Orice întâlnire a copilului pe parcursul unor audieri repetate cu abuzatorul ar putea

marca sănătatea psihică a minorului, fiind într-o frică continuă, și creându-se astfel traume
care îl vor urmări pe tot parcursul vieții. Pentru a se evita asemenea experiențele negative
audierea în condiţii speciale oferă și siguranţa că nu se va mai întâlni direct cu abuzatorul, iar
înregistrările vor fi utilizate în cadrul procedurilor judiciare ori de cîte ori va fi necesar, fără
ca acest copil să mai fie audiat în legătură cu cele trăite.
Audierea în condiţii speciale a copiilor victime/martori ai infracţiunilor reprezintă o
verigă a sistemul juridic prietenos copilului care tinde spre evitarea revictimizării copilului
implicat în proceduri judiciare şi asigurarea realizării drepturilor acestuia.

1. Cine este intervievatorul?

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, definește în articolul 6, pct. 19 1,
intervievatorul ca fiind o persoană invitată într-un proces penal de către organul competent
pentru a intermedia audierea minorului-victimă/ martor al infracţiunii în condiţiile art. 1101.
Intervievator poate fi persoana cu studii juridice sau în psihologie, cu experienţă în
audierea copiilor victime/martori ai infracţiunii şi instruire asupra modului de comunicare cu
minorii. Dovadă a abilităţilor intervievatorului poate servi certificatul de participare la cursuri
de instruire, inclusiv la Institutul Naţional al Justiţiei şi/sau participarea la cel puţin trei
proceduri de audiere a copiilor victime/martori ai infracţiunii
În procesul de audiere a minorului, intervievatorul are statut de specialist.
Pot fi atrase în proces în calitate de intervievator persoane cu abilităţi de comunicare
cu minorii din rândul celor care exercită profesia de psiholog, a mediatorilor, ofiţerilor de
probaţiune, ofiţerilor de urmărire penală sau procurorilor (care au participat la cursuri de
instruire a intervievatorilor). Este preferabil să fie implicată în rol de intervievator o persoană
de acelaşi sex cu copilul care urmează a fi audiat. Un ofiţer de urmărire penală sau un
procuror poate fi atras în calitate de intervievator doar pe cauzele în care nu are/nu a avut
vreo calitate procesuală, alta decât intervievator.
Speța:
G.B. în perioada de timp 29 – 30 martie 2015, a purtat discuţii cu caracter obscen şi cinic cu
minorii XXXXX şi XXXXX, referitor la raporturile sexuale, în timpul căruia le-a propus
întâlniri cu scopul săvârşirii împotriva acestora a acţiunilor cu caracter sexual, propunerea
fiind urmată de oferta de remunerare materială. Inculpatul susținea că nu cunoștea că
victimele erau minore (aspectul exterior al minorilor, unul în vârstă de 15 ani şi altul în vârstă
de 16 ani nu îi dădea de bănuit), susținându-și astfel nevinovăția sa.
 Cum ar putea fi protejate victimele în speță prin intermediul legii penale?

Codul penal al RM protejează minorii de săvârșirea aspura lor a acțiunilor de

propunere, convingere, manipulare, amenințare, promitere de a oferi avantaje sub orice
formă, efectuate inclusive prin intermediul tehnologiilor informaționale sau comunicațiilor
electronice, pentru a stabili o întâlnire cu minorul, în scopul de a săvârși împotriva acestuia a
oricărei infracțiuni privind viața sexuală, dacă aceste acțiuni au fost urmate de fapte material
care conduc la o astfel de întâlnire, prin art. 1751 ”Ademenirea minorului în scopuri sexuale”.
 Legea noastră penală a fost completată cu acest articol datorită ratificării Convenției
CoE pentru protecția copiilor împoriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, încheiată
la Lazarote la 25.10.2007.
Plenul CSJ al RM, prin hotîrârea sa nr. 17 din 17.11.2005, despre practica judiciară în
cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală, modificată ulterior prin Hotărîrea
Plenului CSJ nr.22 din 25.06.2018, a specificat că latura obiectivă a infracţiunii de ademenire
a minorului în scopuri sexuale se realizează prin săvârşirea de către făptuitor a unor acţiuni
consecutive, şi anume: adresarea propunerii de întâlnire, inclusiv prin intermediul
tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice, săvârşirea unor fapte materiale,
care conduc la o întâlnire cu victima minoră (stabilirea locului şi timpului de întâlnire,
deplasarea făptuitorului către locul întâlnirii, rezervarea de către făptuitor a unui spaţiu pentru
întâlnire, întreprinderea de către făptuitor a unor acţiuni pentru asigurarea caracterului secret
al întâlnirii etc.) şi întâlnirea propriu-zisă a făptuitorului cu victima minoră. Dacă activitatea
infracţională se va întrerupe, înainte de a fi avut loc întâlnirea cu minorul, fapta urmează a fi
calificată ca tentativă la infracţiunea reglementată de art.1751 Cod penal.
În sensul prevederii art. 1751 CP al RM, noțiunea de întâlnire presupune nu doar o
întrevedere în același punct topographic,dar și o întrevedere virtuală, când făptuitorul și
victima se găsesc la distanță unul față de celălalt.
În speța dată vedem că GB a purtat discuţii cu caracter obscen şi cinic cu minorii,
referitor la raporturile sexuale, în timpul căruia le-a propus întâlniri cu scopul săvârşirii
împotriva acestora a acţiunilor cu caracter sexual, propunerea fiind urmată de oferta de
remunerare materială, deci este evidentă năzuința acestuia de a-și satisfice necesitățile
sexuale. Consecutivitatea acestor acțiuni ne întărește convingerea că este satisfăcută
componenta de infracțiune prevăzută la art. 1751 CP al RM. Legiuitorul, în ceea ce ține de art.
1751 CP al RM, nu invocă cerința cunoașterii cu certitudine de către făptuitor a calității de
copil a victimei. Faptul că el își susține nevinovăția argumentând că nu cunoștea că victimile
aveau 15 și 16 ani, articolul respectiv protejând persoanele care încă nu au împlinit vârsta de
18 ani, nu îl poate scuti de pedeapsă, mai cu seamă că aspectul exterior al minorilor era unul
caracteristic vârstei.
Acțiunile pe care GB le-a săvârșit sunt unele ilegale, contravin ordinii și moralei
publice și în cazul în care victimele ar fi avut peste 18, dar în speța noastră totuși victimele
sunt minore iar invocarea necunoașterii acestui fapt de către bănuit nu îl poate scuti de
răspundere penală.
Chiar dacă făptuitărul nu a dus până la capăt săvârșirea unei infracțiuni cu caracter
sexual, acesta este pasibil de răspundere penală pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de
Ademenire a minorului în scopuri sexuale, prevăzută la art. 1751 CP al RM, pedepsindu-se cu
închisoare de la 2 la 6 ani, urmând să se țină cont de circumstanțele atenuante și agravante
pentru stabilirea unui termen cuvenit.