ESTETICA1 ÎN MEDICINA DENTARĂ

 Curs 1
ESTETICA ÎN MEDICINA DENTARĂ
Estetica apare ca ştiinţă în secolul al XVIII-lea.
Preocupările legate de aspectul estetic al dinţilor se cunosc încă din antichitate.
Astăzi estetica dentară a luat o amploare fără precedent, dispunând de o
multitudine de materiale şi metode ce pot fi utilizate pentru modificarea şi îmbunătăţirea
aspectului fizionomic.
În terapia restauratoare, medicul trebuie să ţină cont de mai multe aspecte:
1. Aspectul facial
2. Aspectul dento-facial
3. Aspectul dinţilor
4. Aspectul parodonţiului marginal
5. Modificările dentare datorate vârstei

1. ASPECTUL FACIAL
Se referă la aspectul feţei în ansamblul său.
Aspectul facial se examinează din faţă şi din profil, aspectul armonios rezultând din
dezvoltarea echilibrată a celor trei etaje ale feţei (55-65mm):
- Superior
- Mijlociu
- Inferior
Pentru examinarea aspectului facial medicul trebuie să ia în calcul unele constante
precum:
a. Linia de inserţie a părului
b. Linia intersprâncenoasă
c. Linia interpupilară
d. Linia interalară
e. Linia comisurala
Toate acestea ar trebui să fie paralele între ele şi perpendiculare pe linia mediană a
feţei pentru un aspect estetic ideal.

CURS 1
ESTETICA2 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Un principiu-cheie al proporţiei faciale se bazează pe "proporţia de aur", un concept

care a fost mult timp recunoscut în arhitectură şi artă. Aceasta afirmă că o faţă bine
proportionată va fi împărţită în treimi egale atunci când liniile orizontale sunt trasate prin
intermediul liniei parului, sprancene, la baza nasului, şi marginea barbiei.

O faţă poate fi împărţită proporţional, vertical, în cincimi, fiecare de aproximativ

lăţimea unui ochi. Echilibrul estetic este considerat ideal în cazul în care caracteristicile
faciale se încadrează în aceşti parametri.
Deşi diferenţele mici contribuie la individualitate, o faţă atractivă prezintă un grad
ridicat de simetrie bilaterală, care este similitudinea între o parte a feţei şi cealaltă.
În trecut se considera pe scară largă că standardele de frumusete sunt în mare
măsură culturale. Noi cercetări sugerează, totuşi, faptul că opiniile noastre în ceea ce
este atractiv sunt remarcabil de consistente, indiferent de rasă, naţionalitate, sau vârstă.

CURS 1
ESTETICA3 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Deşi preferinţa pentru elementele de individualitate poate varia între culturi,

proporţiile de atractivitatea faciale sunt, în general, aceleaşi pentru majoritatea
grupurilor etnice.

Conceptele estetice de frumuseţe cer anumite curbe, contururi, dimensiuni şi

raporturi care trebuie îndeplinite, în scopul de a crea armonie şi pentru a produce o faţă
atractivă.

Principiile estetice sunt utile, dar ele sunt doar linii directoare. Oamenii de astăzi
sunt apreciază unicitatea individului, si ei stiu ca adevarata frumusete incepe din
interior.

CURS 1
ESTETICA4 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Proiecţia ideală a bărbiei aşa cum este descrisă de către Leonardo da Vinci.
Planul vertical facial ar trebui să intâlnească buza inferioara si barbia.

În ceea ce priveşte norma sagitală, dacă va fi trasată o linie imaginară prin

vârful nasului şi al bărbiei, buza superioară se va afla la 4mm în spatele acesteia,
iar buza inferioară la 2mm. Această linie imaginară poartă numele de planul E al lui
Rickett (Gnation-Pronasale).

