Tema 1.

Pedagogia și domeniile ei de activitate

Obiectivele lecției:

7. Socializarea personalității

8..Domeniile pedagogiei

9.Categoriile de bază ale pedagogiei.

7. Socializarea personalității

Socializarea personalității este constituită din procese indisolubil legate

între ele și care permanent se relaționează:

 Influența mediului sociouman sub toată diversitatea de factori și aspecte

asupra personalității.

  Încadrarea nemijlocită a personalității în sistemul de activități și

atitudini socioumane, prin intermediul cărora omul influențează în mod
activ și selectiv asupra mediului de viață sociouman. Interacțiunea
personalității și societății presupune în mod obligatoriu de subiect al
dezvoltării atât societatea cât și personalitatea. Prin urmare, omul ca
ființă socio-umană se manifestă concomitent în calitate de obiect și
subiect al activităților și atitudinilor socioumane.

 Prima latură/componentă a socializării – însușirea experienței sociale,

caracterizează influența mediului sociouman asupra personalității, iar a
doua latură – caracterizează momentul de influență a personalității
asupra mediului sociouman prin intermediul activităților și atitudinilor
proprii. În baza celor menționate concluzionăm:

  Relația sau raportul de bază al socializării, inclusiv și al educației îl

reprezintă interacțiunea dintre personalitate și mediul sociouman.

  Socializarea reprezintă un proces mai larg în raport cu educația. Ea

include în sine și factorii spontani, care nemijlocit se reflectă asupra
procesului de formare și dezvoltare a personalității.
1
  Educația reprezintă un proces bilateral, orientat spre un ideal bine
determinat de formare și autoformare a conștiinței (cunoștințe, emoții,
opinii, convingeri și idealuri de ordin intelectual, moral, estetic, ecologic
etc.) ca modele a experienței sociale/comportament virtual și de formare
a comportamentului ca rezultat al încadrării nemijlocite a personalității în
viața socioumană, în sistemul de activități și atitudini socioumane. Ca
rezultat la subiecții educaționali se formează și se dezvoltă priceperile,
deprinderile și obișnuințele practice de ordin moral, estetic, ecologic,
intelectual, profesional, politic etc.

 Nucleul educației îl reprezintă încadrarea nemijlocită a personalității în

sistemul de activități și atitudini socioumane. „Cred că educația este, în
consecință, un proces al vieții și nu o pregătire pentru viața ulterioară” [7,
p.48 ]. Nivelul de dezvoltare a personalității este determinat de nivelul de
dezvoltare a activităților și atitudinilor esențiale și dominante din viața ei
[8].

8.Domeniile pedagogiei

Transformarea de la ştiinţă a educaţiei la ştiinţele educaţiei s-a realizat în

perioada anilor '60, salt marcat prin următoarele tendinţe: afirmarea
disciplinelor auxiliare ale pedagogiei, „dezvoltarea unor miniştiinţe autonome,
exprimarea pluralismului pedagogic" .
Pedagogia are domeniul său central sau de bază: pedagogia generală.
Acest domeniu de bază însă, structurează împreună cu științele educației alte
domenii pedagogice care aprofundează diferite teme esențiale pentru educație.
Pedagogia generală împreună cu Psihologia educației generează domenii precum:
Pedagogii ale vârstelor (Pedagogia timpurie, Pedagogia preșcolară, Pedagogia
școlară, Pedagogia adolescentului, Educația tânărului, Educația
adultului), Consilierea școlară etc.

2
Pedagogia generală împreună cu Sociologia educației generează alte
domenii: Pedagogia comparată, Politicile educaționale, Managementul școlii,
Managementul clasei, Managementul studiului individual etc.
Pedagogia generală împreună cu Filosofia educației generează ca domeniu: Teoria
educației.
Pedagogia generală împreună cu Didacticile generează domeniile: Curriculum,
Instruire, Evaluare.

S. Cristea propune un model analitic şi sintetic orientativ de clasificare a ştiinţelor

pedagogice / educaţiei (2003, p. 52-60):

1) După modul de raportare la obiectul de studiu - educaţia (dimensiunea

funcţional-structurală a educaţiei):

1.1. Ştiinţe pedagogice fundamentale - studiază domeniile de maximă

generalitate ale educaţiei: teoria generală a educaţiei, teoria generală a instruirii,
teoria generală a curriculumului, teoria generală a cercetării pedagogice.

