FINcaANŢELE PUBLICE LOCALE

1.1. Considerați teoretice privind finanțele locale

Relaţiile financiare locale privite în sens restrâns, cuprind relaţiile

referitoare la formarea, administrarea şi repartizarea fondurilor băneşti ale
bugetelor locale, fonduri care au caracter nerambursabil. Aceste fonduri se
reaprtizează şi se adminiscsatrează în temeiul unor norme juridice.

Principalele normescscsa c care reglementează finanţele locale în

România sunt:

Constituţia – lege fundamentală a ţării; prevederile constituţionale servesc

pentru stabilirea competenţelor organelor puterii legislative şi celei executive în
elaborarea, adaptarea şi executatrea bugetelor publice, stabilesc principiile ce
stau la baza politicii financiare şi valutare a statului;

Legile Ordinare, care cuprind cele mai importante norme juridice

financiare; între acestea, un loc important îl ocupă Legea privind Finanţele
Publice, legile scscscsc anuale şi legile fiscale, Legea Nr. 69/1991 privind
Administraţia Publică Locală şi Legea privind Impozitele şi Taxele Locale.
Legea prevede posibilitatea ca bugetele locale să beneficieze de transferuri de
fonduri băneşti de la bugetul de stat care pot interveni când unităţile
administrativ-teritoriale nu-şi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii
stabilite în condiţiile legii. Legea Nr. 69/1991 privind Administraţia Publică
Locală prevede impozitele şi taxele locale care se stipulează în bugetul local al
unitaţilor administrativ-teritoriale. In acest scop, a fost adoptată Legea Nr.
27/1994 privind Impozitele şi Taxele Locale;

Hotărâri ale Consiliilor Locale, ca organe de decizie ale unităţilor

administrativ-teritoriale. Bugetul propriu al fiecărei unităţi de acest fel are
personalitate juridică, aprobându-se anual prin hotărâri ale consiliilor locale. Tot
prin astfel de hotărâri se stabilesc măsurile pentru executarea bugetelor locale,
precum şi unele impozite şi taxe locale;

Acte Normative ale organelor centrale ale autorităţilor executive.

Prin decizii ale organelor locale ale puterii executive se stabilesc unele
măsuri pentru realizarea veniturilor publice şi executatrea bugetelor locale.

În România, organizarea teritorială a finanţelor publice este aşezată pe

împărţirea ţării în unităţi administrativ-teritoriale. Organele financiare locale,
care funcţionează în aceste structuri, acoperă prin activitatea lor întregul teritoriu
al ţării şi îndeplinesc atribuţii cu caracter fiscscscnanciar în toate localităţile.

Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate teritorial din

punct de vedere politic şi administrativ, care au autorităţi publice diferite de cele
ale statului.“Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece
autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară.”1
Așa cum afirmă și autorul I. Văcărel în lucrarea sa, autonomia financiară
joacă un rol extrem de important în funcționarea eficientă a instituțiilor
administrative locale.
Același autor afirmă că “Finanţele publice locale îşi au originea în
autonomizarea autorităţilor teritoriale în administrarea comunităţilor
respective”.2 astfel că, resursele financiare dintr-un anumit teritoriu
administrativ sunt direcționate în întregime către respectiva regiune fără
implicarea unor instituții majore precum Ministerul de Finanțe, ceea ce
presupune automat reducerea riscului de a exista pierderi prin redirecționarea
deficitară a banilor către teritoriile din care au fost colectați. svsvss

1
Văcărel, I. şi colectiv, Finanţe Publice, Ediţia VI, Editura Didactică şi Pedagogică, 2008 p.643
2
Ibidem , p.650