Protocoale de lucrări practice

Histologie orală

Material de uz intern, pentru studenții anului I Medicină Dentară

2023

1
 Cavitate bucală: Mucoasa şi submucoasa orală. Buzele. Limba.
Obrazul

Coloraţii:
• HE
• Tricromă
• Impregnare argentică
• Citokeratină

2
 Cavitatea bucală
• Este segmentul iniţial al tubului digestiv
• Conţine dinţii şi limba
• Este tapetată de mucoasa orală
Mucoasa orală

Prezintă variaţii regionale:

• Mucoasa orală de acoperire: buze, obraji, faţa ventrală a limbii
• Mucoasa orală de tip masticator: gingie, palatul dur
• Mucoasa orală de tip specializat: faţa dorsală a limbii
Structura histologică a mucoasei orale:
• Epiteliu de acoperire
o stratificat scuamos nekeratinizat la mucoasa orală de acoperire
o stratificat scuamos keratinizat/parakeratinizat la mucoasa orală de tip masticator
• Membrana bazală
• Lamina propria (corionul mucoasei): ţesut conjuctiv lax, vase, terminaţii nervoase,
corpusculi senzitivi, microganglioni, glande salivare minore

Epiteliu stratificat scuamos

nekeratinizat

Lamina propria, ţesut

conjunctiv lax

Submucoasa orală

Periost

Os

3
 Submucoasa orală

• Este prezentă doar în zonele cu mucoasă orală de acoperire; se diferenţiază greu de zona
profundă a laminei propria
• Lipseşte în vecinătatea osului
• Structură histologică:
o ţesut conjunctiv dens dezordonat
o adipocite
o glande salivare minore
o vase de sânge, limfatice
o fibre nervoase

Buzele
✓ Buzele sunt două falduri membranoase care delimitează orificiul bucal.
✓ Prezintă doi versanţi şi un ax central.

Muşchiul Roşul buzelor

orbicular

Versant extern
(cutanat)
Versant intern
(mucos)

Glande salivare
minore
Axul
central

4
Structură histologică:
• Versantul extern (cutanat):
o epiderm: epiteliu stratificat scuamos keratinizat
o derm: ţesut conjunctiv cu foliculi piloşi, glande sebacee, glande sudoripare,
corpusculi senzitivi Meissner
• Versant intern (mucos) acoprerit de mucoasa orală de acoperire:
o epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
o membrană bazală
o lamina propria: ţesut conjunctiv lax

Axul buzelor: între piele şi mucoasa orală

de acoperire. Conține:
• Fascicule de fibre musculare striate
scheletale-muşchiul orbicular
• Fibre nervoase
• Vase sanguine
• Glande salivare minore glande
(labiale)
• Adipocite
• Ţesut conjunctiv

5
 • Tranziţia de la piele la mucoasa orală:
roşul buzelor (vermilion)
• Epiteliul (stratificat scuamos keratinizat)
este foarte subţire în această zonă
• Vascularizaţia este bogată
• Nu prezintă foliculi piloşi şi nici glande

Limba
Este un organ musculo-conjunctiv mobil ce prezintă un ax central şi două feţe ventrală
acoperită de mucoasa orală de acoperire şi dorsală acoprită de mucoasa orală specializată.

Structură histologică
• Faţa ventrală: mucoasa orală de acoperire (epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, MB,
lamina propria)
• Faţa dorsală: mucoasa orală specializată
o papile linguale
o muguri gustativi
• Axul central: fibre musculare striate viscerale orientate în trei planuri şi întretăiate în unghi
drept-perpendicular; printre ele se găsesc glande salivare minore linguale

6
Axul limbii conţine:
• Fibre musculare striate viscerale
• Ţesut conjunctiv lax, dens
• Glande salivare minore
• Vase sanguine, limfatice
• Fibre nervoase
• Microganglioni
• Adipocite
• Ţesut limfoid la baza limbii (foliculi limfoizi secundari, infiltrate limfoide
difuze) - amigdala linguală

7
 Amigdala linguală

• Baza limbii
• Foliculi limfoizi secundari
• Infiltrate limfoide difuze
• Cîte o criptă
• Limfocite în epiteliu

