La
o vitez¼a de 42 km/h valoarea coe…cientului k în aer este
0,079 Ns2/m4şi în ap¼ a 73 Ns2/m4 deoarece deplasarea
în ap¼a se face mult mai greu.
- forţa de frecare

F = N (2.10)
unde este coe…cientul de frecare la alunecare, iar N
este forţa de reacţiune a planului pe care se a‡a¼ corpul.
Frecarea este important¼ a în timpul delas¼
arii deoarece în
lipsa ei am aluneca.