1.2. Ştiinţe pedagogice aplicative / Pedagogii diferenţiale:

a) Aplicative pe domenii de activitate:

-pedagogia socială defineşte educaţia din perspectiva cerinţelor sociale, avînd ca

funcţie generală optimizarea raporturilor dintre şcoală şi comunitate, cu aplicaţii la
nivelul familiei (pedagogia familiei); activităţilor de muncă (pedagogia muncii), mass-
mediei (pedagogia mass-mediei), grupului şcolar (pedagogia grupului şcolar);

-pedagogia artei analizează modul de realizare a educaţiei prin activităţi din domeniul
artei, cu conţinut predominant estetic;

-pedagogia sportului analizează modul de realizare a educaţiei la nivelul activităţilor

din domeniul sportului cu conţinut predominant psihofizic;

-pedagogia militară analizează realizarea educaţiei la nivelul activităţilor din

domeniul armatei, cu conţinut specific instituţionalizat conform regulamentelor în
vigoare;

3
-pedagogia medicală defineşte modul de realizare a educaţiei şi instruirii la nivelul
activităţilor din domeniul medical, cu conţinut predominant psihofizic, orientat
conform valorilor specifice sănătăţii psihofizice a omului;

-pedagogia industrială analizează realizarea educaţiei şi instruirii la nivelul

activităţilor din domeniul industriei cu conţinut general predominant profesional,;

-pedagogia agrară analizează realizarea educaţiei la nivelul activităţilor din domeniul

agriculturii cu conţinut predominant profesional, orientat conform unor valori
tehnologice specifice.

b) Ştiinţe pedagogice aplicative pe perioade de vîrstă

psihologică / şcolară:

-pedagogia antepreşcolară analizează conceptele pedagogice fundamentale şi

operaţionale implicate în proiectarea / realizarea educaţiei în condiţiile specifice
vîrstei antepreşcolare, mediului familiei şi/sau instituţiilor specializate în creşterea şi
îngrijirea copiilor de 0-3 ani;

-pedagogia preşcolară analizează conceptele pedagogice fundamentale şi operaţionale

implicate în proiectarea / realizarea educaţiei în condiţiile specifice vîrstei preşcolare
(3-6/7 ani) şi mediului familiei şi g rădiniţei;

-pedagogia şcolară analizează conceptele pedagogice fundamentale şi operaţionale

implicate în proiectarea, realizarea şi dezvoltarea educaţiei şi instruirii în condiţiile
specifice vîrstei şcolarului mic (6/7-10/11 ani), preadolescentului (10/11-14/15 ani),
adolescentului (14/15-18/19 ani) şi mediului învăţămîntului primar şi secundar
(inferior şi superior);

- pedagogia universitară analizează conceptele pedagogice fundamentale şi

operaţionale implicate în proiectarea / realizarea educaţiei în condiţiile specifice
vîrstei psihologice a adolescenţei prelungite (18/ 19-24 ani), tinereţii (25-35 ani), a
maturităţii (după 35-40 de ani), şi a mediului învăţămîntului superior (scurt, lung,
postuniversitar);

- pedagogia profesională analizează proiectarea / realizarea educaţiei şi instruirii

tehnologice (în general), socioprofesionale (în special) cu caracter iniţial şi continuu,
în condiţii specifice vîrstelor psihologice (situate după 16-18 ani) şi mediului
4
instituţional şcolar, universitar, postuniversitar şi de formare continuă a specialiştilor,
pe tot parcursul existenţei umane;

-pedagogia adulţilor analizează proiectarea / realizarea educaţiei în condiţii specifice

vîrstelor psihologice situate între 35-65 de ani şi mediului instituţional formal şi
nonformal pe tot parcursul existenţei umane cu conţinuturi formative generale şi
socioprofesionale.

c) Ştiinţe pedagogice aplicative pe discipline de învăţămînt (metodica / didactica

specialităţii). Această categorie analizează proiectarea / realizarea activităţilor
specifice de predare-învăţare-evaluare la toate disciplinele de studiu:
metodica/didactica predării fizicii, chimiei, biologiei, istoriei, geografiei, educaţiei
fizice şi tehnologice, a desenului, muzicii etc.

d) Ştiinţe pedagogice aplicative în situaţii speciale: - pedagogia orientării şcolare şi

profesionale este ştiinţa educaţiei angajată în formarea-dezvoltarea capacităţii de
(auto) cunoaştere a personalităţii educatului (elev, student, absolvent) şi a cerinţelor
dezvoltării sociale în perspectiva stabilirii (auto) deciziilor optime, necesare procesual
şi periodic pentru integrarea într-o treaptă şcolară şi profesională;

- pedagogia deficienţelor de diferite tipuri (defectologie) este ştiinţa educaţiei angajată

în proiectarea / realizarea activităţilor de educaţie a persoanelor cu handicap (de
diferite naturi şi grade) în vederea corectării şi recuperării lor în perspectiva integrării
lor socioprofesionale;

