CRISTINA CORDOŞ

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” TG-MUREŞ,

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ, ANUL II
( pseudonim BLK )

PERSPECTIVA NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA PEDEPSEI CU MOARTEA

1
 BIBLIOGRAFIE

1. Donna Goemien (2006), Ghid (Vade- mecum) al CEDO, ediţia a 3-a, pag. 19;
2. Douwe Korff (2006), Guide of implementation of art. 2 of CEDO- The right to
life, Human rights handbooks, no. 8, pag. 8;
3. Pontier, J. M. (2007), Droits fondamentaux et libertes publiques, Editions
Hachette Superieur, pag. 150;
4. Udrea, M. (2007), Drepturile omului si pedeapsa cu moartea, pag 42;
5. Vladoiu, N. M. (2006), Protecţia constituţională a vieţii, integrităţii fizice si a
integrităţii psihice, editura Hamangiu, Bucureşti, pag. 19;
6. www.amnesty.org;
7. www.consilium.europa.eu;
8. www.europarl.europa.eu;
9. www.irdo.ro.

2
 LISTA ABREVIERILOR

ECOSOC = Economic and Social Council of the United Nations (Consiliul Economic şi
Social al Naţiunilor Unite)
OSCE = Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
Nr. = numărul
UE = Uniunea Europeană

3
 PERSPECTIVA NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA PEDEPSEI CU MOARTEA
STAREA DE FAPT
Naţiunile Unite au supus aplicarea pedepsei cu moartea unor condiţii stricte, definite,
inter alia, în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, în Convenţia
privind drepturile copilului şi în Garanţiile pentru protecţia drepturilor persoanelor
pasibile de pedeapsa cu moartea, aprobate de ECOSOC. Al doilea protocol facultativ la
Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice prevede că statele se angajează să
abolească definitiv pedeapsa cu moartea. Acum, Uniunea Europeană merge mai departe
şi preconizează abolirea în interiorul Uniunii şi în alte ţări.
În timpul celei de a 62-a sesiuni a Adunării Generale Plenară s-a adoptat o rezoluţie a
Comitetului III referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea
(62/149). Uniunea Europeană a participat în mod activ la alianţa interregională care a
susţinut cu succes şi a orientat această iniţiativă în cadrul Adunării Generale, iar toţi
partenerii UE au susţinut-o. Prin respectiva rezoluţie, Adunarea Generală solicită statelor
care încă menţin pedeapsa cu moartea:
o să respecte standardele internaţionale care oferă garanţii privind protejarea
drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea, în special normele
minime;
o să restricţioneze progresiv aplicarea pedepsei cu moartea şi numărul de infracţiuni
pasibile de pedeapsa cu moartea;
o să decreteze un moratoriu asupra execuţiilor capitale, obiectivul fiind abolirea
completă a pedepsei cu moartea.
Respectiva rezoluţie a Adunării Generale solicită de asemenea statelor care au abolit
pedeapsa cu moartea să nu o reintroducă.
Cu ocazia conferinţei la nivel înalt a Consiliului Europei din octombrie 1997, un număr
de şefi de guverne, inclusiv ai tuturor statelor membre ale UE, au lansat un apel în
favoarea abolirii universale a pedepsei cu moartea. Mai mult decât atât, noile state
membre ale Consiliului Europei s-au angajat să aplice moratorii şi să ratifice Protocolul
nr. 6 la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care le obligă să abolească definitiv pedeapsa cu moartea. Al 13-lea
Protocol al Convenţiei, semnat de toate statele membre ale UE, care a intrat în vigoare la
1 iulie 2003, obligă statele membre cărora li se aplică la abolirea definitivă a pedepsei cu
moartea în orice împrejurare.
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a hotărât în septembrie 2007 să declare ziua
de 10 octombrie „Ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea”. În decembrie 2007,
Uniunea Europeană a declarat, la rândul său, aceeaşi „Zi europeană”.
Articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede că nicio persoană nu poate
fi condamnată la pedeapsa capitală sau executată. Toate statele membre ale Uniunii
Europene sunt obligate în virtutea respectivelor dispoziţii şi le pun în aplicare.
În cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), statele
participante sunt obligate, în virtutea Documentului de la Copenhaga, să schimbe

