HIPOCLORITUL DE SODIU

Hipocloritul de sodiu este sarea sodiului cu acidul hipocloros (HClO) cu formula NaOCl.

Cea mai acceptată soluţie pentru irigarea sistemului canalar este hipocloritul de sodiu (NaOCl),
efectul antibacterian exercitându-se la concentraţii cuprinse între 0.5% şi 5.25%, cea mai uzuală
fiind concentraţia de 2.5%.
Hipocloritul de sodiu Hipocloritul de sodiu posedă în acelaș timp proproetăţi de oxidare și
hidrolizare, el posedă efect bactericid puternic și proteolitic. Soluţiile de hipoclorit de sodiu
pentru endodonţie, sunt frecvent foarte alcaline, hipertonice și exterm de iritante.Uneori se
preferă diluţia hipocloritului cu 0,5% de bicarbonat de sodiu, aceasta reduce ph-ul soluţiei dar nu
și proprietășile bactericide. Concentraţia antimicrobiană eficientă este între 0,5—5,25%. Soluţia
de hipoclorit de sodiu îndeplinește o serie din criteriile menţionate pentru irigantul ideal, pentru
următoarele proprietăţi:
 Are un spectru antimicrobial larg
 Capacitatea de inactivare a endotoxinelor
 Capacitatea de dizolvare a ţesuturilor organice
 Efect rapid bactericid asupra formelor vegetative, sporilor, fungi, protozoare, viruși.

Efectul hipocloritului de sodiu este determinat prin formarea acidului hipocloros și eliberarea de
clor activ, ceea ce duce la oxidarea a grupelor sulfhidril ale enzimelor bacteriene. Irigaţia doar cu
hipoclorit de sodiu lasă detritusul dentinar pe pereţii canalelor radiculare, de aceea se indică
irigarea canalelor cu soluţii chelatoare .
Pentru obţinerea măririi eficacităţii hipocloritului de sodiu se poate recurge la următoarele
metode:
 Încălzirea soluţiei până la temperatura de 40grade Celsius
 Activarea și încălzirea irigantului cu ajutorul anselor ultrasonice
• Folosirea hipocloritului de sodiu în combinaţie cu H2O2 3%.

Avantaje: - este mai eficienta decat clorhexidina 2%, deoarece nu dizolva debriurile organice din
locurile inaccesibile instrumentelor de mana.
- Un semn important este „efectul de şampanie”: se umple cavitatea cu soluţie şi se observă
apariţia bulelor la suprafaţă. Acest semn poate fi datorat unei curăţiri incomplete a reziduurilor
organice care reacţionează cu hipocloritul, dar poate fi şi rezultatul eliberării aerului dintr-un
canal neidentificat. Odată identificate, aceste canale se instrumentează şi se obturează dupặ
algoritmul cunoscut. Acest lucru face mai usoara verificarea corectitudinii tratamentului
endodontic.
Dezavantaje: - daca solutia trece in parodontiu prin foramen apical, e posibil sa se declanseze o
reactie inflamatorie dureroasa.
- alt incident frecvent pentru începători este dislocarea acului din seringă datorită presiunii prea
mari şi trimiterea soluţiei pe faţa pacientului, a medicului şi chiar pe hainele pacientului.