Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AEFANSYSBSMGver 1
AEFANSYSBSMGver 1
discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/275645424
CITATION READS
1 1,467
2 authors:
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
All content following this page was uploaded by Silviu Butnariu on 30 April 2015.
ANALIZA CU ELEMENTE
FINITE ÎN INGINERIA
MECANICÃ
Aplicatii
, practice în ANSYS
ANALIZA CU ELEMENTE
FINITE ÎN INGINERIA
MECANICÃ
2014
Dezvoltarea explozivă a performanţelor calculatoarelor personale în ultimii zeci de
ani a condus la conceperea şi realizarea unor programe performante care implică
noi posibilităţi de modelare, de analiză şi de sinteză a subansamblelor, a
elementelor şi/sau a organelor de maşină.
De regulă, aceste programe performante au la bază metode numerice, dintre care în
practica analizei fenomenelor fizice s-a consacrat Metoda Elementelor Finite
(MEF).
La ora actuală, MEF este cea mai utilizată metodă de simulare numerică
implementată pe calculator în inginerie, fiind integrată cu aplicaţii specifice
Computer Aided Design / Computer Aided Manufacturing (CAD/CAM).
Totodată, programele de analiză pe baza MEF folosesc interfeţe grafice atractive şi
utile în prelucrarea datelor de intrare sau interpretarea rezultatelor.
Prezenta lucrare se doreşte a fi un ghid practic de utilizare a programului ANSYS
Workbench, material didactic destinat studenţilor de la programele de studii de
Licenţă şi Master a Facultăţii de Mecanică din Universitatea Transilvania din
Braşov.
Autorii
Cuprins
Pag.
Partea I
Generalităţi despre ANSYS Workbench 7
I.1 Introducere 7
I.2 Generalităţi despre mediul ANSYS - Workbench 9
I.3 Generalităţi despre modulul Engineering Data 11
I.4 Modelarea grafică în modulul Geometry 12
I.4.1 Aspecte generale 12
I.4.2 Comenzi de desenare în modul Sketch 14
I.4.3 Comenzi de generare a entităţilor de tip solid 24
I.4.4 Comenzi de generare a secţiunilor transversale 28
I.5 Aspecte generale ale modulului Mechanical 31
I.6 Discretizarea 32
I.6.1 Setarea specificaţiilor de discretizare 32
I.6.2 Metode de discretizare 34
I.6.3 Setarea parametrilor de discretizare 36
I.6.4 Evaluarea calităţii discretizării 39
I.7 Constrângeri (restricţii) 40
I.8 Introducerea încărcărilor 42
I.9 Descrierea rezultatelor ca obiecte finale 45
Partea a II-a
Aplicaţii practice în ANSYS Workbench 49
AEF-A.1 Bară încastrată simplă 51
AEF-A.2 Bară încastrată cu racordare 57
AEF-A.3 Bară încastrată cu singularităţi 69
AEF-A.4 Inel rulment axisimetric 81
AEF-A.5 Arc diafragmă 89
AEF-A.6 Deformare plastică 103
AEF-A.7 Asamblare prin formă (pătrat) 115
AEF-A.8 Asamblări filetate 129
AEF-A.9 Asamblare cu strângere pe con 141
AEF-A.10 Optimizare 151
AEF-A.11 Arcuri comprimare 159
AEF-A.12 Arcuri torsiune 171
AEF-A.13 Elemente elastice nemetalice 183
AEF-A.14 Analiza static liniară a structurilor din bare 193
AEF-A.15 Moduri proprii de vibraţii ale structurilor din bare 205
AEF-A.16 Cric auto asamblat 217
Bibliografie 229
PARTEA I
I.1 Introducere
În general, activităţile de analiză a elementelor sau ansamblurilor mecanice ce utilizează Metoda Elementelor
Finite, cuprind trei faze principale (Fig. 1):
I Pre-procesarea - definirea modelului și factorii de mediu care se aplică acestuia (în mod tipic un model
cu elemente finite, dar sunt de asemenea folosite metode de fațetă, voxel și foi subțiri).
II Analiza (de obicei, efectuate pe calculatoarele ridicate powered).
III Post-procesarea rezultatelor (folosind instrumente performante de vizualizare).
Acest ciclu este iterat, adesea de mai multe ori, fie manual, fie cu ajutorul software-urilor dedicate.
Pre-procesarea presupune construirea unui model matematic al elementului ce urmează a fi analizat. Există câteva
moduri de a face această operaţie, dar cea mai comună metodă este preluarea unui model CAD şi împărţirea
acestuia în bucăţi mici, de formă regulată, procesul numindu-se discretizare. Fiecare parte se numește element,
("element finit") iar punctele aflate în colțurile elementelor sunt numite noduri.
Deoarece nu există nici o formulă matematică directă pentru a calcula tensiunile sau deformaţiile dintr-un corp
de o formă complexă (ex. arbore cotit), pentru a rezolva acest lucru se pot utiliza modele matematice simple ce
pot calcula aceste caracteristici în corpuri simple (ex. cub, piramidă) atunci când sunt aplicate anumite sarcini
asupra lor. Deci, premisa analizei pe baza Metodei Elementului Finit (MEF) este de a discretiza o formă
complexă, supusă unor solicitări, în elemente regulate pentru care pot fi calculate tensiunile interne şi
deformaţiile, de a le analiza, apoi de concatena toate aceste rezultate pentru a determina tensiunile şi deformaţiile
corpului iniţial.
Calitatea şi precizia rezultatelor depind, în mare măsură, de numărul de elemente finite folosite. Dar, odată cu
creşterea numărului de elemente, va creşte şi timpul de procesare a datelor. De aceea, se urmăreşte a se identifica
un echilibru între precizia rezultatelor şi timpii de procesare.
Pasul următor în analiza pe baza MEF este de a rezolva modelul matematic creat. Acesta conţine un sistem cu
număr foarte mare de ecuaţii matematice care va fi rezolvat de un modul al programului de analiză, numit Solver.
Aceste ecuaţii sunt bazate pe relaţia F=kx, unde F este forţa, k este constanta elastică iar x este deformaţia.
Solver-ul va rezolva simultan mii de ecuaţii de acest tip, calculând pe baza datelor introduse de utilizator
(geometrie, dimensiuni, materiale, restricţii, solicitări) şi va returna diverse tipuri de rezultate.
Post-procesarea reprezintă acea secţiune a analizei pe baza MEF care implică analiza şi interpretarea rezultatelor
obţinute de Solver. În acest moment, programele performante oferă rezultatele sub forme grafice sugestive,
animate, colorate, identificarea problemelor structurii analizate fiind un proces intuitiv şi facil.
7
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 1
În cele ce urmează, vor fi prezentate principalele elemente ale programului de analiză pe baza MEF – ANSYS
Workbench (http://www.ansys.com/). Toate aplicaţiile practice din această lucrare au fost realizate cu ajutorul
versiunii 15.0 a acestui software.
8
ANSYS Workbench
ANSYS - Workbench reprezintă platformă software care combină capaciztatea de rezolvare de bază cu o serie
de instrumente de management de produs, în vederea unei bune gestionări ale proiectelor și datelor. Această
platformă conţine trei structuri importante:
• Cadru de integrare - integrează tehnologii ANSYS existente / aplicații; permite integrarea rapidă a
aplicațiilor de terţă parte
• Cadru de aplicare - dezvoltare, interfața cu utilizatorul, aplicații, comenzi noi.
• Instrumente și servicii comune - gestionarea datelor native; gestionarea parametrilor de proiectare, a
unităților de măsură, a expresiilor matematice, a istoricului şi rapoartelor de activitate.
La pornirea Ansys Workbench apare fereastra din Fig. 2 în care se evidenţiază fereastra ce conţine
grupurile modulelor ce pot fi folosite pentru soluţionarea diverselor probleme de analiză a fenomenelor şi
proceselor din practică. Pentru aplicaţiile din această lucrare se vor prezenta aspecte privind folosirea unor module
din grupul .
Fig. 2
În fereastra se observă existenţa a cinci toolbox-uri, care pot fi deschise cu (click stânga):
, , , , şi .
Pentru începerea unei aplicaţii, se va deschide toolbox-ul şi se va alege tipul de analiză dorit
prin (click dublu). Această comandă va deschide în fereastra din dreapta, numită o casetă care
poate fi redenumită de utilizator şi care conţine o structură a operaţiilor ce urmează a fi desfăşurate (Fig. 3) şi cu
care se pot gestiona etapele analizei cu elemente finite.
9
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 3
Caseta de gestionare a analizei (v. Fig. 3) cuprinde 7 elemente: (1) tipul de analiză, (2) link către modulul de
descriere a materialelor, (3) link către modulul de modelare geometrică (Design Modeler) , (4…7) link-uri către
modulul Mechanical, ce conţine comenzi de discretizare, de introducere a constrângerilor şi solicitărilor, solver-
ul şi rezultatele.
Fig. 4
10
ANSYS Workbench
Totodată, caseta de gestionare a analizei poate fi utilizată pentru transferarea unor date existente, obţinute din
analize anterioare, către analize de alte tipuri demarate ulterior. De exemplu, în Fig. 4 este prezentată conexiunea
dintre două casete, prima fiind a unei analize statice (Static Structural) de la care au fost preluate geometria
piesei şi datele de material pentru a fi folosite în a doua aplicaţie, de flambaj (Linear Buckling). De remarcat este
faptul că unele tipuri de aplicaţii necesită realizarea în prealabil a altor tipuri de analize. În exemplul prezentat,
analiza la flambaj se va realiza doar după o analiză statică, soluţiile obinute în urma acesteia fiind date de intrare
la cea de flambaj.
În ferestrele de comandă a proiectelor precum şi în casetele de gestiune a analizelor, vor apărea unele simboluri
care identifică starea unei etape. Acestea sunt prezentate în Tab. 1.
Tab. 1 Simboluri de stare
Simbolul Semnificaţia
(up to date); (Interruped) Actualizarea datelor a fost realizată cu succes (nu există erori la calculele
interactive); actualizare întreruptă (calcule interactive întrerupte sau cu erori)
(update required); ; Actualizare necesară (datele etapei curente nu sunt actualizate şi nu se pot
genera rezultate)
(unfulfiled); (attention Neîndeplinire etape anterioare; problema este nedefinită, nu sunt asigurate
required); toate datele etapei curente
Modulul Engineering Data reprezintă o unealtă software pentru definirea, stocarea şi organizarea proprietăţilor
de material. Acesta poate utiliza date stocate în bibliotecile programului ANSYS Workbench şi, totodată, poate
salva proprietăţi ale unor materiale ce se pot utiliza în proiecte ulterioare (Fig. 5).
