SUPORT TEORETIC

Afecţiunile conjunctivei cu nursing specific.

Afecțiunile corneei cu nursing specific

Planul prelegerii:

1. Etiopatogenia conjunctivitelor, keratitelor.

2. Principalele grupe de simptome ale conjunctivitelor.
3. Clasificarea conjunctivitelor.
4. Conjunctivita blenoragică, conjunctivita difterică, conjunctivita foliculară.
5. Metodele de tratament ale conjunctivitelor.
6. Etiopatogenia și tabloul clinic în trahom.
7. Metodele de tratament ale trahomului.
8. Profilaxia şi îngrijirea bolnavilor cu conjunctivite şi trahom.
9. Clasificarea keratitelor.
10. Simptomatologia keratitelor.
11. Erozia corneei.
12. Ulcerul seriginos.
13. Keratita virală.
14. Keratoconjunctivita flictenulară.
15. Keratita sifilitică.
16. Keratita tuberculoasă.

Conjunctivitele sunt inflamaţiile mucoasei care tapetează globul ocular si pleoapele.

1
 Se întâlnesc destul de frecvent. Aceasta se datorează vecinătăţii conjunctivei cu pleoapele, corneea,
aparatul lacrimal; acţiunii factorilor patogeni. În mod normal, conjunctiva este de culoare pal-roză, iar pe
scleră transparentă. În procesele inflamatorii, conjunctiva este hiperemiată, se modifică grosimea ei şi
relieful, apare edemul, pot fi foliculi, pelicule, cicatrici.
Metodele de examinare ale conjunctivei sunt:
 examenul extern
 iluminatul lateral
 examenul de laborator.
Simptomatologia conjunctivitelor:
 jenă oculară (disconfort)
 senzaţii de corp străin în ochi (nisip)
 înţepături, usturime, prurit, arsură
 lăcrimare
 fotofobie
Semne obiective:
 eliminări seroase, purulente
 dimineaţa ochii sunt încleiaţi
 congestie (hiperemie conjunctivală)
 edem conjunctival şi palpebral
 foliculi, membrane
 agitaţie, insomnie, febră, reacţia ganglionilor limfatici
Etiologia conjunctivitelor:
 bacterii (streptococi, pneumococi, gonococi, stafilococi)
 viruşi
 alergeni
 fungi
Conjunctivitele se clasifică:
În funcție de etiologie (agentul patogen)
1. bacteriene (gonococ, stafilococ, streptococ, chlamydia)
2. virale (adenovirusuri, virusul rujeolic, virusuri herpetice , virusul varicelo-zosterian)
3. alergice (praf, polen, farduri sau produse cosmetice, lentile de contact)
4. fungice.
În funcție de evoluție:
1. acute
2. subacute
3. cronice
Sursa de infecţie în conjunctivite este omul bolnav. Căile de transmitere - contact direct, contact
indirect, calea materno-fetala la naștere. Cel mai frecvent infecția se transmite prin mâinile murdare,
lenjeria contaminată, muşte lentilele de contact dezinfectate necorespunzător. De obicei, se afectează mai
întâi un ochi, apoi trece la al doilea.
Factori de risc:
 piscinele și ștrandurile neigienizate corespunzător
 colectivitățile de copii (grădiniță, școală, tabere)
 folosirea în comun a lentilelor de contact, prosoapelor, produselor cosmetice pentru machiaj
 expunerea la poluanți atmosferici (fum, praf, gaze industriale)
2
Diagnosticul clinic se bazează pe semnele si simptomele descrise anterior. Pentru un diagnostic etiologic
se pot recomanda analiza secreției conjunctivale pentru bacterii, virusuri, identificare fungi.
Conjunctivita gonococică este provocată de gonococul Neisseria. Se întâlnește mai frecvent la nou-
născuți, dar poate fi și la adulții cu infecție Neisseria gonorrhoeae.
La nou-născut infecția se transmite de la mamă în timpul nașterii.
Simptomele conjunctivitei gonococice
 fanta palpebrală îngustă
 hiperemia pielii pleoapelor și conjunctivei
 edemul dur al pleoapelor
 eliminări purulente abundente de culoare galben-verzuie, dense
 conjunctiva hiperemiată pronunțat, infiltrată, uşor sângerează.
Este periculoasă prin afectarea corneei – dereglează alimentarea ei. Keratita poate duce la perforarea
corneei si endoftalmită (netratată la timp poate duce la orbire).
Tratamentul: pacientul trebuie spitalizat, și izolat, se prelevează culturi din secreția conjunctivală.
Tratamentul consta în administrarea antibioticului pe cale generală (ceftriaxone, cefotaxime).
Local (topic):
 lavajul sacului conjunctival și pleoapelor cu soluții antiseptice,ser fiziologic, ( sau apă fiartă si
răcită) pentru îndepărtarea mecanică a secrețiilor.
 coliruri cu antibiotic: gentamicină, eritromicină, câte 2 picături frecvent,
 aplicarea unguentelor cu antibiotic.
Profilaxia conjunctivitei gonococice
Se efectuează în maternitate nou-născuţilor:
 lavajul sacului conjunctival cu sol. antiseptice (Furacilină 1 :5000)
 aplicarea unguentului de Tetraciclină 1 %
Prevenția conjunctivitei gonococice la adulți constă în profilaxia bolilor cu transmitere sexuală.