Papilele linguale
!!! Prezente pe faţa dorsală a limbii

Papile filiforme:
• cele mai numeroase
• formaţiuni conice, subţiri
• pe toată suprafaţa limbii
• ax central cu ţesut conjunctiv
lax; îngust
• acoperit de epiteliu stratificat
scuamos keratinizat
• !!! fără muguri gustativi

8
Papilele fungiforme
• dispuse izolat printre papilele
filiforme
• ax central cu ţesut conjunctiv
lax; larg
• acoperit de epiteliu stratificat
scuamos nekeratinizat
• conţin rari muguri gustative
• pot fi ramificate

Papilele circumvalate
• în număr de 7-12, formează
“V”-ul lingual
• proeminenţe turtite înconjurate
de un şanţ adânc (vallum)
• conţin numeroşi muguri
gustativi pe marginile şanţului
• în şanţ se deschid ductele
glandelor seroase von Ebner

Papilele foliate
• reduse numeric la om
• prezente pe marginile limbii
• ax central cu ţesut conjunctiv
lax
• acoperit de epiteliu stratificat
scuamos nekeratinizat
• conţin muguri gustativi

9
 Mugurii gustativi
Localizare: papilele linguale (excepţie
papilele filiforme), palat moale,
epiglotă, peretele posterior al
faringelui
Criterii de recunoaştere: formaţiuni
ovalare, palid colorate ce ocupă toată
grosimea epiteliului stratificat
La polul apical: porul gustativ
Două componente: epitelială şi
nervoasă

Componenta epitelială:
• celule gustative (senzoriale): dispuse central, fusiforme, nucleu eucromatic, citoplasmă
palidă, la polul apical microvili lungi, polul bazal vine în contact cu terminaţii nervoase
• celule de susţinere: dispuse printre cele gustative, fusiforme, nucleu heterocromatic,
citoplasmă acidofilă
• celule bazale (stem): mici, rotunde/poligonale, asezate pe membrana bazală
! Celulele gustative şi cele de susţinere delimitează împreună porul gustativ
Componenta nervoasă:
• Fibre nervoase ce ajung la celulele senzoriale, provin din nervii cranieni VII, IX şi X.
• Formează plexuri: perigemale, intragemale
• Evidenţiere: impregnare argentică

10
Obrazul

◼ Mucoasa bucală de acoperire (intern)

◼ Submucoasa cu glande salivare minore
◼ Ţesut adipos lobulat (bula grăsoasă
Bichat)
◼ Muşchiul buccinator
◼ Pielea facială (extern)
◼ Epiderm, derm

11
12
 Glandele salivare majore
Parotida, Sublinguala, Submandibulara

Coloraţii
Hematoxilină eozină
Tricromă
Impregnare argentică
Anti actină

13
 Glandele salivare majore
• Glandele salivare majore sunt parotidele, submandibularele şi sublingualele.
• Asigură umidifierea mucoaselor de la nivelul tractului digestiv, iniţiază digestia şi, în acelaşi
timp realizează apărarea împotriva agenţilor patogeni care pătrund pe cale digestivă.

Structură histologică:
• Schelet de susţinere
o Capsula: țesut conjunctiv dens dezordonat
o Trabeculi conjunctivi (dens dezordonat), de pe fața internă a capsulei,
delimitează lobi
o Stroma: ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină, fibre nervoase,
microganglioni, ţesut limfoid
• Parenchimul este organizat lobular, conţine glande tubuloacinare compuse,
alcătuite din:
o Porţiune secretorie: acini seroşi, mucoşi sau micşti
o Porţiune excretorie: sistem de ducte (intra- şi interlobulare)

14
 !La om toate glandele salivare majore sunt mixte, dar în funcţie de unităţile secretorii
care predomină, sunt clasificate ca seroase, mucoase şi mixte.

