Cavitatea bucală: buzele,

obrajii, palatul dur şi

moale, limba, amigdalele
şi glandele salivare
 Sistemul digestiv este format din:

• Cavitatea bucală cu toate derivatele sale

• Tub digestiv

• Glande asociate (glandele salivare mari,

ficatul, pancreasul).
Sistemul digestiv
 Funcţiile sistemului digestiv :

• Barieră de apărare mecanică împotriva

substanţelor toxice, antigenilor şi
microorganismelor patogene care pătrund
o dată cu alimentele.
• Secretorie (aici se secretă enzime
digestive, HCl, anticorpi, lizozim, hormoni
implicaţi în metabolismul general (insulina,
glucagon, somatostatina)).
 Funcțiile sistemului digestiv
• Absorbţie (se realizează în special la
nivelul mucoasei intestinului subţire. Se
absorb selectiv produşii digestiei, apa,
electroliţii, vitaminele...)
• Motorie (conţinutul tubului digestiv se
deplasează de la faringe spre intestinul
rect)
• Imunologică (conţine aglomerări de
limfocite)
 In sistemul digestiv deosebim
convenţional 3 segmente :
• Anterior (cavitatea bucală cu toate derivatele
sale, faringele, esofagul). Aici are loc în special
dezintegrarea mecanică a hranei.
• Mediu (stomac, intestine subţire şi gros, ficatul,
pancreasul). Aici se realizează în special
descompunerea chimică a hranei cu absorbţia
ulterioară a produselor digerate, formarea
maselor fecale.
• Posterior (partea caudală a intestinului rect) cu
rol în evacuarea resturilor nedigerate.
 Structura generală a tubului
digestiv:
• 1. Tunica mucoasă - tunica internă care delimitează
lumenul organului şi este formată din :

• A). Epiteliu. Epiteliul de acoperire sintetizează şi

secretă enzime digestive, hormoni, mucus, anticorpi.
Epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul,
fiind adaptat la funcţiile specifice a regiunii date. În
segmentul anterior şi posterior (funcţia de bază fiind
mecanică) el este pluristratificat pavimentos
necornificat, iar pe alocuri cornificat, iar în cel mediu
(funcţia de bază este de digestie şi absorbţie) el este
unistratificat prismatic.
 B). Lama proprie
• formată din ţesut conjunctiv fibros lax, care
poate conţine glande (simple), capilare
sanguine fenestrate. In unele organe ţesut
limfoid este mult şi este organizat sub
formă de foliculi limfoizi (apendice, colon).
• C). Lama musculară a tunicii mucoase
 2. Lama submucoasă
• este formată din ţesut conjunctiv fibros
lax, care conţine:
• vase sanguine mari, dispuse sub formă
de plexuri, care trimit ramificaţii spre
tunica mucoasă şi musculară,
• plexuri nervoase (Meissner),
• glande compuse (la nivelul esofagului,
duodenului).
 3. Tunica musculară
• este format în cea mai mare parte din ţesut muscular
neted, amplasat în 2 straturi, iar în stomac în 3 straturi.
Intre aceste straturi se găsesc componentele plexului
nervos Auerbach, vase sanguine şi limfatice.
• În anumite zone ale tubului digestiv tunica musculară
are unele particularităţi de organizare. In cavitatea
bucală, în faringe, în treimea superioară şi parţial
medie a esofagului, la sfincterul anal tunica musculară
este formată din ţesut muscular striat scheletal. In
aceste zone lipseşte lama musculară a tunicii
mucoase.
 Tunica externă
• 4. Tunica adventiţială (ţesut conjunctiv
fibros lax) sau
• seroasă (ţesut conjunctiv fibros lax,
acoperit de mezoteliu).