La un pacient ideal din punct de vedere estetic, atât buzele superioară şi inferioară ar
trebui să fie uşor în spatele liniei E Ricketts, cu buza de jos mai aproape.
Factorul determinant în poziţia buzelor îl reprezintă poziţia incisivilor, mai ales a
celor superiori.
Un alt element important de analizat din normă labială îl reprezintă unghiul nazo-
labial format din două drepte ce unesc baza aripilor nazale şi vârful buzei superioare ca
linii de referinţă. Acest unghi are valori de aproximativ:

CURS 1
ESTETICA5 ÎN MEDICINA DENTARĂ

- 90 - 95° la sexul masculin

- 100 – 105° la sexul feminin

2. ASPECTUL DENTO-FACIAL
ÎN POZIŢIE DE POSTURĂ :

CURS 1
ESTETICA6 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Buzele sunt întredeschise sau într-un uşor contact, astfel încât dinţii nu sunt vizibili.În
acest stadiu există 4 factori care influenţează nivelul de expunere a dinţilor denumit
FACTORUL LARS:
I. Lungimea buzei superioare
II. Vârsta
III. Rasa
IV. Sexul

Lungimea buzei superioare variază între 10 - 36 mm, indivizii cu o buză superioară

lungă expun mai mult dinţii mandibulari decât pe cei maxilari.
Există o variaţie individuală considerabilă în expunerea dentiţiei la acelaşi
individ. De exemplu în timpul zâmbetului dinţii maxilari sunt mult mai vizibili, în
timp ce în momentul exprimării anumitor cuvinte din timpul unei conversaţii dinţii
mandibulari pot fi mult mai vizibili.

Înaintarea în vârstă produce modificări majore la nivelul tegumentelor feţei,

musculaturii mimicii a cărot tonicitate scade, oaselor feţei, articulaţiei temporo-
mandibulare, abraziunii muchiilor incizale astfel încât bătrânii vor expune mai mult dinţii
mandibulari.

CURS 1
ESTETICA7 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Rasele neagră şi asiatică vor dezveli mai mult dinţii mandibulari. Rasa neagră îşi
expune mai puţin dinţii decât rasa albă.
Sexul feminin poate dezveli 3,40 mm din suprafaţa dentară, în timp ce bărbaţii doar
1,91mm ( în poziţie de repaus). De asemenea tinerii îşi expun mai mult dinţii decât
adulţii (3,37 mm faţă de 1,26 mm).

ÎN DINAMICĂ:
Linia surâsului este primul pas în analiza expunerii dinţilor maxilari. Un zâmbet
plăcut poate fi definit drept acela care expune dinţii maxilari în întregime împreună cu
aproximativ 1mm din ţesutul gingival. O gingie vizibilă pe o porţiune de 2-3 mm nu este
considerată nepăcută, în timp ce peste 3mm este considerată neatractivă denumită:
“gummy smile”.
a. Linia surâsului JOASĂ – motilitatea buzei superioare nu expune mai mult de
75% din dinţii anteriori;.

b. Linia surâsului MEDIE – motilitatea buzei expune între 75-100% dinţii

anteriori precum şi papilele gingivale;

CURS 1
ESTETICA8 ÎN MEDICINA DENTARĂ

c. Linia surâsului ÎNALTĂ – dinţii anteriori sunt vizualizaţi în totalitate împreună

cu o bandeletă gingivală de diferite dimensiuni.

Lăţimea zâmbetului sau numărul de dinţi vizibili în timpul surâsului.

a. Vizibilitate medie – 6-8 dinţi (C - PM1)
b. Vizibilitate mare – 10 dinţi (PM2)
c. Vizibilitate totală – 12-14 dinţi (M1 – M2)
Coridorul bucal este reprezentat de spaţiul dintre feţele vestibulare ale dinţilor maxilari şi
comisura bucală în timpul surâsului. În cazul în care se realizează o reabilitare protetică
este necesar să se ţină cont de acest spaţiu, în caz contrar aspectul va fi de “gură plină de
dinţi”.

CURS 1
ESTETICA9 ÎN MEDICINA DENTARĂ

REGULĂ: Marginea incizală a grupului frontal superior trebuie să aibă o

formă uşor curbată şi să fie paralelă cu curbura buzei inferioare.
Relaţia dintre cele două curbe variază de la individ la individ:
a. Marginea incizală nu se află în contact cu marginea superioară a buzei
inferioare;

b. Marginea incizală atinge marginea superioară a buzei inferioare;

c. Marginea superioară a buzei inferioare acoperă marginea incizală.

CURS 1
ESTETICA
10 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Linia incizală ( planul incizal ca porţiune anterioară a planului de ocluzie)

trebuie să fie paralelă cu linia intercomisurală si perpendiculară pe mediana feţei pentru
a menţine armonia facială.

