1.

Sistemul Stomatognat ,,Definitie,, Elemente componente a Sistemului

Stomatognat.
Sistemul stomatognat-include un ansamblu de organe si țesuturi situate in regiunea maxilo -facială,
care direct sau indirect participa la realizarea functiilor de bază ale organismului:masticatie,
respiratie, fonatie si fizionomie.
Componentele sistemului stomatognat: scheletul, dinti, muschi mobilizatori ai mandibulei,buzele si
muschii oro-faciali, limba, palatul dur si palatul moale, fibromusoasa cavitatii bucale, vase
sangvine si limfatice, nervi aferenti, 3perechi de glande salivare, tegumentele regiunii si
articulatia temporo- mandibulara

2Elementele componente a cavitatii bucale:   orificiul bucal, istmul buco-faringian, buzele,

orajii, palatul dur, planseul bucal, valul palatin, linia A, arcadele dento-alveolare, vestibulu
oral, cavitatea orala propiu-zisa

3. Mucoasa cavitatii bucale.Caracteristica- cavitatea bucala este acoperita de

membrana mucoasa. Mucoasa bucala este o formatiune conjuctivo-epiteliala. Dupa zonele pe
care le acopera mucoasa bucala poarta diferite denumiri: mucoasa labiala, mucoasa jugala,
mucoasa gingivala, mucoasa palatina, mucoasa linguala,mucoasa valului palatin, mucoasa
planseului bucal. In mod normal are o culoare roz, iar in zonele gingiei, palatului dur si limbii o
culoare roz-pala. Mucoasa este neteda, umeda si stralucitoare datorita secretiei glandelor
salivare
In membrana mucoasa bucala se deosebesc 3straturi: epitelial, corionul si submucos.
Mucoasa bucala executa urmatoarele functii: Functia de protectie  –e este cea mai principala si
fundamentala, prin mucoasa sanatoasa pot patrunde numai virusurile tularemiei si febrei
aftoase. Agentii termici,mecanici,chimici sunt anihilati in conditii normale de insasi structura
adaptata in acest sens a mucoasei bucale: capacitate de refacere, descuamarea epiteliului,
Keratinizarea epiteliului Functia plastica- a mucoasei se datoreaza inaltei activitati mitotice a
epiteliului, timpul reinoirii mucoasei bucale constituie 6-7zile
Functia senzitiva- in mucoasa se afla 6 specii de receptori senzitivi, dolori, tactli, hiper-si
hipotermici, musculari
Functia de absorbtie- epiteliul mucoasei in conditii fiziologice este permeabil pentru substante
hidrosolubile si intr-o oarecare masura si pentru cele hiposolubile

