Tema 10: Sistemul cheltuielilor publice

1.Noțiunea și clasificarea cheltuielilor publice

2.Noțiunea și principiile finanțării
3.Structura cheltuielilor publice

1.Noțiunea și clasificarea cheltuielilor publice. cheltuieli bugetare - totalitate a plăţilor aprobate în

buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile
bugetului – legea 181- finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale. Cheltuielile publice –
cheltuieli a statului ce reprezinta reglementarea de catre normele juridice a relatiilor economice, care se
formeaza prin distribuirea si utilizarea fondurilor resurselor banesti centralizate si descentralizate si care
asigura functionarea non-stop a statului. Cheltuielile publice sunt platile efectuate de stat din resursele la
dispozitia sa, in scopul satisfacerii nevoilor publice, a intereselor generale a societatii, a indeplinirii
obiectivelor urmarite de stat. Pentru indeplinirea functiilor sarcinilor sale, statul efectueaza cheltuieli, in
principal in urmatoarele sectoare: domeniul social, pentru cercetare-dezvoltare, in domeniul militar,
pentru functionarea aparatului de stat, cheltuieli cu caracter economic. Constitutia RM, art 58 - cetăţenii
au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Clasificarea – a) criteriul
economic: -cheltuieli ce reprezinta o avansare de venit national (ex: cele pentru constructia, dezvoltarea,
modernizarea intreprinderilor, ale unitatilor economice producatoare de bunuri materiale, carora li se
alatura cheltuielile pentru formarea resurselor materiale de stat); -cheltuieli ce reprezinta un consum de
venit national (cele pentru functionarea organelor de stat legislative, administrative, jurisdictionale, pentru
intretinerea fortelor armate, si a ordinii publice, precum si invatamant, sanatate). b) dupa destinatia
specifica: -cheltuieli pentru sanatatea publica,invatamant, educatie, asistenta sociala; -cheltuieli pentru
economia nationala; -chelyuieli cu caracter administrativ pentru organe de stat, ordine publica, forte
armate. c) clasificatia ONU: -servicii publice generale (org. administrare economica si financiara,
institutii de ordine publica si securitate, procuratura, organe de justitie); -aparare armata (participarea la
blocuri militare,actiuni militare, stiintifica si cercetare cu arme); -educatie; -sanatate; -actiuni economice
(vizand unitati economice ale statului, inclusiv de transporturi si comunicatiei, subventii ale exportului,
cercetare stiintifica de interes economic); -servicii comunale (locuinte si intretinerea lor). Aceasta
clasificare se dovedeste rationala pe cunoasterea destinatiei specific a cheltuielilor. Clasificarea legala:
-pentru autoritati publice si apararea tarii; -social-culturale; -cercetare stiintifica; -domeniu economic; -**
publica. Din punct de vedere a structurii economice: -cheltuieli curente (de personal, pentru material si
servicii, pentru transferuri); -cheltuieli de capital (pentru investitii si rezerve de stat). Legea 181-Chel.
Bugetare sunt determinate de alocatiile bug. ln leg. bug. anuale si includ: -cheltuieli de personal; -prestatii
sociale; -chel. de bunuri si servicii; -subventii si transferuri; -dobanzi; -chel. destinate formarii activelor
fixe. Clasificatia functionala O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile publice grupate pe
destinatii. Aceasta clasificare permite cunoasterea destinatiei specifice a cheltuielilor si a devenit un
sistem de referinta atât în teorie cât si în practica. Clasificarea functionala O.N.U. a cheltuielilor
publice grupeaza cheltuielile publice pe urmatoarele destinatii: servicii publice generale, cuprinzând
organe de ordine publica si securitate, organe de justitie, procuratura si notariat, precum si alte institutii
publice; apararea, si anume pentru armata, cercetare stiintifica si experiente cu arme, baze militare pe
teritorii straine, precum si participarea la blocuri militare si actiuni armate; educatie, vizând scoli primare,
generale si liceale, universitati si colegii, institute de cercetari stiintifice; sanatatea, si anume pentru
spitale, clinici, unitati profilactice si antiepidemice, precum si institute de cercetari stiintifice de
specialitate; actiuni economice, vizând unitati economice ale statului, inclusiv de transporturi si
comunicatii, subventionarea unor unitati economice private, subventii ale exportului, participarea la
organizatii economice internationale si cercetare stiintifica de interes economic; servicii comunale, vizând
constructia de locuinte si întretinerea lor si alte servicii comunale.

