Ministerul Sănătății, Muncii Și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Centru De Educație Medicală Continuă A Personalului Medical Și Farmaceutic Cu Studii

Medii

Referat
Cerinte igienice către
cabinetele/clinicele stomatologice.Monitorizarea și
evaluarea calitații și eficacitații dezinfecției.

Efectuat : Colibă Eugenia

a/m profil stomatologic

1
 Cuprins

1.Introducerea
2. Cerinţe igienico-sanitare in unităţile medico sanitare
3.Monitorizarea și evaluarea calitații si eficacitații dezinfecției

2
 1. Iontroducere
Spatiile destinate activitatii cabinetelor medicale si de medicina dentara pot suferi modificari
structurale, de circuite si acces la utilitati, in vederea asigurarii unei cat mai bune adaptari functionale,
cu respectarea prevederilor legale privind siguranta in constructii si in masura posibilitatilor tehnico-
constructive oferite de spatiu.

Cabinetul medical va avea în componenta minima sala de asteptare, grup sanitar, sala

de tratamente, cabinet de consultatii propriu-zis si spatii de depozitare.

a) Sala de asteptare se va amenaja astfel incat fiecare loc de sedere sa beneficieze de o

suprafata minima de 1/1,5 m2/persoana, in cazul cabinetelor pentru adulti, si 1,5/2 m2/persoana, in
cazul cabinetelor pentru copii (inclusiv persoana insotitoare).

b) Cabinetul de consultatii propriu-zis va avea o suprafata minima de 9 m2 si acces la o

chiuveta racordata la apa curenta, calda si rece.

c) Sala de tratamente, cu o suprafata minima de 9 m2, va fi special amenajata si dotata cu o

chiuveta racordata la apa curenta rece si calda.

Cabinetul de medicina dentara propriu-zis poate fi organizat dupa cum urmeaza:

1. in sistem inchis - unitul dentar este amplasat intr-o incapere inchisa;

2. in sistem semideschis - se amplaseaza unul sau mai multe unituri separate de cate un perete sau
paravan;

3. in sistem deschis - unit-urile se amplaseaza intr-o incapere, fara a fi separate.

Cabinetul de medicina dentara propriu-zis, indiferent de sistemul in care functioneaza (inchis,

semideschis sau deschis), va avea alocat pentru fiecare unit de lucru un spatiu de minimum 9 m2.

Spatiul in care este amplasat un unit dentar va fi prevazut cu chiuveta cu apa curenta, rece si calda.
Cerinţe sanitare generale

1. Amplasarea

Unitatile sanitare se amplasează:

- in zonele de locuit pentru o uşoară accesibilitate

3
- terenul pe care se amplasează să fie salubru, ferit de surpari, alunecări de teren, inundaţii

- nivelul apei subterane să fie la minim 1 m sub nivelul fundaţiei

2. Construcţia

Suprafaţa minimă a cabinetului de consultaţie sau a sălii de tratament trebuie să fie minimum de 16
mp, pentru un cubaj corespunzator persoanelor din incapere in conditiile de ventilatie naturala.

Podeaua să fie acoperită cu material uşor lavabil (mozaic, gresie etc.).

Iluminarea si ventilaţia să fie conform normelor in vigoare:

O buna iluminare – combinarea iluminatului natural cu cel artificial

Iluminarea naturală

CL ( coeficientul de luminozitate) = S geamurilor/ S podelei

Norme: 1/ 5 – 1/ 6 pt. săli de tratament

1/6 – 1/7 pt. saloane

1/8 – 1/9 pt. anexe

Optim – orientarea nordica a ferestrelor (lumina difuza, rece)

Iluminarea artificială să fie asigurată din două surse :

- pentru cabinet – mai difuză;

- pt. câmpurile operatorii mai puternică şi focalizată

Pereţii - culori pastelate (albul produce reverberatii luminoase obositoare pt. ochi)

Ventilaţia

Naturală – prin ferestre sau geamuri de ventilaţie

Artificială – sisteme exhaustive, sisteme care insuflă aer din exterior, sau mixte

Asigurarea unui microclimat termic corespunzător (de 22-24 ºC în cabinete, 18-20º C în săli de
aşteptare).