4. Limba. imba este un organ musculomembranos acoperit cu o mucoasa

Structura.Functiile —L 
groasa, constituie un organ al aparatului digestiv, prin papilele sale gutative care permit, prin
perceptia
gustului fundamental, aprecierea calitativa a alimentelor.Are rol in moasticatie, deglutitie, este
un organ al vorbirii si al perfectarii sunetelor emise de laringe.
Configuratia externa —   Limba are forma unui ovoid alungit antero-posterior, turtit de sus in
jos,cu virful indreptat inainte. Ea prezinta doua fete , doua margini,un virf si o radacina.
Fata superioara--- este turtita transversal si convexa in plan sagital. La unirea celor doua
treimi anterioare cu treimea posterioara se gaseste un sant numit V-ul lingual. Pe partea anterioara
a V-ului lingual, este orizontala si marginita de un sant lingual longitudinal antero- posterior.
Pe o parte si de alta a acestuia,mucoasa linguala este prevazuta cu mici proeminente numite papile.
Acestea in ordinea lor crescind si a numarului descrescind sunt:filiforme, care ocupa fata
dorsala a portiunii anterioare, foliate:situate pe marginea limbii, fungiforme:situate in special
pe virful si pe marginile limbii, calciforme sau circumvolate in numar de 9-11 formeaza V-ul
lingual
Partea posterioara a limbii dindărătul V-ului lingual, sau faringiană,verticala se caracterizeaza prin
 prezenta ingramadirilor de foliculi limfoizi neregulat dispusi,constituind amigdala sau tonsila
linguala Fata inferioara a limbii —e  ste mai putin intinsa decit cea posterioara,prezinta insa pe linia
 mediana o
 plica- frenul limbii, care uneste limba cu santul gingivoalveolar si limiteaza miscarile virfului
ei. La
 baza frenului de o parte si de alta a reliefului sau se afla cite o mica ridicatura-carunculele
sublinguale salivare
 5. Glandele salivare caracteristica--- Galndele salivare sunt formate dintr-o stroma in
care se includ parenchimul alcatuit din acini secretori-grupari de celule ce reprezinta unitatea
functionala a tesutului glandular salivar. In cursul masticatiei alimentele in cavitatea bucala
sunt impregnate cu saliva. Saliva permite alunecarea bolului alimentar contine enzima numita
amilaza care dezintegreaza amidonul si este bacrericida. Glandele secreta o saliva bogata in saruri
si proteine.Numeroase glande salivare isi varsa seretia in cavitatea bucala ,ele se impart in
glande salivare mari si mici.
Glandele salivare mari sunt perechi: glanda parotid, glanda submandibulara,glanda sublinguala.
Glandele mici ele sunt distribuite topografic in 3 grupe:
1Glandele labiojugale- situate intr-o patura fina conjunctiva premusculara sau imediat sub mucoasa
ele sunt mai numeroase in jurul orificiului bucal si in portiunea mijlocie a vestibulului
2Glandele palatine —s  unt situate in patura fina a submucoasei si a mucoasei valului, ambele
zone
 paramediale.La nivelul boltii palatine osoase patura glandular adera intim de mucoasa si de
periost fiind mai densa din partea mijlocie: de o parte si de alta a rafeului median. La nivelul
valului palatin aceasta patura glandular descreste in grosime, raminind subtire la nivelul
aponevrozei
3Glandele linguale---sunt situate in partea profunda, sub mucoasa, a regiunii limbii. Un grup de
glande in submucoasa marginii linguale exista de la V-ul lingual pina la virf , iar in partea
inferioara a virfului sunt glandele lui Blandin-Nuhn
Trei perechi de glande salivare mari avind dimensiuni considerabile depasesc limitele tunicii
mucoase si pastreaza comunitatea lor la cavitatea bucala prin canalele lor excretoare
1Glanda Parotida —e  ste stuata inferior de conductul auditiv extern pe ramura ascendenta a
mandibulei si pe muschiul maseter. O prelungire a ei inconjoara marginea posterioara a mandibulei
si patrunde in
 profunzime. Inferior nu depaseste decit putin unghiul mandibulei iar in sus atinge nivelul
arcadei zigomatice. Glanda parotid este cuprinsa in fascia parotidiana ce se continua cu
fasciile muschilor maseter si pterigoidian intern.
2Glanda submandibulara  – este situata in trigonul submandibular delimitat de ramurile mandibulei
si cele doua ventere ale muschiului digastric Glanda este invelita de o capsula fina fibro-
elestica.Fata inferioara a glandei apare de sub marginea inferioara a mandibulei fiind acoperita de
piele, muschiul
 platisima si de fascia proprie a gitului.canalul excretor porneste de la partea anterioara a
glandei sublinguale si se deschide in cavitatea bucala la baza friului limbii, Glanda
submandibulara are raporturi cu artera si vena facial cu nervul hipoglos si vena lingual
3 Glanda Sblinguala dupa secretie este de tip mixt insa predomina componenta mucoasa, ea
este situate pe planseul bucal format de muschiul milohioidian, sub mucoasa bucala, de o parte si
de alta a friului limbii. Glanda sublinguala are o forma ovoida are raporturi cu fosa
sublinguala a corpului mandibulei cu muschii genio-si hioglos cu nervul lingual ramuri ale
nervului hipoglos

6. Functiile sistemului stomatognat---sunt:masticatia fonatia si fizionomia

Masticatia-este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea intregului sistem stomatognat.
La om functia masticatorie incepe sa se desfasoare o data cu formarea arcadelor dentare temporare,
pina la 6ani la copil predomina miscarile de propulsive-retipulsie ale mandibulei. Masticatia se
desfasoara ca un act de reflex cu control voluntar Durata masticatiei este de aproximativ de
2ore zilnic
Fonatia-fiind cea mai recenta functie, totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului.
Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic
Fizionomia-este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturile sale ii da posibilitatea omului
sa- si exprime dispozitia dorinta starea de indiferenta si este un mijloc de comunicare intre
oameni
 7. Morfologia functionala a andibula este unicul os mobil al craniului fiind
mandibulei —M 
constituit din corp dispus orizontal pe care sunt fixate dintii si doua ramuri orientate vertical,
care
servesc la formarea articulatiei temporomandibulare si insertia muschilor masticatori. Aceste doua
 portiuni se unesc sub un unghi formind unghiul mandibulei.
Corpul mandibulei are forma de potcoava si se descriu doua fete una externa si alta interna o
margine
Pe fata interna a corpului mandibulei proemina spinul mental, lateral de care se afla fosa gastric
locul de insertie a muschiului omonim. Sub spina mentala incepe linia milohioidiana, imparte fata
interna a corpului mandibulei in doua fosete, una superioara-fosa sublinguala, si una
inferioara-foseta submandibulara

