ocluzie deschisa scheletala, caracterizata prin tipar facial
divergent ( cresterea inaltimii faciale anterioare si micsorarea inaltimii faciale posterioare). Ocluzie deschisa dentara, in care caracteristicile scheletale sunt in parametri normali, ocluzia deschisa datorandu-se modificarilor in plan vertical la nivelul incisivilor. In etiologia celei scheletale sunt incriminati factori generali, metabolici si functionali. Unul din factorii generali incriminati pe larg este factorul dismetabolic legat de perturbarea metabolismului Calciului si Fosforului, in primu an de viata, la nivelul aparatului dento-maxilar. Acest dezechilibru fosfo-calcic determina o plasticitate osoasa crescuta care va face vulnerabila structura scheletala, inducand modificari morfologice si de implantare a dintilor. Dupa unii autori, rahitismul este cea mai cunoscuta afectiune care favorizeaza aparitia unei inocluzii verticale frontale. Ocluzia deschisa dentara este produsa de interpozitii dinspre exterior (prin presiunea directa cu degetul, buzele sau diverse obiecte ce duce la deformarea regiunii respective ) sau dinspre interior (prin interpunerea limbii). Analiza cazului clinic trebuie sa scoata in evidenta etiologia ocluziei deschise. In cazul unei ocluzii deschise minime, daca ghidajul anterior este preluat de catre canini si restaurarile laterale pot fi realizate fara interferente, iar pacientul nu solicita modificari fizionomice, putem sa nu intervenim, intrucat tratamentul este unul dificil si executa