Ministrul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Politehnic Bălți

Echipamente periferice

Funcționarea
scanerelor

Realizat : Zastavnețchi Alexandru

Grupa : C 415
Verificat: Zabulică Sergiu
 În domeniul computerelor,
un scaner  este un aparat
care scanează optic
(sondează, explorează prin
baleiaj, linie cu linie și punct
cu punct) imagini analogice,
texte tipărite sau chiar și
obiecte reale, și produce ca
rezultat o imagine
digitală în 2D. Se folosește
pe scară largă în birouri, cel
mai des sub forma unui
aparat de pus pe masa de
lucru, plat, cu "pat" de sticlă
pe care se plasează
documentul sau obiectul de scanat.
Pentru scanări în masă (teancuri de foi separate) se folosesc dispozitive ajutătoare care trag
singure foile la scanare, una după alta.
Ideea care stă la baza scannerelor este elementară. Acesta detectează diferenţele de strălucire
a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor,
scannerul foloseşte o matrice liniară de asemenea senzori, de obicei dispozitive de cuplaj de
sarcină (Charge-Coupled Devices sau CCD, dispozitive care transformă un semnal luminos
în semnal electric), de ordinul sutelor pe fiecare inch, întinse pe o bandă îngustă pe toată
lăţimea celei mai mari imagini care poate fi scanată. Acest rând de senzori înregistrează la un
moment dat o singură linie îngustă a imaginii. Circuitele din interiorul scannerului citesc
unul câte unul fiecare senzor şi creează un şir de date seriale care reprezintă strălucirea
fiecărui punct de pe linia de scanare. După ce scannerul a colectat şi a aranjat datele pentru
fiecare punct al liniei, senzorii trec la următoarea linie care trebuie citită. Aproape toate
scannerele impun deplasarea mecanică a senzorilor peste imagine, deşi câteva scannere cu
rezoluţie mai mică folosesc tehnologii video. Pentru citirea imaginii într-un scanner mecanic,
sunt folosite două strategii. Prima dintre acestea cere ca senzorii să se deplaseze peste
imaginea originală; a doua deplasează imaginea originală prin faţa unor senzori imobili. În
cazul unui scanner video, nu se mişcă nimic, cu excepţia unui fascicol de electroni.
Scannerele diferă prin rezoluţia cu care citesc imaginile. Toate scanerele au o limită maximă
mecanică a rezoluţiei. Aceasta este dată de pasul cel mai mic cu care pot fi deplasaţi senzorii.
Un scanner cu posibilităţi minime începe de la 300 de pixeli pe inch şi avansează în trepte
uniforme, cum ar fi 600, 1200, 2400, 4800 de pixeli pe inch. Scannerele speciale pentru
diapozitive ajung la rezoluţii de ordinul a 10000 de pixeli pe inch. Deoarece reprezintă limita
maximă pe care o pot atinge componentele hardware ale scannerului, această valoare este
numită deseori rezoluţie hardware a scannerului.
Bibliografie:
1 Zastavnețchi
Alex
http://ienciuovidiu.blogspot.com/2010/11/principiuol-de-functionare-al.html

2 Zastavnețchi
Alex