Fig. 5
În fereastra , modulul Engineering Data poate fi introdus ca parte a casetei de gestiune (v. Fig. 4)
sau ca fereastră individuală (Fig. 6), apelată direct din , tab-ul .
Fig. 6
11
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Modulul Engineering Data poate fi apelat cu ajutorul a două butoane de pe toolbar-ul programului ANSYS:
şi (Fig. 7). Primul dintre acestea (Filter) are rolul de a comuta
între modul de afişare a tuturor componentele materiale / proprietăţi sau doar a celor selectate. Al doilea buton
(Sources) gestionează afişarea datelor referitoare la materiale (tabele cu proprietăţile materialelor vizate).
Fig. 7
Tot cu ajutorul butonului (Sources) se pot introduce materiale noi în bibliotecile programului. Proprietăţi ale
altor materiale pot fi importate din programele Inventor, NX sau ProEngineer.
Schiţa (sketch) este o reprezentare grafică ajutătoare ce se generează într-un plan (definit preliminar) compusă
din puncte şi linii care stă la baza generării de entităţi de tip linie, suprafaţă şi/sau volum.
Pentru obţinerea unei schiţe se pot folosi următoarele grupe de instrumente (toolbox-uri): Draw, Modify,
Dimensions, Constraints, Setings (Fig. 8).
Sistemul de coordonate global vizualizat în partea dreapta jos a zonei grafice, are axele X, Y şi Z marcate cu
roşu (Red), verde (Green) şi respectiv albastru (Blue). Sistemele de coordonate locale asociate sunt marcate la
fel. Planele sistemului de coordonate global (XYPlane, ZXPlane, YZPlane) sunt definite implicit ca palne de
lucru în arborele obiectelor
12
ANSYS Workbench
Fig. 8
Principalele comenzi prezente pe toolbar-ul modulului Design Modeler sunt prezentate în continuare: în Tab. 2
comenzile clasice de salvare, selectare şi gestiune a operaţiilor iar în Tab. 3 comenzile de manipulare şi
vizualizare a modelului construit.
Tab. 2 Salvare, selectare
13
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 9
Generare plan
↵ ( )→ :… ↵ .
14
ANSYS Workbench
Generare schiţă
↵ ( )→ [se generează schiţa automat]
În Tab. 5 se prezintă modul de desenare a entităţilor simple (linii, puncte) în modulul Sketch.
Tab. 5 Succesiuni de desenare entităţi (linii şi puncte) în modulul Sketch
Linie dreaptă prin două puncte Linie dreaptă tangentă la două cercuri
↵ → [se marchează cu ↵ cele două puncte]. ↵ → [se selectează cu ↵ primul cerc]
→ [se selectează cu ↵ cel de-al doilea punct].
a. a.
Linie dreaptă tangentă la cerc Polilinie
↵ → [se selectează cu ↵ punctul de ↵ → [se selectează cu ↵ punctele poliliniei]
tangenţă (apare simbolul de coincidenţă T)] → [se → [după ultimul punct cu se selectează
marchează cel de-al doilea punct al dreptei] (contur deschis) sau (contur deschis)].
a. a. b.
15
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Linie drepunghiulară cu laturi neparalele cu axele Linie drepunghiulară cu laturi paralele cu axele
sistemului de coordonate sistemului de coordonate
↵ → [se activează/ dezactiveză ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵
cu ↵ opţiunea ( / ] → [se marchează opţiunea ( / ] → [se marchează primul colt
primul colt cu ↵, se marchează colţul vecin, se cu ↵, se deplasează poinetrul în colţul opus şi se
deplasează poinetrul în colţul opus şi se marchează ↵] marchează cu ↵] → [se ajustează racordarea prin
→ [se ajustează racordarea prin deplasarea ↵ (numai în deplasarea ↵ (numai în cazul când opţiunea
cazul când opţiunea este activată). este activată).
a. b. a. b.
Linie poligonală Linie ovală
↵ → [se introduce numărul de laturi (> 2) în ↵ → [se marchează primul centru cu ↵, se
caseta 3, 6 (ca exemplu)] → [se marchează şi deplasează poinetrul în celălalt centru şi se deplasează
poziţionează conturul]. şi marchează cu ↵ latura].
a. b. a.
a. b.
a. b.
16
ANSYS Workbench
a.
Punct de intersecţie
↵ → [se
a. b. marchează cu ↵ curbele (liniile) care se
intersectează].
c. d.
a. b.
Obs. Curbele spline flexibile îşi schimbă forma în urma aplicării unor constrângeri (de tangenţă în punctele finale)
şi modificării dimensiunilor cu funcţia din lista .
17
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. a. b.
a. b. c.
a. b. c.
Extindere linie la margine Deplasare linie
↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ ↵ → [se selectează cu ↵ punctul (linia) şi se
opţiunea ( / ]) → [se selectează cu ↵ deplasează în poziţia dorită după care se eliberează ↵].
partea care se va extinde].
a. b. c. a. b.
a. b. a. b.
Copiere entităţi (în clipboard) Plasare entităţi copiate cu fără modificări
↵ → [se selectează cu Ctrl+ ↵ liniile de
copiat] → [se activează cu meniul contextual] →
18
ANSYS Workbench
a. b.
Copiere şi plasare entităţi Editare linie spline
↵ → [se modifică unghiul de rotire în ↵ → [se selectează cu ↵ curba] → [se
caseta (ex. 90o) , şi/sau factorul de scalare în activează cu meniul contextual] → [se activează cu ↵
caseta ] → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile de una din opţiunile:, , ,
copiat] → [se activează cu meniul contextual] → , ,
[se activează cu ↵ una din opţiunile: , (ex.), ,
, ] → [se operează cu ↵ conform opţiunii
(ex.), , alese] → [se activează cu meniul contextual] →
] → [se selectează punctul
↵ .
de manipulare (se activează ↵ )] → [se deplasează
pointerul în punctul ţintă (apare simbolul de
coincidenţă P) şi plasează liniile selectate cu ↵]
a. b.
Duplicare,
a. b.
Obs. Această comandă este identică cu + .
Obs. Această comandă este identică cu +
.
Offset
↵ → [se selectează cu ↵ curba] → [se activează cu meniul
contextual] → ↵ → [se marchează cu ↵ curba
finală].
a. b.
19
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. a. b.
Cotare în direcţie verticală Cotare distanţe
↵ → [se selectează cu ↵ două entităţi (puncte, ↵ → [se selectează cu ↵ două entităţi
linii, axa orizontală) şi apare automat cota] → (puncte, un punct şi linie) şi apare automat cota] →
, : → [se introduce , : → [se introduce
valoarea cotei]. valoarea cotei].
a. b. a. b. c.
Cotare rază cerc (arc) Cotare diametru cerc
↵ → [se selectează cu ↵ → [se
↵ cercul sau arcul de cerc] → selectează cu ↵ cercul] →
, : , :
→ [se introduce valoarea razei]. → [se introduce
valoarea diametrului].
a. a.
Cotare unghi format de două linii Cotare semiautomată
↵ → [se selectează cu ↵ liniile şi apare automat cota] → ↵ → [apar toate cotele
.[dacă este cazul, se activează cu meniul contextual şi se automat fără spracotări pentru desenul din
selectează ↵ ]→ , : → zona grafică] (se introduc valorile în
[se introduce valoarea unghiului] . casetele din fereastra ).
20
ANSYS Workbench
a. b. a. b.
a. b.
a. b. c.
Animaţie Vizualizare cote
↵ → [se introduce numărul ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea ,
de cicluri în caseta , 5(ex.) ] → sau ambele (sunt posibile trei variante: / , / , / )].
[se selectează cu ↵ cota] → [se modifică
ciclic cota vizualizând tendinţa de
modificare la schimbarea valorii
acesteia].
a. b. c.
a. b. a. b.
21
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. a. b.
Transformare linii oarecare (dreaptă şi curbă) în linii Concatenare puncte sau punct şi linie
tangente
↵ → [se selectează cu ↵ două puncte sau
↵ → [se selectează cu ↵ liniile şi acestea un punct şi o linie] (acestea devin automat
devin automat tangente]. coincidente).
a. b. c.
a. b.
Transformare punct oarecare în punct median linie Transformare linii prin simetrie faţă de o axă
↵ → [se selectează cu ↵ linia şi punctul] ↵ → [se selectează cu ↵ axa de simetrie]
(se obţine automat punctul median). → [se selectează cu ↵ cele două linii].
a. b. a. b.
Transformare linii oarecare în linii paralele Transformare cercuri oarecare în cercuri concentrice
↵ → [se selectează cu ↵ cele două linii şi se ↵ → [se selectează cu ↵ cele două
obţine automat linii paralele]. cercuri şi se obţin automat cercuri concentrice].
a. b.
a. b.
22
ANSYS Workbench
Transformare cercuri oarecare în cercuri egale Transformare linii oarecare în linii cu lungimi egale
↵ [se selectează cu ↵ cele două cercuri ↵ → [se selectează cu ↵ cele două linii]
şi se obţin automat cercuri cu aceiaşi rază]. (comanda se execută automat).
a. b. a. b.
Transformare bazată pe distanţă egală Autoconstrângere
↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵
două entităţi (puncte şi/sau linii, )] → [se opţiunea , sau ambele (sunt posibile trei
selectează cu Ctrl+↵ alte două entităţi (puncte variante: / , / , / - implicită)].
şi/sau linii)] (comanda se execută automat). Obs. Opţiunile şi sunt setate implicit şi
presupun următoarele constrângeri (apar automat
simboluri asociate): C – cursorul coincident cu un punct al
unei linii, P – cursorul coincident cu un punct, T – cursorul
coincident cu un punct de tangenţă, - linie
perpendiculară, H – linie orizontală, V – linie verticală,
- linie paralelă, R – rază egală. Aceste constrângeri sunt
active în planul activ (modul activ) ) sau numai în
zona locală învecinată cursorului (modul activ).
a. b.
Comenzile de modificări ale entităţilor geometrice corespunzătoare toolbox-ului sunt detaliate în Tab.9.
a. b. c. d. e.
23
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
În modulul Design Modeler pot fi introduse entităţi de tip solid, folisind primitive 3D (Fig. 10).
Fig. 10
24
ANSYS Workbench
a. b. c. d. e. f.
g. h. i. j. k. l.
m. n. o. p. r. s.