Tunica seroasă se întâlneşte acolo unde

organul este acoperit de peritoneu.
 Din ectoderm derivă:
• Epiteliul pluristratificat al cavității bucale,
faringelui, esofagului, porțiunii terminale a
intestinului rect
 Din entoderm derivă:
• Epiteliul unistratificat al mucoasei tubului
digestiv și glandele
 Din mezenchim derivă:
• Țesutul conjunctiv, muscular neted al
sistemului digestiv, vasele sanguine
 Cavitatea bucală
Zona externă vestibulară (limitată de
buze și obraji)
Zona propriu-zisă (separată de vestibul
prin 2 maxilare, tapetate de gingii).
 Limita superioară palatul dur și moale,
 Limita inferioară planșeul gurii și baza
limbii,
 Limita posterioară amigdalele.
 Cavitatea bucală
• 1. palatul dur
• 2. palatul moale
• 3. sutura palatină
• 4. uvula
• 5. amigdalele palatine
• 6. limba
 Mucoasa orală
• Epiteliul oral (epiteliu stratificat pavimentos
parakeratinizat sau nekeratinizat)
• Țesut conjunctiv subiacent (lamina
proprie)
Perforată fiziologic de dinți
 În teritoriile fără submucoasă
• Mucoasa se atașează direct la periostul
țesutului osos, formând mucoperiost
• Gingie, palat dur
 Tipurile de mucoase:
• 1. mucoasa de tapetare ( buze, palat
moale, obraji, planșeul cavității orale,
suprafața ventrală a limbii, mucoasa
alveolară)
• 2. mucoasa masticatorie (gingie, palat
dur)
• 3. mucoasa specializată (fața dorsală a
limbii).
 Macroscopia mucoasei orale
• Culoarea: roz pal (roșie-proces inflamator)
• Umedă: glande salivare minore, majore
• Suprafața: netedă (excepție: papilele
linguale de pe fața dorsală a limbii)
• Consistența:
 Moale, flexibilă la nivel de buze, obraji
 Fermă, imobilă la nivel de gingie, palat
dur.
 Funcțiile mucoasei orale
• 1. funcția protectivă
• 2. funcția senzorială (muguri gustativi)
• 3. funcția secretorie (secretă saliva)
 Funcția protectivă
• Integritatea epitelială formează o barieră
impermiabilă, ce limitează pătrunderea
toxinelor și antigenelor
• Capacitatea de absorbție a epiteliului oral
este redusă.
 Buzele
1. Versant extern: cutanat
2. Margine liberă: vermilion
3. Versant intern: mucos
 Versant extern cutanat
• Epiderm
• Derm
• Papile mici
• Glande sudoripare
• Foliculi piloși
• Glande sebacee
 Marginea liberă
• Epiteliul este ortokeratinizat sau
parakeratinizat, subțire
• Capilarele oferă roșul buzelor
 Versantul intern
• Epiteliu statificat pavimentos nekeratinizat
• Lamina proprie conține glande salivare
minore (mixte sau mucoase)
• Mucoasa este atașată de m. orbicular al
buzelor
 Obrajii
• Mucoasa acoperă suprafața internă a obrajilor
• Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat foarte
gros
• Lamina proprie
• Dublată de submucoasă - conţine celule adipoase
şi glande salivare minore de tip mixt. În anumite
zone, adipocitele sunt concentrate sub formă de
lobuli, formând bula grăsoasă Bichat.
• Mucoasa şi submucoasa aderă la musculatura
buccinatorie.
 Structura obrazului
Partea cutanată Partea mucoasă
 Palatul dur
• Epiteliu stratificat pavimentos cu
parakeratinizare
• Lamina proprie groasă, țesut conjunctiv
fibros dens
 Palatul moale
• Flexibil
• Epiteliu statificat nekeratinizat
pe versantul bucal
• Epiteliu respirator pe versantul
faringian
• Lamina propria și submucoasa
• Ţesut conjunctiv
• Fibre musculare striate
• Vase sanguine şi fibre
nervoase
• Glande salivare minore
secretoare de mucus
 Limba
(un organ musculo-epitelial) cu rol în:

