Slides 07

Forme liniare, biliniare şi pătratice
Cursul 7
Matematică - anul I
Facultatea de Informatică, UAIC
e-mail: adrian.zalinescu@info.uaic.ro
web: https://profs.info.uaic.ro/~adrian.zalinescu
26 Noiembrie 2020
A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Cuprins
1 Forme liniare
2 Forme biliniare
3 Forme pătratice

Forme liniare
Forme liniare
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar. O aplicaţie liniară f : V → se numeşte formă liniară sau
funcţională liniară.
Exemplu
V = 3 ,
f (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 − x2 + 3x3 .
Mai general, dacă V = n , f : V → este funcţională liniară nenulă dacă şi
numai dacă f este polinom omogen de gradul 1.

Forme liniare
Hiperplane vectoriale
Definiţie
Fie (V , +, ·) un spaţiu liniar. Un subspaţiu W ⊆ V se numeşte un hiperplan
(vectorial) dacă există o funcţională liniară nenulă f : V → astfel ı̂ncât
Ker(f ) = W .
Propoziţie
Dacă V este un spaţiu finit-dimensional cu dim V = n ∈ ∗ , atunci un subspaţiu
liniar W ⊆ V este un hiperplan dacă şi numai dacă dim W = n − 1.
Demonstraţie
“⇒” Dacă W = Ker(f ) pentru o funcţională liniară nenulă f : V → , atunci,
din teorema dimensiunii,
dim W = dim(Ker(f )) = dim V − dim(Im(f )) = n − 1,
deoarece f este nenulă şi astfel Im f = .

Forme liniare
Demonstraţie
“⇐” Reciproc, dacă dim W = n − 1, atunci există o bază B = {b1 , . . . , bn−1 , bn }
a lui V astfel ı̂ncât Lin{b1 , . . . , bn−1 } = W . Luând f : V → definită de
f (α1 b1 + · · · + αn bn ) := αn
pentru α1 , . . . , αn ∈ , avem f nenulă şi
f (b1 ) = · · · = f (bn−1 ) = 0,
ceea ce implică W ⊆ Ker(f ) (adică f (v) = 0, ∀v ∈ W ). Pe de altă parte, din

implicaţia directă, dim(Ker(f )) = n − 1 şi deci W = Ker(f ).

Forme liniare
Fie (V , +, ·) un spaţiu liniar finit-dimensional şi B = {b1 , . . . , bn } o bază a lui V .

Dacă W este un hiperplan cu W = Ker(f ) şi f formă liniară nenulă, fie
β1 := f (b1 ), . . . , βn := f (bn ). Atunci v ∈ W este caracterizată de ecuaţia
(1) β1 x1 + · · · + βn xn = 0,
unde x1 , . . . , xn sunt coordonatele lui v ı̂n baza B. Aşadar
(2) W = {x1 b1 + · · · + xn bn ∈ V | β1 x1 + · · · + βn xn = 0} .
Reciproc, fiind daţi β1 , . . . , βn ∈ , nu toţi 0, submulţimea lui V definită de

relaţia de mai sus este un hiperplan al lui V .
Se poate arăta că orice subspaţiu liniar al lui V (nu numai hiperplanele) pot
fi caracterizate de sisteme de ecuaţii de forma (1).
Dacă V = n şi B este o bază canonică, relaţia (2) poate fi scrisă ca
W = {(x1 , . . . , xn ) ∈ n | β1 x1 + · · · + βn xn = 0} .
În cazurile particulare n = 2 şi n = 3, ecuaţia (1) caracterizează o dreaptă

(1-dimensională), respectiv un plan (2-dimensional) ce trece prin origine.
Forme liniare
Funcţionale afine
Următoarea noţiune permite caracterizarea tuturor dreptelor (dacă n = 2) şi

planelor (când n = 3), nu neapărat a celor ce trec prin origine.
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar. O funcţie f : V → se numeşte funcţională afină dacă
există o funcţională liniară f0 : V → şi o constantă c ∈ astfel ı̂ncât
f (v) = f0 (v) + c, ∀v ∈ V .
Exemplu
V = 3 ,
f (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 − x2 + 3x3 − 5.
Mai general, dacă V = n , f : V → este funcţională afină neconstantă dacă şi
numai dacă f este polinom de gradul 1.