Obs. Corpurile linie, suprafaţă, volum conţin următoarele entităţi: puncte şi muchie; puncte, linii (muchii) şi
suprafaţă; puncte (vârfuri), linii (muchii), suprafeţe şi volum.
Generare corpuri prin extrudare de rotaţie
↵ → , : , [se selectează cu ↵ schiţa] → ↵ ; ,
↵ → [se selectează cu ↵ axa de rotaţie (ex. OY)] → ↵ ; , [se selectează din listă ↵
,↵ (corpul se va uni cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va fi independent) ]; ↵ ,
[se selectează din listă ↵ , (fig. a,c), (fig. a,b), (fig. a,e) sau ];
, [se introduce valoarea unghiului , 120 (ex.)]; ↵ , [se selectează din listă ↵ ,
(se introduce grosimea peretelui interior/exterior / ,
fig. a,e) sau ↵ ]; , [se selectează din listă ↵ , ↵ (optimizarea forme pentru discretizare
avansată) sau ↵ ]. ↵ .
a. b. c. d. e.
Generare corpuri (suprafaţă, volum) prin extrudare după un contur
↵ → , ↵ : , [se selectează cu ↵ schiţa] → ↵ ;
,
25
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d. e.
Generare corpuri prin extrudare interprofile
↵ → ,↵ :↵ , [se selectează cu Ctrl+↵ cele două profile ↵
(fig. a) şi ↵ (fig. b)] → ↵ (fig. c); ↵ (fig. d).
a. b. c. d.
Generare corpuri prin extrudare suprafeţe (feţe)
↵ → ,↵ :↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵
(feţele care vor fi procesate, fig.a,b), ↵ (feţele care nu vor fi procesate, fig.a,d), ↵ (corpul
care se procesează) ]; ,↵ →↵ / (se activează filtrul de selecţie faţă/corp) → [se
selectează cu Ctrl+↵ feţele/corpul] → ↵ ;↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (direcţia
grosimii spre interior, fig. a,c), ↵ (direcţia grosimii spre exterior), ↵ (direcţia grosimii spre
interior-exterior, simetrie faţă de feţe); , [se introduce valoarea grosimii, 1,5 (ex. fig. a, b
(grosimea este zero se obţine suprafaţa), c, d)]. ↵ .
a. b. c. d.
Modificarea geometriilor solidelor sunt prezentate în Tab.11 iar comenzile de manipulare a solidelor în Tab. 12.
26
ANSYS Workbench
a. b. c. d. e.
Generare racordare muchii suprafaţă plană Generare teşitură feţe
↵ : , ↵ → ,↵ :
[se introduce valoarea razei, 1,5]; , ↵ → ↵ (se ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ ,↵
activează filtrul de selecţie a vârfului) → [se selectează cu
sau ↵ ]; , →↵ /
↵ vârful (fig. a)] → ↵ .↵ (fig. b).
(se activează filtrul de selecţie a
muchiei/feţei) → [se selectează cu ↵
muchiile(fig. a,e)/feţele] → ↵ ; [se introduc
valorile asociate teşiturii ,
şi , (ex. 3, 2)].
↵ .
a. b.
27
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d. e. f.
Operaţii cu corpuri
↵ → ,↵ :↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig.
a,b), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a, c), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a, d), (fig. a,e), ↵ ,↵
,
↵ ; →↵ (se activează filtrul de selecţie a corpului) → [se selectează cu Ctrl+↵ corpurile];
↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a,b) sau ↵ ]; [se selectează şi/sau se introduc datele
impuse de opţiunea selectată în ]. → ↵ .
a. b. c. d. e.
Generarea punctelor
↵ → ,↵ :
↵ [se selectează din listă ↵ , ↵ ,↵ ,↵ ,↵
, ↵ (fig. a: : /
/ ; ex. 5, 3, 0); ↵ .
În cazul modelării unui corp folosind elemente unidimensionale, este nevoie a se ataşa un profil transversal
segmentelor din geometria nou creată. Acest lucru se poate face folosind succesiunea de comenzi din Fig. 11 şi
Tab. 13.
Fig. 11
28
ANSYS Workbench
a. b. a. b.
a. b. c. a. b.
Generare linii prin divizarea muchiei Generare suprafaţă prin muchii
↵ → , ↵ : ↵ → ,
↵ / , ↵ → ↵ (se activează filtrul de ↵ : ↵ → ↵ (se activează
selecţie a muchiei) → [se selectează cu Ctrl+↵ filtrul de selecţie a muchiei) → [se selectează cu
muchiile] → ↵ , [se selectează din listă ↵ , Ctrl+↵ 4 muchii] → ↵ ; ↵ , [se
↵ , ↵ ,↵ ,↵ ] introduce valoarea grosimii, 0,(ex.)];
→ [se introduc valorile asociate opţiunii , ↵ .
ex. , 0,4, fig. a,b,c); →↵ .
a. b.
a. b. c.
29
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d.
Generare suprafaţă din schiţă Generare suprafaţe cu forme predefinite
↵ → , ↵ ↵ (fig. a), ↵ (fig. b), ↵ ,
: ↵
↵ , ↵ , ↵ , ↵ , ↵
→ [se selectează cu ↵ schiţa] →
, ↵ , ↵ , ↵
↵ , introduce valoarea
→ [se introduc valorile dimensiunilor asociate în
5]; ↵ . fereastra]; → ↵ .
a. b. a. b.
30
ANSYS Workbench
Modulul Mechanical (Fig. 11) poate fi apelat din caseta de gestiune a proiectului prin ↵↵
.
Fig. 12
Interfaţa grafică a acestui modul conţine trei ferestre principale (Fig. 13): fereastra de vizualizare grafică a
modelului, fereastra - conţine o structură arborescentă a proiectui, fereastra - conţine
caractersticile elementului selectat în fereastra şi o bară de meniuri. Fiecare dintre comenzile din bara de
meniuri vor fi detaliate în aplicaţiile din Partea a II-a a lucrării.
Fig. 13
31
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
I.6 Discretizarea
În Fig. 14 este prezentat modul de selectare a comenzilor de discretizare în modulul ANSYS Mechanical. În
vederea realizării discretizării unor structuri în ANSYS, se vor urmări etapele:
1. Setarea specificaţiilor globale de discretizare,
2. Setarea specificaţiilor de discretizare locale,
3. Generarea discretizării,
4. Verificarea calităţii discretizării.
Fig. 14
În Tab.14 sunt prezentate cele mai importante setări de discretizare a modelelor de analiză în modulul
Mechanical.
Tab. 14 Setări ale discretizării
Relevance permite setarea
dimensiunii elementului finit în
domeniul [-100, 100]
Controlul dimensiunilor şi
proprietăţilor elementelor finite:
unghiurile dintre normale pentru
elementele adiacente, numărul de
elemente angajate la salturile
dintre 2 entităţi geometrice,
gradarea intre dimensiunile
minime şi maxime de elemente
finite cu un factor impus.
Relevance center defineşte
automat trei niveluri ale
dimensiunii elementului finit;
Coarse (grosier), Medium (mediu),
Fine (fin) care pot fi ajustate cu
32
ANSYS Workbench
33
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 15
34
ANSYS Workbench
a. b. c. d.
35
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d.
Discretizare cu metoda MultiZone
→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → [se selectează cu ↵ corpul] → ↵ ;↵ →
[se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a,b)], ,↵ :
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a), ↵ sau ↵ (fig. b]); ↵ , [se selectează
din listă ↵ , ↵ (fig. a), ↵ (fig. b), ↵ , ↵ ]; ↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a, b), ↵ , ↵ ]; ↵ , [se selectează din listă
↵ , ↵ (fig. a,b), ↵ ]. → .
a. b. c. d.
a. b. c. d.
36
ANSYS Workbench
Sizing se utilizează pentru definirea dimensiunilor medii ale elementelor finite locale cu patru opţiuni: Element
Size – lungimea medie a laturii elemetului finit la nivel de muchii, suprafeţe şi corpuri; Number of Divisions -
numărul de elemente finite pe o muchie; Body Influence – dimensiunea medie a EF într-un corp (volum); Sphere
Influence – dimensiunea medie a EF într-o zonă cu frontiera sferică (Tab. 16).
a. b. c. d.
37
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
→↵ →↵ → , :↵ →↵ (se
activează filtrul de selecţie a volumelor) → [se selectează cu Ctrl + ↵ cele două corpuri] → ↵ ;
:↵ ,↵ , → ↵ (se activează filtrul de selecţie a suprafeţelor) → [se selectează
cu Ctrl + ↵ cele două suprafeţe ale contactului] → ↵ ; ↵ , [se indexează cu ↵
numărul de layere, 10 (ex. fig. e)].
a. b. c.
d. e.
38
ANSYS Workbench
a. b. c.
a. b.
c. d. e. f.
39
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 16
În cele ce urmează (Tab.21), sunt prezentate principalele constrângeri utilizate la modelele de analiză în ANSYS
Workbench.
Tab. 21 Constrângeri
Generarea costrângerii de tip încastrare (anulare a Generarea constrângerii de tip deplasare
gradelor de mobilitate – 3 translaţii şi 3 rotaţii)
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ → , :
↵ → , : ↵ → ↵ / / (se activează filtrul de
↵ → ↵ / / (se activează filtrul de selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu
selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu ↵ vârful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵ .
↵ vârful/muchia/faţa (fig. a)], → ↵ .
:↵ , [se selectează din listă cu ↵
, ↵ (fig. a) sau ↵ ]; /
/ ,↵ , [se selectează
din listă ↵ , ↵ ,↵ ,↵ (fig.
a), ↵ sau ↵ ], [se introduc valorile
componentelor deplasării (pentru opţiunea
) , 0/-3/0 (ex.), fig. a];
40
ANSYS Workbench
Obs. Se aplică pe una sau mai multe suprafeţe şi preia Obs. Suprimă deplasările după direcţiile radială,
forţe normale tangenţială sau axială ale punctelor suprafeţelor
cilindrice selectate.
Constrângeri de tip reazem elastic Constrângeri de tip rotire blocată (Fixed Roattion)
Obs. simulează deplasarea punctelor unei muchii sau Se aplică pe vârfuri, muchii sau feţe ale corpurilor de
feţe respectând parametrii (rigiditatea) unei tip suprafaţă şi blocheză rotirile în raport cu axele
caracteristici elastice impusă. unui sistem de coordonate
Constrângeri de tip reazem simplu (Simply Supported)
Se aplică în vârfuri sau pe suprafeţe ale corpurilor 3D
unidimensionale sau bidimensionale şi împiedică
deplasarea permiţând doar rotirea în jurul muchiei;
introduce singularităţi ale tensiunilor
41
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
În cele ce urmează, sunt prezentate cele mai importante tipuri de încărcări (Tab. 22).