8. Traiectoriile de forta la mandibulara si importanta lor practica.

Mandibula este formata din tesut osos dens.Aceste directii de aranjament al trabeculilor au
capatat denumirea de linii sau travee de forta si sant destinate pentru suportarea si
neutralizarea fortei musculare.
Liniile de frota nu sunt altceva decat salpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase
compacte ii atribuie mandibulei rezistenta cuvenita.
Localizarea,densitatea si directiile acestor linii sant in raport cu tensiunile din tesut osos provocate
de forta musculara si directia ei .
Deosebim urmatoarele linii de forta:
1. marginale-care se impart in 2 grupe indreptandu-se antero-posterior spre condilii articulari
unde se incruciseaza
2. bazilare
3.transversale
4.anterioare
5.poserioare
6.capulans
7.radiale

9. Morfologia functionala a maxilei.

Maxila este un os pereche compus din corp si 4 apofize: frontal,zigomatica,
alveolara,palatinala.
Baza maxilei o constituie substanta spongioasa inclusa in placile subtiri ale tesutului osos
compact. Pe suprafata maxilei se insera muschii mimici.
In sectoarele unde presiunea fuctionala este mare, trabeculele se ingroasa si formeaza stalpi
de rezistenta: frontali, zigomatici, prerigopalatini si palatine.
Pe corpul maxilei deosebim 4 fete: anterioara,infratemporala,orbital si nazala.
Apofiza frontala este situata anterosuperior si se articuleaza cu osul frontal.
Apofiza zigomatica se indreapta spre lateral pentru a se articula cu osul zigomatic
Apofiza alveolara prezinta pe marginea inferioara arcul alveolar,alveolele dentare despartite
prin septuri interalveolare
Apofiza palatina este o lama osoasa cu directie orizontala ,care formeaza cele 2/3 anterioare ale
 palatului dur.

10. Stalpii de rezistenta verticali la maxila si importanta lor practica.

1. Stalpul anterior sau frontal-pleaca din dreptul caninilor si incisivilor superiori ,urca
prin maxila,apofiza frontala a ei si la nivelul orbitei se rasfrange spre marginea supraorbitala
si infraorbitala.
2. Stalpul mijlociu sau zigomatic-porneste da la nivelul premolarilor si primilor doi
molari superiori,urca prin fata anterioara a corpului maxilei,ajunge la osul zigomatic unde se
imparte in doua curente secundare:
- unul anterior , care prin apofiza orbitala a zigomaticului ajunge pe marginea supraorbitala a
frontalului
- altul posterior , care trece prin orificiul zigomatic,apoi se continua prin creasta supramastoidiana si
se
 pierde in liniile temporale.
3. Stalpul posterior,pterigopalatin – p  reia presiunile de la nivelul ultimilor doi molari
superiori,urca
 4. Stalpul palatin –  este constituit de apofizele palatinale a maxilei si lamelele orizontale a
oaselor
 palatine.El asigura integrarea arcadelor dentare in plan transversal.

11. Stalpii de rezistenta orizontali la maxila si importanta lor practica.

Liniile de legatura orizontale leaga salpii verticali solidarizandui.
Stalpii anteriori sau nazo-frontali sant uniti in partea lor anterioara de travee de rezistenta ce trec prin
oasele proprii ale nasului.
Stalpii anteriori si mijlocii sant intariti prin cate 2 linii de forta in forma de arc,cu concavitate
inferioara ,care trec:una suborbitar si alta supraorbital.

12. Morfologia functionala a palatului dur.

Palatul dur este peretele superior al cavitatii bucale,in forma de bolta,alcatuit din apofizele
palatine ale celor doua maxilare superioare,precum si din oasele palatine,acoperite de o mucoasa
groasa.Este cuprins intre arcadele superioare ,iar la formarea lui participa 3
oase:incisivul,maxilarul si palatinul.