- pedagogia ocrotirii sociale este ştiinţa educaţiei angajată în proiectarea / realizarea

activităţilor de educaţie a persoanelor şcolarizate în instituţii specializate în asistenţă
psihopedagogică şi socială de tip comunitar / familial;

-pedagogia aptitudinilor speciale este ştiinţa educaţiei angajată în proiectarea /

realizarea activităţilor de educaţie a persoanelor cu potenţial psihopedagogic şi
psihosocial superior (capacităţi, atitudini, creativitate inovatoare, motivaţie internă)
care impun adoptarea unor programe formative speciale de tip formal şi mai ales
nonformal;

-pedagogia alternativelor educaţionale este ştiinţa educaţiei angajată în proiectarea /

realizarea activităţilor de educaţie, organizate la nivel formal şi nonformal „care oferă

5
diferite soluţii de schimbare a preceptelor oficiale", consacrate în timp şi spaţiu, ca
urmare a cerinţelor formulate la nivel comunitar (familie, comunitate locală),
stimulative pentru corectarea, perfecţionarea şi chiar restructurarea cadrului tradiţional
de funcţionare a instituţiei şcolare (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.
415).

2)După metodologia specifică de cercetare a dimensiunii funcţional-structurale a

educaţiei:

2.1) După metodologia generală sau de tip disciplinar

: -istoria pedagogiei este ştiinţa educaţiei dezvoltată conform metodologiei de

cercetare proprie ştiinţelor istorice, special pentru analiza sincronică și diacronică a
procesului de evoluţie a educaţiei şi instruirii, la nivel teoretic şi practic, într-un
context universal şi naţional;

-pedagogia comparată este ştiinţa educaţiei dezvoltată conform metodologiei de

cercetare comparată, special pentru analiza sistemelor de educaţie şi instruire prin
tehnici de descriere, juxtapunere şi interpretare care vizează descoperirea
caracteristicilor esenţiale ale realităţii pedagogice studiate şi valorificarea acestora în
perspectiva explicării prezentului şi a prospectării viitorului;

-pedagogia experimentală este ştiinţa educaţiei dezvoltată la nivelul unei direcţii de

evoluţie a pedagogiei prin valorificarea metodologiei de cercetare experimentală,
proprie ştiinţelor naturii, adoptată, special pentru analiza cît mai obiectivă a faptelor
pedagogice angajate la nivelul educaţiei şi instruirii;

-pedagogia cibernetică este ştiinţa educaţiei dezvoltată, prin valorificarea principiilor

ciberneticii, aplicabile la nivelul sistemului şi a procesului de învăţămînt, în special
pentru reglarea-autoreglarea activităţilor didactice;

-managementul educaţiei/pedagogic este ştiinţa educaţiei dezvoltată conform

metodologiei de cercetare managerială, adoptată, special pentru conducerea activităţii
de educaţie, planificată şi organizată în cadrul sistemului şi procesului de învăţămînt.

2.2) După metodologia de tip interdisciplinar angajată preponderent la nivel

primar (intradisciplinar) prin aprofundarea unui domeniu (sau modul de studiu,
obiectiv - conţinut specific etc.) al unei discipline/ştiinţe pedagogice fundamentale:
6
 - Teoria evaluării este ştiinţa pedagogică organizată la nivel primar
(intradisciplinaritate) prin aprofundarea şi extinderea unui domeniu / modul de studiu
al didacticii generale;

- Teoria educaţiei (morale, intelectuale, tehnologice, estetice, fizice) este ştiinţa

pedagogică organizată prin aprofundarea şi extinderea modulului despre conţinuturile
sau dimensiunile generale ale educaţiei;

- Orientarea şcolară şi profesională este ştiinţa pedagogică organizată prin extinderea

unor obiective ale educaţiei tehnologice angajate sistematic pentru cunoaşterea şi
integrarea şcolară, profesională, socială a elevului;

- Educaţia religioasă este ştiinţa pedagogică organizată prin aprofundarea unor

obiective ale educaţiei morale prin forme specifice concepţiei religioase despre lume
şi viaţă.