2.Noțiunea și principiile finanțării. Prin legile anuale ale bugetului de stat, bass, prin hotararile de
aprobare ale bugetelor locale, se aproba creditele bugetare ca limita maxima pentru cheltuielile fiecarui
exercitiu bugetar pe actiuni: social-culturale, aparare nationala, ordine publica, actiuni economice.
Principii: 1.prin.planificarii- un an, conform 181- Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-
fiscale. În interiorul anului există trimestre. Această planificare de activitate financiară se face în
conformitate cu planurile de activitate ale autorităților publice și a agenților economici. 2.prin.utilizarii
fondurilor conform destinatiei, 3.principiul nerambursabilității, 4.principiul utilizării efective a acestor
fonduri, 5.principiul economicității fondurilor și efectuării controlului asupra executării lor etc.
Cheltuielile pot fi inscrise si finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale numai daca sunt
autorizate in mod expres printr-un act normativ. In bugetele de stat, nu se pot inscrie si aproba cheltuielile
fara stabilirea resurselor din care urmeaza sa fie efectuate. Finantarea de la bugetul de stat si bugetele
locale este nerambursabila, adica sumele sunt puse la dispozitia agentilor economici cu capital de stat si
institutiilor publice nu se restituie bugetului. Mijloacele bugetare se aloca in limita creditelor bugetare
aprobate, potrivit destinatiilor stabilite, si nu pot fi folosite in alte scopuri. Mijloacele bugetare trebuie
folosite rational, economic, cu eficienta radical, neadmitandu-se nici un fel de abuz in efectuarea
cheltuielilor publice. Efectuarea cheltuielilor din bugetul statului poate avea loc numai pe baza de acte
justificative, legal intocmite si semnate de persoane autorizate, potrivit normelor legale. Efectuarea unui
control, financiar preventive si concomitant, riguros, systematic, exigent, si aprofundat asupra folosirii cu
eficienta maxima, a resurselor propii si a celor primate de la buget.

3.Structura cheltuielilor publice. Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut il

reprezintă exprimarea in formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute intre stat (pe de o parte) şi
persoane fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi in
scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia. In geberal pentru indeplinirea functiilor sale , statul
efectueaza urmatoarele cheltuieli: pentru aut.publice, pentru cercetare-dezvoltare, in domeniul apararii si
ordinii publice, protective sociala si sanatate publica, domeniul economic, infrastructura. Continutul
cheltuielilor publice s-a diversificat continuu, corespunzator mutatiilor survenite în planul activitatii
institutiilor si al rolului statului, ajungându-se ca sistemul acestora sa înglobeze si unele cheltuieli
specifice, menite sa serveasca drept instrumente de influentare asupra evolutiei societatii. În raport cu
modul de finantare al cheltuielilor de interes public la care se refera, sistemul cheltuielilor publice
cuprinde urmatoarele componente majore: cheltuieli bugetare; cheltuieli extrabugetare; cheltuieli
speciale; cheltuieli ale întreprinderilor cu capital de stat. Cheltuielile bugetare sunt acelea înscrise în
bugetul public si care se finanteaza din fondul bugetar, în cadrul bugetului public national. La rândul lor,
cheltuielile bugetare, sunt structurate pe urmatoarele categorii: cheltuieli finantate din bugetul
administratiei de stat centrale sau federale; cheltuieli finantate din bugetele administratiilor locale sau ale
statelor membre ale federatiei; cheltuieli finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile
extrabugetare sunt realizate din resursele acumulate în cadrul propriei activitati. Cheltuielile
speciale vizeaza realizarea anumitor obiective sau actiuni de interes public, de exemplu, fondul pentru
asigurari sociale, fondul pentru sanatate, fondul pentru agricultura, fondul pentru construirea si
modernizarea drumurilor. Cheltuielile întreprinderilor cu capital de stat fac parte din sistemul
cheltuielilor publice dar nu se reflecta în bugetul de stat, prin urmare nu sunt cheltuieli bugetare.