3.Dotarea

Grup sanitar cu pereţi impermeabilizaţi până la minim 1,35, accesibil pacienţilor din sala de asteptare.

4
Aprovizionarea cu apă

- distribuţie continuă la toate nivelurile clădirilor spitalicesti ; acolo unde exista distributie discontinua,
unitatea trebuie sa fie dotata cu rezervor de apa amplasat pe circuitul retelei de apă (se evită stagnarea
apei)

- apa să corespundă cerinţelor de potabilitate prevăzute de standardele in vigoare

- cabinetul să fie prevăzut cu chiuveta racordată la apa rece si caldă

4. Funcţionalitatea

Asigurarea functionalităţii corecte a unităţilor sanitare, cu scopul scăderii la minim a factorilor de risc
din acest mediu, prin existenţa unor circuite functionale.

Principalele circuite functionale sunt reunite printr-un principiu comun, cel al separarii activitatilor
septice si aseptice.

Evacuarea deseurilor

Se vor respecta reglementările in vigoare privind circuitul deşeurilor rezultate din activitatea de
asistenţă medicala. În ţara noastră modul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală
este reglementat prin Ordinul nr. 219 al ministrului sănătăţii publicat în M.Of. nr. 386/6 iunie 2002.

Este important de subliniat că unităţile de îngrijire medicală, publice sau private, sunt
responsabile de eliminarea deşeurilor rezultate din activitatea lor.

Clasificarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

A.Nepericuloase ( fără noxe )

- sunt deşeuri rezultate din serviciile de ingrijire medicală, tehnică medicală, serviciile administrative

- sunt asimilabile deşeurilor menajere având indepărtarea şi colectarea identice

Exemple: - bonete, măşti de unică folosinţă, ambalajele materialelor sterile

- flacoanele de perfuzie care nu au venit in contact cu sângele sau alte materiale biologice,

- ipsos necontamitat cu lichide biologice

- hârtie, resturi alimentare

5
- saci alte ambalaje de plastic

- recipiente de sticlă care nu au venit in contact cu sângele sau alte lichide biologice

B.Periculoase ( cu noxe )

1.anatomice si anatomo- patologice : părţi antomice, material biopsic

2.deşeuri infecţioase- sângele şi alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate
posibil infectate cu HIV si HVB sau alţi agenţi patogeni cu cale de transmitere parenterală. Orice
material (tampoane, pansamente, etc.) sau instrumentar de unica folosinţă care a venit în contact cu
sângele sau lichidele biologice constituie deseuri infectioase.

3.chimice si farmaceutice: - pot fi toxice, corozive sau inflamabile; sunt reprezentate de reactivi din
laboratoare, medicamente, săruri şi vaccinuri cu termen de valabilitate depăşit, deşeuri din servicii
tehnice şi de intreţinere

4.deşeuri inţepătoare-tăietoare: ace, seringi, pipete, lame, lamele, lame de bisturiu, sticlărie de
laborator care a fost în contact cu material infectant

5.deşeuri radioactive deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale,
de diagnostic şi tratament, cercetare medicală, care conţin materiale radioactive. Acestea sunt
gestionate conform „Normelor Republicane de Securitate Nucleară”.

Circuitul reziduurilor solide

1.Trierea şi colectarea

2.Depozitarea temporară (intermediară)

3.Transportul

4.Eliminarea finală (neutralizarea)

1.Trierea şi colectarea

6
Colectarea deşeurilor trebuie făcută în ambalaj dublu.

Primul ambalaj (care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală)
este de unică folosinţă (sac de polietilena) şi se elimină o dată cu conţinutul. Deşeurile înţepătoare-
tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice.

Al doilea ambalaj este reprezentat de un container rigid, din materiale care se pot spăla şi dezinfecta,
prevăzute cu capac.

Colectarea şi indepărtarea zilnică din cabinetele medicale, spitale; din sălile de interventii chirurgicale
dupa fiecare operatie.

