Student : Spinei Vasile

Gr. 209

Tartrul dentar. Compoziţie chimică.

Mecanismul de formare a tartrului.
Noţiune de tartru dentar

Tartrul supra şi subgingival

Compoziţia tartrului dentar

Conţinutul anorganic al tartrului dentar

Conţinutul organic al tartrului dentar

Formarea tartrului dentar

• Tartru dentar - complex organo – mineral aderent
la suprafaţa dentară sau alte structuri solide orale
(lucrări protetice, aparate ortodontice etc.),
rezultat din mineralizarea placii bacteriene.
• Tartrul supragingival (salivar) – un depozit organo-mineral de culoare
alb-galben, consistenţă redusă la început, imediat după depunere este
friabi, moale, grunjos şi se dislocă cu uşurinţă.

Se găseşte preponderant pe:

• 1.Suprafaţa linguală a incisivilor inferiori centrali, în dreptul orificiului
canalului Warthon
• 2.Suprafata vestibulară a molarilor superiori, în dreptul orificiului
canalului Stenon
• 3.Suprafaţa ocluzală a dinţilor lipsiţi de antagonişti, cu o autocurăţire şi
curăţire artificială deficitară.

În timp consistenţa şi aderenţa tartrului supragingival cresc iar

culoarea virează spre maroniu-negru, prin impregnarea cu pignenţi din
alimente sau de hidrocarburi şi nicotină la fumători.
• se depune la nivelul coroanei dentare, deasupra marginii gingivale, fiind
vizibil în cavitatea orală;
• depunerea se realizează mai întâi la nivel cervical, pentru ca mai apoi să
acopere suprafeţe din ce în ce mai extinse;
• depunerea poate fi la un singur dinte, pe un grup de dinţi, sau generalizată;
• la început, are culoare alb-gălbuie, cu consistenţă redusă, este moale,
grunjos şi se înlătură cu uşurinţă
• în timp, consistenţa şi aderenţa tartrului cresc, iar culoarea tinde spre
maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenţi din alimente, băuturi, nicotină
la fumători

5
Tartru supragingival a) alb-gălbui. b) impregnat cu pigment nicotinic.

6
• Tartrul subgingival – de culoare maroniu-negru,
dens, foarte aderent, situate in şanţul gingival sub
marginea gingivală liberă, sub formă de depozite
lamelare cu o suprafaţă dură, neregulată, sau
depozite mici punctiforme.

• Prezenţa tartrului subgingival este depistată cu

sondele exploratorii sau prin inspecţie, dacă
marginea gingivală liberă sau virful papilei
gingivale sunt inflamate, tumefiate şi pot fi
decolate parţial de pe dinte.
 Structura tartrului a fost determinată la microscopul
electronic; ea este dominată de cristale anorganice de tip
apatită, cu aspect de ace netede. Aceste cristale sunt
orientate întîmplător şi conţin “dîre” de microorganisme
calcifiate.

Suprafaţa tartrului este rugoasă, şi acoperită de un strat de

placă bacteriană nemineralizată, ce diferă în zona supra şi
subgingivală. În zona supragingivală, domină bacterii
filamentoase cu orientare în unghi drept faţă de suprafaţa
tartrului, în timp ce în zona subgingivală sunt prezenţi coci,
bacili şi filamente fără orientare caracteristică.
 Este alcatuit din componenta organica şi componenta anorganica.

Conţinut anorganic:
Tartrul supragingival este format în -proporţie de 70-90% din componente anorganice:
• Fosfat de calciu 75,9 %
• Carbonat de calciu 3,1 %
• Fosfat de magneziu
• Cantităţi minime de sodiu, zinc, stronţiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier,
aur.

Componentele anorganice ale tartrului supragingival au o structură cristalină dispusă în 4

forme
• Hidroxiapatita 58 %
- Witlokita 21 %
- Fosfat octocalcic 21 %
- Bruşita 9 %
 Conţinutul organic
Tartrul dentar conţine:
• Componente proteice 6-8 %
• Lipide 0,2 %, ca lipide neutre, fosfolipide, acizi graşi,
colesterol;
• Carbohidraţi 2-9 %, glucoză, galactoză, galactozamine.
• Formaţiuni viabile cum sunt : celule epiteliale descuamate,
leucocite, microorganisme diferite.
• Tartrul se depune de la vîrste tinere, primul care apare fiind cel
supragingival şi are o incidenţă legată de vîrstă de:
• 37-70% la 9-15 ani
• 44-88% la 16-21 ani
• 86-100% peste 40 ani.
Tartrul subgingival apare după vîrsta de 9 ani şi poate fi întîlnit în 47-100%
cazuri după 40 de ani.
Tartrul dentar se formează pe structurile plăcii dentare preexistente, care
suferă un proces de mineralizare. Acesta începe, din prima zi de depunere
a plăcii bacteriene, chiar din primele 4-8 ore şi reprezintă 50% după 2 zile,
realizînd o calcificare de 60-90% după 12 zile.
Procesul de calcificare începe în zonele profunde ale plăcii bacteriene in
matricea interbacteriana,pe suprafata bacteriilor si, in final,in interiorul
celulelor bacteriene.
Fixarea tartrului de suprafaţa dintelui se face prin:
• Ataşarea prin intermediul unei pelicule organice
• Unirea între cristale anorganice din tartru cu cele din structura
dintelui, în special în zonele de rezorbţie a dentinei şi a cementului

În raport cu ritmul şi cantitatea depunerii tartrului, diferite persoane au

predispoziţie individuală şi prezintă depozite reduse, moderate sau
mari de tartru.
• 1. Mineralizarea urmează creşterii locale a gradului de saturaţie a ionilor
de calciu şi fosfor şi se realizează prin următoarele mecanisme :
• a. Creşterea pH-ului salivar reprezintă mecanimul esenţial în precipitarea
sărurilor şi este explicată prin:
- Scăderea bioxidului de carbon din salivă
- Formarea de radicali amoniacali bazici în placa bacteriană
- Degradarea proteinelor din alimente
• b. Precipitarea proteinelor
• c. Teoria acţiunii fosfatazei
• d. Teoria acţiunii esterazei
• 2. Teoria mineralizării în focare mici care se unesc între ele prin chelarea
calciului de către complexele carbohidrat-proteine din matricea
intercelulară , este concepţia epitactică sau de nucleaţie heterogenă, în
care elementul bacterian sl plăcii joacă un rol esenţial.
1. Dumitriu H. – Parodontologie, Ed. Viaţa Medicală
Românească, 1997.
2. A. Eni – Afecţiunile complexului mucoparodontal,
CEP Medicina, 2007.
3. Ro.scribd.com
Vă mulțumesc pentru atenție