Senzații

 Definiție:

Procese psihice elementare prin care se semnalizează separat, în forma unei

imagini SIMPLE și PRIMARE, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor ce
acționează direct asupra analizatorilor.

 lipsa lor= inexistența legăturii cu ambianța, stagnarea dezvoltării, instalarea

stării de somnolență;
 duc la apariția unui proces psihic specific: IMAGINEA SENZORIALĂ;
 se instalează imediat după naștere;
 sunt integrate în procese mai complexe, cele pure se obțin doar în
laboratoare.

 ÎNSUȘIRI

1. Calitatea - diferențiază o senzație de alta

- depinde de natura stimulului și de specificul funcției analizatorilor

2. Intensitatea – proporțională cu cea a stimulului

- depinde și de alți factori: starea generală a organismului, gradul de sensibilitate a

analizatorului în acel moment

3. Durata – corespunzătoare cu durata acțiunii stimulului

- trebuie să se țină seama de existența a altor două fenomene:

 LATENȚA- senzația apare după un interval de timp (cca.100-150 miimi de

sec.) după acțiunea stimulului
 POSTACȚIUNEA- după încetarea stimulului se menține câteva miimi de
sec. o imagine consecutivă

4. Tonalitatea afectivă - senzațiile sunt însoțite de trăiri afective plăcute/neplăcute

-depinde de natura stimulului și de experiența anterioară a subiectului

5. Valoarea informațională – reflectă însușirile exterioare ale obiectelor, gradul de

încordare musculară, stările interioare legate de satisfacerea trebuințelor

- senzațiile au fost grupate în:

a) EXTEROCEPTIVE - cele auditive, vizuale, gustative, olfactive, cutanate,

provocate de însușirile obiectelor.
b) PROPRIOCEPTIVE - provocate de stările tensionale la nivelul articulațiilor
și al sistemului osteomuscular.
c) INTEROCEPTIVE - cele de foame, sete, durere viscerală.

6. Caracterul conștient - apare după dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginației,

limbajului.

 MECANISMUL DE PRODUCERE A SENZAȚIILOR

 ANALIZATORUL – ansamblu structural-funcțional care face posibilă

apariția senzațiilor.
- compus din:
a) RECEPTOR – transformă energia excitanților exteriori în influx nervos
(codare).
b) CALEA DE CONDUCERE – alcătuită din fibre nervoase și centri
subcorticali care fac o primă analiză a influxului nervos.
c) VERIGA CENTRALĂ – zona conrticală specializată în decodificare
(transformarea impulsurilor nervoase în fapt psihic).
d) CONEXIUNE INVERSĂ – asigură autoreglarea analizatorului pentru a
recepționa mai bine stimulii.

 LEGI GENERALE ALE SENZAȚIILOR

1) LEGEA INTENSITĂȚII
- Prag absolut minim – intensitatea cea mai mică a unui stimul care poate
determina o senzație specifică.
- Prag absolut maxim – cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai
determină o senzație specifică (după pot produce durere sau distrugerea
analizatorului).
- Prag diferențial – cantitatea minimă de stimul care adaugată la stimularea
inițială determină o nouă senzație.
- Stimuli subliminali – nu ating pragul minim.
- Stimuli supraliminali – depășesc pragul maxim.
2) LEGEA ADAPTĂRII
- dacă un stimul slab acționează mai mult timp => crește sensibilitatea.
- dacă un stimul puternic acționează mai mult timp => scade sensibilitatea.
- permite realizarea legăturilor informaționale optime.
3) LEGEA CONTRASTULUI SENZORIAL
- scoaterea reciprocă în evidență a doi stimuli cu caracteristici contrare.
- de două feluri:
a) succesiv (ex: sunet jos-sunet înalt)
b) simultan (ex: negru pe galben)
4) LEGEA SENSIBILIZĂRII
- creșterea sensibilității unui analizator datorită interacțiunii funcționale cu
ceilalți.
5) LEGEA SINESTEZIEI
- stimularea unui analizator produce efecte senzoriale specifice într-un alt
analizator, deși acesta nu a fost stimulat.
6) LEGEA COMPENSAȚIEI
- insuficineta dezvoltare a unei modalități senzoriale sau lipsa ei duce la
perfecționarea alteia care preia funcția primei.
7) LEGEA SEMNIFICAȚIEI
- un stimul mai important pentru persoană este mai repede și mai bine
recepționat.