Linia interincizală trebuie să corespundă cu linia mediană a feţei. Linia mediană

a feţei corespunde centrului buzei superioare (mijlocul arcului lui Cupidon), sau mijlocul
filtrului nazal.linia interincizală reprezintă linia ce traversează cele două feţe meziale ale
incisivilor centrali superiori.

CURS 1
ESTETICA
11 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Analiza fonetică. Principalele sunete necesare unei analize fonetice sunt:

CURS 1
ESTETICA
12 ÎN MEDICINA DENTARĂ

M (labio-labiale)
F şi V (labio-dentale)
S (linguo-dentale)
Sunetul M evaluează lungimea incizală şi dimensiunea verticală.
Din norma laterală dinţii trebuie să aibă angulaţie corectă, în timpul pronunţării
consoanelor F şi V marginile lor incizale trebuind să atingă partea mucozală a buzei
inferioare.
Sunetul S exprimă poziţia dinţilor şi dimensiunea verticală.

Exprimarea fonemei “m”

Exprimarea sunetelor “f” şi “v”

CURS 1
ESTETICA
13 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Pronunţarea sunetului “s”

3. ASPECTUL DINŢILOR
Analiza aspectului dinţilor se referă în special la dinţii frontali, dar nu îi exclude pe
cei laterali. Cei mai importanţi factori ai acestei analize sunt:
a. Forma şi conturul
b. Culoare, textura
c. Mărimea şi proporţionalitatea
d. Marginea incizală
e. Profilul incizal

Forma şi conturul. Din studiile realizate diferitele forme şi contururi dentare sunt
corelate invariabil cu sexul, vârsta, integritatea dintelui şi personalitatea pacientului.
Formele de bază sunt reprezentate de :
a. Dinţi ovoidali
b. Dinţi triunghiulari
c. Dinţi dreptunghiulari sau pătraţi
Din punct de vedere al conturului variabilitatea este foarte mare depinzând de aceeaşi
factori:
- Dinţii persoanelor tinere au marginile tăioase, neuzate, ferme, cu ambrazuri
adânci, şi mult smalţ;
- Persoanele de sex feminin au ambrazurile mai rotunde şi mai adânci, iar cele de
sex masculin au ambrazurile mai scurte şi mai înguste.
- Vârful caninului este mai ascuţit la bărbaţi decât la femei.

CURS 1
ESTETICA
14 ÎN MEDICINA DENTARĂ

- Raporturile dinte dimensiunile şi forma feţei sunt importante: persoanele

mai scunde şi mai ponderale au dinţii mai scurţi şi de formă pătrată sau
triunghiulară, în timp ce persoanele înalte şi normoponderale au dinţii mai
lungi şi mai înguşti formele predominante sunt de dreptunghi sau cele oval.

Culoarea şi textura

CURS 1
ESTETICA
15 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Privind dentiţia naturală, poate fi observată o diferenţă semnificativă între dinti şi

arcade în ceea ce priveşte culoarea.
- Incisivii centrali superiori sunt cei mai deschişi dinţi
- Incisivii laterali superiori par a fi la fel de deschişi, de multe ori intensitatea culorii
este mai redusă datorită translucidităţii
- Caninii, atât la maxilar cât şi la mandibulă, au cromatica cea mai intensă,
aspectul lor fiind mult mai închis;
- Premolarii au in general culoarea incisivilor laterali, mai ales PM1

Culoarea pe care ochiul o percepe este rezultatul reflexiei luminii pe suprafeţele

dentare, ea depinzând defapt de grosimea stratului de smalţ şi de nivelul de saturaţie al
dentinei. De exemplu: grosimea smalţului la nivelul incisivilor centrali superiori variază
de la 0,3mm la nivel cervical până la 1mm în zona incizală.
În zona cervicală, grosimea redusă a smalţului oferă percepţia unei culori mai
închise, datorită saturaţiei cromatice crescute. Pe de altă parte grosimea mare a
smalţului oferă o transluciditate crescută în treimea incizală, acolo unde fenomenele de
fluorescenţă şi opalescenţă se combină cu cele de reflexie totală datorită inclinaţiei
muchiei incizale.
La dinţii naturali există caracteristici morfologice ale suprafeţelor cunoscute sub
numele de textură:
- Microtextură
- Macrotextură

CURS 1
ESTETICA
16 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Microtextura se referă la şanţurile foarte fine, predominant orizontale, care se

găsesc în mod obişnuit la dinţii tinerilor. Acestea scad ca număr sau dispar la pacienţii
peste 40 ani.