Tab. 22 Încărcări
Generare încărcare cu presiune (pe suprafaţă) Generare încărcare forţă în punct, pe linie sau
suprafaţă
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ → , : ↵
→↵ ↵
(se activează filtrul de selecţie a → , : ↵ →
↵ / /
faţa) → [se selectează cu ↵ faţa (fig. a) sau cu Ctrl+↵ (se activează filtrul de selecţie a
feţele] , → ↵ ; : ↵ vârfului/muchiei/feţei) →
, [se [se selectează cu ↵
selectează din listă cu ↵ , ↵ vărful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵
(fig. a), ↵ ; :↵
sau ↵ ]; ↵ , , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ sau
↵ (fig. a); / /
↵ , [se selectează din listă ↵ ,
, [se selectează din listă ↵ , ↵
↵ , ↵ , ↵ (fig. a), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a), ↵ sau ↵
sau ↵ ] → [se introduce valoarea (pentru ] ↵ , [se introduce valorile
opţiunea ) , 80 (ex.), fig. a]. (pentru opţiunea ) , 300/+500/700 (ex.), fig.
a];
42
ANSYS Workbench
43
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
44
ANSYS Workbench
În funcţie de tipul analizei realizate, pot fi selectate diverse tipuri de rezultate care să fie calculate şi apoi afişate.
În sunt prezentate toate tipurile de rezultate puse la dispoziţia utilizatorului de mediul de analiză ANSYS
Workbench.
Fig. 17
45
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d.
e. f. g. h.
i. j. k.
46
ANSYS Workbench
a. b. c.
Vizualizare rezultate de tip reacţiune (în constrângere)
↵ → ↵ → ↵ (fig. a)/ (fig. b) →
(fig. a)/ (fig. b), ↵ , ↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ (fig. a) sau altă constrângere activă) sau ↵ ], [se vor citi
rezultatele în casetele, ↵ , , (rezultatele sunt
vizualizate automat tabelar şi grafic)].
a. b.
Vizualizarea energiei
↵ →↵ → ↵ → : [se vor citi rezultatele, energia
cinetică şi cea de deformare) în casetele, ↵ , ,
(rezultatele sunt vizualizate automat tabelar şi grafic)].
Viizualizare parametri în zone de contact (cilindru-plan)
↵ →↵ (fig.a).
↵ →↵ →↵ .
↵ → ↵ ↵ (fig.b)/ (fig.c)/ (fig.d)/
(fig.e)/ (fig.f)/ (fig.e)
47
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c.
d. e. f.
Modul de vizualizare, detaliile, discretizarea, scara de vizualizarea, tipul imaginii, animaţiilor, pot fi selectate cu
ajutorul comenzilor din Fig. 18.
Fig. 18
48
PARTEA A II-A
49
50
Aplicaţia AEF-A.1
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În multe situaţii de instruire în vederea rezolvării de probleme de AEF, mai ales, ca începător sau la iniţierea
în vederea folosirii unei noi platforme de AEF, se recomandă rezolvarea unor probleme simple care se reduc
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute.
Obiectivul principal al acestei aplicaţii presupune dezvoltarea unei AEF pentru o structură de tip bară plană
încastrată şi compararea rezultatelor cu cele clasice analitice.
A.2 Descrierea aplicaţiei
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul
2 prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F,
dezvoltată de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
51
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
= 20 mm. În urma analizei structurii pornind de la faptul că elementul 1 are grosime constantă redusă şi
încărcarea cu forţa, F = 1000 N, se produce uniform pe lăţime, se evidenţiază încadrarea problemei în starea
plană de tensiuni (tensiunile sunt invariabile pe grosime).
B. MODELUL DE AEF
52
Bară încastrată simplă
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei
→↵ → ↵ → ,
: → ↵ ,
↵ →↵ ; , [se introduce valoarea
grosimii, 10] → ↵ . → ↵
(mascare schiţă). ↵ (vizualizare axonometrică).
↵ → ↵ → ,
: , [se introduce denumirea, Suprafaţă
bară]
C.3.4 Salvarea modelului geometric
→↵ ( )→ ↵ ( ).
53
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
54
Bară încastrată simplă
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
55
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic urmărind,
pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS
Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor cu unele cvasiexacte obţinute prin
modele analitice clasice.
Acest proces se recomandă să fie repetat şi pentru alte situaţii practice în vederea dobândirii de experienţă în
elaborarea modelor de analiză precum şi în evaluarea rezultatelor.
Modelul de AEF elaborat în această lucrare este ineficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare
oferite de platforma ANSYS deoarece nu ia în considerare zona de racordare din încastrare precum şi
singularitatea asociată forţei concentrare din cauza discretizării grosiere cu elemente finite liniare. Aceste
aspecte sunt luate în considerare şi studiate în aplicaţia AEF-A.2.
56
Aplicaţia AEF-A.2
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În multe situaţii de instruire în vederea rezolvării de probleme de AEF, mai ales, ca începător sau la iniţierea
în vederea folosirii unei noi platforme de AEF, se recomandă rezolvarea unor probleme simple care se reduc
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute dar şi prin evidenţierea situaţiilor extreme nerecomandate (de
ex. singularităţi) în aplicaţiile practice curente.
Obiectivul principal al acestei aplicaţii presupune dezvoltarea unei AEF pentru o structură de tip bară plană
încastrată pe un contur, compararea rezultatelor cu cele clasice analitice şi evidenţierea efectelor
singularităţilor implicate de cazurile teoretice de concentrare a tensiunilor în zonele de racordare cu raze
nule şi în zonele de acţiune a forţelor concentrate pe suprafeţe reduse la un punct sau o linie.
A.2 Descrierea aplicaţiei
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul
2 prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F,
dezvoltată de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
57
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
B. MODELUL DE AEF
58
Bară încastrată cu racordare
a. b. c.
d. e.
59
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
60
Bară încastrată cu racordare
, (se activează filtrul de selecţie linie)
[se selectează cu Ctrl+ muchiile de încastrare]
.
61
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
a. b.
62
Bară încastrată cu racordare
a. b.
a. b.
a.
b.
E.3.2 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 2
(fig. a, pentru cazul I; fig. b, pentru cazul II);
63
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a.
b.
a.
b.
E.4.2 Vizualizarea câmpului erorii structurale după Linia 2
(fig. a, pentru cazul I; fig. b, pentru cazul II);
a.
b.
64
Bară încastrată cu racordare
F. ANALIZA REZULTATELOR
Deplasarea totală
elementului finit
elemente finite
Codul analizei
Dimensiuna
Numărul de
Numărul de
maximă
nodurii
(Linia 1) (Linia 2)
Tensiunea Eroarea Tensiunea Eroarea
echivalentă structurală echivalentă structurală
Elemente finit triunghiular liniar (fără noduri intermediare pe laturi, EL3L)
I 4 194 284 1,447 527,48 2,619 53,26 0,105
II 2 422 664 1,74 495,54 0,758 96,451 0,098
III 1 1186 2034 1,958 500,08 0,606 176,53 0,087
IV 0,5 4210 774,6 2,026 628,65 0,081 302,03 0,052
Elemente finit triunghiular neliniar (prabolic, cu noduri intermediare pe laturi, EL3N)
V 4 671 284 2,011 633,91 0,0395 153,05 0,2951
VI 2 1607 664 2,024 629,91 0,0576 285,81 0,2233
VII 1 4405 2034 2,019 638,78 0,0437 537,15 0,1845
VIII 0,5 16165 7746 2,017 643,27 0,0013 1018 0,1695
Elemente finit patrulater liniar (fără noduri intermediare pe laturi, EL4L)
IX 4 230 179 2,054 591,14 0,1606 82,315 0,06
X 2 605 516 2,06 610,75 0,1383 152,96 0,057
XI 1 2169 2001 2,064 645,58 0,0485 291,52 0,055
XII 0,5 8382 8050 2,068 658,97 0,0059 525,04 0,047
Elemente finit patrulater neliniar (prabolic, cu noduri intermediare pe laturi, EL4N)
XIII 4 631 176 2,0366 600,91 0,14 145,61 0,6
XIV 2 1739 520 2,0383 624,74 0,125 275,72 0,4737
XV 1 6340 2001 2,036 644,81 0,0129 551,91 0,4225
XVI 0,5 24781 8038 2,036 646,81 0,0026 1111,14 0,356
a. b.
65
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
c. d.
În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) şi a folosirii relaţiilor de
calcul clasice (aplicaţia ……….. subcap. F.1) obţinute în condiţiile ipotezelor rezistenţei materialelor se
evidenţiază următoarele:
- Deplasarea totală maximă pentru cazul elementului finit triunghiular liniar cu dimensiuni mari (4, 1 mm)
are valori (1,447 şi respectiv 1,74 mm conform liniilor I şi II din tab. a şi subcap. E.1, fig. a) cu abateri
mari (-27,65%; -13%) faţă de valoarea (2 mm) obţinută din modelul teoretic analitic (aplicaţia ……….
subcap. F.1).
- Tensiunea echivalentă maximă în zona de racordare cu concentrator de tensiune (vizualizată după o linie
transversală în zona de racordare) pentru elementul finit triunghiular liniar (EF3l) cu dimensiuni mari (4,
2, 1 mm) are valori (527,48; 495,54 şi respectiv 500,08 MPa conform liniilor I, II şi III din tabel,
graficului din fig. a şi subcap. E.3.1, fig. a) cu abateri mari (-18,84%; -28,37%; -23,06%) faţă de valoarea
tensiunii echivalente maxime de convergenţă (aprox. 650 MPa, fig. a); în cazul celorlalte analize (cazurile
I şi II) – cu dimensiuni mari (4, 2 mm) se observă în fig. a abateri mult mai reduse (< 9%) ale valorilor
tensiunii echivalente maxime raportat la valoarea tensiunii echivalente maximă de convergenţă (aprox.
650 MPa, fig. a).
- Tensiunea echivalentă maximă în zona de cap a barei (vizualizată după linia de acţiune a forţei) are valori
mici (< 300MPa, fig. b), pentru dimensiuni mari (4, 2 mm) ale elementelor finite, şi are valori mult mărite
(>300MPa, fig. b); valoarea tensiunii echivalente creşte exponenţial (fig. b) cu mărirea fineţei de
discretizare (dimensiuni ale EF < 0,5 mm) fapt ce evidenţiază efectul de singularitate a tensiunii
consecinţă a încărcării cu forţă concentrată - situaţie teoretică în care rezultă valori mult mărite ale
tensiunii în jurul punctului de acţiune a forţei (tensiunile din această zonă nu se iau în considerare la
proiectare).
