Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ovarul endocrin
Fiind situat in pelvis (cavitatea pelviana) de o parte si de alta a uterului, este organ pereche
-ovarul are o functie mixta* exocrina – consta in formarea ovulelor – ovogeneza
* endocrina – consta in producerea de hormoni sexuali
- repr. De foliculii ovarieni si corpul galben
Foliculii ovarieni secreta in prima etapa a ciclului ovarian hormoni estrogeni: estrona, estradiol, estriol
Corpul galben secreta in a doua etapa a ciclului ovarian (dupa ovulatie) progesteron (in cantitati mari) si
hormoni estrogeni (in cantitati mici).
HORMONII ESTROGENI determina cresterea glandelor mamare si aparitia caracterelor sexuale secundare.
PROGESTERONUL pregateste tractul genital feminin petru nidatie (fixarea ovulului fecundat) si mentinerea
sarcinii
Testiculul endocrin
Boala ADDISON
Boala Addison, numita si insuficienta suprarenala sau adrenala, este o afectiune a glandelor
suprarenale. Boala apare atunci cand acestea nu produc suficienti hormoni steroidieni, cortizol si aldosteron.
Acesti hormoni sunt implicati intr-un numar impresionant de procese din organism, astfel ca imbolnavirea
glandelor suprarenale afecteaza, in timp, majoritatea sistemelor din corp.
In general, boala Addison apare atunci cand exista o problema a sistemului imun. Boala este declansata
atunci cand sistemul imunitar incepe sa atace stratul exterior al glandelor suprarenale, numit, in termeni
medicali, cortexul suprarenal. Inca nu se stie cu exactitate de ce se intampla acest lucru, insa doctorii
apreciaza ca boala Addison are ca mecanism declansator autoimunitatea in 70-90% dintre cazuri, dar mai
sunt si alte posibile cauze ale bolii Addison:
✔ Tuberculoza - o infectie bacteriana care afecteaza mai ales plamanii, insa se poate raspandi si in restul
corpului. Daca ajunge la nivelul glandelor suprarenale, este declansata boala Addison;
✔ Alte infectii ale glandelor suprarenale decat cele care apar ca urmare a atacului sistemului imunitar;
✔ Forme de cancer, care ajung la glandele suprarenale (metastaze);
✔ Hemoragii la nivelul glandelor suprarenale;
✔ Tumori pituitare - glanda pituitara produce hormonul ACTH (adrenocorticotrop), care stimuleaza
cortexul suprarenal pentru a produce hormonii sai (cortizol si aldosteron). Atunci cand apare o
tumora la acest nivel, blocarea productiei de ACTH afecteaza si productia hormonala de la nivelul
glandelor suprarenale;
✔ HIV/SIDA;
✔ Amiloidoza - boala apare atunci cand amiloida, o proteina produsa de maduva osoasa, se acumuleaza
si afecteaza glandele suprarenale;
✔ Indepartarea chirurgicala a glandelor suprarenale - de exemplu, in cazul existentei unei tumori;
✔ Adrenoleucodistrofie - o afectiune rara, mostenita, care afecteaza glandele suprarenale si nervii din
creier. !este prezenta mai ales la baieti;
✔ Tratamentul pentru sindromul Cushing - boala se manifesta printr-o productie prea mare de cortisol
-administrarea de medicamente, pentru a reduce nivelul acestui hormon, duce la aparitia bolii
Addison.
Pentru boala Addison, exista si cativa factori de risc, ce cresc probabilitatea de aparitie a acestei
afectiuni ,printre acestia se afla:
✔ Administrarea de anticoagulante;
✔ Afectiunile autoimune, precum diabetul de tip 1 sau boala Graves;
✔ Hipoparatiroidismul;
✔ Hipopituitarismul;
✔ Anemia pernicioasa (numita si anemie Biermer sau anemie Addison-Biermer);
✔ Tiroidita autoimuna;
✔ Existenta unei infectii fungice, precum candidoza;
✔ Dermatita herpetiforma;
✔ Vitiligo;
✔ Miastenia gravis.
