II.

SCOPUL LUCRĂRII Metodele şi aparatele pentru măsurarea temperaturii se clasifică (funcţie de

proprietatea fizică utilizată pentru determinarea ei) în două grupe mari: Grupa I -a care conţine
metode de măsurare a temperaturii prin care aparatul de măsură este pus în contact direct cu corpul
a cărui temperatură dorin să o determinăm. Grupa a-II-a care conţine metode de măsurare a
temperaturii de la distanţă fără contact direct. În prima parte se prezintă două din cele mai des
utilizate metode din prima grupă şi anume: A- Metode care au la bază dilatarea termică şi variaţia
presiunii corpului termodinamic cu temperatura (termometre de sticlă cu lichid, termometre
manometrice, etc.). B- Metode care au la bază variaţia rezistenţei electrice a corpurilor cu
temperatura (termometre cu rezistenţă electrica). În partea a doua a referatului se expun metode de
determinare a temperaturii bazate pe: C- Radiaţie termică (pirometrul optic) D- Măsurarea forţei
electromotoare ce ia naştere între sudura caldă şi rece a două metale diferite(termocupluri). III.
METODICA EXPERIMENTALĂ A LUCRARILOR DIN GRUPELE A ŞI B A- din cadrul metodei care are la
bază dilataţia termică şi variaţia presiunii corpului termodinamic cu temperatura, se prezintă
următoarele aparate: Termometrul de sticlă cu lichid Funcţionează în baza diferenţei existente în
baza diferenţei existente între coeficienţii de dilatare volumetrică a lichidului α1 şi αs ai sticlei din
care este executat tubul capilar. Condiţia este ca : α1>αs Ca lichid termometric se foloseşte mercurul,
toluenul, alcoolul etilic, eterul de alcool si pentanul. Cea mai largă răspândire a căpătat-o însă
mercurul care se menţine în stare lichidă, la presiune normală, Fig. 4 într-un interval cuprins între
-38,86o C si +356,7o C. Fig. 5 Termometrele de sticlă cu lichid sunt prevăzute cu o scară de
temperatură

II. SCOPUL LUCRĂRII Metodele şi aparatele pentru măsurarea temperaturii se clasifică (funcţie de
proprietatea fizică utilizată pentru determinarea ei) în două grupe mari: Grupa I -a care conţine
metode de măsurare a temperaturii prin care aparatul de măsură este pus în contact direct cu corpul
a cărui temperatură dorin să o determinăm. Grupa a-II-a care conţine metode de măsurare a
temperaturii de la distanţă fără contact direct. În prima parte se prezintă două din cele mai des
utilizate metode din prima grupă şi anume: A- Metode care au la bază dilatarea termică şi variaţia
presiunii corpului termodinamic cu temperatura (termometre de sticlă cu lichid, termometre
manometrice, etc.). B- Metode care au la bază variaţia rezistenţei electrice a corpurilor cu
temperatura (termometre cu rezistenţă electrica). În partea a doua a referatului se expun metode de
determinare a temperaturii bazate pe: C- Radiaţie termică (pirometrul optic) D- Măsurarea forţei
electromotoare ce ia naştere între sudura caldă şi rece a două metale diferite(termocupluri). III.
METODICA EXPERIMENTALĂ A LUCRARILOR DIN GRUPELE A ŞI B A- din cadrul metodei care are la
bază dilataţia termică şi variaţia presiunii corpului termodinamic cu temperatura, se prezintă
următoarele aparate: Termometrul de sticlă cu lichid Funcţionează în baza diferenţei existente în
baza diferenţei existente între coeficienţii de dilatare volumetrică a lichidului α1 şi αs ai sticlei din
care este executat tubul capilar. Condiţia este ca : α1>αs Ca lichid termometric se foloseşte mercurul,
toluenul, alcoolul etilic, eterul de alcool si pentanul. Cea mai largă răspândire a căpătat-o însă
mercurul care se menţine în stare lichidă, la presiune normală, Fig. 4 într-un interval cuprins între
-38,86o C si +356,7o C. Fig. 5 Termometrele de sticlă cu lichid sunt prevăzute cu o scară de
temperatură

Ggg

Wf
Fowef wefwefpe foăaf-epw fțaa âaoa f85 af366 6af

A5 a6 6868a 86a

A 6a 68af88a f

4fa 6af6a6f 86

6fa6 f6