66
Bară încastrată cu racordare
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic didactic
urmărind, pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în
ANSYS Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor obţinute în urma AEF cu diferite
forme şi dimensiuni de elemente finite.
Modelul de AEF adoptat conduce la abateri grosiere de la soluţia cvsiexactă pentru elementul finit
triunghiular liniar spre deosebire de modelul cu element finit patrulater care evidențiază o convergenţă cu
abateri mult reduse.
Analiza rezultatelor, în special, a tensiunilor, pentru discretizări cu fineţe mărită, evidenţiază că în zona cu
singularitate a tensiunii (punctul de aplicaţie a forţei concentrate), deşi eroarea structurală scade la valori
admisibile ce ar evidenţia o precizie bună, valorile tensiunilor nu converg către valoarea cvsiexactă, ci cresc
neasimptotic (valori care nu au corespondent în realitate).
Modelul de AEF studiat în această lucrare este eficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare
oferite de platforma ANSYS, cu precădere, pentru elementul finit patrulater care asigură convergenţă bună în
zona cu racordare (concentrator de tensiune, caz real) şi conduce la erori mărite, neconvergenţă ale soluţiei
pentru zona de acţiune a forţei este concentrată într-un punct (caz teoretic), caz nerecomandat în practica de
proiectare ce se poate evită prin considerarea forţei distribuită pe o linie situaţie mult apropiată de realitate.
67
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
68
Aplicaţia AEF-A.3
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În multe situaţii de instruire în vederea rezolvării de probleme de AEF, mai ales, ca începător sau la iniţierea
în vederea folosirii unei noi platforme de AEF, se recomandă rezolvarea unor probleme simple care se reduc
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute dar şi prin evidenţierea situaţiilor extreme nerecomandate (de
ex. singularităţi) în aplicaţiile practice curente.
Obiectivul principal al acestei aplicaţii presupune dezvoltarea unei AEF pentru o structură de tip bară plană
încastrată pe un contur, compararea rezultatelor cu cele clasice analitice şi evidenţierea efectelor
singularităţilor implicate de cazurile teoretice de concentrare a tensiunilor în zonele de racordare cu raze nule
şi în zonele de acţiune a forţelor concentrate pe suprafeţe reduse la un punct sau o linie.
A.2 Descrierea aplicaţiei
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul 2
prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F, dezvoltată
de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
69
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
B. MODELUL DE AEF
70
Bară încastrată cu singularitîţi
a. b c.
d. e.
71
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c. d.
Obs. Se va continua începând cu etapa C.4.5
a. b. c.
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
74
Bară încastrată cu singularitîţi
Cazul I
Cazul II
Cazul I
Cazul II
75
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c.
Cazul I
Cazul II
d. e.
Cazul I
Cazul II
76
Bară încastrată cu singularitîţi
Cazul I
Cazul II
Cazul I
Cazul II
F. ANALIZA REZULTATELOR
77
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
78
Bară încastrată cu singularitîţi
a. b.
În punctul de colţ cu singularitate a tensiunii normale valorile acesteia cresc cu creşterea numărului de noduri
(nu există o asimptotă spre care să tindă). Eroarea structurală scade odată cu creşterea fineţei de discretizare
dar la valori mărite ale nodurilor are valori reduse şi rămâne cvasiconstantă şi valorile tensiunii normale cresc
neasimptotic, fapt ce demonstrează neconvergenţa procesului în zona de colţ cu singularitate (fig. a, c). Aceaşi
situaţie specifică singularităţii tensiunii se observă şi în zona punctului de aplicaţie a forţei concentrate (fig. c)
c.
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic didactic
urmărind, pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în
ANSYS Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor cu unele cvasiexacte obţinute prin
modele analitice clasice. Modelul de AEF adoptat are abateri grosiere de la modelul real (racordare cu rază
nulă şi încărcare cu forţă concentrată). Analiza rezultatelor, în special a tensiunilor, pentru discretizări cu fineţe
mărită, evidenţiază că în zonele cu singularităţi, deşi eroarea structurală scade la valori admisibile (precizie
mărită), valorile tensiunilor nu converg către valoarea exactă, ci cresc neasimptotic. Modelul de AEF studiat
în această lucrare este ineficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare oferite de platforma ANSYS
deoarece zona de racordare din încastrare este cu rază nulă (caz teoretic) şi forţa este concentrată într-un punct
(de asemenea, caz teoretic). Aceste aspecte sunt evitate în aplicaţia AEF-A.2.
79
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
80
Aplicaţia AEF-A.4
Inel rulment
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Model geometric plan, Starea axial-simetrică de tensiuni, Material liniar, Model
geometric 2D (plan), Element finit 2D, Element finit neliniar (parabolic), Simetrie axială, Simetrie radială,
Rediscretizare, Element de maşină, Inel de rulment
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1. Introducere
Studiul elementelor sistemelor mecanice cu o axă de simetrie comună pentru domeniul
geometric, caracteristicile de material, încărcare şi condiţii limită se poate realiza cu ajutorul
modelelor axial-simetrice. Structurile acestora, din punct de vedere geometric, se reduc la modele
geometrice plane asociate semisecţiunilor axiale care, din punct de vedere fizic, sintetizează stările
spaţiale de tensiuni şi de deformaţii raportate la un sistem de coordonate cilindric cu axa cotelor
identică cu axa de simetrie. Cazurile de aplicare în practică a analizei cu elemente finite axial-
simetrice sunt multiple, remarcându-se cu frecvenţă mărită problemele cu structuri omogene de
revoluţie în raport cu o axă, încărcate uniform distribuit circumferenţial. Astfel, analiza structurilor
elementelor tridimensionale ale maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor, care respectă condiţiile precizate
mai sus, se realizează prin intermediul unui model plan cu un număr de grade de libertate mult
micşorat faţă de modelul tridimensional.
A.2. Descrierea aplicaţiei
În figura alăturată se prezintă subansamblul rulmentului
radial cu bile din componenţa unui sistem de lăgăruire al unui
arbore al unui reductor de turaţie. În vederea obţinerii
cerinţelor funcţionale optime (centrare bună, fixarea inelului
pe arbore/carcasă) inelele rulmentului sunt asamblate presat
pe tronsonul de cap al arborelui şi în alezajul carcasei. Ca
urmare a asamblărilor presate (cu strângere proprie), ţinând
cont că arborele şi carcasa au rigidităţi radiale mult mărite
decât ale inelelor, apar deplasări radiale ale punctelor căilor
de rulare în sensul micşorării jocului din rulment. Astfel, în
condiţiile unor strângeri mărite se poate ajunge în urma
montajului la anularea jocului din rulment şi, deci, la
funcţionarea necorespunzătoare, cu frecări mari, care conduc
la supraîncălzirea şi micşorarea duratei de viaţă a rulmentului.
Din analiza ajustajelor inel interior/arbore şi inel
exterior/carcasă rezultă strângeri mărite în asamblările presate
de la interior.
81
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
82
Inel rulment
În plus, structura de analizat se consideră că se roteşte în jurul axei Y cu viteza unghiulară ω = πn/30 =
418,88 rad/s.
a. b. c.
83
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Cotare
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (punct, linii, axă)
şi apare automat cota (fig. a)] → , : → [se introduce valoarea cotei (fig. a)].
↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (linii) şi apare automat cota (fig. a)] → ,
: → [se introduce valoarea cotei (fig.a)]. ↵ → [se selectează cu ↵ arcul de cerc şi
apare automat cota (fig. a)] → , : → [se introduce valoarea razei (fig.a)].
Generare racordare
↵ →↵ → [se introduce în caseta valoarea razei, 1] → [se selectează cu ↵ liniile care se
racordează (fig.b)].
Generare teşitură
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea lungimii, 1] → [se selectează cu ↵ liniile
care se unesc prin teşitură (fig.b)].
a. b.
C.3.3 Generarea suprafaţei
:↵ →↵ → ,
: → : ,
↵ →↵ .↵ .
:↵ →↵ → ,
: , [se introduce denumirea, Suprafaţă radială].
C.3.4 Salvarea modelului geometric
:↵ (Save Project) → ↵ (Close).
a. b.
a. b.
85
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
a. b. c.
E.3. Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente
, : ↵ → ↵ ; ↵ → ↵
(vizualizarea modelului nedeformat, fig. a); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea maximă); ↵ (marcarea
nodului cu deplasarea minimă); (vizualizare axonometrică, fig. c).
a. b. c.
86
Inel rulment
.
a. b. c.
a. b. c.
a. b. c.
87
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
F. ANALIZA REZULTATELOR
În urma analizei rezultatelor obţinute (subcap. E) ca urmare a modelării şi rezolvării se evidenţiază
următoarele:
- Deplasarea radială (în direcţia axei X) în zona ajustajului inelului cu arborele are valoarea impusă 0,02
mm (subcap. E.2).
- Deplasarea radială la nivelul căii de rulare cu valoarea 0,0184 mm conduce la micşorarea jocului din
rulment (subcap. E.2,b); se va urmări ca această deplasare să fie mai mică decât jocul radial al
rulmentului.
- Tensiunea echivalentă (von Mises), utilă pentru proiectarea ajustajului arbore-rulment, are valori mărite la
interior cu maximul 445,09 MPa în zonele de început a racordărilor de la interior (subcap. E.3).
- Tensiunea radială (în direcţia axei X) este de compresiune cu valoarea maximă -331,45 MPa, de
asemenea, în zonele de început a racordărilor de la interior (subcap. E.4).
- Tensiunea axială (în direcţia axei X) are valoarea maximă -162,56 MPa, de asemenea, în zonele de
început a racordărilor de la interior (subcap. E.5).
- Tensiunea circumferențială (în direcţia axei Z) are valoarea maximă 338,68 MPa de asemenea, în zonele
de început a racordărilor de la interior (subcap. E.6).
- Reacţiunea care apare în zona alezajului ca urmare a deplasării radiale impuse are component radială
mult mărită (48197 N), componenta axială mult redusă (22,627 N) şi componenta circumferenşială nulă.
G. CONCLUZII
Urmărind câmpurile deplasărilor şi valorile maxime ale acestora se observă influenţa mărită a deplasărilor
radiale asupra deplasărilor punctelor de pe calea de rulare.
