LEGEA CELOR 12 TABLE

Istoric. Adoptarea legii

 Cea mai importantă lege romană a apărut pe fondul conflictului dintre patricieni şi plebei,
aceştia din urmă solicitând în mod repetat publicarea normelor de drept. Timp de zece ani,
plebea l-a ales tribun pe Terentilius Arsa, care a cerut invariabil sistematizarea şi publicarea
dreptului cutumiar. În cele din urmă, în anul 451 î.e.n., patriciatul a fost de acord să se formeze
o comisie compusă din zece persoane, care a redactat normele de drept şi le-a publicat în Forum
pe zece table de lemn. Această comisie este cunoscută sub denumirea de “decemviri legibus
scribundis” (cei 10 bărbaţi care să scrie dreptul).
 La protestele plebei, nemulţumită de faptul că din comisie nu făcea parte nici un plebeu, a fost
instituită o nouă comisie, în componenţa căreia intrau şi cinci plebei şi care, în anul 449 î.e.n., a
publicat o nouă lege, pe douăsprezece table de bronz.

Continutul legii
 Legea celor XII Table cuprindea codificarea vechiului drept cutumiar. Conţine atât dispoziţii
de drept public, cât şi de drept privat, constituind un adevărat cod. Între dispoziţiile de drept
privat, un loc central îl ocupă cele privitoare la regimul proprietăţii private, la materia
succesiunii şi la organiza rea familiei.
 Normele de drept privitoare la materia obligaţiilor sunt relativ puţine, ceea ce se explică prin
faptul că , în epoca adoptării codului decemviral, romanii erau un popor de agricultori, care
trăia în condiţiile economiei naturale închise Numai aşa se poate înţelege de ce Legea celor XII
Table menţionează un singur contract.

Tabla I – „Cu privire la procesul judiciar”

Cuprinde legea de procedura ( o chemare la proces , tipurile de cereri și plângeri , de aplicare a legii ,
litigii).

Tabla II – „ Despre regimul probelor”

Reglementa un regim diferențiat al probelor în funcție de mărimea obiectului litigiului, stabilind
cuantumul cauțiunilor asiguratorii.

Tabla III – „Cu privire la drepturile de împrumut și creditor” : împrumut , credit și ratele de
creditare, termenul de grație al debitorului și măsurile care puteau fi utilizate de către creditor contra
creditorului.
Reglementează termenul de grație de 30 de zile în favoarea debitorului. Instituie posibilitatea
creditorului de a dispune de debitor, sub rezerva confirmării măsurii de către instanță. Măsurile la care
putea recurge creditorul contra debitorului insolvabil, prin intermediul instanței clasificându-se în
grupa ”pedepselor la corp”, care cu alte cuvinte permiteau privarea de libertate a celui din urmă și
posibilitatea de a-l vinde în sclavie în pe debitorul insovlabil dar și pedeapsa cu moarte a acestuia.

Tabla IV - „ Drepturile părintești și a familiei ” ( dreptul familiei : recunoașterea de paternitate ,de

vânzare în sclavie a copiilor ) .
Permitea practicile eugenice, când pruncul putea fi ucis dacă era născut cu dizabilități. De asemenea,
consfințea dreptul lui ”pater familias” de a-și vinde fiii în sclavie, sub rezerva prevederii că după a treia
vânzare, la momentul când fiul ieșea din sclavie acesta devenea independent.

Tabla V – “Despre moștenire și custodie “ ( legea de succesiune : un testament , moștenire , potrivit

legii , definirea moștenitorii legali de ordine.)
Prevedea regimul de transmisiune a succesiunii la soția defunctului, agnați și apropiații defunctului (
”de cuius”).

Tabla VI – “Cu privire modul de încheiere a actelor de vânzare “ ( contract de vânzare ,

dobândirea și pierderea de bunuri mobile și imobile ) .
Stabilește o serie de solemnități care trebuiau respectate pentru încheierea valabile a unui act de
vânzare-cumpărare (5 martori, prezența celui care cântărea bunurile, formula care trebuie respectată de
către părți).

Tabla VII –” Cu privire la distanța de grănițuire între diferite terenuri cu diferite predestinații”.
Stabilește o serie de rigori ce țineau de distanța minimă care trebuie respectată în grănițuirea dintre
diferite tipuri de imobile, cu caracter imperativ.

Tabla VIII – “Cu privire la pedepsele corporale pentru diferite delicte” Printre pedepse se
enumerau: pedeapsa cu moartea, plata unei amenzi pentru cauzarea unor traume, sancțiune care
diferenția în funcție de calitatea victimei (om liber sau sclav), amenda pentru injurii, răspunderea
pentru distrugere, răspunderea pentru animale, prevedea cauza justificativă a legitimei apărări contra
intrusului pe timp de noapte și altele.

Tabla IX – prevedea o serie de garanții care trebuiau respectate în cazul condamnării la moarte.

Tabla X – “Despre înmormântare” ( ceremonial )

Instituie o serie de interdicție cu privire la înhumări și cremări, care nu erau permise în cadrul orașelor.
Interdicția unor anumite practici care să exprime regretul după cei decedați (zgârâierea obrajilor de
către femei), interdicția de a pune în mormintele defuncților aur, interdicția de a organiza ruguri
mortuare fără acordul rudelr.

Tabla XI – “Interdicția de încheiere a căsătoriilor dintre membrii plebei și a patricienilor”

Această tablă conține prevederi cu privire la interdicția de încheiere a căsătoriilor între plebe și
patricieni, care avea în mod vădit scopul de conservare a dominației elitiste a patricienilor și
menținerea acestei dominații în afară oricărui pericol de confuziune treptată dintre plebei și patricieni.

Tabla XII – “Despre sancționarea delictelor săvârșite de către sclavi”

Această tablă conține prevederi cu privire la răspunderea în situațiile în care un sclav producea daune
sau săvârșea fapte grave.
Distrugerea
 Textul Legii celor XII Table nu s-a păstrat, tablele de bronz fiind distruse în anul 390 î.e. n.,
cu prilejul incendierii Romei de către gali. Dar Legea celor XII Table s-a imprimat pentru
totdeauna în conştiinţa poporului roman, fiind considerată simbol al spiritualităţii sale. În
acest sens, Cicero spunea, la patru secole după publicarea legii, că memorarea acesteia
constituia o lecţie obligatorie pentru elevi, o“carmen necesarium”.
 Această lege nu a fost niciodată abrogată, fiind în vigoare vreme de unsprezece secole.
Către sfârşitul Republicii şi începutul Imperiului, dispoziţiile sale însă au devenit
inaplicabile.

Concluzie
 Unul dintre cele mai mari merite ale acestei legi rezidă în faptul că a realizat o reglementare de
principiu al relațiilor sociale tipice acelei perioade, o expunere publică a normelor, expunere
”sui generis”, având în vedere că până în acea perioadă normele de drept erau ținute în secret și
tălmăcite de către pontifi, care erau aleși exclusiv dintre patricieni, dar pe lângă toate acestea, a
realizat o reglementare destul de vastă a principalelor probleme ale societății romane incipiente.