Masticație
Vorbire articulată
Deglutiție
Sensibilitatea gustativă
Limba
Mucoasa suprafeţei ventrale a limbii
• are un aspect macroscopic neted,
• prezintă un epiteliu pluristratificat
pavimentos nekeratinizat, subţire şi o lamă
proprie subţire, cu fibre de colagen şi
puţine fibre elastice.
• lama proprie conţine glande salivare mici
(minore) de tip mixt.
La acest nivel mucoasa este dublată de o
submucoasă care poate conţine
adipocite şi numeroase vase sanguine.
 Faţa dorsală a limbii

• La acest nivel mucoasa linguală prezintă 2

zone diferite:
• 2/3 anterioare, care formează corpul limbii
şi
• 1/3 posterioară, numită baza limbii.
 Fața dorsală a limbii
• La acest nivel ea se caracterizează prin
prezenţa unor structuri, numite papile
linguale.
• Unele dintre ele au rol mecanic, în timp ce
altele conţin muguri gustativi.
 Mucoasa dorsală
conţine:
• un epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat
sau necheratinizat şi
• o lamă proprie bogat vascularizată şi inervată
care conţine glande salivare minore în zona
posterioară.
Aici nu există submucoasă şi mucoasa aderă la
fibrele musculare striate din limbă.
 Deosebim 4 tipuri de papile:

• Filiforme

• Fungiforme

• Circumvalate (sau caliciforme)

• foliate
 Papilele filiforme
 Cele mai numeroase
 Cele mai mici
 Se localizează predominant în 2/3 anterioare ale
limbii
 Au formă de „flacără” sau con
 Acoperite cu epiteliu stratificat pavimentos
keratinizat
 Nu conțin muguri gustativi
 Au rol mecanic
Papile filiforme
 Papilele fungiforme
 Mai puțin numeroase
 Dispuse între papilele filiforme
 Acoperite cu epiteliu stratificat pavimentos
nekeratinizat
 Au o bază redusă, iar partea liberă mai largă
 Conține 1-4 muguri gustativi, localizați
intraepitelial
 Percep gustul (dulce, sărat, acru)
 Papilele circumvalate
• Sunt în număr de 8-12
• Au un diametru de 2-4 mm
• Localizate între corp și baza limbii
• Sunt înconjurate de un șant adânc (valum) unde
se deschid glandele salivare minore de tip
seros, ce curăță ariile pentru reînnoirea gustului.
• Pe pereţii laterali, intraepitelial, există ~250 de
muguri gustativi, cu rol de percepere a gustului
(sărat, acru, amar şi dulce).
Papile circumvalate
 Papilele foliate
• sunt mai puţin întâlnite la om
• sunt localizate pe marginile laterale ale părţii
posterioare a limbii.
• Structural au o formă de frunză, cu pereţi laterali
asemănători cu cei ai papilelor circumvalate şi
şanţ bazal înconjurător, în care se pot deschide
canalele glandelor salivare minore de tip seros.
• conţin muguri gustativi.
Papilele foliate 1. Epiteliu pluristratificat pavimentos
necornificat 2. Lama proprie a tunicii mucoase 3. Muguri gustativi
Papile foliate
Glande salivare linguale seroase
Glande salivare linguale seroase (sus)
şi mucoase (jos)
 Fiecare mugure gustativ
• este format din 30-80 de celule fuziforme,
aranjate în jurul unei cavităţi centrale cu
dispoziţie în felii de portocală.
• Rol de receptor gustativ
 Baza mugurelui
• este situată deasupra membranei bazale,
• comunică cu ţesutul conjunctiv subiacent
printr-un por bazal
 Mugurele gustativ
• ajunge până aproape de suprafaţa
epiteliului, unde capetele apicale ale
celulelor se termină într-un canal gustativ
care comunică cu suprafaţa printr-un mic
orificiu, porul gustativ.
Muguri gustativi
Muguri gustativi
 În mugurele
gustativ deosebim
3 tipuri de celule:

