Gheorghe Sincai

Gheorghe Șincai (n. 28
februarie 1754,[1] Râciu, Râciu, Mureș, Români
a – d. 24 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul
Austriac[2]) a fost un istoric, filolog, traducător
și scriitor român, reprezentant al Școlii
Ardelene.
A studiat la Colegiul Reformat din
Târgu Mureș, apoi
la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul
Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de
la Roma, în ultimele două orașe împreună
cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocențiu
Micu-Klein.
A fost poliglot, însușindu-și pe
lângă limba
română, latina, maghiara, germana, greaca
veche, italiana și franceza. Informația și
cultura i-au permis ocuparea funcției de
bibliotecar al Colegiului de Propaganda
Fide din Roma, având permisiunea de a
cerceta orice fel de documente. În Italia,
precum și în Ungaria și la Viena, pe atunci
capitala Sfântului Imperiu Roman, a cercetat
bibliotecile, copiind și transcriind cu exactitate
orice referire la istoria românilor.
În 1811 a publicat lucrarea
istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată
amplu: Hronica românilor și a mai multor
neamuri în cât au fost ele amestecate cu
românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele
unora față de ale altora nu se pot scrie pre
înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a
treizeci și patru de ani culese.