Acini seroşi
• Formă rotundă
• Lumen îngust, punctiform
• Celule acinare seroase:
o piramidale cu nuclei
rotunzi situați în 1/3
medie sau bazală
o citoplasma bazofilă
subnuclear (RER);
granule acidofile la polul
apical
• Predomină în parotidă

Acini mucoşi
• Formă ovalară
• Lumen larg, neregulat
• Celule acinare mucoase:
• poligonale, nuclei turtiţi la
polul bazal
• citoplasma palidă la HE
(vacuole cu mucus)
• PAS +, alcianofilă,
metacromatică
• Predomină în sublinguală

15
 Acini micşti
• Forma ovalară, dimensiuni mari
• Componentă mucoasă central
• Componentă seroasă periferic în
formă de semilună
• Celulele seroase formeză semilune
la unul sau mai mulţi poli ai
acinului
• Predomină în submandibulară

Sistemul de ducte:
• Intralobulare
o Intercalate: epiteliu simplu cubic
o Striate: epiteliu simplu columnar
• Interlobulare: epiteliu pseudostratificat/stratificat cubic, columnar
• Principale (colectoare): de la epiteliu stratificat columnar la stratificat scuamos în
porţiunea terminală
•
•

16
Celulele mioepiteliale
• localizate la nivelul acinilor,
ductelor intercalate şi striate
• între plasmalema celulelor epiteliale
şi membrana bazală pe care se
dispun acestea
• se observă cu dificultate pe
secţiunile colorate de rutină
• markerul cel mai util este actina de
tip muşchi neted

Caractere particulare ale glandelor salivare majore

Parotida
• Cea mai mare, pereche
• Predominant seroasă
• Ducte intercalate lungi
• Secreţie apoasă
• Parotina: menţine troficitatea
smalţului dentar
• Produsul de secreţie: ductul Stenon,
în cavitatea bucală

Submandibulara
• Glandă pereche
• Predominant mixtă (acini mixti), bogată în ţesut limfoid
• Ducte intercalate de dimensiuni medii
• Ductul principal: Wharton, orificii în vecinătatea frenului lingual

17
 Ductul principal: Wharton

Sublinguala
• Multiplă
• Predominant mucoasă
• Parenchim
o Acini mucoşi predominant, rar
micşti
o Ducte intercalate foarte scurte
• Duct principal
o Unic: Bartholin
o Multiplu: Rivinius

18
 Stuctura histologică a dintelui diferenţiat: pulpa dentară,
odontoblastele, dentina, smalţul, ameloblastele

Metode de studiu pentru organul dentar

Preparate de dinte decalcificat
Coloraţii:
HE
Tricromă
Impregnare argentică
Preparate de dinte uscat şi şlefuit

19
Stuctura histologică a dintelui diferenţiat: pulpa dentară, odontoblastele, dentina, smalţul,
ameloblastele

Dintele împreună cu ţesuturile înconjuratoare alcătuiesc o unitate morfofuncţională - organul

dentar.
Din punct de vedere histologic prezintă:
▪ Ţesuturi proprii: pulpa dentară, dentina, smalţul
▪ Ţesuturi de susţinere: cementul, ligamentul periodontal, gingia, osul alveolar

Pulpa dentară

• Ocupă camera pulpară

• Ţesut conjunctiv lax specializat cu
celule conjunctive fixe şi mobile, fibre
de colagen, reticulină şi substanţă
fundametală
• Bogat vascularizată şi inervată
• Este organizată în patru zone

Zonele pulpei dentare:

1. Zona periferică: situată sub predentină; formată din odontoblaste dispuse pe unu sau
mai multe rânduri
2. Zona Weil: situată sub stratul de odontoblaste; este acelulară
3. Zonă bogată în celule: celule mezenchimale, fibroblaste, fibrocite, mastocite, pericite,
limfocite, plasmocite, macrofage, celule Langerhans prezentatoare de antigen, celule
Schwann
4. Zona centrală
• Vase sanguine (arteriale, venoase), vase limfatice
• Fibre nervoase mielinice şi amielinice

20
 Structura pulpei dentare la
nivelul coroanei
Bogat celulară
Bogat vascularizată şi
inervată
Odontoblaste columnare

Structura pulpei dentare la

nivelul rădăcinii
Mai puţine celule decît în pulpa
coronară
Mai puţin vascularizată
Odontoblaste aplatizate

21
Odontoblastele
• Celule specifice pulpei
• Se dispun pe 1-2 rânduri la periferia pulpei
• Morfologie:
• Columnare, cubice, scuamoase
• Citoplasma slab bazofilă
• Polaritate funcţională:
o pol apical secretor: granule
secretorii acidofile
o pol bazal nonsecretor (nuclear)
• Prelungirea de la polul apical- procesul
odontoblastelor (fibra Tomes)
o inclusă în canaliculii dentinari

22
 Markeri imunohistochimici:
• Dentinofosforinele
• Nestina
• Tubulina
• Tenascina
• Colagen I, III, IV, V şi VI
• Fibronectina
• Laminina

Dentina

Este un ţesut dentar puternic mineralizat, care înconjoară camera pulpară. Reprezintă un
suport pentru smalţ la nivelul coroanei şi pentru cement la nivelul rădăcinii.