13. Morfologia functionala a proceselor alveolare.

Existenta apofizelor alveolare depinde de dezvoltarea ,eruptia si functia dintil or.
Procesul alveolar este format din tesut spongios, delimitat la exterior de o corticala
alveolara externa, prevazuta cu numeroase orificii,fapt ce permite anestezicelor sa difuzeze cu
usurinta spre manunchiul vasculo-nervos apical.
Corticala alveolara interna este un strat subtire de tesut osos compact care acopera peretii
alveolelor dentare si pe care se insera fibrele periodontale.
Dimensiunile procesului alveolar variaza in functie de cele doua dentitii ,temporara sau
permanenta.
Procesul alveolare prezinta o serie de cavitati de forma conica, alveolele dentare,in care sunt
implantati dintii arcadei maxilare.Gabaritul alveolelor variaza in functie de dinte.
Alveolele a doi dinti vecini sunt separate prin septuri ineralveolare,in timp ce alveolele
dintilor
 pluriradiculari sunt despartite de septuri interradiculare.

14. Vascularizatia scheletului facial.

Vascularizaţia scheletului facial este asigurată în cea mai mare parte de ramuri ale arterei
carotide
externe.
Artera carotidă internă prin ramura sa oftalmică participă la vascularizaţia regiunii frontale, a
dosului nasului şi pleoapelor.
Ramurile arterei carotide externe cu rol în vascularizaţie sunt artera facială, artera temporală
superficială, artera occipitală şi artera auriculară posterioară.
Artera facială străbate loja submandibulară, se orientează spre lateral şi devine superficială,
ocolind marginea inferioară a corpului mandibulei, anterior muşchiului maseter. La nivelul feţei a
re un traiect flexuos şi se îndreaptă spre unghiul intern al ochiului. Ramurile faciale sunt
reprezentate de arterele labiale superioară şi inferioară, ramura laterală a nasului şi artera
unghiulară.
Artera temporală superficială, ramură terminală a arterei carotide externe, se desprinde în
 parenchimul glandei parotide, posterior de colul mandibulei. Urcă anterior de pavilionul
urechii în regiunea temporală, unde are un traiect superficial şi flexuos. Din ea pornesc
numeroase ramuri destinate tegumentului feţei şi scalpului: ramura frontală, ramura parietală,
artera zigomatico-orbitală, ramuri auriculare anterioare.
Artera occipitală are un traiect postero-superior profund, fiind acoperită de muşchii cefei. Devine
superficială în vecinătatea protuberanţei occipitale externe.
Artera auriculară posterioară are un traiect superior precedentei, anterioară mastoidei şi
osului temporal. Aceste artere irigă tegumentul regiunii occipitale şi pavilionul urechii.
 Inervatia este asigurata in mare parte de nervul trigemen si nervul facial. De la nervul
trigemen
 pornesc : nervul oftalmic ce da ramuri pentru pielea fruntii , pielea nasului ; nervul maxilar ce
da ramuri pentru dintii superiori , maxila si os zigomatic; nervul mandibular ce da ramuri
pentru mandibula , menton , dinti inferiori.
De la nervul facial si anume de la plexul parotid pornesc ramuri : temporala , zigomatica ,
bucala , marginala a mandibulei , ce inerveaza zonele respective .

16. Muschii SS . Clasificare .

Dupa functie , muschii SS se clasifica in mobilizatori si mimici. Cei mobilizatori se
clasifica in ridicatori (Temporal, Maseter, pterigoidian intern ) , coboratori (Miohioidian,
Geniohioidian, Digastric) si propulsori ( Pterigoidian extern si intern ) .

17. Muschii ridicatori ai mandibulei .Insertia .Functia.

1. Temporal  –   se insera pe scuama temporalului si apofiza coronoida a mandibulei. Are
functia de deplasarea a mandibulei in sus si inapoi , lateral si in mica masura retropulsia
mandibulei .
2. Maseter –  se insera pe arcada zigomatica sau procesul coronoid si tuberozitatea maseterica.
Are rol in ridicare , propulsie si diductie.
3. Pterigoidian intern  –   se insera pe fetele mediale ale ramurilor mandibulei si
tuberozitatea
 pterigoidiana . Are rol in ridicare , propulsie si diductie.