Simptomele bolii Addison apar treptat, pe parcursul mai multor luni, putand trece neobservate in
primele saptamani. De asemenea, majoritatea simptomelor nu sunt specifice acestei afectiuni, ceea ce
contribuie la intarzierea prezentarii la medic si ingreuneaza diagnosticul. Mai jos sunt cele mai comune
simptome asociate bolii Addison:
✔ Oboseala cronica, ce necesita frecvent repaus la pat;
✔ Pierderea in greutate fara un motiv anume;
✔ Pierderea apetitului;
✔ Hiperpigmentarea pielii - apare ca o coloratie generala maro a pielii, cu aspect de piele bronzate, mai
accentuata in zonele expuse (fata, membre superioare, umeri). Ca un semn timpuriu,
hiperpigmentarea asociata bolii Addison persista dupa expunerea la soare; hiperpigmentarea poate sa
apara si in zona mucoaselor, unde pot aparea pete negre-albastrui. Hiperpigmentarea pielii este
intalnita in forma primara a bolii, declansata autoimun;
✔ Hipotensiune arteriala (80/50 mmHg sau chiar mai putin);
✔ Stari de ameteala,lesin la schimbarea de pozitie;
✔ Pofta de alimente sarate;
✔ Hipoglicemie;
✔ Dureri abdominale ;
✔ Dureri articulare si musculare;
✔ Greata si varsaturi;
✔ Diaree;
✔ Irascibilitate ;
✔ Depresie.
Hipoglicemia este un alt efect al bolii Addison, care poate cauza pierderea cunostintei mai ales la copii.
Intr-un astfel de moment, creierul nu primeste suficient oxigen si pot aparea leziuni cerebrale. Un alt efect al
bolii Addison este nivelul scazut al cortizolului din organism. De acest hormon depinde felul in care faci fata
situatiilor stresante, precum si adaptarea tensiunii arteriale si a functiilor inimii la momentele tensionate.
Daca exista un nivel redus al cortizolului si treci printr-o experienta stresanta, precum o interventie
chirurgicala, un accident sau o infectie, corpul s-ar putea sa nu faca fata. In acest caz, exista un risc mai mare
de criza addisoniana, iar corpul poate pierde sare prin transpiratie sau sangerare.
Pentru a stabili diagnosticul, medicul iti va pune intrebari referitoare la simptomele bolii, intesitatea si
momentul debutului lor. Urmatorul pas este trecerea in revista a istoricului medical, precum si a rudelor
apropiate care au boli autoimune (apar atunci cand exista o problema a sistemului imunitar).Mai apoi,
doctorul examineaza pielea, pentru a vedea semnele hiperpigmentarii. Anumite zone pot fi mai pronuntate, de
exemplu:
● Cutele din palma;
● Cutele din zona cotului;
● Pielea din jurul unor cicatrici;
● Gingii si buze.
Urmatorul pas este masurarea tensiunii arteriale. Medicul va masura tensiunea atat in pozitia
culcat, cat si in picioare. Acest lucru este necesar pentru a vedea daca hipotensiunea arteriala se mentine si la
schimbarea pozitiei. Fenomenul poarta numele de hipotensiune posturala sau ortostatica.In continuare,
doctorul va recomanda o serie de teste, pentru a putea pune diagnosticul cu acuratete. Acestea includ
urmatoarele investigatii.
⮚ Teste de sange
Daca se suspecteaza boala Addison, testele din sange vor ajuta la identificarea nivelului de sodiu, potasiu si
cortizol din sange. Un nivel redus al sodiului (hiponatremie), ridicat al potasiului (hiperkalemie) si redus al
cortizolului ar putea indica existenta bolii Addison.
Este posibil ca medicul sa recomande inclusiv un consult endocrinologic, pentru ca sangele sa fie testat pentru
urmatoarele:
● Nivelul hormonului aldosteron - un nivel redus poate indica boala Addison;
● Nivelul hormonului ACTH (adrenocorticotropic) - nivelul crescut indica prezenta bolii;
● Nivelul glucozei din sange - boala Addison se manifesta si printr-un nivel redus al glucozei din sange;
● Prezenta anticorpilor suprarenali - acesti anticorpi vor aparea in sange daca sistemul imunitar ataca
glandele suprarenale.
⮚ Teste de imagistica
Uneori, este posibil sa fie nevoie de un CT (computer tomograf) sau de un RMN, pentru a scana abdomenul.
Astfel de teste vor oferi o imagine a glandelor suprarenale, precum si indicii cu privire la existenta unor
anomalii.
Daca ai boala Addison, va trebui sa urmezi un tratament medicamentos, pentru a compensa productia
hormonala redusa. Acest lucru permite o viata normala, desi multe persoane continua sa se confrunte cu
oboseala.In situatiile in care cauza bolii Addison are tratament, tratarea cauzei duce si la ameliorarea
simptomelor. De exemplu, pentru tratarea tuberculozei, este nevoie de administrarea de antibiotice pe o
perioada de cel putin sase luni. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor sunt determinate de o problema a
sistemului imunitar care nu poate fi vindecata. In cel mai favorabil caz, simptomele sunt reduse si se evita
aparitia complicatiilor.