Structura dentinei
Prezintă 2 componente de bază:
• canaliculi dentinari - necoloraţi la
coloraţii morfologice
• matrice dentinară
• fibre de colagen
• săruri de calciu (cristale de
hidroxiapatită)

23
 Canaliculii dentinari
• Dispoziţie radiară faţă de camera pulpară se îndreaptă spre joncţiunea dentină-
smalţ, respectiv dentina-cement
• Majoritatea au forma literei „S” mai puţin pronunţată la rădăcină
• Sunt de două tipuri: canaliculi primari, mai numeroşi, din care se desprind
canaliculii secundari care se anastomozează
• Conţin:
▪ prelungirile odontoblastelor
▪ fluidul dentinar
▪ fibre nervoase

Dentină,dinte decalcificat, secţiune Dentină, dinte „şlift”, secţiune

longitudinală, coloraţie HE longitudinală

!!! Datorită canaliculilor dentinari cu dispoziţie radiară şi paraleli unul faţă de celălalt, pe
secţiunile axiale dentina are aspect striat.
Pe secţiune transversală canaliculii dentinari sunt de formă ovalară cu o structură centrală
de aspect punctiform, înconjurată de un spaţiu cromofob.

24
 Canaliculi dentinari, secţiune Canaliculi dentinari, sectiune
longitudinală, coloraţie HE transversală, coloraţie HE

Canaliculi dentinari, secţiune Canaliculi dentinari la nivelul coroanei,

longitudinală coloraţie tricromă descriu un traiect ân formă de „S”,
Masson coloraţie HE

25
Pe preparate de dinte „şlift” pe
suprafaţa dentinei se observă:
• spaţii interglobulare Czermark:
cavităţi negre, mari şi neregulate,
în dentina coronară
• stratul granulos Tomes: cavităţi
mici, numeroase, la nivelul
coletului şi rădăcinii
• linii incrementale Owen: linii
paralele cu suprafaţa dintelui

Tip Tipuri de dentină

• predentina (dentina nemineralizată),
palid colorată
• dentina primară
• dentina secundară
• dentina terţiară (reactivă/reparatorie)

Smalţul

• Ţesut înalt mineralizat ce acoperă dentina coroanei dintelui

• Este cea mai dură structură a organismului
• Conţine: 97% săruri de calciu (cristale de hidroxiapatită) şi 3% material organic.
• Matricea proteică a smalţului este produsă de ameloblaste
• enameline
• amelogenine
• Nu conţine fibre de colagen
• Unităţile morfo-funcţionale:
• prismele de smalţ unite prin substanţa interprimatică
• !!! Se evidenţiază pe preparate de dinte uscat şi şlefuit

26
 Structuri caracteristice smalţului

Structuri cu conţinut organic bogat

• lamela smalţului: reprezintă smalţ slab mineralizat
• „spiculii” smalţului: conţinutul organic este de 3 – 4 ori mai mare decât în restul
smalţului
• fusurile smalţului: sunt rezultate din procesele odontoblastelor care depăşesc
joncţiunea dentină-smalţ

Lamele ale smalţului Fusurile de smalţ

Spiculii smalţului

27
Structuri legate de creşterea incrementală
• striaţii transversale: se dispun în unghiuri drepte faţă de prisme; marchează creşterea
zilnică a smalţului la om
• liniile Retzius: sunt datorate modificărilor în creşterea grosimii smalţului; pe
secţiune transversală apar sub formă de cercuri concentrice
• linia neonatală: apare după naştere, se datorează formării smalţului în alte condiţii de
nutriţie decât înainte de naştere
• perikymata: apare atunci când liniile Retzius ating suprafaţa smalţului
Structuri legate de modificările de orientare a prismelor
• bandeletele Hunter-Schreger: rezultă din angulaţia realizată între grupe de prisme la
joncţiunea dentină – smalţ în direcţii opuse
• smalţul granular (grunjos): apare când direcţia prismei de smalţ devine neregulată şi
răsucită