Forme liniare
Pentru o funcţională afină f : V → se poate defini nucleul ei ı̂n acelaşi mod ca

pentru funcţionalele liniare, adică Ker(f ) := {v ∈ V | f (v) = 0}.
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar. O submulţime U ⊆ V se numeşte hiperplan afin dacă
există o funcţională afină neconstantă f : V → astfel ı̂ncât Ker(f ) = U.
Cu alte cuvinte, U este un hiperplan afin dacă există un hiperplan vectorial

W şi un vector v0 ∈ V astfel ı̂ncât
U = W + v0 : = { v + v0 | v ∈ W } .
Dacă V este finit-dimensional cu o bază B = {b1 , b2 , . . . , bn }, atunci

hiperplanele afine sunt date de submulţimi de forma
U = {x1 b1 + · · · + xn bn ∈ V | β1 x1 + · · · + βn xn + c = 0} ,
unde c, β1 , . . . , βn ∈ .
În cazurile n = 2 şi n = 3, hiperplanele afine sunt dreptele, respectiv planele.

Forme biliniare
Forme biliniare
Definiţie
Fie V şi W spaţii liniare. O funcţie g : V × W → se numeşte formă (aplicaţie)
biliniară pe V × W dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
1 g (αu + βv, w) = αg (u, w) + βg (v, w), ∀α, β ∈ , ∀u, v ∈ V , ∀w ∈ W ;
2 g (v, λw + µz) = λg (v, w) + µg (v, z), ∀λ, µ ∈ , ∀v ∈ V , ∀w, z ∈ W .
În cazul W = V , o formă biliniară pe V × V se mai numeşte formă (aplicaţie)
biliniară pe V .

Forme biliniare
1. Să presupunem acum că V şi W sunt finit-dimensionale, cu bazele

B = {b1 , . . . , bn } şi B̄ = {b̄1 , . . . , b̄m } pe V , respectiv W .
Dacă v ∈ V şi w ∈ W au coordonatele ı̂n bazele B, respectiv B̄, pe
x1 , . . . , xn ∈ , respectiv y1 , . . . , ym ∈ , atunci
!
n m n m
(3) g (v, w) = g ∑ xi bi , ∑ yj b̄j = ∑ ∑ xi yj g (bi , b̄j ).
i =1 j =1 i =1 j =1
Scalarii aij := g (bi , b̄j ), 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ m sunt numiţi coeficienţii formei

biliniare g ı̂n raport cu bazele B şi B̄;
matricea AgB ,B̄ := (aij ) 1≤i ≤n ı̂n Mnm se numeşte matricea formei biliniare g
1≤j ≤m
ı̂n raport cu bazele B şi B̄.
Astfel, (3) se poate scrie
n m
∑ ∑ aij xi yj =
T
xn · AgB ,B̄ · y1

g (v, w) = x1 ... ... ym
i =1 j =1

Forme biliniare
2. Dacă B 0 = {b10 , . . . , bn0 } este o altă bază a lui V şi B̄ 0 = {b̄10 , . . . , b̄m
0 } este o
altă bază a lui W , să notăm S = (sij )1≤i ,j ≤n ∈ Mn matricea de trecere de la B la
B 0 iar S̄ = (s̄ij )1≤i ,j ≤m ∈ Mm matricea de trecere de la B̄ la B̄ 0 .
Atunci matricea lui g ı̂n raport cu bazele B 0 şi B̄ 0 poate fi scrisă ca
AgB 0 ,B̄ 0 = S T · AgB ,B̄ · S̄.
Se poate demonstra că rang AgB 0 ,B̄ 0 = rang AgB ,B̄ , deci rangul matricei formei
biliniare g nu depinde de bazele considerate. Această valoare comună se
numeşte rangul lui g şi este notată rang g .

