BECUL

Inventatorul acestui accesoriu, fără de care astăzi nici nu ne imaginam

existenţa, a fost savantul american Thomas Alva Edison. Paradoxal, titlul de
savant este nemeritat, pentru că acest geniu al omenirii nu a avut nici măcar un
certificat de absolvire a patru clase primare. După primul trimestru, învăţătorul
l-a trimis acasă cu  următorul bilet: “Doamnă, copilul dvs. este atât de idiot,
încât eu nu l-aş lăsa să pască nici măcar o capră”. Numai că mama sa l-a învăţat
să scrie şi să citească, iar ceea ce a urmat se reflectă în viața noastră de zi cu zi.
Ironic, tocmai mama sa a fost prima persoană din lume care a beneficiat de
invenția becului. Fiind bolnavă şi trebuind sa fie operată de urgenţă, intervenţia
chirurgicală s-a făcut la lumina câtorva becuri experimentale la acea dată,
sursele artificiale de iluminat din acea perioadă fiind ineficiente. Edison a
observat efectul termic al curentului electric şi s-a gândit că un conductor poate
fi încălzit până la incandescenţă, moment în care el devine o sursă de lumină. 

Experimente

Edison nu a descoperit de prima dată aliajul ideal existent în prezent

(bazat în principal pe wolfram) şi nici nu a realizat faptul că în interiorul
balonului de sticlă trebuie să fie un spațiu vid. După mulți ani de experimente și
cercetări a ajuns la modelul actual al becului. Trebuie specificat faptul că tipul
filetului cu care becul se înşurubează este denumit după numele său, “filetul
Edison”. Becul a fost un factor important și a influențat puternic dezvoltarea
omenirii, înlocuind lumina naturală cu lumină artificială, astfel că activităţile
umane să puteau continua şi pe timpul nopţii. Iluminatul electric este complet
nepoluant şi cu riscuri minime, nu ca în cazul iluminatului cu gaz. 

Probleme de alimentare

Becurile de curent alternativ se folosesc la iluminat în poziţii fixe, din

cauza felului de alimentare. Becurile de curent continuu pot fi alimentate şi de
la surse mobile de alimentare cum ar fi baterii, acumulatori etc., deci sursa
luminoasă poate fi transportată şi folosită mereu.
Un bec poate fi montat foarte uşor, fără a avea nevoie de cunoştinţe sau abilităţi
însemnate. Are un singur inconvenient: datorită faptului că lumina se produce
prin încălzirea până la incandescenţă a filamentului, acesta se încălzeşte
puternic, existând șansa să producă arsuri în contact direct.
Componente tehnice

Elementele din care se constituie un bec sunt dulia (care asigură fixarea sa în
soclu şi alimentarea circuitului electric), circuitul electric propriu-zis (filamentul
şi suportul său) şi globul vidat de sticlă (care protejează la exterior circuitul
electric). Dulia, prevăzută cu filet Edison, poate avea diferite dimensiuni, în
funcţie de care se alege soclul folosit pentru suport şi alimentare, depinzând în
principal de locul sau de aparatul în care se foloseşte becul. Datorită
maleabilităţii sticlei, globul vidat poate fi modelat în diferite forme sau poate fi
făcut în diferite culori (prin adăugare de colorant în compoziţia sticlei). De
asemenea poate fi făcut mat sau prin adăugare de material de sticlă poate fi
făcut cu lupă (în special este vorba despre becurile  mici de lanternă sau despre
becurile de putere mică). Filamentul se poate produce acum în diferite forme
(flori, animale, căsuţe etc.).