Liniile Hunter-Schreger Liniile Retzius

28
Ameloblastele
• Epiteliale
• Columnare
• Pol apical secretor:
o prelungire conică: granule de
secreție (enameline,
amelogenine)
• Pol bazal-nuclear

29
 Structura histologică a ţesuturilor de susţinere: cementul,
ligamentul periodontal, osul alveolar, gingia

Metode de studiu pentru organul dentar

Preparate de dinte decalcificat
Coloraţii:
HE
Tricromă
APT Drăgan
Albastru de toluidină
Preparate de dinte uscat şi şlefuit

30
 Structura histologică a ţesuturilor de susţinere
Structurile de susţinere ale dintelui se mai numesc ţesuturi periodontale şi îl menţin în
ţesutul osos, fiind reprezentate de cement, gingie, ligament periodontal şi osul alveolar.

Cementul
o acoperă dentina la nivelul rădăcinii
o are structură asemănătoare osului, dar sistemele haversiene lipsesc
o are două tipuri de celule:
o cementoblaste: la suprafaţa rădăcinii interpuse printre faciculele ligamentului
periodontal
o cementocite: localizate în lacune care comunică între ele prin canaliculi
o matricea extracelulară mineralizată (50%): fibre de colagen şi substanţă fundamentală
o tipuri de cement:
o acelular: apare ca o bandă fină adiacentă suprafeţei dentinei la nivelul rădăcinii
o celular: acoperă treimea apicală a rădăcinii
o mixt: straturi alternative de cement celular şi acelular
o acelular, afibrilar : lângă joncţiunea cement-smalţ

Cement celular Cement mixt

31
 Dinte „slift”, lacune şi canaliculi cementari

Ligamentul periodontal

• menţine în poziţie dintele funcţional

• structură histologică: ţesut conjunctiv dens ordonat, bogat vascularizat şi inervat
• fibre de colagen dispuse în fascicule, formează 5 grupuri (grupul crestei
alveolare, orizontal, oblic, apical, interradicular)
• fibre oxitalanice
• fibrele Sharpey - se inseră pe cement şi osul alveolar
• celule: fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste, celule mezenchimale
• resturi epiteliale Malasez

Cement acelular, bandă fină adiacentă dentinei. Ligament periodontal

32
 1 - grupul crestei alveolare

2 - grupul orizonatal

3 - grupul oblic

4 - grupul apical

5 - grupul interradicular

Grupul crestei
Grupul oblic (A) Grupul orizontal (A)
alveolare (B)

Resturile epiteliale Malasez

• Rezultă din teaca Hertwig
• Morfologie: grupuri de celule
epiteliale
• Pot fi unice sau multiple
• Localizare:
o ligamentul periodontal
o rar în osul alveolar

33
 Osul alveolar

Osul alveolar este în contact cu ligamentul periodontal fiind un os imatur.

Conţine rădăcina dintelui, vasele şi nervii.
Structură histologică:
• Extern: ţesut osos compact haversian = compacta osoasă (corticala)
• Compacta externă acoperită de periost
• Compacta internă (os alveolar propriu-zis); aspect de lamă
ciuruită datorită inserţiei ligamentelor alveolo-dentare
• Intern: ţesut osos spongios: trabeculi osoși

Gingia
Din punct de vedere histologic, gingia este o membrană mucoasă care prezintă doi
versanţi: extern şi intern. Ca orice mucoasă din organism, este formată din epiteliu, membrana
bazală şi lamina
Structură propria.
histologică
Versantul extern
• epiteliul stratificat scuamos parakeratinizat, gros şi cu numeroase creste epiteliale adînci
ramificate şi anastomozate
• lamina propria cu papile voluminoase
Versantul intern
• epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat, subţire şi lipsit de creste
• lamina propria fără papile
• delimitează un şant sau crevasă gingivală, se continuă cu epiteliul joncţional
Lamina propria:
• ţesut conjunctiv dens dezordonat
• în vecinătatea coletului dentar infiltrate limfocitare
• fibre de colagen, fibre oxitalanice
• 2 zone: subepitelială (papilară) şi profundă
• conţine perlele Serres: resturi epiteliale necalcificate sau calcificate, intens acidofile

34
 Parakeratoza este o formă particulară de keratinizare, caracterizată prin celule scuamoase
cu citoplasmă intens acidofilă, care păstrează nuclei intens coloraţi, picnotici, dispuşi paralel cu
suprafaţa liberă a epiteliului.