• 1. celule gustative
• 2. celule de susţinere
• 3. celule bazale
Fața dorsală a limbii
Gustul
 Perceperea gustului
• Moleculele provenite din digestia
alimentelor se cuplează cu receptorii
membranari ai celulelor mugurilor gustativi
• Polarizarea membranară se modifică, ce
determină eliberarea substanțelor de
transmitere care stimulează fibrele
amielinice aferente derivate din nervul
glosofaringian
 Amigdalele
• sunt organe limfoide care se localizează
posterior,
• la joncţiunea dintre cavitatea bucală şi cavitatea
nazală cu faringele,
• sub forma unui inel circular – inelul amigdalian
Waldeyer.
 Există 3 tipuri de amigdale:

• faringiană (în porţiunea superioară a

nazofaringelui)
• palatine (lateral de orofaringe)
• linguale (pe suprafaţa dorsală a limbii în
treimea posterioară).
Adenoizi
 Amigdalele palatine
• Sunt localizate la limita dintre cavitatea orală şi orofaringe.

• Sunt tapetate la exterior de un epiteliu pluristratificat pavimentos

nekeratinizat care se invaginează şi formează 10-12 cripte. Epiteliul
care tapetează criptele este discontinuu, deaceea printre celulele
epiteliale se găsesc limfocite – epiteliul este infiltrat cu limfocite.

• Sub epiteliu se află lama proprie, ce conţine foliculi limfatici şi arii

de limfocite dispuse interfolicular. Criptele pot conţine celule
epiteliale descuamate, leucocite moarte, bacterii, resturi alimentare.

• În vecinătatea amigdalei palatine se găsesc numeroase glande mici,

ducturile lor se deschid la suprafaţa mucoasei care acoperă
amigdalele şi doar rareori, îşi varsă produsul de secreţie în baza
criptelor.

• Amigdalele au rol de apărare locală.

Amigdala palatină
• 1. Tunica mucoasă 2.
Epiteliu pluristratificat
pavimentos
necornificat, care pe
alocuri este infiltrat cu
limfocite 3. Lama
proprie a tunicii
mucoase 4. noduli
limfatici 5. cripte
Amigdala palatină
Amigdala palatină
Amigdala palatină
Angine
 Glandele salivare mari

• Există 3 perechi de glande salivare mari:

• parotide
• submandibulare (submaxilare)
• sublinguale.
Glandele salivare mari
O glandă salivară este formată din:

• porţiuni terminale secretorii

• ducturi, care transportă secreţiile.

 Deosebim 3 tipuri de porţiuni
terminale secretorii:

• porţiuni terminale secretorii seroase

• porţiuni terminale secretorii mucoase
• porţiuni terminale secretorii mixte
 Porţiuni terminale secretorii
seroase
• sunt cele mai mici,
• au formă rotundă sau ovală,
• lumenul acinului este mic
• sunt formate din celule seroase dispuse pe o
membrană bazală
• Între polul bazal al celulelor seroase și
membrana bazală sunt celule mioepiteliale
Eliminarea produsului de secreţie în ducturi
este asigurată de celulele mioepiteliale.
 Serocitele
• Citoplasma celulelor seroase este bazofilă
bazal.
• Secreţia seroasă conţine apă, enzime
(amilaza salivară şi maltaza), de săruri şi
ioni anorganici.
Porțiuni terminale seroase
Glandă salivară

Microscopie electro-
nică. Granule de sec-
reţie în citoplasma se-
rocitelor.
 Porţiuni terminale secretorii
mucoase
• sunt mai mari decât cele seroase,
• au lumen larg şi neregulat.
• În jurul acinilor mucoşi se observă multe
celule mioepiteliale, care facilitează
expulzarea produsului de secreţie.
 Mucocitele
• Au o citolasmă clară.
• Secreţia mucoasă produce mucus, ce
ajută la masticaţie, deglutiţie şi digestie.
Porţiuni terminale secretorii
mucoase
 Porţiuni terminale secretorii
mixte
• sunt cele mai mari
• celulele mucoase sunt situate central şi
delimitează un lumen larg
• celulele seroase sunt dispuse în jurul celor
mucoase şi formează semilune seroase
(Djianuzi).
• La periferie sunt celule mioepiteliale.
Porţiuni terminale secretorii
mixte
 Sistemul de ducturi
• 1. duct intercalar (duct intralobular)
continuă porţiunile terminale secretorii, are
epiteliu unistratificat cubic şi un rând de
celule mioepiteliale.
• Lungimea lui este diferită: mare la
parotidă, mică la submandibulară, se
observă greu la sublinguale.
 2. Duct striat
(duct intralobular)