Conjunctivita difterică este o conjunctivită provocată de bacilul Leffler.

Se întâlneşte concomitent cu alte manifestări ale difteriei (laringe, nazo-faringe).
Manifestările clinice:
 hiperemia pielii pleoapelor însoţită de durere
 edemul dur al pleoapelor (ca lemnul)
 hiperemia conjunctivei
 pe conjunctiva pleoapelor – pelicule de culoare gălbuie-cenuşie, care aderă strâns la conjunctivă,
greu se detaşează. După detaşare sângerează, rămân cicatrici.
Tratamentul: pacientul trebuie spitalizat și izolat, se prelevează culturi din secreția conjunctivală.
Tratamentul consta în administrarea antibioticului pe cale generală (ceftriaxone, cefotaxime).
Local:
 lavajul sacului conjunctival și pleoapelor cu soluții antiseptice,
 coliruri cu antibiotic: gentamicină, eritromicină câte 2 picături frecvent,
 aplicarea unguentelor cu antibiotic.
 administrarea serului antidifteric.
Profilaxia conjunctivitei difterice constă în administrarea vaccinului antidifteric.
Conjunctivita foliculară se manifestă prin senzația pronunțată de corpi străini în ochi.
Semnele obiective se manifestă prin hiperemie conjunctivală, pe conjunctivă (mai frecvent pleoapa
inferioară) apar foliculi de culoare roz-trandafirie, proeminenţi, dispuşi în ordine anumită.
3
 Tratamentul se efectuează după examenul bacteriologic al secretului conjunctival.
Tratamentul conjunctivitelor fără eliminări purulente (foliculară…)
 sol. antibiotic (Tobrimed ) 2 pic. x 6 ori
 sol. Dexametazonă 0,1 % (sau Neladex ) 2 pic. x 6 ori
 ung. Tetraciclină 1% (Gentamicină, Maxitrol) 3 ori în zi.
Tratamentul conjunctivitelor cu eliminări purulente (bacteriene)
 lavajul conjunctivei şi pleoapelor cu soluţii antiseptice (sol. Furacilină 0,05 %)
 sol Floximed 0,03 % (sau Ciprofloxacină, Tobrimed, Penicilină) la fiecare oră
 ung. Tetraciclină 1 % (Gentamicină) de 3 ori în zi.
Tratamentul conjunctivitelor virale
 sol. Interferon 2 p în fiecare oră
 gel Virgan 0,15 % sau
 ung. Virulex, Aciclovir.
Trahomul este o afecţiune infecţioasă foarte contagioasă, provocată de chlamidia trachomatis.
Transmiterea agentului patogen este favorizată de condiţiile sanitaro-igienice proaste, de muşte. Perioada
de incubaţie constituie 7-14 zile. Tabloul clinic decurge în patru stadii:
I.
 hiperemia conjunctivei pleoapelor
 infiltraţia conjunctivei
 foliculi cenuşii, aşezaţi în dezordine în profunzimea pleoapei superioare
II.
 hiperemia conjunctivei
 infiltrate
 foliculi
 cicatrici
III.
 hiperemie
 infiltraţie
 mai puţini foliculi
 mai multe cicatrici
IV.
 cicatrici care rămân pe toată viaţa
Complicaţiile trahomului
Pannus (vascularizarea corneei)
Trichiază
Entropion
Ectropion
Xeroză
Ptoză
Conjunctivita adeno-virală este o afecțiune epidemică, provocată de adenoviruși, ce se manifestă prin
edem palpebral, hiperemie conjunctivală, secreţie sero-mucoasă, hemoragii subconjunctivale, foliculi,
adenopatie preauriculară şi submaxilară.
Tratamentul
 sol. Interferon 2 p în fiecare oră
 gel Virgan 0,15 % sau
4
  ung. Virulex, Aciclovir.
De asemenea, gamaglobulină, vitamine, antibiotice şi sulfamide pentru prevenirea suprainfecţiei.