35
Epiteliul joncţional (B)
• continuă epiteliul şanţului gingival
• singurul epiteliu ce prezintă 2
membrane bazale
• o membrană bazală spre lamina
propria gingivală (externă) şi una la
suprafaţa dintelui (internă)
• este incomplet diferenţiat
• stratificat scuamos nekeratinizat

Gingie versant extern

Perle Serres în lamina propria

36
 1
Dinte decalcificat
2 Secţiune transversală prin rădăcină
1. Pulpa radiculară
2. Predentină. Dentină
3. Cement acelular
4. Ligament periodontal
3
5. Osul alveolar
4

6 Dinte decalcificat
Secţiune longitudinală
1. Pulpa dentară
2. Predentină. Dentină
3. Cement acelular
4. Ligament periodontal
5 1 - grupul oblic
2 - grupul crestei alveolare
4 5. Osul alveolar-creasta osului
alveolar (os imatur)
3 6. Gingia
- versantul extern
- versantul intern

37
 Dezvoltarea organului dentar (odontogeneza)

Stadiile dezvoltării dinţilor: mugure, capişon, clopot, apoziţie

Erupţia dentară

Coloraţii:

HE
Tricromă

38
 Stadiile dezvoltării dinţilor: mugure, capişon, clopot, apoziţie

Odontogeneza
• cavitatea bucală primitivă – stomodeum - reprezintă o înfundare a ectodermului
• acoperit de o bandă epitelială primară (epiteliul primitiv):
o format din 2-3 straturi de celule aşezate pe un ţesut conjunctiv embrionar -
ectomezenchim
• prin proliferarea celulelor de la nivelul benzii epiteliale primare se formează lamina
dentară

• Lamina dentară este prima structură ce apare în cursul procesului de odontogeneză.

• Din lamina dentară se vor dezvolta 20 de germeni dentari pentru dentiţia temporară şi
32 de germeni pentru dentiţia definitivă.
• Tot din banda epitelială primară se formează şi lamina vestibulară, din care ia naştere
vestibulul bucal.

39
 Germenele dentar este format din:
Organul smalţului
• dă denumirea stadiului de dezvoltare al dinţilor (mugure, capişon, clopot, apozitie)
• este componenta epitelială al viitorului organ dentar
• de la acest nivel se diferenţiază ameloblastele ce vor sintetiza smalţul
Papila dentară
• în concavitatea organului smalţului
• condensare de celule ecto-mezenchimale indusă de epiteliu
• componenta conjunctivă a viitorului organ dentar din care se va diferenţia pulpa dentară
Sacul dentar (foliculul dentar)
• îmbracă la exterior atât organul smalţului, cât şi papila dentară
• este o condensare a ecto-mezenchimului

Foliculul dentar

Stadiul de mugure:
• La embrion de 5-7 săptămâni
• Lamina dentară primară proliferează în ţesutul conjunctiv primitiv
• Organul smalţului: formă de mugure rotund
o mugurii epiteliali se adâncesc în mezenchim
o rămân ataşaţi de lamina dentară prin gubernaculum dentis
• Celulele mezenchimale proliferează şi formează papila dentară

40
Stadiul de capişon
• La embrion de 8-10 săptamâni
• organul smalţului:
o formă de capişon sau cupă
o 3 epitelii suprapuse
• papila dentară: cu structura celulară densă
o ectomezenchimul proliferează în concavitatea organului smalţului

41
 Stadiul de capişon
Organul smalţului:3 epitelii suprapuse:
- strat epitelial extern-cubic
- reticulul stelat (epiteliu atipic) -celule
stelate cu prelungiri ce formează o reţea;
în ochiurile reţelei se găseşte o substanţă
gelatinoasă (gelatina smalţului)
- strat epitelial intern-columnar