2.3) După metodologia de tip interdisciplinar angajată preponderent la nivel

secundar (interdependenţe care vizează o posibilă sinteză între disciplinele/ştiinţele
pedagogice fundamentale şi alte discipline/ştiinţe fundamentale - sau domenii
fundamentale ale culturii:

- Filosofia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru fundamentarea

cadrului teleologic al educaţiei şi instruirii pe baza valorilor filozofice;

- Psihologia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru fundamentarea

cadrului psihologic al educaţiei şi instruirii/învăţării; corelaţiei profesor-elev;
cunoaşterii elevului şi a clasei de elevi; aptitudinii pedagogice a profesorului;

- Sociologia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru fundamentarea

cadrului de evoluţie al educaţiei şi instruirii în contextul relaţiei cu societatea, într-o
perspectivă macrostructurală (raportarea sistemului de educaţie/învăţămînt la sistemul
social global: economic, politic, cultural, comunitar, natural) şi microstructurală
(organizaţia şcolară, clasa de elevi, microgrupul şcolar);

- Antropologia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru analiza

fundamentelor culturale şi interculturale ale activităţii de formare și dezvoltare
permanentă a personalităţii umane;

7
- Economia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică, organizată pentru fundamentarea
cadrului de evoluţie al educaţiei şi instruirii în contextul relaţiei cu producţia;

- Biologia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru analiza

fundamentelor biologice ale procesului de formare-dezvoltare a personalităţii umane
la nivel de creştere fizică, ereditate, mediu natural, structuri anatomicofîziologice;

- Teologia educaţiei reprezintă ştiinţa pedagogică organizată pentru fundamentarea

cadrului teleologic al educaţiei şi instruirii pe baza valorilor religioase.

2.4) După metodologia de tip interdisciplinar angajată preponderent la nivel

terţiar -interpenetrări, care tind spre hibridare între disciplinele/ştiinţele pedagogice
fundamentale şi una sau mai multe subdiscipline:

- logica educaţiei este o ştiinţă pedagogică angajată predominant pentru

fundamentarea logică a educaţiei şi instruirii;

- etica educaţiei este o ştiinţă pedagogică ce fundamentează normele morale ale

educaţiei şi instruirii;

- axiologia educaţiei este o ştiinţă pedagogică ce studiază valorile educaţiei;

- epistemologia ştiinţelor educaţiei fundamentează domeniul de cercetare;

- politica educaţiei este ştiinţa pedagogică care elaborează strategiile de politică a

educaţiei, pentru proiectarea sistemelor naţionale de învăţămînt

-planificarea educaţiei este ştiinţa pedagogică fundamentează care studiază strategiile

de valorificare optimă a resurselor pedagogice (informaţionale, umane, materiale,
financiare) în cadrul sistemelor de învăţămînt;

- etnometodologia educaţiei este ştiinţa pedagogică ce vizează aspecte micro-sociale

ale educaţiei (organizarea şcolii şi a clasei de elevi, situaţiile conflictuale, factorii
personali, trăirea handicapului şcolar, sursele inegalităţii şcolare);

- managementul organizaţiei şcolare este ştiinţa pedagogică ce studiază ştiinţa şi arta

conducerii instituţiilor de învăţămînt;

- managementul clasei de elevi este ştiinţa pedagogică ce fundamentează ştiinţa şi arta

conducerii în cadrul activităţilor didactice/educative;

8
-fiziologia educaţiei este ştiinţa pedagogică preocupată de fundamentarea fiziologică a
proceselor implicate în activitatea de educaţie;

- igiena învăţării este ştiinţa pedagogică ce fundamentează condiţiile fiziologice şi

psihologice optime de proiectare şi realizare a învăţării în mediul şcolar şi extraşcolar.