18. Muschii coboratori ai mandibulei. Insertia . Functia.

Muschii miohioidian , geniohioidian si venterul anterior al digastricului se insera pe
marginea inferioara a mandibulei si pe osul hioid. Au rol in coborarea mandibulei , fonatie ,
respiratie , deglutitie.

19. Muschii propulsori ai mandibulei. Insertia . Functia.

Muschiul pterigoidian extern cu 2 fascicule : Superior  –  se insera pe aripa mare a osului
sfenoid si
 pe meniscul articular din ATM. Inferior  –   se insera pe apofiza pterigoidiana si condilul
articular al mandibulei . Rol in propulsia mandibulei.

20. Elemente componente ale ATM.

Componentele ATM tin de osul temporal , mandibula + ligamente. Acestea sunt: apofiza
condilara a mandibulei, meniscul articular, fosa mandibulara a temporalului, tuberculul articular al
temporalului, capsula articulara si ligamente articulare.

21. Condilii articulari si fosa articulara. Caracteristica.

Condilul articular are forma elipsoidala , tapetat cu cartilaj articular ce actioneaza ca un
pivot si care uzeaza discul articular pe parcursul vietii.
Fosa mandibulara are forma unei scobituri semiovoidale cu adancimea de 6-7 mm. Situata in
osul temporal , inaintea scizurii lui Glaser . Forma ei depinde de varsta , tinzand sa-si
micsoreze concavitatea spre batranete.

22. Tuberculul articular.caracteristica si forme

Prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte elemente ale articulatiei prin
diverse forme. Pe panta posterioara , aluneca epifizele condiliene articulare ale mandibulei. Exista 3
 ► Faţa vestibulară a premolarilor inferiori prezintă o evidentă înclinare spre lingual fapt
ce determină situarea spre oral a feţei ocluzale.
► Şanţul principal central la premolarii superiori este drept, iar la premo¬larii inferiori
concav
spre vestibular.
► La premolarii superiori uzura este mai evidentă la nivelul cuspizilor palatinali, iar la cei
inferiori la nivelul cuspizilor vestibulari.
► Axul coronar la premolarii superiori este în continuarea rădăcinii in timp ce la cei inferiori
face cu axul rădăcinii, un unghi cu deschiderea, orientată lingual.
► Rădăcinile premolarilor superiori sunt mai voluminoase decât la cei in¬feriori.
► Pe secţiune transversală rădăcinile premolarilor superiori sunt aplatiza¬te mezio-distal,
iar
 primul premolar prezintă două rădăcini.

47. Caracteristica suprafetelor ocluzale a premolarilor inferiori.

Faţa ocluzală, prezintă o formă de pentagon neregulat cu unghiurile rotun¬jite. Două laturi
corespund marginii vestibuläre şi câte una marginilor mezialâ, distală, linguală. Marginile mezială
şi distală sunt convergente spre lingual. Faţa ocluzalâ sunt doi cuspizi,cuspizii linguali sunt cu mult
mai mici decat cei vestibulari.. Aceş¬tia sunt despărţiţi de: un şanţ principal central, cu direcţie
mezio-distală care se termină in fosele marginale, mezială (mai mare) şi distală; trei şanţuri
principale periferice, care pleacă de pe faţa ocluzală şi se continuă până pe feţele vesti -  bularâ şi
linguală. In varianta driopitecă faţa ocluzală prezintă două fose marginale.

48. Caractere morfologice comune molarilor superiori.

- Volumul prezinta cele mai mari coroane in cadrul arcadei superioare. Volumul descreste spre
distal
- Prezinta aplatizare evidenta mezio- distal
- Diametrul maxim al coroanei cuboidale este vestibulo- palatinal
- Fetele meziale sunt cele mai intinse dintre toate fetele laterale
- Santul de pe fetele vestibulare se termina intr- o foseta
- Prezinta pe fata ocluzala 4 (patru) cuspizi
- Fosetele sunt in numar de 4 (patru) (doua principale si doua secundare)
- Santurile intercuspidiene sunt in numar de 3 (trei)
- Dispozitia si ordinea marimii cuspizilor este aceeasi la toti MS
- Radacinile sunt in numar de 3 (trei), situate 2 (doua) vestibulat si 1 (una) palatinal
- Radacina palatinala este turtita in sens vestibulo- palatinal, iar cele vestibulare in sens mezio-
distal
- Ordinea marimii radacinilor este urmatoarea: radacina palatinala, radacina mezio- vestibulara si
radacina disto- vestibulara
- Divergenta dintre radacini este variabila
- Canalele radiculare sunt in numar de 3 (trei) cel mai mare este cel palatinal si cel mai mic
este cel disto- vestibular
- Apexurile radiculare prezinta rapoarte cu sinusul maxilar