Capişon iniţial Capişon tardiv

42
Stadiul de clopot iniţial
• La fătul de 3-4 luni
• organul smalţului: are formă de clopot şi este format din patru epitelii suprapuse
(extern, reticul steşat, intermediar, intern)
• papila dentară: celule mezenchimale mai numeroase schiţează viitorul strat al
odontoblastelor; devine pulpă dentară când începe formarea dentinei

Organul smalţului
• Stratul epitelial extern: simplu
cubic/columnar
• Reticulul stelat (epiteliu atipic): celule
stelate cu prelungiri prin care vin în
contact; gelatina smalţului
• Stratul intermediar: 4-5 rânduri de celule
cubice, citoplasma bazofilă, nucleu
heterocromatic
• Stratul epitelial intern: format dintr-un
rând de celule cubice/columnare

43
 Ansa cervicală
• la joncţiunea epiteliului intern cu
cel extern al organului smaltţului
• zona de proliferare
• generează ameloblaste până ce
coroana atinge înălţimea proprie
dintelui
• proliferează celule epiteliale în
mezenchim; se formează teaca
Hertwig care induce formarea
rădăcinii

Stadiul de clopot tardiv

• începe formarea coroanei dintelui
• la periferia papilei se vor forma preodontoblastele
• preodontoblastele se diferenţiază în odontoblaste secretorii, care produc matricea organică a
dentinei
• odontoblastele proliferează intens la vârful viitoarei coroane unde încep primele depuneri de
dentină, iniţial sub forma predentinei, care se va mineraliza ulterior
• după depunerea primului strat de dentină papila dentară devine pulpă

44
Stadiul de clopot tardiv
• Organul smalţului: epiteliu
intermediar, reticul stelat,
epiteliu extern
• Ameloblaste secretorii
• Smalţ parţial mineralizat
• Dentina coronară
• Predentina
• Odontoblaste secretorii
• Pulpa dentară

45
 Dinte în dezvoltare , stadiul de clopot tardiv, colorație HE

Stadiul de apoziţie
• definitivarea coroanei dintelui
• continuă depunerea de dentină şi smalţ până când coroana atinge înălţimea proprie dintelui
funcţional (apoziţia smalţ dentină)
• iniţierea formării rădăcinii: teaca Hertwig induce diferenţierea odontoblastelor şi astfel apar
primele depuneri de dentină la nivelul rădăcinii

46
Teaca epitelială Hertwig
• Efect inductiv în formarea
rădăcinii
• Se formează prin unirea
epiteliului intern şi extern al
organului smalţului
• Epiteliu bistratificat
• Se fragmentează după
depunerea dentinei radiculare

47
Stadiul de apoziţie
• Pulpa dentară: ţesut conjunctiv lax
specializat; 4 nivele de organizare
-Zona periferică: odontoblaste
secretorii
-Zona acelulară Weil
-Zona bogată în celule
-Zona centrală cu vase şi nervi
• Predentina
• Dentina (la coroană şi radacină):
aspect striat
Canaliculi
Matrice
• Smalţ parţial mineralizat
• Ameloblaste secretorii

48
Erupţia dentară
▪ este ultima fază a dezvoltării dinţilor, deoarece rădăcinile se formează în timpul procesului
eruptiv
▪ este un proces continuu, care se încheie doar odată cu pierderea dinţilor
▪ stadiile erupţiei: preeruptiv, eruptiv şi posteruptiv-în raport cu dezvoltarea fibrelor ligamentului
periodontal

49
 Stadiu preeruptiv: coroana acoperită de un dublu strat de celule epiteliale
o epiteliul redus al smalţului
o epiteliu oral suprajacent
o ţesutul conjunctiv între epitelii care le susţine

Epiteliul intern al organului smalţului – diferenţierea ameloblastelor- primul strat

de smalţ – colaps în organul smalţului - epiteliul redus al smalţului care acoperă
coroana înainte de erupţie.
După erupţie epiteliul redus devine stratificat scuamos.

Erupţia dinţilor permanenţi

Resorbţia rădăcinii dinţilor
primari

50