4
informaţii privind abolirea pedepsei cu moartea şi să le facă accesibile publicului. UE se
achită de această obligaţie făcând declaraţii regulate în cadrul Dimensiunii Umane a
OSCE.
Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, precum şi cel al Tribunalului
Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi cel al Tribunalului Internaţional pentru Ruanda,
toate fiind susţinute de UE, nu conţin nicio dispoziţie privind pedeapsa cu moartea, cu
toate că acestea au fost înfiinţate pentru a combate violările masive ale drepturilor
omului, inclusiv genocidul.
UE consideră că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la întărirea demnităţii umane şi
la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului.
Obiectivele Uniunii Europene sunt următoarele:
o să acţioneze pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea, poziţie adoptată şi
susţinută ferm de ansamblul statelor membre ale UE; dacă este necesar prin
instituirea imediată a unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea în
vederea abolirii acesteia;
o în cazul în care pedeapsa cu moartea încă mai există, să ceară ca aplicarea
acesteia să fie limitată în mod progresiv şi să insiste ca aceasta să se execute în
condiţiile respectării unor norme minime, aşa cum se prevede în documentul
ataşat, cerând informaţii precise despre numărul exact de persoane condamnate la
moarte, persoane care aşteaptă execuţia şi persoane care au fost executate;
o în afară de acestea, în cazul în care Uniunea Europeană ia cunoştinţă de cazuri
individuale în care pedeapsa cu moartea s-a aplicat în condiţiile nerespectării
normelor minime, UE va examina posibilitatea de a face demersurile specifice.
Acţiunile vor fi analizate de la caz la caz.

NORME MINIME PRIVIND APLICAREA PEDEPSEI CU MOARTEA

În cazul în care statele insistă să menţină aplicarea pedepsei cu moartea, UE consideră
important să se respecte următoarele norme minime:
Pedeapsa capitală nu poate fi impusă decât pentru infracţiunile cele mai grave, fiind
înţeles că este vorba exclusiv despre infracţiuni intenţionate având consecinţe fatale sau
alte consecinţe extrem de grave. Pedeapsa cu moartea nu trebuie impusă pentru acte non-
violente precum infracţiuni financiare, practici religioase sau libera exprimare a opiniei şi
relaţii sexuale între adulţi care consimt, şi nici ca sentinţă obligatorie.
Pedeapsa capitală nu poate fi impusă decât pentru infracţiuni pentru care pedeapsa cu
moartea a fost prevăzută la data comiterii lor, fiind înţeles că dacă, după ce infracţiunea a
fost comisă, legea prevede impunerea unei pedepse mai puţin grave, infractorul va
beneficia de această dispoziţie.
Pedeapsa capitală nu poate fi aplicată:
o persoanelor în vârstă de sub 18 ani la data comiterii infracţiunii;
o femeilor însărcinate sau mamelor cu copii sugari;

5
 o persoanelor alienate mental.
Pedeapsa capitală nu poate fi impusă decât în cazul în care
vinovăţia persoanei acuzate de o infracţiune se bazează pe probe clare şi
convingătoare, care nu permit interpretări alternative.
Pedeapsa capitală nu poate fi executată decât în virtutea unei hotărâri definitive
pronunţate de o instanţă competentă, independentă şi imparţială, după o procedură
judiciară, inclusiv procedurile desfăşurate în cadrul unor instanţe sau jurisdicţii speciale,
care a oferit toate garanţiile posibile pentru asigurarea unui proces echitabil, garanţii
egale cel puţin cu cele enunţate în articolul 14 din Pactul internaţional privind drepturile
civile şi politice, inclusiv dreptul oricărei persoane suspectate sau acuzate de o infracţiune
pasibilă de pedeapsa cu moartea, de a beneficia de o asistenţă judiciară adecvată în toate
fazele procedurii şi, dacă este cazul, dreptul de a contacta un agent consular.
Orice persoană condamnată la moarte are dreptul de a face apel la o instanţă de
judecată superioară şi trebuie luate măsuri pentru ca aceste apeluri să devină obligatorii.
Orice persoană condamnată la moarte are dreptul de a depune, dacă este cazul, un
recurs individual potrivit procedurilor internaţionale; pedeapsa cu moartea nu va fi
executată până când recursul nu este examinat potrivit procedurilor; pedeapsa cu moartea
nu va fi executată atâta timp cât se află în desfăşurare o procedură judiciară sau formală
care are legătură cu aceasta, la nivel naţional sau internaţional.
Orice persoană condamnată la moarte are dreptul de a cere graţierea sau comutarea
pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei pot fi acordate în toate cazurile de
condamnare la moarte.
Pedeapsa capitală nu poate fi executată prin violarea angajamentelor internaţionale
ale unui stat. Timpul scurs de la condamnarea la moarte poate constitui de asemenea un
factor de luat în considerare.
În cazul în care pedeapsa cu moartea se aplică, aceasta se execută astfel încât să
producă suferinţe minime. Aceasta nu poate fi executată în public sau într-o manieră
degradantă. Pedeapsa cu moartea nu trebuie aplicată ca un act de răzbunare politică prin
violarea normelor minime, de exemplu participanţilor la un complot în vederea unei
lovituri de stat.
Abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru apărarea dreptului la viaţă şi
pentru deplina recunoaştere a demnităţii înnăscute a tuturor fiinţelor umane. Pedeapsa cu
moartea este contrară drepturilor fundamentale, şi se împotriveşte obiectivului
internaţional acceptat.

6
7
8
9
10
11
12
13