49. Semnele de diferentiere a molarilor superiori de pe hemiarcada dreapta de

cei de pe hemiarcada stinga.
a.semnul de curbura a coroanei(fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrupt de cit in
fata distala)
 b.semnul unghiului coroanei(multi incizala,unghiul mezio-ocluzal este mai ascutit de cit unghiul
disto- ocluzal)
c.semnul radacinii.(axul longitudinal este inclinat spre distal)

50. Semnele de diferentiere a molarilor superiori intre ei.

 b.semnul unghiului coroanei(multi incizala,unghiul mezio-ocluzal este mai ascutit de cit unghiul
disto- ocluzal)
c.semnul radacinii.(axul longitudinal este inclinat spre distal)

58. Erupția dinților temporari. Apariția primordiilor, debutul mineralizării și

definitivarea coroanelor dinților temporari.

Dintele Erupția Apariția Debutul Definitivarea

(luni) primordiilor mineralizării coroanei
(săptămîni) (luni) (luni)
I 6-8 6-7 4,5 4
II 8-12 6-7 4,5 5
III 16-20 8-9 7,5 9
IV 12-16 8-9 7,5 6
V 20-30 10 7,5 10-12

59. Termenii de erupție a dinților temporari.

Dintele Erupția
(luni)
I 6-8
II 8-12
III 16-20
IV 12-16
V 20-30

60. Termenii de edificare și resorbție a rădăcinilor dinților temporari.

Dintele Edificarea Începutul Resorbția

(Ani) resorbției completă
I 2 5 6-7
II 2 5 6-7
III 4 7 10-11
IV 4 7 9-12
V 5 8 9-12

61. Tipurile de resorbție a rădăcinilor.

Resorbția radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinților deciduali și are loc paralel
cu dezvoltarea foliculilor dinților permanenți, rezultând în exfolierea dinților termporari și
înlocuirea cu dentiția permanentă. Resorbția rădăcinilor dinților termporari începe de la
rădăcină, care aderă la foliculul dintelui permanent. Resorbția rădăcinilor dinților uniradiculari
începe de la suprafața linguală a rădăcinilor, iar la pluriradiculari –  de la suprafața internă a
rădăcinilor. Variantele de resorbție radiculară a dinților pluriradiculari termporari:
1. Resorbție uniformă a tuturor rădăcinilor;
62. Erupția dinților permanenți. Apariția primordiilor, debutul mineralizării și
definitivarea coroanelor dinților permenenți.

Dintele Erupția Apariția Debutul Definitivarea

(ani) primordiilor mineralizării coroanei
(luni)
6 6 Luna 5 Luna 9 2-3 ani
intrauterină intrauterină
1 6-8 Luna 8 Luna 6 postnatală 4-5 ani
intrauterină
2 8-9 Luna 8 Luna 9 postnatală 4-5 ani
intrauterină
3 10-11 Luna 8 Luna 6 postnatală 6-7 ani
intrauterină
4 9-10 2 ani 2,5 ani 5-6 ani
5 11-12 3ani 3,5 ani 6-7 ani
7 11-13 3 ani 3,5 ani 7-8 ani
8 variază 5 ani 8 ani variază