Forme biliniare
Nucleul unei forme biliniare
Definiţie
Fie g : V × W → o formă biliniară.
• Mulţimea
Ker s (g ) := {v ∈ V | g (v, w) = 0, ∀w ∈ W }
este subspaţiu liniar al lui V , numit nucleul stâng al lui g .
• Mulţimea
Ker d (g ) := {w ∈ W | g (v, w) = 0, ∀v ∈ V }
este subspaţiu liniar al lui W , numit nucleul drept al lui g .
• Dacă Ker s (g ) = {0V } şi Ker d (g ) = {0W }, atunci forma biliniară g se
numeşte nedegenerată.

Forme biliniare
Forme biliniare simetrice
Definiţie
O formă biliniară g : V × V → se numeşte simetrică dacă
g (u, v) = g (v, u), ∀u, v ∈ V ,
respectiv antisimetrică dacă
g (u, v) = −g (v, u), ∀u, v ∈ V .
Propoziţie
Fie g : V × V → o formă biliniară simetrică sau antisimetrică. Atunci nucleul ei
drept coincide cu nucleul ei stâng.
Pentru o formă liniară ca mai sus, nucleul stâng (ce coincide cu cel drept) se
numeşte nucleul lui g şi se notează ker g .

Forme biliniare
Teorema dimensiunii pentru forme biliniare

Propoziţie
Fie V un spaţiu liniar finit-dimensional şi g : V × V → o formă biliniară
simetrică. Atunci rang g + dim (ker g ) = dim V .
Observaţie. Datorită rezultatului de mai sus, o condiţie necesară şi suficientă ca

o formă biliniară simetrică să fie nedegenerată este ca rang g = dim V .
Definiţie
Fie g : V × V → o formă biliniară simetrică.
• Doi vectori u, v ∈V se numesc ortogonali ı̂n raport cu g dacă g (u, v) = 0.
• Dacă ∅ 6= U ⊆ V , spunem că U este ortogonală ı̂n raport cu g (sau
g -ortogonală) dacă g (u, v) = 0 pentru orice vectori distincţi u, v ∈ U.
• Dacă ∅ 6= U ⊆ V , mulţimea U ⊥g := {v ∈ V | g (u, v) = 0, ∀u ∈ U } e un
subspaţiu liniar al lui V , numit suplimentul ortogonal al lui U ı̂n raport cu g .
Observaţie. Dacă W este un subspaţiu finit-dimensional al lui V cu {b1 , . . . , bn }

bază a lui W , atunci v ∈ W ⊥g dacă şi numai dacă g (bk , v) = 0, ∀k ∈ {1, . . . , n }.
Forme biliniare
Legea inerţiei a lui Sylvester
Teoremă
Fie (V , +, ·) un spaţiu liniar n-dimensional şi g : V × V → o formă biliniară
simetrică. Atunci există p, q, r ∈ astfel ı̂ncât pentru orice bază g -ortogonală
{b1 , . . . , bn } a lui V , printre g (b1 , b1 ), g (b2 , b2 ), ..., g (bn , bn ):
p reprezintă numărul de valori strict pozitive,
q reprezintă numărul de valori strict negative,
r reprezintă numărul de valori nule.
În plus,
r = n − rang g .
Numerele p şi q sunt numiţi indicii de inerţie pozitivă, respectiv negativă.

Tripletul (p, q, r ) se numeşte signatura lui g .
Evident, p + q + r = n (n = dim V ); mai mult, rang g = p + q = n − r .

Forme pătratice
Forme pătratice
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar şi g : V × V → o formă biliniară simetrică. Funcţia
h : V → , definită de
h (v) := g (v, v), v ∈ V
se numeşte forma (funcţionala) pătratică asociată lui g .
Observaţie. Deoarece
h (u + v) = g (u + v, u + v) = g (u, u) + g (u, v) + g (v, u) + g (v, v) şi
g (u, v) = g (v, u), avem
h (u + v) = h (u) + 2g (u, v) + h (v), ∀u, v ∈ V .
Din această formulă putem deduce pe g dacă-l cunoaştem pe h:
1
g (u, v) = [h(u + v) − h(u) − h(v)] , ∀u, v ∈ V
2
sau
1
g (u, v) = [h(u + v) − h(u − v)] , ∀u, v ∈ V .
4
Forme pătratice
Să presupunem acum că V este un spaţiu liniar finit-dimensional şi