Convenţional, se defineşte rigiditatea radială a inelului rulmentului ca fiind raportul dintre forţa radială de
reacţiune şi deplasarea radială impusă,
F
kr = r ()
ur
care după evaluare cu valorile din modelul de mai sus devine k r = 2409850 N/mm. Ţinând cont de
comportarea liniară a structurii şi de raportul dintre deplasarea radială a punctelor din zona alezajului şi cea a
punctelor de pe calea de rulare, a= u r /u c = 0,02/0,0184 = 1,09 se poate calcula în funcţie de jocul radial
minim strângerea efectivă din ajustajul arbore-alezaj inel interior.
Forţa de montare/demontare, considerând coieficientul de frecare µ = 0,2 se poate calcula cu relaţia,
F m/d = µF f = 0,2 . 48197 = 9639,4 N.
Preisunea pe suprafaţa de contact se determină cu relaţia p =F/πD(b-2r) = 48197/π 25 13 = 47,2 MPa
88
Aplicaţia AEF-A.5
Arc diafragmă
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea de tensiuni de membrană groasă, Material liniar, Model geometric 2D
(membrană), Element finit 2D, Element finit neliniar (parabolic), Simetrie axială ciclică, Simetrie axială a
încărcării, Sistem de coordonate cilindric, Element de maşină, Arc diafragmă
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1. Introducere
Ambreiajul automobilului este un cuplaj mecanic intermitent normal cuplat cu funcţia principală de decuplare-
cuplare a transmisiei automobilului în cazul schimbării vitezelor sau frânărilor sub sarcină. În plus, pentru o
funcţionare optimă se impun şi funcţii secundare: decuplare şi cuplare lină, fără şocuri şi vibraţii; acţionare
simplă şi uşoară, bună transmitere a căldurii spre exterior; construcţie simplă şi tehnologică; inerţii reduse ale
părţilor antrenate, funcţionare sigură şi de lungă durată.
b.
a.
c.
89
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
d. e.
Ambreiajele mecanice având la bază transmiterea momentului de torsiune prin frecare implică un subansamblu
de apăsare comandat care, cu precădere, în cazul dimensiunilor reduse are în componenţă un arc diafragmă
care pe lângă generarea forţei de apăsare (necesară transmiterii sarcinii) are şi rol funcţional de comandă.
un model 2D. Pe de altă parte, structura arcului fiind circulară simetrică ciclic se adoptă pentru analiză doar
un segment unghiular (10o). Astfel, fără a se pierde mult din acurateţe, problema de rezolvat se încadrează în
starea de tensiuni de tip membrană şi se adoptă un simplificat model posibil, care presupune:
• forma geometrică simplă,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (rezemare simplă),
• comportare neliniară geometric cu încărcări cu deplasări impuse mari,
• comportare liniară a materialului.
a.
91
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
b.
92
Arc diafragmă
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei de referinţă
:↵ ↵ ;↵ →
↵ → : →↵ →
↵ → [se selectează cu ↵ axa OY] → ↵ →
↵ ;↵ ; :↵ ; :↵
(vizualizarea sistemului de coordonate ataşat
modelului geometric).
a. b.
Cotare schiţă
:↵ →↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (punct, linii, axă)
şi apare automat cota] → , : → [se introduce valoarea cotei (fig. c)];
↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (linii) şi apare automat cota] → , :
→ [se introduce valoarea cotei (fig. c)].
c.
Ştergere linii
: →↵ → ↵ → [se şterg prin selectare cu ↵ linii care nu aparţin conturului
decupajului, fig. d].
d.
Generare racordări
, :→↵ → [se introduce în caseta valoarea razei, 2/6] → [ se
selectează cu ↵ punctul de intersecţie al celor două linii racordate şi apare automat linia de racordare] (se
repetă succesiunea de 3 ori pentru racordările cu raza de 2 mm şi odată pentru racordarea cu raza de 6 mm,
fig. e).
e.
94
Arc diafragmă
a. b.
C.3.8 Salvarea modelui geometric
:↵ ( )→↵ (Close Design Modeler).
95
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
96
Arc diafragmă
c. d. e.
Cazul II (modelul de decuplare)
Generarea constrângerilor cu deplasări axiale impuse (în zona de contact cu rulmentul de presiune (fig. f)
↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu ↵ a liniei de
contact cu rulmentul de presiune, fig. f]; : :
↵ →↵ →↵ , : ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵
], ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]→ : [se va introduce în coloana
valorile 0, -1, -2, …, -28] (fig. g).
Obs. Pentru acest caz rămân active
constrângerile axiale impuse în
cazul I şi se dezactivează ( :
→ ↵ )
constrângerile cu deplasări nule în
direcţie axială din zona de rezemare
pe placa de presiune.
f. g.
C.4.4 Modelarea încărcărilor
Obs. Deoarece analiza cu elemente finite din această lucrare este de tip funcţional (se cunosc stările deformate
în funcţionare) şi nu se cunosc forţele de încărcare se poate considera că deplasările impuse ca şi constrângeri
(v. subcap. de mai sus) sunt încărcări exterioare cu valori ale forţelor necunoscute, care urmează să fie
determinate ca rezultate ale acestei analize.
97
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
Cazul I
Cazul II
a. b.
Cazul I
Cazul II
a. b.
Cazul I
Cazul II
a. b.
99
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Cazul I
Cazul II
a. b.
a. b. c.
Cazul II
a. b.
c. d.
100
Arc diafragmă
Cazul I Cazul II
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element elastic neliniar de tip diafragmă cu deplasări mari
impuse.
Modelul de AEF adoptat are două stări funcţionale suprapuse – montajul şi decuplarea cu comportări
cvasiliniară şi, respectiv, neliniară – şi evidenţiază că în zona de acţiune (deplasare impusă) a rulmentului de
presiune valori mărite ale erorii structurale (singularitate de tensiune).
Ca urmare a rezolvării modelului neliniar cu elemente finite adoptând metoda convergenței forţei s-au obţinut
rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, forţe) fiind utile pentru
proiectarea elementului elastic diafragmă precum şi a elementelor învecinate acestuia în cadrul subansamblului
ambreiajului.
102
Aplicaţia AEF-A.6
Deformare plastică
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea spaţială de tensiuni, Material neliniar, Model geometric 3D, Element finit
3D, Element finit neliniar (parabolic), Sistem de coordonate cilindric, Contact mecanic fără frecare, Eroare
structurală, Deformare plastică Subansamblu de procesare
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1. Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul procedeelor de deformaţii plastice la rece a tablelor groase
care presupun luarea în considerare a parametrilor de material care descriu comportarea neliniară cu
deformaţii remanente.
A.2. Descrierea aplicaţiei
Îndoirea la rece a platbandei (semifabricatului) în vederea obţinerii piesei de tip colţar la 90o cu aripi inegale
implică folosirea unui dispozitiv matriţă-poanson care presupune fixarea unei aripi şi deformarea plastică a
celeilalte aripi prin intermediul poansonului care o apasă pe matriţa fixă. După îndepărtarea poansonului
piesa rămâne în stare deformată. Materialul platbandei este un oţel moale (ductil) care implică capacitate
mărită de deformare plastică în interacţiune cu piesele active ale dispozitivului care sunt din oţel durificat ce
nu se deformează plastic.
103
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
105
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
C.3.3 Generarea solidelor (Semifabricat, Matriţă)
Generarea solidului Semifabricat
:↵ →↵ ;↵ (vizualizare izometrică); ↵ (mascare schiţe);
↵ → : , → ↵ ; → [se introduce
valoarea 105,7]; ↵ (fig. a).
↵ → , , → [se modifică denumirea implicită Solid în Semifabricat].
Generarea solidului Matriţă
↵ →↵ ;
↵ → : , → ↵ ; → [se introduce
valoarea 50]; → [se selectează din lista cu ↵ ] (se va genera un solid separat de cel
anterior) ; ↵ (fig. b).
↵ → , , → [se modifică denumirea implicită Solid în Matriţă].
Generarea racordării solidului Matriţă
→↵ (se ascunde solidul Semifabricat) ; : ↵ →↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia care se va rotuji] ;
↵ →↵ ; , , → [se introduce valoarea 10];
→ ↵ ;↵ (fig. c).
→↵ (vizualizare solid Semifabricat).
a. b. c.
106
Deformare plastică
a. b. c.
C4.3 Setarea parametrilor de discretizare, discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
Setarea parametrilor de discretizare locală în zonele de contact
, : →↵ →↵ ; →↵ → ↵ → [se selectează
cu ↵ faţa inferioară a entităţii Semifabricat]; ↵ → :↵ →
↵ ; →↵ →↵ , [se introduce valoarea, 5].
→↵ →↵ ; →↵ → →↵
107
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c.
C.6. Modelarea încărcărilor
Obs. Având în vedere că forţa de apăsare este necunoscută, se poate considera că deplasarea impusă acestuia
ca şi constrângere (v. subcap. de mai sus) este o încărcare exterioară cu valoare necunoscută care urmează să
fie determinată prin această analiză.
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
E.1. Vizualizarea câmpurilor deplasărilor (totale şi după axa Y)
, :↵ →↵ (fig. a); ↵ (fig. b);
↵ (vizualizare axonometrică); ↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ ] (vizualizarea
contururilor netede); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (vizualizarea
structurii nedeformate de tip wireframe). ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ]
(selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
a. b.
109
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
E.4 Vizualizarea câmpurilor parametrilor din contact (stare, presiune, alunecare, salt)
, :↵ →↵ →↵ (fig. a); ↵ (fig. b);
↵ (fig. c); ↵ (fig. d).
a. b.
b. d.
110
Deformare plastică
F. ANALIZA REZULTATELOR
F.1 Interpretarea rezultatelor
În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) se evidenţiază următoarele:
- În urma procesului de deformare a semifabricatului ca urmare a acţiunii a poansonului se observă că
aripile sunt curbate (subcap. E.1); deplasarea maximă totală are valoarea 80,776 mm (subcap. E.1 fig.a);
deplasarea în direcţia axe X este 63 mm (subcap. E.1 fig.b), aceeaşi valoare impusă ca şi constrângere.