Conjunctivita primăvăratică este o afecțiune sezonieră, de etiologie necunoscută, se presupune că joacă

rol sensibilitatea sporită la radiaţia ultravioletă. Începe primăvara şi regresează toamna. Este afectat, mai
ales, sexul masculin – 85 %.
Simptomatologia:
 prurit accentuat la căldură
 usturime
 fotofobie
 lăcrimare
 fanta palpebrală îngustată – aspect somnoros
 pleoapele îngroşate
 conjunctiva palidă cu foliculi în formă de pavaj de piatră.
Durata îndelungată (durează ani de zile) cu acutizări primăvara-vara.
Tratamentul:
 desensibilizante
 antihistaminice
 corticosteroizi
 purtarea ochelarilor de soare
Conjunctivita trebuie diagnosticata de medicul oftalmolog.
Tratamentul conjunctivitelor trebuie instituit cât mai repede (în situațiile care necesită examenul
secreției conjunctivale, după antibiogramă).
Tratamentul local constă în îndepărtarea mecanică a secrețiilor prin spălături oculare (ser fiziologic, apă
fiartă și răcită, soluții antiseptice), apoi instilații cu coliruri cu antibiotice, cu spectru larg de acțiune sau
conform antibiogramei.
In cazul keratoconjunctivitelor se asociază coliruri cu antiinflamatoare și lacrimi artificiale, iar în cazul
conjunctivitelor alergice se asociază coliruri antialergice cu sau fără tratament antihistaminic general.
ESTE IMPORTANT! În conjunctivite NU se aplica pansamente oculare (stagnarea secreției poate
favoriza complicațiile corneene).
Profilaxia conjunctivitelor
Pentru prevenirea conjunctivitei se recomanda următoarele:
 izolarea bolnavilor cu conjunctivite (nu se duc la grădiniţe, şcoli, serviciu)
 respectarea igienei personale
 evitarea contactului cu zona afectată (prin contact conjunctivita se poate transmite de la un ochi la
altul);
 igiena riguroasă a mâinilor și a feței (apă și săpun, ștergerea secrețiilor conjunctivale cu tifon steril
și ser fiziologic);
 igiena corespunzătoare a lucrurilor personale (fața de pernă, prosoape);
 evitarea folosirii în comun a produselor cosmetice și de machiaj, precum și a lacrimilor artificiale;
 întreruperea portului de lentile de contact pe perioada tratamentului și readaptarea lor după un
consult de specialitate;
 evitarea folosirii produselor cosmetice sau de machiaj pentru persoanele cu alergie;
 utilizarea la nevoie a lacrimilor artificiale.

5
Afecţiunile inflamatorii ale corneei- keratitele sunt cele mai frecvente patologii ale corneei.
Etiologie:
 Bacterii (Streptococi; Stafilococi; Pneumococi; Bacilul Koch;)
 Viruşi;
 Alergeni.

