Arta abstractă americană

Arta abstractă modernă, așa cum e ea înțeleasă și definită azi, a apărut în cultura
europeană pentru prima dată în 1913, odată cu acuarela intitulată „Studiu VII” a lui W.
Kandinski (dacă e să fim scrupuloși, primele opere abstracte preced cu câțiva ani buni pictura
lui Kandinski: Hilma af Klint, o artistă suedeză, a realizat prima sa lucrare în această manieră
încă din 1906). Unele din cele mai ilustre episoade ale existenței artei abstracte sunt legate
de Avangardele din Rusia, Dada, Bauhaus și de neoplasticismul olandez (De Stijl). În cele din
urmă, începând cu anii celui de-al doilea Război Mondial, teritoriul de investigație al
abstracțiunii a fost împins la limită de cea mai celebră generație de artiști americani și cea mai
coerentă mișcare concentrată exclusiv asupra artei nonfigurative: Expresionismul abstract
american.

Caracteristici ale Artei abstracte americane

Expresionismul abstract american își trage rădăcinile din experiențele Suprarealismului

european, ajuns cunoscut în America odată cu valul de artiști refugiați din fața nazismului și
instabilității politice europene. Teoriile suprarealiste despre subconștient, practica dicteului
automat și încercările de a elibera spiritul creator individual de constrângeri intelectuale și
morale, au fost principalii fermenți ce au maturizat arta abstractă americană.

Apărută într-o epocă de izolare și provincialism cultural, arta abstractă a fost receptată
ca prima mare avangardă autentic americană și pentru că avea trăsături ce păreau să reflecte
idealurile spiritului american: era monumentală, idealistă și era rezultatul exprimării creative
a libertății individuale.

Cronologia Artei abstracte americane

Mare parte din artiștii abstracți s-au maturizat în perioada anilor 30, pe când arta
americană era dominată de Realismul Social (a nu se confunda cu Realismul Socialist) și de
mișcarea Regionalistă. Odată cu apariția în viața culturală americană a artiștilor fugiți din
Europa de teama nazismului și din calea războiului (Max Ernst, Marcel Duchamp, Yves Tanguy
ș.a.), personalitatea și ideile acestora au creat un pol de influență decisiv.

Deloc neglijabil în geneza artei abstracte americane a fost programul guvernamental

Federal Art Project (parte din Work Progress Administration), născut din politicile New Deal
ale administrației F.D.Roosvelt, menite să combată efectele marii crize economice a anilor
1929-1933.

Deși a apărut și s-a dezvoltat la New York, într-un singur nucleu regional și cultural,
arta abstractă americană e departe de a fi unitară. Aspectele ei erau atât de variate și de
nuanțate, iar numărul celor ce practica acest stil atât de mare, încât din rumoarea creativă
generalizată s-au născut cel puțin două direcții distincte.
 „Action painting”, pictura gestuală, influențată de expresionism și suprarealism, era
înregistrarea fidelă a variațiilor emoționale ale artistului și o diagramă a mișcărilor sale
spațiale. Pollock, de exemplu întindea pânza pe jos și lăsa culorile să curgă pe suprafață, într-
o nouă tehnică denumită „dripping” (picurare). Pensula lui Pollock nici măcar nu mai atingea
suprafața picturală, ci era condusă de „dansul” artistului în spațiul delimitat de marginile
suprafeței de lucru. La fel se întâmplă și la Willem de Kooning sau Franz Kline, pentru care
pictura devenise spontaneitate spațială și explozie emoțională, înregistrată gestualist pe
pânză prin mari tușe colorate.

„Colour field painting”, așa cum a numit-o Clement Greenberg, a fost o artă descinsă
din abstracțiunea geometrică a Bauhaus, De Stijl sau a avangardelor din Rusia, raționalistă și
sistematică. Artiști ca Mark Rothko sau Barnett Newman încercau să elimine ideea de formă
din suprafața picturală și lucrau în câmpuri cromatice ample, plate și uniforme.

Arta abstractă europeană și-a găsit propriile metode creative, independente de

experimentul american, dar cu rezultate similare. Astfel, în Franța au apărut Tașismul (din fr.
tache=pată) și Arta Informală, al cărei nume ne dezvăluie mare parte din programul ei artistic.
Repertoriul unor artiști europeni, ca Antoni Tapies, Jean Dubuffet, Georges Mathieu, Pierre
Soulages, se concentra de asemenea pe culoare, textură, pe destructurarea geometriei
compoziționale, pe explorarea materialității tactile a obiectului pictural și pe calitatea
expresivității gestuale. Un artist aparte, ce amesteca experimentele de purificare cromatică
cu acționismul și happeningul, a fost Yves Klein (acesta lucra aproape exclusiv într-o ton de
albastru despre care pretindea că el îl descoperise și îl botezase „albastru Klein”).

Unul dintre cei mai importanți artiști abstracți încă activi astăzi, este germanul Gerhard
Richter. Opera sa oscilează între o pictură hiperrealistă și una pur abstractă. Deși complet
nonfigurativă și aparent extrasă din experiența expresionismului abstract, pictura lui Richter
este rezultatul unor calcule precise și a unor manipulări ingenioase a suprafeței și a materiei
picturale.

Artiști reprezentativi

Jackson Pollock, Willem de Kooning, Mark Rothko, Franz Kline, Arshile Gorki, Cy Twombly,
Helen Frankenthaler, Clyfford Still, Lee Crasner, Barnett Newman, Keneth Noland, Frank Stella,
Ellsworth Kelly, Antoni Tapies, Georges Mathieu, Pierre Soulages, Jean Dubuffet, Yves Klein,
Gerhard Richter