- Tensiunea echivalentă maximă are valoarea 666,35 MPa (subcap. E.2, fig.a) în zona curbată exterioară a
semifabricatului mai mare decât teniunea de curgere (295 MPa, subcap. B.3) indică existenţa procesului
de curgere plastică. Pe de altă parte, valoarea tensiunii echivalente maxime (666,35 MPa) fiind mai mare
decât tensiunea la rupere a materialului (max 660 MPa, subcap. B.3) evidenţiază posibilitatea apariţiei
unor fisuri de rupere (subcap. F.3)
- Variaţia forţei de interacţiune, crescătoare până la 32094 N, dintre poanson şi semifabricat pe durata
procesului de deformare plastică este prezentată în subcap. E.3, fig. b. Valorile mărite în ultima parte a
procesului de deformare, situaţie evidenţiază că valoarea deplasării impuse este mai mare decât cea reală
şi se impune repetarea analizei cu valori mai mici (de ex. 62.8 mm, fig. …); valoarea maximă a forţei de
reacţiune stă la baza calculului dispozitivului de deformare.
- În subcap. E.5 sunt vizualizate stările contactului (subcap. E.5, fig. a) şi valorile unor parametri de
contact: presiunea - max 415,35 MPa în zona racordării, fig. b; alunecarea relativă - max 0,13837 mm în
zona superioară a racordării; jocul (saltul) - max 6,7072 mm în zona inferioară a racordării. Aceste valori
sunt utile pentru proiectarea piesei de realizat şi a matriţei De ex.: pornind de la valoarea presiunii
maxime se determină duritatea suprafeţei active a matriţei şi nivelul de ecruisare a materialului
semifabricatului în interioară a racordării; pornind de la observaţia că aripa deformată a semifabricatului
este curbă (subcap. E.4, fig. a; formă nedorită) şi că jocul dintre matriţă şi semifabricat este mărit (6,7072
mm) se evidenţiază că trebuie schimbată forma poansonului astfel ca acesta să apese asupra
semifabricatului şi în zona de racordare caz ce implică remodelarea problemei (subcap. F.3 fig. ……).
discretizare şi se rezolvă modelul. Astfel, prin modificarea dimensiunii elementului finit prin parcurgerea
succesiunii: ↵ → ↵ / → /
, ↵ : ↵ → [se introduce valoarea, -3]. După
rerezolvare ( ; ↵ ) se obţine eroarea structurală redusă maximă, 5,3092 mJ, în zona deplasării
impuse (fig. b); faptul că în zona cu tensiunea echivalentă maximă (681, 48 MPa, fig. a) valorile erorii
structurale sunt reduse (aprox 2…3 mJ) evidenţiază că tensiunea echivalentă este mult apropiată de cea
cvasiexactă.
- Convergenţa soluţiei modelului se face în 403 paşi (subcap. E.6) şi timpul de calcul este mărit.
a. b.
, :↵ → ↵ → , :↵
→ [se introduce valoarea, -15]; ↵ ; , : → ↵
;↵ → ↵ → →↵
(opţiunea apare automat odată cu şi deoarece nu se mai
introduc alte contacte se şterge); ↵ → : [se modifică valoarea din pasul 7, -65 (în
loc de -63)]; ↵ . După ce se rezolvă se obţin valori reduse ale tensiunii echivalente maxime (577,39
MPa, fig. a) şi presiunii din contact (283,03 MPa, fig. c) corespunzătoare erorii structurale de 8,878 mJ.
a. b. c.
În cazul în care cerinţele de proiectare impun abateri reduse ale razei şi liniarităţii aripilor profilului obţinut
de la valorile impuse este necesar ca dispozitivul de îndoire să conţină un poanson cu un contur care
“forţează” deformarea plastică a semifabricatului ca să urmărească conturul matriţei (fig. d).
Astfel, modelul de analiză va avea un al treilea solid (Poanson) care va fi în contact cu frecare de alunecare
cu Semifabricatul (µ = 0,2). Pentru AEF, ca exerciţiu la această aplicaţie, se va adopta pentru poanson acelaşi
material cu al matriţei.
112
Deformare plastică
d.
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil în domeniul plastic aplicând deplasări
mari impuse.
Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactului fără frecare dintre două elemente precum şi un
material cu comportare neliniară. Forţa de deformare fiind necunoscută se introduce ca încărcare deplasarea
impusă a muchiei semifabricatului.
Ca urmare a rezolvării modelului neliniar cu elemente finite adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, forţă) fiind utile pentru
proiectarea piesei de procesat precum şi a dispozitivului de îndoire.
113
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
114
Aplicaţia AEF-A.7
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1. Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în
considerare a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între
acestea.
Asamblările profilate (poligonale) cu avantajele capacităţii portante mărite şi centrării bune au dezavantaje
legate de starea de tensiuni foarte complexă din zonele de contact, fapt ce impune pentru proiectare
modelarea şi AEF.
A.2. Descrierea aplicaţiei
Pentru proiectarea manivelei mecanismului care transformă mişcarea de oscilaţie de translaţie în mişcare de
oscilaţie de rotaţie (fig. a) se va consideră şi zona de cap a arborele antrenat. Asamblarea profilată
(poligonală) pătrată din figură transmite forţele de la manivela 1 la arborele pătrat 2 prin formă (fig. b).
Pentru proiectarea manivelei bazat pe AEF se impune luarea în considerare şi a interacţiunilor celor patru
suprafeţe interioare de contact ale acesteia cu cele patru suprafeţe de contact prelucrate pe arbore.
Deşi, transmiterea forţelor de la manivelă la arbore se
face prin formă, în cele patru contacte în timpul
deformării elastice a materialelor în contact apar
micromişcări relative cu alunecare şi deci şi forţe de
frecare.
a.
b.
115
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
116
Asamblare cu profil pătrat
(Poisson) ν = 0,3, pentru oţelul C45 (0,4%C) asociat solidului Arbore care în urma tratamentului de
îmbunătăţire ajunge la duritatea 250…280 HB; (σ 02 = 520MPa – la tracţiune; σ 02 = 560 MPa – la
compresiune; σ r = 690…860 MPa)
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 200 C.
117
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 560] (tensiunea limită la compresiune).
: ↵ → → : , [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 420] (tensiunea admisibilă la tracţiune).
:↵ → → :
, [se selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 480] (tensiunea admisibilă la compresiune).
Upgradarea bazei de date şi ieşirea
:↵ →↵ .
a. b. c. d.
C.3.3 Generarea schiţei 2 (butuc manivelă)
Setarea schiţei 2
↵ →↵ ( )→ (se indexeză automat codul schiţei, ).
Generare linii suprapuse peste Sketch1
↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ punctlele de capăt ale liniei respectând condiţia de
118
Asamblare cu profil pătrat
coincidenţă P care apare la suprapunerea peste acestea] (linia apare automat după selectarea celui de-al doilea
punct; se repeată această succesiune de patru ori, fig. a); →↵ (mascare schiţă);
→↵ (activare schiţă).
Generare racordări
:↵ → ↵ → , [se introduce valoarea, 2,5] → [se selectează cu ↵
pe rând câte două linii adiacente şi apar automat racordările] (fig. b).
Generare linie circulară
: ↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ centrul cercului coincident cu centrul
sistemului de coordonate (apare simbolul P), se deplasează cursorul spre exterior şi, ca urmare, a eliberării ↵
apare linia circulară] (fig. c).
Cotarea cercului
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ linia circulară] (apare automat
cota) → , :↵ → , [se introduce valoarea, 80] (fig. c);
a. b. c.
119
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
a. b.
C.3.6 Generarea suprafeţei şi corpului butucului manivelei
Generarea suprafeţei pentru butuc
:↵ →↵ → :↵ → ↵ → ,
:↵ → ↵ ; ↵ (generare suprafaţă, fig. a); →
↵ (mascare schiţă).
Generarea corpului solid al butucului
↵ → ↵ (suprafaţa asociată butucului)→ , : ↵↵
→ ↵ ; → [se introduce valoarea, 30]; ↵ (generare solid, fig. b);
Obs. Deoarece în fereastra care defineşte extrudarea ( :) în linia a rămas
, corpul butucului generat se concatenează cu corpul braţului generat anterior.
: ↵ → , : → [se introduce denumirea, Manivela].
Generarea racordării
↵ → ↵ → , :↵ → [se introduce valoarea,
5] ; ↵ →↵ (activarea entităţii de tip muchie) → [se va selecta cu ↵ muchia cu racordare];
↵↵ → ↵ ;↵ (generare racordare, fig. b)
120
Asamblare cu profil pătrat
a. b.
C.3.7 Generarea suprafeţei şi corpului arborelui
Generarea suprafeţei pentru arbore
:↵ →↵ → :↵ → ↵ → ,
:↵ → ↵ ; ↵ (generare suprafaţă, fig. a); →
↵ (mascare schiţă).
Generarea corpului solid al arborelui
↵ → ↵ (suprafaţa asociată arborelui)→ , : ↵↵
→ ↵ ; → [se introduce valoarea, 50]; ↵↵ →↵ (planul
normal) → ↵ ; ↵ → [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ] (corpul solid rezultat va fi
independent şi i se va asocia un material separat); ↵ (generare solid, fig. b, c);
↵ → ↵ (dezactivare suprafaţă).
a. b. c.
C.3.8 Salvarea modelului geometric
:↵ ( )→↵ ( ).
121
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
122
Asamblare cu profil pătrat
a. b.
C.5. Modelarea constrângerilor
Generarea constrângerii de tip încastrare (anulează toate
cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ → ↵
→ ↵ ; ↵ → ↵ →
[selectare cu ↵ a feţei cu constrângere (faţa frontală a
solidului Arbore)]; ↵ →
, : ↵ → ↵ →
↵ .
D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului neliniar fizic (cu frecare)
, : →↵ →↵ , ,
↵ :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ] (se adoptă
criteriul convergenţei forţei).
123
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
a. b.
124
Asamblare cu profil pătrat
c.
E.4 Vizualizarea câmpurilor parametrilor din contact (stare, tensiune de frecare, presiune, alunecare,
salt, penetraţie)
↵ →↵ (fig. a);
↵ (fig. b); ↵ (fig. c);
↵ (fig. d);
↵ (fig. e); ↵ (fig. f).
a. b.
c. d.
125
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
e. f.
F. ANALIZA REZULTATELOR
126
Asamblare cu profil pătrat
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil şi a contactelor acestuia cu alt element
adiacent.
Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactelor cu frecare multiple de tip suprafaţă-suprafaţă ale
unei asamblări cu profil pătrat/hexagon dintre două elemente din materiale cu comportare liniară. Încărcările
sunt introduse distribuit pe suprafaţă cilindrică şi considerând existenţa lagărului.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, factori de siguranţă)
fiind utile pentru proiectarea elementului Manivelă considerând asamblarea profilată cu profil pătrat.