Macrotextura se referă la lobii longitudinali care divid faţa vestibulară a dinţilor într-
un număr de convexităţi şi concavităţi distincte. Macrotextura este bine evidenţiată la
persoanele tinere, ea putând dispea sau se poate reduce considerabil cu vârsta ca
rezultat al acţiunii muşchilor periorali, care produc o eroziune superficilă cu o inevitabilă
pierdere a volumului dentar.

Mărimea şi proporţionalitatea

CURS 1
ESTETICA
17 ÎN MEDICINA DENTARĂ

În numeroasele studii realizate pe dinţi extraşi, autorii au măsurat cu preponderenţă

mărimea incisivilor centrali superiori, găsind o medie a grosimii cuprinsă între 8.3 şi 9.3
mm şi a lungimii cuprinsă între 10.4-11.2 mm. În timp ce grosimea rămâne constantă,
lungimea se modifică considerabil cu vârsta.
Din punct de vedere al proporţiei, raportul lăţime/lungime trebuie să varieze între 75-
80% pentru un aspect estetic ideal.

Marginea incizală

CURS 1
ESTETICA
18 ÎN MEDICINA DENTARĂ

La adolescenţi, muchia incizală văzută din normă frontal, este zimţată şi mai apoi
dispare la persoanele tinere. Refacerile coronare trebuie să ţină seama de aceste
aspecte.
Înclinarea muchiei incizale a incisivului central superior în direcţie bucolinguală
permite formarea unei benzi caracteristice opalescente care îi deosebeşte de cei la care
s-a instalat abraziunea.

Profilul incizal
Faţa vestibulară a incisivului central superior poate fi împărţită în trei segmente:
treimea cervical, treimea medie şi treimea incizală care determină convexitatea acestei
suprafeţe văzută din normă laterală.
Grosimea incisivului central la nivelul joncţiunii dintre treimea mijlocie şi treimea
incizală variază la dentiţia natural de la 2.5 mm (dinte îngust) la 3.3 mm (dinte lat). Cele
mai frecvente erori de restaurare a zonei frontale sunt de supraconturare a profilului
incizal datorită unei slefuiri incomplete a feţei palatinale a dintelui şi care de cele mai
multe ori duc la problem fonatorii sau de acomodare cu noua situaţie protetică.

CURS 1
ESTETICA
19 ÎN MEDICINA DENTARĂ

4. ASPECTUL PARODONŢIULUI MARGINAL

Aspectul parodonţiului marginal joacă un rol important în estetică, mai ales la

pacienţii cu o linie a surâsului înaltă.
O caracteristică a esteticii gingivale este dată de conturul gingival (gingival
margin outline). Ideal, conturul gingival dat de nivelul cervical al caninilor şi centralilor
superiori, trebuie să fie paralel atât cu muchia incizală cât şi cu curbura buzei inferioare.
Conturul gingival se materializează prin linia gingivală estetică (gingival
esthetic line) care este tangent la coletul caninului şi al incisivului central. Unghiul GAL
este format de intersecţia acestei linii cu mediana maxilarului.

CURS 1
ESTETICA
20 ÎN MEDICINA DENTARĂ

CLASIFICAREA GAL

UNGHIUL GAL

CLASA I GAL

CURS 1
ESTETICA
21 ÎN MEDICINA DENTARĂ

Unghiul GAL este cuprins între 45°- 90°, IL găsindu-se la acelaşi nivel sau cu 1-2mm sub
linia GAL.

CLASA II GAL
Unghiul GAL este cuprins între 45°- 90°, IL găsindu-se peste linie cu 1-2mm, iar unghiul
mezial acoperă parte din suprafaţa IC.

CLASA III GAL

Unghiul GAL are 90°, linia fiind tangentă la IC,IL, C, sau coletele se găsesc sub linie.

CURS 1
ESTETICA
22 ÎN MEDICINA DENTARĂ

CLASA IV GAL
Unghiul GAL poate fi ascuţit sau obtuz neputând fi asimilat niciuneia dintre celelalte clase.

Variaţii ale aceleiaşi clase pot fi întâlnite la acelaşi pacient.

CURS 1