Deşeurile cu risc trebuie strict separate de cele fără risc încă de la locul de producere.

Pentru a usura colectarea pe categorii, OMS recomandă următorul cod de culori pt. recipientele de
colectare a deşeurilor:

-galben pt. deşeuri infecţioase

- verde pt. deşeuri anatomice

- roşu pt. deşeuri inţepătoare- tăietoare

- negru pt. deşeuri nepericuloase

Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol biologic". Pentru

deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil",
"Corosiv", "Toxic" etc.

2.Depozitarea temporară (intermediară)

Depozitarea intermediară se referă la păstrarea pe o perioadă limitată de timp a deşeurilor ambalate,

până la preluarea şi transportul lor pentru neutralizarea finală. Depozitarea temporară trebuie realizată
în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la locul de producere. Reziduurile solide necontaminate se
depozitează in pubele cu capac alături de cele menajere.

Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil. Pentru deşeurile periculoase durata
depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de
ore pentru transport şi eliminare finală.

7
În fiecare unitate sanitară trebuie să existe spaţiul de depozitare temporară unde se vor respecta
normele de igienă şi va fi oprit accesul persoanelor neautorizate.

Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase este o zonă cu potenţial septic motiv pentru
care trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea
trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate
rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. În spaţiul de depozitare trebuie asigurarate temperaturi
scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase
şi ventilaţie corespunzătoare. Dezinsecţia şi deratizarea sistematică a spaţiului de depozitare este
indispensabilă, având ca scop prevenirea apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).

Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită încăperi special amenajate pentru depozitarea
intermediară.

3.Transportul deşeurilor

Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face în condiţii speciale de
igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi a populaţiei generale.

Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel al
pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu
ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după
fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.

Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de eliminare finală se face pe rute
avizate de Direcţia de sănătate publică, cu vehicule speciale, utilizate numai pentru transportul
deşeurilor periculoase.

4.Eliminarea finală (neutralizarea)

Pentru deşeurile produse de unităţile sanitare metodele de metodele de eliminare trebuie să asigure
distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de sănătate a
populaţiei.

Deseurile nepericuloase, asimilabile celor menajere, nu necesita tratament special si pot fi incluse in
circuitul de eliminare al deseurilor municipale.

8
La nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi:
autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi
eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.

- sterilizare – urmată de depozitarea pe rampa comunală

- dezinfecţie (chimica, cu microunde, iradiere) – urmată de depozitarea pe rampa comunală

- incapsulare – urmată de depozitarea controlată sanitar pe rampa specială

- incinerarea

Incinerarea deşeurilor periculoase – cea mai indicată metodă de neutralizare pentru ca :

- asigură neutralizarea rapidă şi completă a deşeurilor,

- asigură distrugerea virusurilor şi a microorganismelor si arderea în întregime a substanţei organice,

- elimină posibilitatea ca acele şi seringile să fie reutilizate.

Incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în

atmosferă. Sacii vor fi arşi odată cu reziduurile iar containerele vor fi decontaminate.

Reziduurile lichide

- se evacueaza la reteaua publicala de canalizare a apelor uzate

- in lipsa unor sisteme publice de canalizare se realizează in instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea
si evacuarea apelor uzate astfel încât să nu polueze solul, apa sau aerul.

Monitorizarea si evaluarea calitatii si eficacitatii dezinfectiei.

- pentru fiecare cabinet sunt necesare minim 3 bucăţi: piese de mână (dreapta şi cotită), cap de turbină,
freza;

Ele se dezinfectează după fiecare pacient în sol. Dezinfectante pentru instrumentar eficiente impotriva
virusului HIV şi HBV, necorozive;

- sterilizează cu ulei siliconat

- trusele stomatologice (pensa, sonda, oglinda) – disponibile pt. fiecare pacient;

- se sterilizează in cutii de instrumentar individuale sau ambalate impreună in pachete separate, intr-o
cutie pentru instrumentar

9
 - acele de canal, capetele de turbine, frezele, dupa utilizare, se introduce in sol.detergent-
dezinfectantă, se periază (pentru îndepărtarea resturilor biologice) şi apoi se aşează in cutii pentru
sterilizare

- canula de spray de apă şi aer se dezinfectează cu dezinfectant pentru instrumentar

- restul instrumentelor – cleşti, elevatoare, etc. – pot fi sterilizate in cutii de instrumentar cu condiţia
folosirii instrumentarului maxim 2 ore de la deschiderea cutiei de instrumentar.

