Simbolurile turcesti si japoneze

Scrierea japoneză modernă constă din kanji, hiragana, katakana și rōmaji (alfabetul latin).’

Metode de scriere
În japoneză cuvintele nu se despart printr-un spațiu, iar la sfârșitul rândului cuvântul poate fi
despărțit după bunul plac (dar de obicei nu se face aceasta înaintea unui semn grafic sau a unui
semn kana mic).
Semnele se scriu ca și când ar fi scrise în interiorul unui pătrat imaginar. Astfel, spre deosebire
de alfabetul latin, unde un i este mult mai îngust decât un m, în japoneză tuturor semnelor
(inclusiv celor grafice) li se acordă același spațiu, în jurul semnelor mai mici sau mai înguste
rămânând mai mult spațiu liber. Dar în tipografie, se folosește deseori și scrisul proporțional,
astfel încât unui „tsu” mic (っ ) nu i se acordă întotdeauna un pătrat propriu.
?

În japoneza tradițională se scrie, ca și în limba chineză, de sus în jos și de la dreapta la stânga.

Acest fel de a scrie se mai folosește și astăzi la scrisul textelor literare și manga. De aceea, din
punctul de vedere al occidentalilor, japonezii deschid cărțile la spate, coperta cu titlu fiind pe
partea dreaptă.
Textele științifice, sau cele care conțin multe semne rōmaji sunt de obicei scrise orizontal, de la
stânga la dreapta. Acest lucru contează și pentru semnele de indicație orizontale.