B = {b1 , . . . , bn } o bază a lui V .
Fie AgB ,B = (aij )1≤i ,j ≤n matricea lui g ı̂n raport cu B. Dacă x1 , . . . , xn ∈
sunt coeficienţii unui vector v ∈ V ı̂n raport cu B, atunci
n n
h (v) = h (x1 b1 + · · · + xn bn ) = ∑ ∑ aij xi xj .
i =1 j =1
Partea dreaptă a acestei egalităţi este un polinom omogen de gradul 2, numit

polinomul pătratic asociat cu forma pătratică h şi bazei B.
Determinantul matricei simetrice AgB ,B se numeşte discriminantul lui h ı̂n
raport cu B, iar semnul acestuia este invariant ı̂n raport cu B.
Spunem că h este o formă pătratică nedegenerată dacă g este o formă
biliniară nedegenerată, adică discriminantul lui h este diferit de zero
(rang AgB ,B = rang g = n). Altfel, spunem că h este o formă pătratică
degenerată.
Dacă (p, q, r ) este signatura lui g , o vom numi de asemenea signatura lui h.

Forme pătratice
Forma redusă a unei forme biliniare
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar finit-dimensional şi h : V → V o formă pătratică asociată
unei forme biliniare g : V × V → .
• Dacă B este o bază a lui V astfel ı̂ncât matricea lui g este diagonală, numim
forma canonică (redusă) a lui h polinomul pătratic asociat lui h şi B.
• Forma canonică a lui h se numeşte normală dacă matricea diagonală a lui g
are pe diagonală numai elementele 1, −1 şi 0.
Dacă B = {b1 , . . . , bn } este o bază a lui V care dă forma canonică
ω 1 x12 + ω 2 x22 + · · · + ω n xn2
lui h, atunci B 0 = {c1 b1 , . . . , cn bn } dă o formă normală lui h, unde ci = 1 dacă

ω i = 0, ı̂n timp ce ci = √1 dacă ω i 6= 0, pentru 1 ≤ i ≤ n.
|ω i |

Forme pătratice
Metoda lui Gauss
Teoremă
Fie V un spaţiu liniar n-dimensional şi h : V → o formă pătratică. Atunci
există o bază {b1 , . . . , bn } a lui V şi ω 1 , . . . , ω n ∈ astfel ı̂ncât pentru orice
x1 , . . . , xn ∈ să avem
h (x1 b1 + · · · + xn bn ) = ω 1 x12 + ω 2 x22 + · · · + ω n xn2 .
Observaţii.
Polinomul pătratic ω 1 x12 + ω 2 x22 + · · · + ω n xn2 este forma redusă a lui h
(matricea lui g ı̂n raport cu {b1 , . . . , bn } este o matrice diagonală cu intrările
ω 1 , . . . , ω n ).
Dacă signatura lui h este (p, q, r ), atunci printre coeficienţii ω 1 , . . . , ω n , p
sunt strict pozitivi, q sunt strict negativi, iar r sunt egali cu 0.

Forme pătratice
Metoda lui Jacobi
Teoremă
Fie V un spaţiu liniar n-dimensional şi h : V → o formă pătratică. Fie ∆i ,
1 ≤ i ≤ n minorii principali ai matricei (aij )1≤i ,j ≤n asociate lui h ı̂n raport cu o
bază a lui V , adică

a11 . . . a1i

a21 . . . a2i
∆i = . .. , 1 ≤ i ≤ n.

.. .

ai 1 . . . aii
Dacă ∆i 6= 0, ∀i ∈ {1, . . . , n }, atunci h poate fi redusă la forma canonică
µ1 x12 + µ2 x22 + · · · + µn xn2 ,

∆ i −1
unde µi = ∆i , ∀i = {1, . . . , n}, cu ∆0 = 1.

