Combaterea poluării apelor cu nitrați proveniți din agricultura

convențională.

Nitratii provenii din agricultură sunt una dintre cele mai mari probleme pentru
poluarea apei. Deşi sunt esentiali pentru creşterea multor specii de plante, printre
care cele mai multe dintre cele pe care le mănâncă, Nitratii devine o problemă în
cazul în care ajung în apă, unde nu sunt dorii. Nitratii apar în mod natural în sol şi
apă dar în cantităti reduse, cantităti care de cele mai multe ori sunt suplimentate
de către agricultori. Această problemă a început odată cu agricultura intensivă
atunci când din Dorina de a creşte volumul productiei volumul de îngrăşăminte
utilizate a fost mărit de la o zi la alta. Excesul de nitrai adăugai în sol care nu poate
fi folosit de plante se poate scurge în apele subterane în acest fel contaminându-
le. Acesta este transportat în apele subterane de câte ploi, topirea zăpezilor sau
irigaŃii. Acest lucru se întamplă cel mai adesea atunci când solul este nisipos.

Excesul de nitrai se poate acumula în sol în mai multe moduri. În primul rând,
gunoiul de grajd contine atât efluenti de amoniac cât şi forme organice de azot.
Azotul organic poate fi convertit la amoniac în sol. Acest amoniac, împreună cu
orice fertilizant amoniacal care se aplică, este convertit în nitrat de către bacteriile
din sol într-un proces numit nitrificare. Nitrificarea este important deoarece
plantele pot utiliza numai azot sub forma de nitrat. Cu toate acestea, atunci când
amoniacul este nitrificat mai mult decât pot plantele utiliza, surplusul neutilizat se
va acumula în sol. În al doilea rând, aplicarea de îngrăşământ cu azotat în cantități
mai mari decât cele ce pot fi utilizate de plante vor duce la un nivel ridicat de
nitrati. Nitratii pot pătrunde în organism prin alimentele ingerate precum şi prin
apa băuta. Aceştia odata ajunşi în organism sunt la fel de dăunatori atât pentru
animale cât şi pentru oameni . Cei mai sensibili la nitrai sunt copii foarte mici din
cauza unor bacterii care traiesc în tubul digestiv în primele luni de viata. Aceste
bacterii transformă nitratul în nitrit, care reactionează cu hemoglobina

(care transportă oxigenul in corp) formând methemoglobina, care nu transportă

oxigenul. Astfel nivelul oxigenului scăzând, copilul se sufocă. Cele mai frecvente
simptome ale intoxicatiei cu nitrai sunt o coloratie albăstruie a pielii, în special în
jurul ochilor şi a gurii. Aceasta se numeşte cianoză. Aceleaşi simptome pot aparea
şi la animale în special la cele rumegătoare (vaci, oi) care au deasemenea în
stomac acele bacterii care convertesc nitratul în nitriti. În unele cazuri pot să
apară convulsii sau chiar coma, urmând ca în trei ore de la aparitia primelor
simptome sa se semnaleze decesul . Agricultura îndeplinește și în prezent
numeroase funcţii în economie, mediu şi societate. Creșterea populației și a
cererii de hrană a dus la o dezvoltare fără precedent a agriculturii, prin procedee
care, de cele mai multe ori, au ținut cont doar de productivitate, în detrimentul
mediului, dar și în cel al calității produselor. Poluarea apelor, a solului și a hranei a
fost o consecință inevitabilă, cu urmări dezastruoase pentru sănătatea populației.
Din acest motiv, este necesară promovarea sistemelor tehnologice care au efecte
pozitive nu numai asupra nivelului şi calităţii recoltelor, dar şi asupra mediului
înconjurător. Aceasta pentru că, în orice agroecosistem, peisajul a fost modificat
în raport cu cel natural. În majoritatea cazurilor, echilibrul ecologic s-a deteriorat,
iar biodiversitatea s-a diminuat proporţional cu gradul de intensificare a
tehnologiilor agricole agricole. Aceste fenomene pot fi remediate prin
promovarea sistemelor agricole ecologice, al căror obiectiv principal este
refacerea şi folosirea durabilă a resurselor naturale şi economice ale
agroecosistemelor.

