INVESTIGAȚ IA

CLINICĂ A
PACIENTULUI
UROLOGIC

NUME:NIȚĂ ANDREEA-ROXANA

CLASA:IIB AMG
 Scopul investigației clinice este diagnosticul corect al bolilor,din care decurge conduita
terapeutică.Anamneza si examenul clinic rămân baza indispensabilă de la care se pleaca pentru
formularea diagnosticului si orientarea terapeutică.

Examenul clinic urologic,trebuie să fie efectuat atent,competent si metodic,cu multă răbdare și

in mod minuțios.

Se va examina întregul aparat urinar,chiar dacă diagnosticul este evident din datele culese prin
anamneză,continuând cu examinarea clinică completă pe aparate și sisteme,pentru a nu omite
prezența anumitor afectiuni concomitente.

Examinul clinic are două componente principale:anamneza și examenul obiectiv.

Anamneza poate scoate in evidenta semnele si simptomele generale,pe cele dominant urinare
si sa descifreze alta suferinta,aparent fara nici o legatura cu specialitatea urologică.

Anamneza cuprinde toate informatiile culese de bolnav privind desfășurarea suferinței sau
suferințelor de la debut până în momentul prezentării la urolog.

Anamneza trebuie să cuprindă:

a.Motivul prezentării

b.Antecedente heredo-colaterale,importante in vederea unor afectiuni care se transmit genetic

sau au o predispozitie familială

c.Antecedente personale patologice privind aparatul urigenital care pot orienta diagnosticul:

-antecedente de calculi eliminati sau de litiază urinară operată care pot orienta diagnosticul
spre o litiază urinară.

-malformații ale aparatului uro-genital diagnosticate sau tratate.

e.Condiții de viață și de muncă

-consumul de alcool,tutun,obiceiuri alimentare

-expunerea cronică la diverse substante chimice care pot avea caracter profesional (lucratori in
industria chimică,a coloranțiilor,a cauciucului etc.)

f.Istoricul bolii unde se vor nota date referiotare la debutul bolii,evoluția,simptomele principale
și asociate.

Se vor analiza:

-Durerea (caracter,sediu,iradierepersistență)

-Modificări patologice ale urinii(tulbure,lipede,hematurie)

-Modificări patologice ale micțiunii(polakiurie,nicturie,oligurie,poliurie)

Examenul obiectiv completeaza anamneza si poate aduce informații importante,trebuie sa fie
complet si efectuat cu blândețe,fără manevre bruște.

Examenul clinic al aparatului urogenital se va efectua in sensul de curgere al urinei,de la nivelul

lobelor pana la nivelul meatului uretral extern,fără a se omite examenul scrotului si conținutului
acestuia,tușeul rectal sau vaginal.De asemenea pacientul va fi rugat să urineze în fața
examinatorului ,in acest fel acesta putând să aprecieze in mod corect ce ,cum si cat urinează
acesta.Urina emisă va fi recoltată intr-un recipient curat si transparent.

Rinichii

Inspectia regiunii lombare va pune in evidența dispariția depresiunii lombare

,edemul,tumefacția regiunii,fistule etc.

Plaparea. In mod normal rinichiul nu se palpează,cu excepția persoanelor slabe,la care se poate
palpa polul inferior al rinichiului drept.Rinichii devin palpabili cand isi părăsesc sediul,devin
mobili,sau isi maresc volumul.Distingem următoarele tehnici de palpare a rinichilor:

1.Procedeul Guyon.Palparea bimanuala a rinichiului in decubit dorsal,iar examinatorul este

așezat de partea pe care vrea să o examineze.Se pot efectua și două manevre semiologice,care
atunci când sunt sunt pozitive ,atestă originea extraperitoneală a formașiunii tumorale:

-contractul lombar

-balotarea renală

2.Procedeul Israel.Bolnavul este așezat in decubit lateral,pe partea opusă rinichiului

examinat,astfel ca gravitația să scoată rinichiul de sub rebordul costal,făcandu-l accesibil
palparii.Se execută cu două maini asemanator procedeului Guyon.