 MODALITĂȚI SENZORIALE
1) SENZAȚII VIZUALE
- rezultatul acțiunii undelor electromagnetice, din registrul 390-800
milimicroni, de la surse naturale, surse artificiale, obiecte luminate.
- au cea mai mare pondere.
- proprietăți:
a) tonul cromatic – dat de lungimea de undă ce stimulează ochiul (ex: 760
milimicroni pentru roșu; 500 milimicroni pentru verde)
b) luminozitatea – exprimă locul ocupat de acea culoare pe o scală în care
albul=cea mai luminoasă și negrul=cea mai puțin luminoasă.
c) saturația – exprimă puritatea culorii, adică neamestecul ei cu alte lungimi de
undă.
2) SENZAȚII AUDITIVE
- determinate de undele sonore, cuprinse în registrul 16-20.000 cicli/sec.
- infrasunetele – cele sub 16 cicli/sec.
- ultrasunetele – cele peste 20.000 cicli/sec.
- infrasunetele și ultrasunetele nu sunt percepute.
- proprietăți:
a) frecvența vibrațiilor (nr. de vibrații/sec.) – determină înălțimea sunetului.
b) amplitudinea undei – gradul de deplasare a undei față de poziția de echilibru.
- va da intensitatea.
c) forma undei – constă într-o undă fundamentală și altele mai scurte.
- depinde de natura undei sonore (ex: vioară, pian, diapazon etc.)
- se va exprima în timbrul care permite identificarea acelui sunet.
3) SENZAȚII CUTANATE
- de două feluri:
a) tactile – atingerea și presiunea obiectelor.
b) termice – diferența de temperatură dintre corp și obiectul exterior.
4) SENZAȚII OLFACTIVE
- semnalizează proprietăți chimice ale obiectelor.
- excitantul care le provoacă sunt particulele de substanțe volatile ce pătrund
în fosele nazale odată cu aerul respirat și se intensifică odată cu accelerarea
inspirației.
- poartă numele subtanțelor care le produc.
5) SENZAȚII GUSTATIVE
- reflectă calitățile chimice ale subtanțelor solubile ce pătrund în cavitatea
bucală.
- există patru senzații gustative fundametale: acru, dulce, sărat, amar, din
combinația cărora rezultă nenumărate nuanțe.
- au rol în apărarea împotriva substanțelor nocive și reglarea
comportamentului alimentar.
6) SENZAȚII PROPRIOCEPTIVE
- semnalizează postura membrelor, trunchiului, capului prin tensiunea
musculară.
7) SENZAȚII CHINESTEZICE
- apar în cursul efectuării mișcărilor și informează despre direcția, durata și
intensitatea efortului pentru realizarea lor.
- rolurile principale:
a) reglarea mișcărilor.
b) integrarea lor în acțiuni voluntare complexe.
- formele de bază:
 chinestezia aparatului locomotor;
 chinestezia manuală;
 chinestezia verbo-motoare.
8) SENZAȚII ORGANICE (foamne, sete etc)
- determinate de schimbări ale biochimismului (ex: concentrația de substanțe
nutritive din sânge, a apei, oxigenului)
9) SENZAȚII DE DURERE
- semnalizează tulburări funcționale sau distrugeri de țesuturi organice.
- au o tonalitate afectivă negativă puternică, concretizată în suferință.
- au rol fundamental în apărarea organismului.
- după sursă:
  dureri periferice cutanate;
 dureri profunde musculare;
 dureri viscerale.
- după intensitate:
 ușoare;
 puternice.
- după durată:
 fulgerătoare;
 continue.