Reducerea poluării cu nutrienţi a apelor şi solului Obiectivul general al proiectului

îl reprezintă acordarea de sprijin Guvernului României, în vederea alinierii la
cerinţele Directivei Nitraţilor a UE prin: - reducerea deversărilor de nutrienţi în
corpurile de apă; - promovarea schimbărilor comportamentale la nivel regional; -
sprijin pentru întărirea cadrului de reglementare şi a capacităţii instituţionale.
Astfel, 34 de localităţi au astăzi, în total, 39 de platforme comunale de depozitare
şi 1.128 de platforme individuale. Totodată, aceste localităţi au fost dotate cu
utilaje specifice pentru managementul gunoiului de grajd: 35 de tractoare, 70 de
remorci, 29 de încărcătoare frontale, 29 de cisterne vidanjă, 29 de maşini de
împrăştiat gunoiul de grajd, precum şi 2.837 de europubele.

Agricultura modernă este de neconceput fără utilizarea îngrășămintelor și e

practic imposibil să se evite unele pierderi de nutrienți în sol și atmosferă. Soluţia
pentru reducerea poluării a fost dată de specialiști în cercetare și agricultură, prin
elaborarea unui „Cod de bune practici agricole“. Practicile agricole corecte mențin
calitatea solului și potențialul pe termen lung al acestuia, creând astfel și condițiile
pentru creșterea veniturilor din cultura plantelor și creșterea animalelor. Planurile
de fertilizare asigură nutrienții necesari dezvoltării corespunzătoare a plantelor,
utilizarea lor de către agricultori minimizând efectele adverse. Aplicarea codului
asigură o agricultură profitabilă (prin obținerea unor producții calitativ superioare
și rentabile), dar și protejarea calităţii mediului. Nu trebuie să depozitezi gunoi în
apropierea fântânilor, în locuri neamenajate în curţi, pe câmp sau pe malul
apelor, ci numai în locuri special construite, care să împiedice scurgerea și
infiltrarea dejecțiilor lichide și solide în sol și în apă. Gunoiul de grajd și compostul
reprezintă fertilizanţi valoroși, de aceea orice efort pentru evitarea pierderii
proprietăţilor acestora este util. Depozitarea lor trebuie făcută însă corect, pentru
evitarea poluării cu nutrienți a solului și a apei de băut. Gunoiul de grajd se
depozitează pe o platformă individuală care trebuie să asigure o podea
impermeabilă (din beton) și pereți laterali (din scândură) pentru a împiedica
scurgerea și infiltrarea. În același timp, platforma ajută și la păstrarea
proprietăților gunoiului în vederea obținerii compostului. Colectezi gunoiul şi îl
transporți la platforma comunală, în vederea obținerii compostului, apoi fertilizezi
pământul doar conform planului de fertilizare.

• Depozitarea se face pe un pat impermeabil temporar (de exemplu, o folie

groasă din material plastic) sau pe un strat absorbant suficient de gros alcătuit din
sol, paie, rumeguș, fragmente de lemn sau scoarţă de copac.

• Protejezi gunoiul de ploaie și ninsoare prin acoperire (cu o prelată sau o folie din
plastic), reducând astfel posibilele scurgeri. Gunoiul menajer trebuie colectat
separat de gunoiul de grajd, separând pe cât posibil deșeurile reciclabile (hârtie,
sticlă, metal, plastic) înainte de transportul la platforma comunală. Nu depozitezi
gunoi în apropierea fântânilor și a canalelor.

Concluzi

La nivel european, concluziile problematicii nitraților și nitriților sunt departe de a

fi trase. Direcțiile sunt clare și princiipile adoptate prin Directiva nitrați, în 1991,
au fost confirmate de-a lungul timpul prin alte documente legislative și întărite
prin proiecte practice care și-au propus, și de multe ori au reușit, remedierea
situației. O provocare pentru următorii ani este alinierea tuturor statelor membre
la principiile directivei. Chiar dacă legislația este adoptată la nivelul întregii
comunități și au fost făcuți pași reali în direcția bună, țările care au aderat recent
au încă mult de recuperat față de cele în care eforturile de reducere a nivelului de
nitrați și nitriți au început în anii ’90. România se află printre țările cu un handicap
considerabil, dat de faptul că agricultura românească este încă o ramură firavă a
industriei, iar fermierul face eforturi pentru a supraviețui pe piața europeană, fără
a avea fonduri suficiente pentru a se alinia standardelor comunitare de protecție
a mediului. Autoritățile derulează proiecte care în multe localități au dat rezultate
și au schimbat radical situația. Depinde însă de dialogul dintre autorități și
fermieri pentru ca aceste exemple pozitive să devină, din excepție, regulă
generală.