• se observă uşor în special la

submandibulară, unde are lumen larg.
• este tapetat cu epiteliu unistratificat
prizmatic, cu celule ce au striaţii bazale,
determinate de invaginările citoplasmei şi
mitocondrii.
• citoplasma este acidofilă.
Ducturile intralobulare
 3. Ductul interlobular
• se localizează în septurile de ţesut
conjunctiv fibros lax dintre lobuli.
• este tapetat cu 2-3 rânduri de celule.
Duct interlobular
Ductul interlobular
 4. Ductul principal
• este pluristratificat cubic apoi pavimentos
unde se continuă cu epiteliul mucoasei
bucale.
În parotidă ductul principal se deschide
lângă molarul doi superior, în glanda
submandibulară lîngă frîul limbii, în
sublinguală în plica sublinguală.
• Ducturile enumerate mai sus sunt
caracteristice tuturor glandelor.
 Glanda parotidă
• este o glandă compusă, alveolară,
ramificată, după secreţie seroasă.
• Conţine porţiuni terminale secretorii
seroase, formate din celule seroase şi
celule mioepiteliale.
Glanda parotidă
Glanda parotidă 1. Duct interlobular 2. Septuri
de ţesut conjunctiv fibros lax între lobuli
Parotita epidemică (oreion)
 Glanda submandibulară
• este o glandă compusă, tubulo-alveolară,
ramificată, după secreţie mixtă (sero-
mucoasă), conţine:
• porţiuni terminale secretorii seroase,
• mixte şi
• puţine mucoase.
Glanda submandibulară 1.duct striat 2. Porţiune
terminală secretorie mixtă a. mucocite b. Serocite c. celule mioepiteliale 3. Porţiune
terminală secretorie seroasă 4. Porţiune terminală secretorie mucoasă a. mucocite b.
Celule mioepiteliale 5. Duct intercalary 6. vas sanguin
Submandibulara
• Glandă pereche
• Predominant mixtă
• Ducte intercalate de
dimensiuni medii
• Bogată în ţesut limfoid
• Ductul principal: Wharton,
orificii în vecinătatea
frenului lingual
Glanda submandibulară
 Glanda sublinguală
• este o glandă compusă, tubulo-alveolară,
ramificată, după secreţie mixtă (muco-
seroase) conţine:
• porţiuni terminale secretoare mucoase,
• mixte şi
• mai puţine seroase.
Glanda sublinguală
Schema structurii
glandelor
salivare mari:
A - submandibulară
B- parotida
Б - sublingvala
1-canal interlobular
2-canal striat
3 – canal intercalar
4 – portiuni secretoare seroase
5 –portiuni secretoare mucoase
6 –portiuni secretoare sero-
mucoase
a)mucocite
b)serocite in semiluni seroase
7 – celule mioepiteliale
Schema comparativă a
glandelor salivare mari
 Glandele salivare mici
• Labiale
• Bucale
• Palatine
• Linguale
 Saliva
• Amestec din secretele glandelor salivare
mari și mici
• Reacție ușor alcalină pH 7,2
• Cantitatea zilnică 0,5-2l
 În componența salivei intră:
• 99% apă,
• 1% substanțe organice și anorganice
Substanțe organice:
• mucina
• fermenți: amilaza, maltaza, lizozim
 Mucina
• Proteină, care dă salivei vâscozitate,
formează bolul alimentar, asigurând
deglutiția lui și tranzitul lui prin esofag
• Glandele salivare mici elimină multă
mucină
 Fermenții:
• Аmilaza descompune amidonul,
transformându-l în maltoză
• Мaltaza descompune maltoza
transformând-o în glucoză
• Lizozim are efect bactericid