3.Procedeul Glenard se execută monomanual cu bolnavul in decubit dorsal,sau in picioare.Se

utilizeaza mai rar.

4.Procedeul Obrazțov-Strajesco prevede palparea rinichilor in pozitie orizontala si

verticala.Aceasta manevra este aplicată pentru rinichiul ptozat sau flotant.

Percuția rinichilor poate fi semnificativă prin manevra Giordano –lovituri usoare in regiunea
lombara cu declansarea durerilor.

Auscultația se efectuează in regiunea abdomenului ,de-a lungul axului aortic pentru

diagnosticarea suflului sistolic in Hipertensiunea Renovasculară.

Puncte renale dureroase:

a.Punctele lombo-sacrate-relevă afectiuni ale rinichiului sau perirenale

-punctul costo-vertebral Guyon aflat in unghiul dintre coasta a XII-a si coloana vertebrala.

-punctul costomuscular aflat in unghiul dintre coasta a XII-a si musculatura sacrolombara.

Punctul subcostal Bazy-Albarran aflat in varful coastei a XI-a.

b.Puncte dureroare aflate la distanta:

-punctul suprailiac lateral situat deasupra medianei crestei iliace.

-punctul supraintraspinos Pasteau deasupra si medial de spina iliaca anterosuperioara.

-punctul inghinal situat la nivelul orificiului inghinal extern.

Vezica urinară

Inspecția poate evidenția in regiunea hipogastrică sau suprabuiană fistule,cicatricii,glob

vezical.Palparea se poate efectua monomanual si bimanual.Percuția se utilizează pentru
depistarea retenției de urină.Palparea se poate efectua monomanual si bimanual.Percutia se
utilizeaza pentru depistarea retentiei de urină.

Examinarea clinică a prostatei si veziculelor seminale se face prin tușeu rectal.Pozitia de

examinare a bolnavului poate fi genu-pectorala,ori in picioare ,cu trunchiul fleat pe masa,ori
ginecologică.

Masajul prostatei poate facilita obținerea secrețiilor pentru examenul microscopic si

bacteriologic.Secreția va fi recoltată steril;daca nu se obține secreție,bolnavul va fi invitat să
urineze,recoltându-se urina din primul jet după masaj.

Tușeul rectal este una din cele mai importamte investigații in urologie,el trebuie efectuat
fiecărui bolnav care se adresează medicului urolog și la toți bolnavii trecuți de vârstă de 45
ani,care se adresează oricărei specialități medicale,mai ales pentru depistarea precoce a unui
cancer de prostată fără modificări clinice.

Explorarea scrotului si a penisului pune in evidență maladiile

congenitale,inflamatorii,neoplazice și alte patologii ale organelor respective.Diagnosticul
include inspecția,palparea,transiluminația.

Examenul de laborator
Examenul urinii este o investigație obligatorie.

Aspectul microscopic al urinii reflectă in linii mari functionalitatea rinichilor.Se va nota volumul
de urină eliminată,variațiile carui sunt legate de aportul lichidian,capacitatea excretorie a
rinichiului ,respirație,pierderile lichidiene pe cale intestinală,etc.Urina normală este de culoare
galbenă-strălucitoare .

Methemoglobina imprumuta urinei o culoare brună,ea devine negricioasa in alcaptonurie si

melaninurie.

Culoarea inchisă este caracterizată sindroamelor icterice.In caz de lipurie,culoarea devine

lăptoasă.

Transparența.La emisie urina normală este perfect limpede.Aspectul tulbure poate fi dat de
urați si fosfați sau puroi,sange ,sperma,mucus.

Reacția urinei.Urina proaspat eliminata are reactie slab-acida.Valorile de pH se situeaza in mod

normal intre 5,6-7,4.

Densitatea urinei.Este cuprinsa imtre 1010-1030,cu limite extreme intre 1001 g/l,in
hiperhidratare si 1040 la bolnavii deshidratati.

Proteinuria se va atesta in conformitate cu patologia diagnisticata si concentratia ei in urina.

Examenul microscopic al sedimentului urinar se face numai din urina proaspat recoltata
dimineata si centrifugata pentru a nu distruge elementele celulare.