- sondele de aspiraţie salivară trebuie sa fie in număr suficient pentru fiecare pacient (minim 5 buc.);
după utilizare sunt supuse neutralizării chimice şi apoi sterilizării

- aparatura de sterilizare:

- omologată de MS

- fiecare aparat de sterilizare trebuie să aibă un caiet de revizii periodice cu mentiunea “ bun pentru
sterilizat” ; frecvenţa reviziilor va fi in conformitate cu Ord.MS198

- să existe un registru de evidenţă a sterilizării si al controlului chimic al condiţiilor fizice de

sterilizare

- după sterilizare casoletele cu instrumentar vor avea banderole cu data, ora finalizarii sterilizarii, cine
a efectuat sterilizarea

- paharele pentru pacienţi:

- preferabil de unică folosinţă

- dacă sunt din sticlă: - in număr suficient

- după utilizare sunt imersate in sol. de cloramină 1% timp de 30 min., apoi se limpezesc şi se aşează
pe un platou cu gura in jos, acoperite cu un tifon.

- substanţele dezinfectante utilizate :

Nu se recomandă alcoolul singur pentru ca se evaporă repede şi asigură o concentraţie crescută pe o

perioada scurtă de timp; se poate asocia alcoolul şi aldehida.

Condiţiile ce trebuie indeplinite de o substanţă dezinfectantă sunt:

- provenienţa din surse autorizate,

- existenţa prospectului din care să rezulte clasa de substanţă, principiul activ, timp de actiune.

Se asigură curaţenia şi dezinfecţia curentă.

Igiena personalului din cabinetele stomatologice

10
- Efectuarea examenului medical la angajare si a examenelor periodice conform MS

– Asigurarea echipamentului de protectie - personalul este obligat să poarte: mănuşi, ochelari de

protecţie, măşti, halat, +/ - şorţ impermeabil. Incaltaminte profesionala si nu cea care se poarta pe
strada.

-Asigurarea igienei individuale – mâna reprezinta veriga cea mai slaba din lanţul asepsiei în cabinetul
stomatologic. Ea este atat o poarta de intrare a infectiei cât si vector al acesteia. Din acest motiv
spălarea mâinilor trebuie făcută cu un săpun lichid cu valoare antiseptică ridicată iar uscarea se face cu
prosoape de unică întrebuinţare, utilizate apoi la închiderea robinetului.

Exista trei tipuri de spălare a mâinilor :

1. Spălatul simplu – acela pe care il folosim in mod obisnuit

2. Spălatul igienic (1 minut)

- timpul 1- se umezesc mâinile si antebraţele, apoi se săpunesc şi se masează insistând asupra

spatiilor interdigitale, extremităţii degetelor şi articulaţiei pumnului. Se clăteste abundent cu apă pentru
indepartarea sapunului, apoi se usucă cu prosopul de unica folosinta ;

- timpul 2 – se aplică o solutie antiseptica si se masează tegumentele până la uscarea solutiei.

3. Spălatul chirurgical (3 minute)

- timpii 1 şi 2 sunt identici cu tehnica precedenta ;

- timpul 2 in plus se periaza unghiile cu o perie sterilă îmbibata in solutie antiseptic;

- timpul 3 – se săpunesc fiecare deget, spatiu interdigital, fiecare mână şi antebrat. Se clătesc
mâinile cu apă şi se usucă cu prosop steril sau in aer.

Spălarea se face înainte şi după fiecare tratament.

Produsul antiseptic ideal este clorhexidina 0,5%.

- Asigurarea instruirii permanente a personalului medico-sanitar care prestează activităţi in cabinetul

medical.

11