Forme pătratice
Definiţie
Fie V un spaţiu liniar n-dimensional şi h : V → o formă pătratică cu signatura
(p, q, r ).
• Dacă p = n, h se numeşte formă pătratică pozitiv-definită.
• Dacă q = 0, forma pătratică h se numeşte pozitiv-semidefinită.
• Dacă q = n, h se numeşte formă pătratică negativ-definită.
• Dacă p = 0, forma pătratică h se numeşte negativ-semidefinită.
• Forma pătratică h se numeşte nedefinită dacă p > 0 şi q > 0.
Fie ∆i , 1 ≤ i ≤ n minorii principali ai matricei asociate lui h ı̂n raport cu o bază a

lui V . Atunci h este pozitiv-definită dacă şi numai dacă
∆i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n },
iar h este negativ-definită dacă şi numai dacă
(−1)i ∆i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n}.

Forme pătratice
Metoda valorilor proprii
Teoremă
Fie (V , h·, ·i) un spaţiu prehilbertian cu dim V = n şi h : V → o formă
pătratică. Atunci există o bază ortonormală ı̂n raport cu care h are forma canonică
λ1 x12 + λ2 x22 + · · · + λn xn2 , x1 , x2 , . . . , xn ∈ ,
unde λ1 , λ2 , . . . , λn ∈ sunt valorile proprii ale matricei asociate lui h ı̂n raport
cu orice bază a lui V .
Metoda demonstraţiei este similară cu algoritmul de diagonalizare pentru

operatori liniari.

Forme pătratice
Funcţionale pătratice neomogene

Definiţie
Fie V un spaţiu liniar, h : V → o formă pătratică şi f : V → o funcţională
afină. Suma h + f se numeşte funcţională (formă) pătratică neomogenă pe V .
Dacă V este finit-dimensional şi B = {b1 , . . . , bn } este o bază a lui V ,

atunci pentru orice x1 , . . . , xn ∈ ,
n n n
(4) (h + f )(x1 b1 + · · · + xn bn ) = ∑ ∑ aij xi xj + ∑ bi xi + c,
i =1 j =1 i =1
unde A = (aij )1≤i ,j ≤n este matricea asociată lui h, b1 , . . . , bn ∈ şi c ∈ .

Termenul din dreapta acestei egalităţi se numeşte polinomul pătratic asociat
lui h + f (acesta este un polinom de grad 2, nu necesar omogen).
Dacă V = n şi B este baza sa canonică, atunci (4) poate fi privit ca
(h + f )(x) = ρ(x) := hAx, xi + hb, xi + c, ∀x ∈ n
(unde vectorul x ∈ n este interpretat ca matrice coloană pentru ı̂nmulţirea
cu A).
Forme pătratice
Reciproc, pentru o matrice simetrică A ∈ Mn , b ∈ n şi c ∈ , funcţia

ρ : V → dată de
ρ(x) := hAx, xi + hb, xi + c, ∀x ∈ n
defineşte o funcţională pătratică neomogenă pe V .

Mai mult, A poate fi nesimetrică, deoarece
1 1
hAx, xi = hAx, xi + hx, Axi
2 2
1 1 T 1 T

= hAx, xi + hA x, xi = A + A x, x ,
2 2 2
aşadar matricea A poate fi ı̂nlocuită de matricea simetrică 12 (A + AT ).

Forme pătratice
Forma normală a unei funcţionale pătratice neomogene

Să considerăm acum o schimbare afină de coordonate, adică o transformare de
forma
x0 = Sx + x0 ,
unde S ∈ Mn este o matrice nesingulară şi x0 ∈ n .
Se poate arăta că există o astfel de schimbare, cu S matrice ortonormală
(S −1 = S T ) astfel ı̂ncât ρ are forma:
n
ρ (x) = ∑ λi (xi0 )2 + c0 , ∀x ∈ n ,
i =1
dacă det A 6= 0.
n −r
ρ (x) = ∑ λi (xi0 )2 + γxn0 −r +1 , ∀x ∈ n ,
i =1
dacă det A = 0 şi (p, q, r ) este signatura lui h (deci r > 0, iar n − r este
rangul lui A).

