CARACTERIZAREA MAITREYIEI

 Tipologia personajului
Maitreyi este personajul principal și eponim al romanului, personaj feminin exotic,
unic în literatura română.
(personaj eponim-personajul care oferă titlul operei)
Este un personaj complex, rotund, a cărui imagine este completată de mai multe
perspective. Imaginea fetei se schimbă în ochii lui Allan:
„ Mi se părea urâtă- cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte(…)
(…) i-am văzut deodata brațul întreg gol și m-a lovit culoare pielii: mată, brună, de un brun
nemaiîntâlnit până atunci” ;

„Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci
albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea
mari, buzele ei prea roșii”(…)

Are o psihologie derutantă, fiind, până la urmă, o enigmă pentru protagonist.

 Statutul social al personajului:

(cine este? Vârstă?…ocupație?)
Maitreyi este fiica inginerului Narendra Sen, o tânără bengaleză de șaisprezece-
șatesprezece ani, făcând parte dintr-o familie conservatoare și înstărită. Beneficiază de o
educație aleasă și, în ciuda vărstei fragede, este considerată o poetă valoroasă și e invitată la
conferințe filozofico-estetice.
 Statutul psihologic (cum este? Ce gândește? Cum vede lumea?)
Conturul psihologic apare marcat de oscilații între preocupările de copil și cele de femeie-
intelectual (meditează, cântă, dansează, își aruncă papucii în aer etc), în ochii lui Allan fiind
inconstantă, derutantă.
 Statutul moral (principiile morale personajului –educația strictă primită de la tată)
Educația strictă primită de la tată face ca singura cenzură pe care o cunoaște să fie cea
morală.
Completați un ciorchine cu trăsăturile fetei
 INDECISĂ SPIRITUALĂ

COMPLEXĂ MAITREYI EXOTICĂ

MISTERIOASĂ
INTELIGENTĂ
EDUCATĂ

Ea realizează în literatura românească un personaj comparabil eroinelor tragice

universale. Maitreyi este un simbol al iubirii adevărate, pure, totale. Ca dovadă, în copilăria
sa ea își dedica întreaga iubire unui copac, numit „șapte frunze”. După un timp, se dedică
sufletește „guruului său”, Tagore, însă ar fi vrut să fie mai în vârstă pentru a fi mai aproape de
ființa poetului, probabil ca să îi înțeleagă mai bine sentimentele și modul lui de gândire. La
numai 16 ani este o tânără inteligentă și cultivată, având preocupări mature: studiază
filozofia, dar ține și conferințe despre estetica frumosului profund apreciate de un auditoriu
select.
Totodată, Maitreyi este preocupată de lucruri copilărești, trăiește în lumea
fascinantă a miturilor. Portretul său este realizat dintr-o perspectivă subiectivă, de către
personajul-narator Allan, un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze în India. Pe el
Maitreyi nu-l atrage inițial, găsind-o chiar urâtă „cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele
cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct
trecut în copt”. Treptat, optica protagonistului de schimbă, devine curios pentru că „nu
izbutea să înțelegă ce taine ascunde făptura aceasta”. Astfel, Maitreyi este pentru el tot mai
fermecătoare, dar uneori și antipatică deoarece elita Calcuttei o consideră chiar genială.
Portretul fizic al Maitreyiei sugerează căldură sufletească și fascinație. Gesturile ei tandre,
preocupările intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trăsături
care evidențiază un portretul excepțional. Și în acest roman se dovedește că singura
modalitate de a accede la starea de perfecțiune este iubirea. Împlinirea eroinei se va realiza
alături de Allan.
Întâlnirea dintre cei doi protagoniști este o întâlnire între două culturi: cea
orientală, reprezentată de Maitreyi, și cea occidentală, reprezentată de Allan. Iubirea dintre ei
sporește în intensitate, astfel că tinerii se logodesc, având ca martori cerul și pământul.
Jurământul eroinei este semnul că această iubire a depășit firescul, atingând perfecțiunea în
dragoste: „Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan și a nimănui altuia. Voi crește
din el ca iarba din tine. Și cum astepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt
ție razele, așa va fi trupul lui mie”. Maitreyi devine simbolul iubirii adevărate. Despărțită și
izolată în mod brutal de Allan de către Narendra Sen, Maitreyi ajunge la gesturi disperate, din
dorința de a fi din nou alături de omul iubit. Cauza despărțirii era faptul că familia lui
Maitreyi nu a putut să înțeleagă intensitatea iubirii dintre cei doi.
Astfel, Maitreyi devine o victimă a familiei sale, respectiv a tatălui său. Prin
această despărțire, Narendra Sen distruge nu numai o iubire, ci și un suflet pur, care pierde
speranța de a mai iubi vreodată. Prin sensibilitate și naturalețe, Maitreyi reprezintă eternul
feminin, care iubește cu adevărat, aceasta fiind un personaj reprezentativ al unui roman
modern cu o amploare realistică și cu accente autobiografice.