1-2.

Mă numesc Țîcu Mădălina am 24 ani , provin dintr-o familie de oameni artistici ,tata activînd ca
Meșter popular al Republicii Moldova iar mama Sef de biblioteca.Am absolvit Colegiul de Medicină
Ungheni in anul 2018, activez ca asistentă medicală timp de 3 ani la IMSP SR Ungheni , secția de boli
infecțioase.

3.Un prim îndrumător și susținător al pașilor mei mici in carieră a fost tata,el mereu a dorit ca fiica lui
să poate ajuta oamenii,de aceia eram la barierea a 2 profesii psiholog și asistent medical.Dorință de a
îi ajuta pe cei în nevoie,dorința de a le alina durerea celor suferinzi.Atunci când m-am decis să fiu
asistent medical mi-am facut mie o promisiune ca o să am un comportament și o conduită așa cum as
vrea ca alți asistenți să o aibă referitor la persoana mea.

4.După părerea mea nici o zi din viața unei asistente nu seamană una cu alta.Cheia succesului este
terapia prin zimbet , care îmbunătățește starea de spirit și eliberează psihicul de stres.Un zîmbet
relaxează , apropie, deschide ,pansează ,este mesagerul blîndeții și al iubirii ,cred ca aceasta este tot
de ce are nevoie un asistent medical fiind un bun profesionist la postul său de lucru și ne simțim
împliniți când primim un ,,mulțumesc’’ din partea pacienților . În colectiv suntem mereu o echipă
unită, sfatul fiecăruia este luat în considerație.Avem foarte multe de făcut : tehnici și manopere
medicale , recoltarea materialului biologic , proceduri , completarea fișelor medicale precum și a
diverselor registre și cel mai important este lucrul față în față cu pacientul și temerile lui.Fiind la patul
pacientului nu ești doar un simplu asistent ce executa o procedură,dar esti și soră și frate ,esti o
persoana ce ascultă , încurajează și motivează. La final garda noastra se termina cu un ,,raport de
tură’’ ce și cum a decurs lucrul. Avem schimburi grele și foarte grele , cînd in secție nu există nici un
loc liber. Fiecare pacient are temperamental și caracterul său , ce necesită de a gași câte o cheiță
pentru fiecare în parte.

5.La această meserie mi-a plăcut gindul ca poți ajuta și salva viața unei persoane. Recunosc că nu este
o meserie usoara ,dar cunoști fel si fel de oameni care pe mine personal m-a ajutat în formarea mea
ca personalitate , am învățat cum să mă adaptez usor la orice situație de urgență și cel mai important
m-a învățaț să prețuiesc orice clipă a vieții.

6.După părerea mea această profesie se deosebește prin altruismul și sacrificial său de a salva viața
fiecarui om, indiferent de statut , origine sau naționalitate.

7.Această profesie în sine este o mare provocare ,deoarece nu știm niciodata ce ne poate aștepta la
lucru .Cea mai mare durere a noastră este cînd noi nu mai putem ajuta cu nimic și pacientul pierde
lupta cu viața. Ne stăruim ca tot ce se întâmplă în timpul turei , să lăsăm acolo și să nu luăm nimic cu
noi acasă , deoarece aceasta ne poate afecta nu doar pe noi dar și familiile noastre.

8.Toți care doresc să profeseze în domeniul medical sunt primiți cu brațele deschise ,mai ales în
situația actuală în care ne aflăm, avem nevoie de forțe noi de lucru .

9.Pe viitor doresc să finisez cu brio universitatea și să continui să activez ca asistentă medicală.Ador
să fac ceea ce-mi place.

10.Dintre toate cazurile pe care le-am avut aș spune că mi-a rămas în memorie primul pacient
decedat , deoarece nu am fost pregătită sufletește pentru astfel de pierderi , cu toate că și până în
present orice pierdere reprezinta o durere peste care noi, cu greu trecem .
11.Dacă aș fi la momentul alegerii cred că tot aș decide să fiu asistentă medicală , nu regret nici o
secundă că am luat această decizie.Mă regăsesc în această meserie. Noi , asistenții medicali facem
lucruri mici ,dar mărețe . În timpul procedurilor , pacienții ne povestesc despre viața , familia ,durerile
și așteptările lor. Astfel ei ne numesc ,, Îngeri îmbrăcați în halate albe ’’.