Forme pătratice
Clasificare geometrică
Dintr-un punct de vedere geometric,
ker ρ := {x ∈ n | ρ(x) = 0}
reprezintă o conică ı̂n cazul n = 2, o cuadrică ı̂n cazul n = 3, respectiv o

hipercuadrică dacă n ≥ 4.
1. Cazul n = 1: formele normale ale ρ sunt:
x 2 + 1 (ker ρ = ∅: două puncte “imaginare”);
x 2 − 1 (ker ρ = {−1, 1}: două puncte distincte);
x 2 (ker ρ = {0}: două puncte identice).

Forme pătratice
2. Cazul n = 2: nouă tipuri de conice, după forma normală a lui ρ:

x12 + x22 + 1 = 0 (∅: elipsă “imaginară”);
x12 − x22 + 1 = 0 (hiperbolă);
x12 + x22 − 1 = 0 (elipsă);
x12 − x2 = 0 (parabolă);
x12 + x22 = 0 (un punct: două drepte “imaginare”, conjugate);
x12 − x22 = 0 (două drepte ce se intersectează);
x12 + 1 = 0 (∅: două drepte “imaginare”);
x12 − 1 = 0 (două drepte paralele);
x12 = 0 (două drepte identice).

Forme pătratice

Forme pătratice
3. Cazul n = 3: avem 17 tipuri de cuadrice, caracterizate de următoarele forme

normale:
x12 + x22 + x32 + 1 = 0 (elipsoid “imaginar”);
x12 + x22 + x32 − 1 = 0 (elipsoid);

Forme pătratice
x12 + x22 − x32 − 1 = 0 (hiperboloid cu o pânză);
x12 − x22 − x32 − 1 = 0 (hiperboloid cu două pânze);

Forme pătratice
x12 + x22 + x32 = 0 (un punct: con “imaginar”);

x12 + x22 − x32 = 0 (con);

Forme pătratice
x12 + x22 − x3 = 0 (paraboloid eliptic);
x12 − x22 − x3 = 0 (paraboloid hiperbolic).

Forme pătratice
Celelalte 9 forme normale rămase sunt aceleaşi ca ı̂n cazul n = 2, care ı̂n 3
reprezintă cilindri de diferite tipuri: eliptic, hiperbolic sau parabolic. Primele 6
cuadrice sunt cuadrice nesingulare, ı̂n timp ce celelalte sunt cuadrice singulare.

Forme pătratice
M. Ariciuc, S. Roatesi, Lecţii de algebră liniară şi geometrie analitică, Editura

Matrix Rom, Bucureşti, 2008.
K. C. Border, More than you wanted to know about quadratic forms, Caltech,
2016.
K. Conrad, Bilinear Forms, Notes on Advanced Linear Algebra, 2015.
C. Costinescu, Algebră liniară şi aplicaţii ı̂n geometrie, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2005.
D. Drăghici, Algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
G. Galbură, F. Radó, Geometrie, Ed. Didactică şi Pedag., Bucureşti, 1979.
M. Neagu, Geometria curbelor şi suprafeţelor. Teorie şi aplicaţii, Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2013.
P. Ott, Bilinear and Quadratic Forms, Prof. Robert Beezer’s Notes on
Advanced Linear Algebra, 2014.
I. Radomir, Elemente de algebră vectorială, geometrie şi calcul diferenţial,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000.

Slides 07

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slides 07

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forme liniare, biliniare şi pătratice

Facultatea de Informatică, UAIC

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

dim W = dim(Ker(f )) = dim V − dim(Im(f )) = n − 1,

deoarece f este nenulă şi astfel Im f = .

pentru α1 , . . . , αn ∈ , avem f nenulă şi

ceea ce implică W ⊆ Ker(f ) (adică f (v) = 0, ∀v ∈ W ). Pe de altă parte, din

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Fie (V , +, ·) un spaţiu liniar finit-dimensional şi B = {b1 , . . . , bn } o bază a lui V .

