Ocluzia deschisa 

 reprezinta anomalia dentomaxilara caracterizata prin existenta

unui spatiu de inocluzie verticala, dupa ce pacientul si-a terminat miscarea de
inchidere a gurii.
Tulburarile functionale sunt majore. Pe langa tulburarile fizionomice, apar tulburari
fonatorii si tulburari masticatorii complexe.
Prezinta o reducere a eficientei masticatorii scazuta cu pana la 70-80%, lucru ce
duce si la tulburari digestive si la nivelul articulatiei temporo-mandibulare.
Clasificare:
ocluzie deschisa scheletala, caracterizata prin tipar facial divergent ( cresterea
inaltimii faciale anterioare si micsorarea inaltimii faciale posterioare).
Ocluzie deschisa dentara, in care caracteristicile scheletale sunt in parametri
normali, ocluzia deschisa datorandu-se modificarilor in plan vertical la nivelul
incisivilor.
In etiologia celei scheletale sunt incriminati factori generali, metabolici si
functionali.
Unul din factorii generali incriminati pe larg este factorul dismetabolic legat de
perturbarea metabolismului Calciului si Fosforului, in primu an de viata, la nivelul
aparatului dento-maxilar.
Acest dezechilibru fosfo-calcic determina o plasticitate osoasa crescuta care va face
vulnerabila structura scheletala, inducand modificari morfologice si de implantare a
dintilor.
Dupa unii autori, rahitismul este cea mai cunoscuta afectiune care favorizeaza
aparitia unei inocluzii verticale frontale.
Ocluzia deschisa dentara este produsa de interpozitii dinspre exterior (prin
presiunea directa cu degetul, buzele sau diverse obiecte ce duce la deformarea
regiunii respective ) sau dinspre interior (prin interpunerea limbii).
Analiza cazului clinic trebuie sa scoata in evidenta etiologia ocluziei deschise.
In cazul unei ocluzii deschise minime, daca ghidajul anterior este preluat de catre
canini si restaurarile laterale pot fi realizate fara interferente, iar pacientul nu
solicita modificari fizionomice, putem sa nu intervenim, intrucat tratamentul este
unul dificil si executat incorect, poate aduce mai multe prejudicii decat beneficii
biologice si functionale.
In ocluzia deschisa frontala minima ( mai mica de 1mm ) se armonizeaza relatiile
din zona laterala, se inlatura obiceiul vicios ( interpunerea prin sugere a buzei cel
mai frecvent ) si este posibil ca in decurs de cateva luni dintii sa intre in contact.
Stimularea eruptiei se poate obtine cu aparate ortodontice mobile/fixe.
In ocluzia deschisa frontala medie ( 1-5mm ) provocata de deglutitia infantila
( muscarea buzei inferioare/interpozitia unor obiecte ), dupa eliminarea obiceiului
vicios, se poate face tratament ortodontic/protetic/combinate pentru armonizarea
relatiilor frontale.
In ocluzia deschisa severa ( mai mare de 5mm ),
daca este functionala se apeleaza la terapie miofunctionala, tratament ortodontic
eventual combinat cu cel protetic si echilibrare ocluzala.
In cadrul echilibrarii ocluzale, daca se realizeaza prin punti bilaterale, se pot
proiecta cu micsorarea dimensiunii verticale de ocluzie cu aproximativ 1mm la
nivelul molarilor secunzi ceea ce poate determina o apropiere intre arcade in zona
frontala de circa 3mm.
daca este anatomica, se apeleaza la tratament chirurgical-ortodontic perfectat prin
tratament protetic.