Marele Război[modificare 

| modificare sursă]

Aliantele in Europa: Antanta si Puterile Centrale

Atentatul de la Sarajevo

Soldati irlandezi la Somme in iulie 1916

Regimentul 87 francez la Verdun

Tanc canadian la Vimy in 1917

Nave germane

Britanici utilizand o mitraliera in Batalia de la Menin Road Ridge

Batalie aeriana

Primul Război Mondial a izbucnit după o perioada de pace de 50 de ani în vestul Europei. La
originile acestui război a stat Războiul Franco-Prusac din 1870-1871, Alsacia și Lorena fiind
preluate de la francezi și alipite Germaniei. Franța pierduse poziția de putere hegemonică în
Europa și a fost nevoită să plătească daunele de război. Germania și întreaga Europă au intrat în
perioada diplomatică denumită "bismarkiana" (1870-1895), în timp ce pe plan social și cultural,
Europa și Imperiul Britanic traversau Epoca Victoriană. Germania era cea mai mare putere
europeană din perspectiva demografică, tehnologică și economică, în timp ce Imperiul Britanic
era cel mai mare imperiu colonial și deținea supremația navală. Germania deținea cea mai mare
armată cu cel mai performat echipament conform tradiției prusace ce se manifestă și în alte
domenii. Armata domină societatea germană ce era ierarhică și disciplinată.
Estul Europei fusese marcat de conflicte, ca Războiul Ruso-Turc (1877-1878), în cadrul căruia
Rusia își consolida influența în Bulgaria și Serbia și ca urmare, în 1879, Germania și Austro-
Ungaria au încheiat o alianță din care au rezultat Puterile Centrale. Italia s-a unificat, Franța a
ocupat Tunisia pentru a consolida frontiera de est a Algeriei, iar Italia dorea să capete teritorii în
Africa mediteraneană, de aceea, a încheiat alianța cu Puterile Centrale. Franța se aliază cu
Rusia, încheind o alianța franco-rusă, astfel, cel mai autocrat stat se aliase cu cel mai liberal stat
european.
Erau numeroase ligi care promovau pangermanismul pentru a justifică expansiunea teritorială,
Rusia fiind determinată să se alieze cu Franța. Franța chiar a împrumutat Rusia cu importante
sume de bani pentru a se dezvolta. Britanicii doreau să construiască o cale ferată de la Cairo la
Cape Town, și erau gata să continue rivalitatea cu francezii în lupta pentru colonii. De aceea, în
1898, armata franceză și cea britanică erau cât pe ce să se lupte la Fashoda. Însă tensiunile
dintre cele două țări s-au atenuat la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, ce
era francofon și francofil. Primit cu ostilitate în Paris, a îmbunătățit relațiile cu Franța. Astfel, s-a
format Antanta.
Împăratul german Wilhelm al II-lea al Germaniei a dus o politică globală-Weltpolitik, o politică
colonială, ocupând numeroase teritorii africane și intrând în conflict direct cu Marea Britanie.
Economic, Germania depășise Anglia, iar produsele germane concurau puternic cu cele
britanice. În 1905, în Rusia, a izbucnit o revoluție ce a fost înfrântă, însă pe fondul acesteia a
izbucnit războiul cu Japonia, fiind pierdut de ruși, distrugând astfel mitul supremației rasei albe.
Flota rusă făcuse ocolul pământului pentru a-i atacă pe japonezi, iar în bătălia de la Tsushima,
rușii pierd în fața japonezilor.
În 1907, Franța, Anglia și Rusia au încheiat o alianță, punând bazele Antantei datorită
dezechilibrului cauzat de creșterea puterii și pretențiile teritoriale și economice ale Germaniei. Se
considera în mentalitatea epocii că războiul este o metodă de a rezolva conflictele într-o Europa
aristocratică.
Astfel, pe 28 iunie 1914, prințul moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand al Austriei, a
fost asasinat la Sarajevo. Folosind asasinarea ca pretext, Austro-Ungaria a declarat război
Serbiei,războiul luând amploare și escaladandu-se rapid într-un război european. Britanicii ezitau
să între în război până la ocuparea Belgiei de către germani. Planul de ocupație germană a
Europei a fost conceput de Alfred von Schlieffen în 1905. Conform planului, inima Franței era
considerată a fi între Sedan și Verdun, astfel, germanii au plănuit să învăluie armata franceză,
planul fiind inspirat dintr-o bătălie antică, Bătălia de la Cannae. Dar francezii au folosit planul al
XVII-lea, ce presupunea un atac vijelios în Alsacia și Lorena. Schlieffen știa că Germania va lupta
pe două fronturi și consideră că Rusia nu va reuși să-și mobilizeze armata în timp util. În realitate,
rușii s-au mobilizat rapid. În urmă Bătăliei de la Marna a început declinul armatei germane.