Clasificarea keratitelor:
I. Exogene(superficiale):
-ulcerul serpiginos;
-keratita virală;
-keratoconjunctivita flictenuloasă.
II. Endogene(profunde)
-sifilitică;
-tuberculoasă;
-bruceloasă;
Simptomele generale:
Acuzele: lacrimaţie, fotofobie, dureri oculare, blefarospasm, scăderea acuităţii vizuale.
Semnele obiective:
- congestie conjunctivală pericorneană;
- leziuni corneene :infiltrat alb-cenuşiu (de diferite dimensiuni, profunzime, localizare),eroziuni,
ulceraţii;
- scăderea sensibilităţii corneei;
- scăderea acuităţii vizuale;
- chemosis (edem al conjunctivei);
- edem palpebral.
Eroziunile corneei şi keratitele traumatice se produc ca urmare a microtraumatismelor corneene ( corpi
străini, arsuri, inflamaţii).
Acuzele: dureri pronunţate în ochi, lacrimaţie, fotofobie.
Semne obiective: modificarea lucilui corneei, suprafaţă neregulată.
Diagnosticul: colorarea cu fluoresceina colorează defectul în verde.
Tratamentul:
- înlăturarea factorului cauzant;
- sol.Sulfacil de Natriu 30%;
- unguent de Tetracilcină 1%;
- spitalizare;
Ulcerul serpiginos al corneei apare după o microtraumă a corneei cu infiltrarea ulterioară a infecției.
( mai joacă rol imunitatea slăbită şi prezenţa infecţilor limitrofe).
Corneea se scarifică şi în ea pătrund microorganismele. În cornee apare un ulcer cu o margine în formă de
semilună care se răspândeşte (progrezează) pe suprafaţa corneei şi în profunzimea ei. Ulcerul are o zonă
mai ridicată şi scobită profund, zona opusă este aplanată – are loc cicatrizarea şi epitelizarea ulcerului. Pe
fundul ulcerului apare colecţie purulentă. În CA apare colecţie purulentă- hipopion.
Acuze:
dureri oculare pronunțate, fotofobie, lacrimaţie, scăderea acuităţii vizuale.
Obiectiv: blefarospasm, corneea edemată;congestie perikeratică, fanta palpebrală îngustată, eliminări
seropurulente, febră, cefalee.
6
Există pericol de infecţie intraoculară – endoftalmită.
Asistenţa de urgenţă:
- antibiotic intramuscular în doze mari(cefazolină);
- analgezice;
- sol. Antibiotic 2 pic. Sau Sulfacil de Natriu 30%;
- unguent de Tetraciclină sau Gentamicină);
- spitalizare de urgenţă fără pansament.
În rezultatul tratamentului ulcerul se cicatrizează lăsând diferite opacităţi:
- opacitatea totală profundă numită leucom, se tratează chirurgical prin keratoplastie (transplantul de
cornee).
Keratita virală apare concomitent sau după suportarea unei infecţii virale.
Acuze: lacrimaţie; fotofobie pronunţată; dureri oculare violente; scăderea acuităţi vizuale;
senzaţie de corp străin.
Semne obiective:
În cornee apar vezicule herpetice care se sparg formând eroziuni- infiltrate în formă de crenguţe.
Sensibilitatea corneei este scăzută.
Asistenţa de urgenţă:
- Interferon 2 picături;
- unguent Aciclovir sau Virulex;
- pansament cu scop de protecție;
- spitalizarea de urgenţă.
Tratamentul este eficient în primele 7 zile cu câteva preparate antivirale.
Keratoconjunctivita flictenuloasă este de origine tuberculoasă, mai des apare la copii.
Tabloul clinic: durere, lacrimaţie; fotofobie; apar flictene - noduli roz-gălbui în regiunea limbului cu un
fascicul de vase sanguine..
Diagnosticul se stabileşte în baza reacţiei Mantu. Dacă reacţia Mantu este pozitiva pacientul primeşte
tratament cu preparate antituberculoase.
Tratament local: ca la toate keratitele.
Keratita sifilitică profundă se întâlneşte mai frecvent în sifilisul congenital la vârsta de 6-21 ani.
Este caracteristică prezenţa triadei Hatcinson:
 nasul în formă de şa;
 dinţi deformaţi;
 gambe iatagan.
Mai pot fi alte semne, precum lipsa procesului xifoid pe stern, noduli pe coaste, scăderea auzului.
Tabloul clinic al Keratitei sifilitice evoluează în 3 faze:
I. Faza de infiltraţie – durează 4-6 săptămâni; în cornee mai des la limbul superior apar infiltrate
punctiforme ce ocupă toată corneea – aspect de sticlă aburită. Acuitatea vizuală scade
considerabil, lacrimaţie şi fotofobie pronunţate, dureri oculare.
II. faza de vascularizare - durează câteva săptămâni. Apar vase sangvine, acuitatea vizuală scade
mai mult, excitaţia mai accentuată.
III. faza de reabsorbţie - durează 3-4 săptămâni, infiltratele se reabsorb de la limb spre centru
lăsând opacităţi fine. Pentru keratita sifilitică este caracteristică afectarea ochiului al doilea
după tratarea primului.
Keratita tuberculoasă profundă. În cornee apare un infiltrat alb-gălbui ce staţionează, este caracteristică
afectarea irisului şi corpului ciliar, poate fi exsudat în CA. Pot fi recidive.

7
Consecinţele keratitelor. În majoritatea cazurilor infiltratele se reabsorb complet. Uneori opacităţile de
diferite dimensiuni rămân pe toată viaţa, scade acuitatea vizuală.

Bibliografie

De specialitate:
1. Boiştean V., Bobu T. Curs de oftalmologie, Chişinău, 1994.
2. Moldoveanu M., Moldoveanu A.,Oftalmologie pentru asistenţi medicali, Editura ALL,
Bucureşti, 2012.
3. Cernea P.Tratat de oftalmologie, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.
4. Costin D.Oftalmologie, Iaşi, 2001.
5. Dumitrache M.Oftalmologie clinică , Bucureşti, 2007.
6. Lupan D. Oftalmologie, , Î.S.F.E.P.,,Tipografia Centrală”,Chişinău, 2005.
7. Olteanu M. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial în oftalmologie, Bucureşti, 2008.
8. Pop R., Oftalmologie, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1996.
9. Chiseliţă D., Oftalmologie generală, Ed. Dosoftei, Iaşi. 1997.
10. Ruban E. Boli de ochi, Editura Fenix, Rostov pe Don, 2009.
11. Negrean M. şi coaut. Standarde/ protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL, Chişinău,
2017.
12. www.ms.md