63. Termenii de erupție a dinților permanenți.

Dintele Erupția
(ani)
6 6
1 6-8
2 8-9
3 10-11
4 9-10
5 11-12
7 11-13
8 variază

64. Termenii de formarea a rădăcinilor dinților permanenți.

Dintele Formarea
rădăcinii
(ani)
6 10
1 10
2 10
3 13
4 12
5 12
7 15
8 nelimitată

72. Spatiului periodontal. Care este latimea lui.

 Spațiul periodontal –  spațiul cuprins între rădăcina dintelui și pereții proceselor alveolare. El este
format din țesut conjunctiv dens ordonat și conține fibrele ligamentului periodontal,
celule(cementoblaste, fibroblaste, osteoblaste), vase, nervi, lichid interstitial.
 (predentina). Această matrice se va calcifica și va forma dentina. Urmează calcificarea
matricei: odontoblastele secretă niște vezicule care conțin ioni de calciu, fluor, cristale de
hidroxiapatită; aceste cristale vor sparge membrana veziculelor, vor intr a în contact cu fibrele de
colagen și se vor depune pe suprafața și în interiorul acestora dar vor înconjura fibrele Tomes
depunîndu -se pe suprafața lor. Pe
 parcurs, în timp ce predentina se calcifică, se formează altă predentină iar odontoblaștii se retrag spre
 pulpă, lăsînd în dentină numai prelungirile sale. Astfel, datorită faptului că în jurul lor (f.
Tomes) se depun cristalele de apatită, se formează o rețea de canale în interiorul dentinei.
(procesul seamănă cu îngroparea unor țevi în pămînt: ele se acoperă cu pămînt și formează canale )
În zona care înconjoară prelungirea Tomes se găsește un strat subțire de substanță fundamentală
amorfă care se numește teaca Neuman.

117.Ce prezintă fibrele Tomes ale odontoblaştilor.

Odontoblastul este o celulă situată în stratul periferic al pulpei care produce și elimină
componentele organice ale matricei doar spre suprafață. Odontoblastul are o prelungire subțire
ramificată la vârf, care
 penetrează perpendicular stratul de dentină – prelungirea odontoblastică (fibra Tomes). Această prelungire
citoplasmatică crește gradual odată cu îngroșarea stratului de dentină, rămânând într- un canal îngust
– canaliculul dentinal, care formează multiple ramificări la limita dentină-smalț. Prelungirea odontoblastului are
o grosime de 3-4µm la origine (lângă corpul celulei) și devine tot mai subțire spre vârf terminându-se la
limita cu smalțul sau cementul.

118.Ce prezintă prelungirile Tomes ale ameloblaştilor.

Adamantoblastele își alungesc porțiunile apicale spre dentină și formează niște expansiuni
 protoplasmatice scurte – prelungiri Tomes. Anume aceste prelungiri formează prismele adamantine.

119.Cum se formează joncţiunea smalţ -dentină.

Odată ce  a început  procesul de dentinogeneză și s-a format un strat de dentină definitivă se
declanșează procesul de amelogeneză (formarea smalțului);
Formarea smalțului de către ameloblaste începe încă înainte ca prelungirile Tomes (ale
ameloblastelor) să se fi format definitiv, de aceea primul strat de smalț este aprismatic și se
numește smalț de joncțiune. Acest strat de smalț se va cupla su stratul proximal de dentină și
va forma
 joncțiunea smalț-dentină.

120. Histogeneza cementului dentar. Inversia polarităţii

ameloblaştilor. Importanţa.
In formarea cementului sunt implicate celulele stratului epitelial intern care stimulează formarea
dentinei radiculare şi apoi a stratului de cement intermediar pe suprafaţa dentinei. După
aceasta ele încep să degenereze şi migrează de la suprafaţa rădăcinii în fibrele periodontale.
Cementoblastele, care se diferenţiază din fibroblastele spaţiului periodontal, încep să formeze
cement de-a lungul suprafeţei radiculare prin depunerea unei matrici de colagen care apoi se
mineralizează.
Matricea se formează similar cu formarea osului din osteoid şi a dentinei din predentină,
este alcătuită din colagen şi condroitin sulfat; componenta minerală este hidroxiapatita. Unele
cementoblaste se încorporează în cementul format în jurul lor şi devin cementocite, ele dispar
treptat și apar lacune. Cementul primar este alcătuit din enamelină spre deosebire de cementul
celular care este alcătuit din colagen. Acest strat este similar stratului de smalţ aprismatic de pe
suprafaţa coronară a dintelui. Deoarece se calcifică pe o distanţă mai mare decât cementul
celular sau dentina, are o consistenţă mai dură. După formarea completă a stratului de cement
acelular începe for¬marea cementului celular sau secundar de către cementoblastele
diferenţiate din fibroblastele spaţiului
 Pînă la începutul amelogenezei nucleul celulei este situat mai aproape de papila
mezenchimală (spre interior) iar partea apicală (vîrful, complexul Golgi) este orientat spre țesutul
reticular (exterior). Dar, la un moment dat organul adamantin își schimbă sursa de nutriție și se
produce o inversie fiziologică a ameloblaștilor: nucleul și complexul Golgi se schimbă cu
locurile.
Importanța: în vîrful ameloblastului se va forma prelungirea Tomes care se va calcifia și se
va transforma în prisma adamantină.