erioada interbelică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți
să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de
discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.

 Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din ianuarie

2015.
 Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din
ianuarie 2015.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Această pagină (secțiune) necesită o verificare.

De verificat: acuratețea informațiilor introduse de anonim
(ianuarie 2015)

Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.

Europa interbelică (1929-1938)

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două războaie

mondiale (1918-1939).
A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în
stare latentă. Acum se concretizează cele trei ideologii care au schimbat fața
lumii: fascismul, nazismul (în special) și comunismul. Aceste trei ideologii câștigă tot
mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene.
Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care
pierduseră războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și
pentru Germania care va suferi din cauza obligației de a plăti daune de război. Rata
șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o
stare de asediu.
Pentru celelalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se
reclădească după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, Anii '20 vor fi
dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea,
epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a
moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta
cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol
propagandistic în Germania nazistă.
Interbelic este un adjectiv cu sensul general care are loc între două
războaie sau dintre două războaie. [1]( inter-între, bellum-război)
În vorbirea curentă, termenul s-a specializat spre a desemna perioada cuprinsă
între Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial.

Cuprins

 1Primul Război Mondial

o 1.1La Belle Époque
o 1.2Marele Război
o 1.3Încheierea Războiului
o 1.4Consecințele Primului Război Mondial
 1.4.1Consecințele demografice
 1.4.2Consecințele socio-economice
 1.4.3Consecințele politice
 1.4.4Consecințele culturale
 2Tratatele de pace
o 2.1Conferința de Pace de la Paris
o 2.2Modificări teritoriale
o 2.3Lista statelor ce au primit teritorii după Primul Război Mondial
o 2.4Lista statelor ce au pierdut teritorii
o 2.5Tratatul de la Versailles
 3Societatea Națiunilor
 4Relațiile internaționale în 1919-1929: pacturi, tratate și destindere
 5Relațiile internationale între anii 1929-1939: tensiuni, criza și totalitarism
 6Regimuri
o 6.1Regimurile democratice
 6.1.1Turcia
 6.1.2Franța
 6.1.3Marea Britanie
o 6.2Regimurile totalitare
 6.2.1Italia
 6.2.2Spania
 6.2.3Germania
 7Note
 8Bibliografie
 9Surse digitale externe

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

La Belle Époque[modificare | modificare sursă]
Expoziția universală de la Paris din 1900

Pictură ce redă atmosfera unui restaurant de Josef Engelhart

Ziar de epocă
Peugeot de epocă

Poster Cinematographe Lumiere

Pierre-Auguste Renoir, Le Moulin de la Galette-atmosfera unui bal

Omenirea a asistat la începutul secolului al XX-lea la inovații, invenții și descoperiri

ce au produs modificări la nivelul vieții cotidiene. În Europa Occidentală, care era
centrul politic, economic și cultural, trecea printr-o perioada de stabilitate, abundență,
în care burghezia domină societatea, economia și politica, perioadă denumită La
Belle Époque.
Chiar dacă politicile liberale dominau continentul, în centrul Europei încă se regăseau
monarhii autoritare. Germania devenise una dintre primele mari puteri industriale la
nivel mondial, unde Partidul Social Democrat câștiga alegerile legislative, dar
tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, aflat într-
un process de recuperare economică, iar locuitorii își doreau modernizare, stabilitate
lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și naționaliștilor, avându-l ca om
providențial pe moștenitorul tronului, arhiducele Ferdinand. Rusia avea o economie
precară, aflată sub presiunea unei burghezii în plină ascensiune, cu un Țar și un
guvern depășite de situație, acceptând unele reforme economice și politice.
Democrațiile occidentale, Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând
vaste imperii coloniale, economii capitaliste dezvoltate, societăți moderne și inovații
și reforme sociale (de la acordarea dreptului de vot pentru femei la îndeplinirea
cererilor muncitorilor privind salariile și profesiile) și avangardismul. Omenirea asista
la o a două revoluție industrială, fiind introdusă electricitatea, aglomerări industriale
făcându-și apariția, fiind dezvoltate sisteme bancare și bursiere ce afectau tot mai
mult viața cotidiană. Produsele erau din ce în ce mai variate și mai ieftine,
amplificând confortul, iar transporturile micșorau distanțele. Ziarele, revistele și cărțile
amplificau cultura de masă, învățământul elementar era gratuit și tot mai accesibil
publicului larg. De asemenea, nu numai elitele, ci și celelalte clase își permiteau să-și
petreacă timpul liber.
Africa era împărțită între cele șase mari puteri coloniale: Germania, Franța, Marea
Britanie, Italia, Portugalia și Belgia. Majoritatea locuitorilor se aflau în stadiul tribal și
primitiv după standardele europene. China era măcinată de conflicte interne,
împărțită în zone de influență a puterilor europene, fracturată de o elită locală
sofisticată și o masă umană rigidă, conservatoare și supusă. America Latină, pe
fondul unei modernizări economice lente, se află sub protecția SUA prin Doctrina
Monroe, devenind o zonă polarizată, cu mari latifundiari, imobili economic și mase de
țărani lipsiți de pământ și nemulțumiți, și un segment burghez minor.
Explozia tehnico-științifică era speranța majorității segmentelor și palierelor sociale,
iar războiul era privit de o diplomație europeană aristocratică și conservatoare,
văzându-l ca pe un instrument util, ca pe o ultima soluție atunci când negocierile
eșuau conform realismului politic. Primul Război Mondial, ce a durat patru ani, dar s-
a desfășurat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu și Oceanul Atlantic, a constat în
uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele combatante și în numărul imens
de victime, marcând începutul unui nou secol violent, cu genociduri la scară largă,
ideologii combatante, regimuri totalitare, dar și de un progres tehnologic major ce va
lua amploare și îmbunătățirea radicală a nivelului de trai, al proiectelor pașnice și
preocupărilor pentru drepturile individuale la nivel internațional pentru clădirea unei
lumi democratice și libere.