Tratamentul bolii Addison consta in administrarea de corticosteroizi intreaga viata. Acestia sunt recomandati
pentru a inlocui cortizolul si aldosteronul, care nu mai sunt produsi in mod normal de organism. In general,
sunt recomandate 2-3 tablete pe zi. De regula, hidrocortizonul este indicat pentru a inlocui productia de
cortizol. Alte posibile medicamente sunt prednisonul sau dexametrazona, insa rareori sunt recomandate.
Aldosteronul este inlocuit printr-un medicament precum fludrocortizon. De asemenea, doctorul ar putea
rec omanda sa cresti cantitatea de sare consumata zilnic. In general, medicamentele pentru tratarea bolii
Addison nu au efecte adverse, daca nu depasesti doza recomandata. Daca iei o doza prea mare timp de cateva
saptamani sau luni, exista un risc mai mare de osteoporoza si probleme ale oaselor, dar si de schimbari ale
starii de spirit si insomnie. Perioadele de oboseala sunt comune, chiar daca urmezi tratamentului. De
asemenea, ratarea unei doze de medicament, dar si intarzierea administrarii cu cateva ore pot cauza
extenuare, iar, uneori, chiar insomnie. In unele cazuri, pacientii pot dezvolta hipotiroidism sau diabet zaharat,
care necesita un alt regim medicamentos.
Daca suferi de boala Addison, va trebui sa mergi la endocrinolog de 1-2 ori pe an, pentru a verifica
progresul si pentru a-ti ajusta medicatia, daca este cazul.Foarte important de stiut este faptul ca uitarea sau
sarirea peste luarea medicamentelor poate declansa criza addisoniana, motiv pentru care este vital:
⮚ Sa mergi regulat la doctor pentru a-ti lua reteta;
⮚ Sa pastrezi medicamente de rezerva in masina sau la locul de munca;
⮚ Sa iei medicamentele zilnic la aceeasi ora;
⮚ Sa iti iei medicamente extra, daca mergi in vacanta.
Uneori, este necesara ajustarea medicatiei, pentru ca organismul sa depaseasca:
-boala trecatoare sau o infectie - in special, daca ai temperatura mai mare de 38 de grade Celsius;
-un accident sau un traumatism;
-o interventie chirurgicala, dentara sau procedura medicala (de exemplu, o endoscopie).
-exercitii fizice intense, peste puterile tale.
Cresterea dozei de medicamente va ajuta organismul sa faca fata stresului suplimentar, iar medicul
endocrinolog va monitoriza evolutia, pentru a detecta din timp aparitia unor eventuale complicatii.
Tratament de urgenta :este foarte important sa vorbesti cu partenerul si cu membrii familiei despre
diagnosticarea cu boala Addison, pentru ca acestia sa fie pregatiti sa iti administreze o injectie cu
hidrocortizon, in caz de urgenta. Daca ai boala Addison, urgenta inseamna un soc dupa o accidentare sau
daca ai varsaturi si diaree, iar medicamentele orale nu fac fata. Acest lucru se poate intampla mai ales in
cazul gravidelor care au varsaturi matinale.
Tratarea crizei addisoniene : Criza addisoniana necesita interventia medicala de urgenta. Este
recomandat sa suni la 112, daca ai urmatoarele simptome:
● Deshidratare severa;
● Piele rece si pala;
● Transpiratie;
● Hiperventilatie;
● Ameteli;
● Varsaturi severe si diaree;
● Slabiciuni musculare severe;
● Dureri de cap;
● Slabiciune fizica profunda sau pierderea cunostintei.
In spital, vei primi multe lichide intravenos, precum si un amestec de sare si zahar, in special sodiu,
glucoza si dextroza, pentru a inlocui pierderile suferite. Pentru a compensa cortizolul, sunt realizate si injectii
cu hidrocortizon. Daca socul a fost provocat de o infectie, si aceasta va fi tratata.
Terapii complementare : acestea sunt recomandate alaturi de tratamentul medicamentos, pentru a
reduce din oboseala asociata bolii Addison. Cum simptomele bolii se aseamana intrucatva cu depresia, sunt
indicate activitati relaxante, precum meditatia, activitatea fizica usoara sau moderata, in functie de stilul de
viata, masajul etc.
Prevenirea bolii Addison consta mai mult in limitarea simptomelor si a intensitatii acestora, intrucat o
criza addisoniana poate fi declansata de expunerea la medii stresante. Prevenirea poate include tratarea
afectiunilor cronice care ar putea favoriza aparitia bolii Addison, precum si:
● Tratarea infectiilor fungice;
● Tinerea sub control a diabetului;
● Detectarea timpurie a cancerului, pentru a preveni raspandirea celulelor bolnave la nivelul glandelor
suprarenale;
● Tratarea infectiilor bacteriene, in special tuberculoza;
● Reducerea stresului si adoptarea unor activitati relaxante;
● Controlul regulat de specialitate, pentru a preveni complicatiile.