În literatura de specialitate ( după autorul Nicolae Silistraru) se

menționează mai multe modele de clasificare a ştiinţelor educaţiei. La baza
acestor modele au stat următoarele criterii :
a. Domeniul fundamental de cercetare:
 Pedagogia generală
 Didactica
 Teoria educaţiei
 Cercetarea pedagogică.
b. Domeniul de aplicaţie:
 Pedagogia specială
 Pedagogia socială
 Pedagogia artei
 Pedagogia comunicării educaționale
 Pedagogia militară
 Pedagogia industrială
 Pedagogia agricolă
 Pedagogia profesională
 Pedagogia sportului
 Pedagogia interculturală
 Pedagogia folclorică
 Pedagogia medicală
 Managementul educației
 Pedagogia activităților economice.
c. Domeniul științelor pedagogice genetice, pentru studiul educației pe perioadele
de vîrstă:
 Pedagogia antepreşcolară
 Pedagogia preşcolară
 Pedagogia şcolară
 Pedagogia universitară
 Pedagogia adulţilor.
d. Domeniul interdisciplinarităţii:
 Pedagogia psihologică/ psihologia educaţiei
9
  Pedagogia sociologică/ sociologia educaţiei
 Pedagogia filosofică/ filosofia educaţiei
 Pedagogia axiologică/ axiologia educației
 Pedagogia antropologică/ antropologia pedagogică
 Pedagogia epistemologică/ epistemologia pedagogică
 Pedagogia logică/ logica educației
 Pedagogia teologică/ teologia educației
 Pedagogia biologică/ biologia educației
 Pedagogia economică/ economia educației
 Pedagogia ergonomică/ ergonomia învățămîntului
 Pedagogia juridică/ dreptul la educație
 Pedagogia politică/ politica educației
 Pedagogia tehnologică/ tehnologia educației
 Demografia școlară
 Semiotica pedagogică/didactică.
e. Domeniul științelor pedagogice instituționale/ factoriale, pentru studiul educației
realizate specific de către factorii educaționali:
 pedagogia învățămîntului
 pedagogia activităților extrașcolare
 pedagogia familiei
 pedagogia grupurilor
 pedagogia mass-mediei
 pedagogia organizațiilor ( pentru copii, tineret, adulți)
 pedagogia timpului liber
 autoeducația.
f. Domeniul științelor pedagogice structurale, pentru aprofundarea studiului
componentelor educației:
 teleologia educației/ pedagogia finalităților educației
 teoria curriculum-ului
 teoria educației/ instruirii
 teoria evaluării
 teoria educației intelectuale/ morale/ estetice/ fizice/profesionale/religioase/
noilor educații.
g. Domeniul științelor pedagogice metodologice, pentru aprofundarea metodelor de
cercetare, interpretare a problemelor educației:
 pedagogia sistemică
 pedagogia praxiologică
 pedagogia prospectivă
10
 pedagogia dialectică
 pedagogia empirică
 pedagogia istorică/ istoria pedagogiei
 pedagogia cibernetică
 pedagogia structuralistă/ structuralismul pedagogic
 deontologia pedagogică
 pedagogia aplicativă
 pedagogia experimentală
 pedagogia comparată
 pedagogia statistică
 pedagogia informațională
 pedagogia contatativă
 pedagogia integrativă, holistică.

9. Categoriile de bază ale pedagogiei

Categoriile de bază ale pedagogiei sunt:
 Statutul epistemologic al pedagogiei. Educaţia - concept pedagogic
fundamental
  educația în două sensuri ca obiect de cercetare și ca fenomen/proces de
formare a personalității și societății;
  instruirea ca obiect de investigație și ca proces aplicativ de predare-
învățareevaluare;
  legitățile de funcționare a educației și instruirii și legitățile cunoașterii
științifice în pedagogie;
  metodologia de investigație în pedagogie și metodologia de educație și
instruire;
  principiile și regulile de cercetare pedagogică și principiile și regulile de
educație și instruire;
  criteriile și indicii de determinare a eficacității cercetărilor pedagogice și
criteriile și indicii eficacității educației și instruirii;
  mecanismele de evidențiere a tendințelor de dezvoltare a științelor
pedagogice și mecanismele de proiectare, de schimbare și dezvoltare a
sistemului educațional și de învățământ prin elaborarea unor noi strategii și
finalități.
11
 Bibliografie
1. Cucoș C. Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom,
2014.
2. Cristea S. Fundamentele științelor educației. Teoria generală a educației.
București: Litera Internațional, 2009. p.25-26.
3. Panico V. ș.a. Conceptul și modelul educației pentru schimbare și
dezvoltare. Chișinău: UST, 2011.
4. Краевский В. В. Методология педагогики: Пособие для
педагоговсследователей. Чебоксары: Изд-во Чуваш. ун-та, 2001.
5. Cristea S. Pedagogia. Științele pedagogice. Științele educației. v. 1.
București: Editura DPH, 2016.
6. Panico V. Teoria și metodologia educației: Suport de curs. Chișinău:
UST, 2018.
7. Dewey J. Fundamente pentru o știință a educației. București: Editura
Didactică și Pedagogică, 1992.
8. Леонтьев А.Н. Избранные психологические произведения: В 2-х т.,
т.2, Москва: Издательство Педагогика,1983.
9. Краевский В. В. Место методологии в подготовке научно-
педагогических кадров. B: Вестник ЧГПУ, №. 4, 2009.
10.Guțu V. Definirea și statutul epistemologic al pedagogiei. În: Studia
Universitatis Moldaviae, nr.5(75), 2014. p. 3-8.
11. Silistraru Nicolae.Vademecum în pedagogie.Pedagogie în tabele și
scheme.Chișinău,2011.
12. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/67-76_3.pdf
13. Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei, vol.1, Bucureşti, 2003.
14. Silistraru, Nicolae. Dinamica și funcționalitatea dimensiunilor educației.
Chișinău: Tipog. UPS I.Creangă, 2001.

12