Cercetând mărturiile folclorului poetic românesc din Bucovina, care în ultima vreme nu se mai

culege, iar culegerile existente nu se mai reeditează, devine tot mai greu să ajungem la ,,curțile
dorului” românesc din Bucovina, unde lumea își mai amintește și azi de nenorocirile, care s-au
abătut peste bietul popor în primul Război mondial și al doilea Război mondial, câte victime
nevinovate au căzut și câte lacrimi s-au vărsat pentru ele. Dorul nesecat de bucuria iubirii, a
revederii, dar și de lacrimi și jale ale locuitorilor Bucovinei este o mărturie folclorică
nemuritoare despre finețea și suferința sufletului românesc pentru o lume întreagă.

Studying the evidences of the Romanian poetic folklore from Bucovina, which lately is
no longer collected and no longer republished, it becomes more and more difficult to reach the
Romanian “"courts of sorrow"” from Bucovina, where people still remember the misfortunes,
that hit the poor nation, the innocent victims that fell and the tears shed for those victims in the
First and the Second World War. The inexhaustible longing for the joy of love, for the
reunification, as well as the tears and the mourning of the people of Bukovina are an immortal
folklore evidence of the suffering of the Romanian soul for the whole world.