Reciproc, fiind daţi β1 , . . . , βn ∈ , nu toţi 0, submulţimea lui V definită de

În cazurile particulare n = 2 şi n = 3, ecuaţia (1) caracterizează o dreaptă

Următoarea noţiune permite caracterizarea tuturor dreptelor (dacă n = 2) şi

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Pentru o funcţională afină f : V →  se poate defini nucleul ei ı̂n acelaşi mod ca

Cu alte cuvinte, U este un hiperplan afin dacă există un hiperplan vectorial

Dacă V este finit-dimensional cu o bază B = {b1 , b2 , . . . , bn }, atunci

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

1. Să presupunem acum că V şi W sunt finit-dimensionale, cu bazele

Scalarii aij := g (bi , b̄j ), 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ m sunt numiţi coeficienţii formei

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

AgB 0 ,B̄ 0 = S T · AgB ,B̄ · S̄.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Nucleul unei forme biliniare

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Forme biliniare simetrice

g (u, v) = g (v, u), ∀u, v ∈ V ,

respectiv antisimetrică dacă

g (u, v) = −g (v, u), ∀u, v ∈ V .

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Teorema dimensiunii pentru forme biliniare

Observaţie. Datorită rezultatului de mai sus, o condiţie necesară şi suficientă ca

Observaţie. Dacă W este un subspaţiu finit-dimensional al lui V cu {b1 , . . . , bn }

Legea inerţiei a lui Sylvester

Numerele p şi q sunt numiţi indicii de inerţie pozitivă, respectiv negativă.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Să presupunem acum că V este un spaţiu liniar finit-dimensional şi

Partea dreaptă a acestei egalităţi este un polinom omogen de gradul 2, numit

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Forma redusă a unei forme biliniare

Dacă B = {b1 , . . . , bn } este o bază a lui V care dă forma canonică

ω 1 x12 + ω 2 x22 + · · · + ω n xn2

lui h, atunci B 0 = {c1 b1 , . . . , cn bn } dă o formă normală lui h, unde ci = 1 dacă

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Metoda lui Gauss

h (x1 b1 + · · · + xn bn ) = ω 1 x12 + ω 2 x22 + · · · + ω n xn2 .

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Metoda lui Jacobi

Dacă ∆i 6= 0, ∀i ∈ {1, . . . , n }, atunci h poate fi redusă la forma canonică

µ1 x12 + µ2 x22 + · · · + µn xn2 ,

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Fie ∆i , 1 ≤ i ≤ n minorii principali ai matricei asociate lui h ı̂n raport cu o bază a

iar h este negativ-definită dacă şi numai dacă

(−1)i ∆i > 0, ∀i ∈ {1, . . . , n}.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Metoda valorilor proprii

λ1 x12 + λ2 x22 + · · · + λn xn2 , x1 , x2 , . . . , xn ∈ ,

Metoda demonstraţiei este similară cu algoritmul de diagonalizare pentru

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 7 26 Noiembrie 2020

Funcţionale pătratice neomogene

Dacă V este finit-dimensional şi B = {b1 , . . . , bn } este o bază a lui V ,

unde A = (aij )1≤i ,j ≤n este matricea asociată lui h, b1 , . . . , bn ∈  şi c ∈ .

deoarece f este nenulă şi astfel Im f = .

pentru α1 , . . . , αn ∈ , avem f nenulă şi

Reciproc, fiind daţi β1 , . . . , βn ∈ , nu toţi 0, submulţimea lui V definită de

Pentru o funcţională afină f : V → se poate defini nucleul ei ı̂n acelaşi mod ca

λ1 x12 + λ2 x22 + · · · + λn xn2 , x1 , x2 , . . . , xn ∈ ,

unde A = (aij )1≤i ,j ≤n este matricea asociată lui h, b1 , . . . , bn ∈ şi c ∈ .

Reciproc, pentru o matrice simetrică A ∈ Mn , b ∈ n şi c ∈ , funcţia

ρ(x) := hAx, xi + hb, xi + c, ∀x ∈ n