127
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
www.rrv.ro
128
Aplicaţia AEF-A.8
Asamblare filetată
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea axialsimetrică de tensiuni, Material liniar, Model geometric 2D, Element
finit 2D, Element finit liniar, Contact mecanic cu frecare , Eroare structurală, Asamblare filetată,
Subansamblu mecanic
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi analiza
câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în considerare
a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între acestea.
Legăturile filetate folosite frecvent în construcţia asamblărilor demontabile şurub-piuliţă formează structuri
spaţiale complexe ce implică contacte mecanice cu frecare şi concentrări de tensiuni severe, greu de determinat
cu metode clasice teoretice şi/sau experimentale, pot fi analizate cu mai mare acurateţe prin modelarea şi AEF.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Pentru realizarea strângerii necesare a asamblării arbore-butuc pe suprafaţă conică (fig. a) se impune
dezvoltarea unei forţe de apăsare F prin strângerea piuliţei 4 cu filet interior (fig. b) în raport cu filetul exterior
practicat pe arborele 2.
Filetele de fixare metrice au unghiul profilului 600 şi înălţimea teoretică H= 0,866 p, unde p este pasul filetului.
Suprafeţele în contact sunt delimitate de suprafeţe cilindrice cu diametrul d 1 la interior şi, respective, diametrul
d 2 la exterior. În plus, asamblarea filetată este descrisă de cilindrul mediu (virtual) cu diametrul d 2 pe care
grosimea spirei filetului piuliţei este egală cu grosimea spirei filetului şurubului (p/2).
Din considerente funcţionale şi tehnologice suprafeţele elicoidale se racordează la interior (piuliţă) şi la exterior
(şurub). Transmiterea forţei de la piuliţă la şurub prin formă (contact direct) la înşurubare între suprafeţele
elicoidale deformabile elastic implică micromişcări relative cu frecare.
a. b.
129
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
B.3 Stabilirea caracteristicilor materialului şi mediului
Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialului E335, sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală, E = 206000 N/mm2;
• coeficientul contracţiei transversale (Poisson), ν = 0,3.
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 200 C.
130
Asamblare filetată
: →↵ → , :↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].
Salvarea proiectului
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.8] → ↵ .
a. b. c.
Generare contur filet de referinţă (cu lungime de un pas)
Generare polilinie
:↵ → ↵ → [se va trasa polilinia prin marcarea celor 4 puncte cu ↵ respectând
restricţiile de coincidenţă P (primul punct) şi C (al doilea şi al treilea punct)] → [se va selecta cu un punct
din zona de grafică] (apare meniul contextual) → ↵ .
131
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c.
Generarea filetului şurubului prin multiplicarea conturului de referinţă
Multiplicarea conturului de referinţă
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea, 0 (] (apare: )→
[se va selecta cu un punct din zona de grafică] (apare meniul contextual) → → ↵
→ [se selecteză cu ↵ toate liniile profilului] → [se va selecta cu un punct din zona de grafică]
(apare meniul contextual) → ↵ → → ↵ → [se
selectează cu ↵ punctul din partea stângă respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P, fig. a)] (setul
liniilor se multiplică în zona de grafică) → [se deplasează setul de linii şi marchează cu ↵ punctul din partea
dreapta respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P, fig. b)] (apare setul multiplicat, se repetă această
secvenţă de 11 ori, fig. c) → [se va selecta cu (după ultima multiplicare) un punct oarecare din zona de
grafică] (apare meniul contextual) → ↵ (fig. c).
Generare contur final filet
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ ultimul arc de racordare].
a. b.
c.
132
Asamblare filetată
a.
C.3.3 Generarea suprafeţei şurubului
:↵ →↵ →↵ → , :↵ → ↵
; ↵ (generare suprafaţă, fig. a); →↵ (mascare schiţă).
↵ → , :↵ , [se introduce denumirea, Şurub].
a.
C.3.4 Generarea schiţei, piuliţă
Iniţializare schiţă piuliţă
: ↵ ( ) → (se indexeză automat în arborele specificaţiilor, obiectul ).
Generare contur de referinţă filet piuliţă
Activare schiţă şurub
:↵ →↵ →↵ ( ).
Generare contur preliminar
↵ → : ↵ → ↵ → [se va trasa polilinia prin selectarea cu ↵ a
punctelor filetului şurubului respectând condiţiile de coincidenţă P] (fig. a).
Mascare schiţă şurub
↵ → : →↵ →↵ ( ).
133
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Ştergere linie
↵ → ↵ → [se şterge cu ↵ ultimul din zona racordării filetului] (fig. b).
Generare arc racordare filet
↵ →↵ → [se selectează cu ↵ cele două puncte marginale ale arcului respectând
restricţia de coincidenţă, simbolul P, şi punctul al treilea se va marca în zona opusă centrul arcului (spre punctul
de intersecţie al liniilor drepte) după ce apar restricţiile de tangenţă la liniile drepte (de două ori simbolul T) ]
(fig. b, c).
Ştergere linie
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ linia din dreapta] (fig. c).
a. b. c.
Generare filet piuliţă prin multiplicare contur de referinţă
Multiplicare contur de referinţă
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea, 0] (apare: ) → [se
va selecta cu un punct din zona de grafică] (apare meniul contextual) → → ↵
→ [se selecteză cu ↵ toate liniile profilului] → [se va selecta cu un punct din zona de grafică]
(apare meniul contextual) → ↵ → → ↵ → [se
selectează cu ↵ punctul din partea stângă respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P)] (setul liniilor
se multiplică în zona de grafică) → [se deplasează setul de linii şi marchează cu ↵ punctul din partea dreapta
respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P)] (apare setul multiplicat, se repetă această secvenţă de 9
ori, fig. a) → [se va selecta (după ultima multiplicare) cu un punct oarecare din zona de grafică] (apare
meniul contextual) → ↵ (fig. c).
Ştergere linie
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ ultima linie de racordare].
a.
Generare şi cotare contur model piuliţă
Generare contur
↵ →↵ → [ se trasează 2 linii verticale şi una orizontală cu ↵ respectând condiţiile de direcţiilor
verticală respectiv orizontală, simbolurile V, şi respectiv, H].
Ştergere linii
↵ → ↵ → [ se şterg cu ↵ liniile margininale].
Cotare în direcţie verticală
↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa X şi axa X (fig. b)] (se vizualizează automat cota) →
, :↵ → [se introduce valoarea, 23] (fig. b).
134
Asamblare filetată
a. b.
135
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a.
b.
C.4.3 Discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
Discretizare automată
, : →↵ (fig. a, b).
a. b.
Obs. În fig. a,b se evidenţiază discontinuităţi ale structurii de elemente finite la nivelul suprafeţei de contact,
fapt ce conduce la o modelare necorespunzătoare a fenomenelor de contact şi se impune corectarea discretizării
asigurându-se continuitatea la nivel nodal; pe de altă parte se observă fineţe grosieră în zonele de racordare).
Setarea dimensiunilor elementelor finite pe suprafeţele de contact
→↵ →↵ → , :↵ → → ↵
→ ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului şurubului] → ↵ ;
:↵ , [se introduce valoarea, 1,0] → →↵ →
→ ↵ → ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului piuliţei] →
:↵ , [se introduce valoarea, 1,0]; → ↵ .
Rediscretizare automată
→↵ (fig. c, d).
c. d.
136
Asamblare filetată
a.
C.6 Modelarea încărcărilor
Încărcare cu forţă distribuită pe o muchie
, : →↵ →↵ → , : ↵ → ↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia pe care se aplică forţa] → ↵ ; :↵ → [se selectează
din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵ → [se introduce valoarea, 25000] (fig. a).
a.
D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului neliniar fizic (cu frecare)
, : →↵ →↵ , ,
↵ :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ] (se adoptă
criteriul convergenţei forţei).
137
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
a.
a.
Vizualizare câmp tensiune normală axială
, :↵ →↵ (fig. b).
b.
Vizualizare câmp tensiune normală radială
, :↵ →↵ (fig. c).
138
Asamblare filetată
c.
Vizualizare câmp tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
, :↵ →↵ (fig. d).
d.
d.
a.
139
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
F. ANALIZA REZULTATELOR
F.1 Interpretarea rezultatelor
În urma analizei rezultatelor obţinute, ca urmare, a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E) se
evidenţiază următoarele:
- În urma procesului de deformare a semifabricatului ca urmare a acţiunii bielei (subcap. fig. a) se observă
deplasări mărite (max. 0,016718 mm, subcap. E.1) în zona de acţiune a încărcării (rezemare a piuliţei).
- Tensiunea echivalentă are valori mărite (max 100,52 MPa; subcap. E.2, fig. a) în corpul piuliţei în zona de
rezemare pe butucul 1 (subcap. A.2, fig. a); urmărind distribuţia tensiunii echivalente în zonele filetate se
observă cvasiaceeași solicitare a ultimelor 3-4 perechi de spire (subcap. E.1, fig.a), fapt ce evidenţiază că
forţa se transmite, cu precădere, de aceste spire (situaţie verificată şi prin experimente).
- Din analiza tensiunii axiale (subcap. E.2, fig. b) se evidenţiază solicitarea de compresiune a corpului piuliţei
cu valoare maximă (-48,562 MPa) şi solicitarea de întindere cu valori mai reduse în corpul şurubului.
- Tensiunile normale radiale, cu precădere de compresiune, au valori reduse (subcap. E.2, fig. c)
- În subcap. E.2, fig. b se evidenţiază solicitarea de întindere cu valori mărite (70,667 MPa) ale tensiuni
tangenţiale (circumferenţiale) în zona exterioară a piuliţie şi solicitarea de compresiune cu valori mult
reduse în corpul şurubului.
F.2 Analiza preciziei şi convergenţei rezolvării modelului neliniar
Valorile mult reduse ale câmpului erorii structurale (max 0,01826 mJ, subcap. E.3) indică că valorile
tensiunilor sunt apropriate de cele exacte. În plus, din subcap. E.4 se evidenţiază convergenţa rapidă (19 paşi)
a algorimul de rezolvare a modelului şi timpul de calcul este redus.
F.3 Studii pentru proiectare
Din analiza rezultatelor de mai sus se poate sintetiza două aspecte negative ale structurii şurub-piuliţă:
distribuţia neuniformă a încărcării axiale pe perechile de spire în contact (din 10 perechi de spire sunt active
doar 3-4); tensiunile mărite care apar în corpul piuliţei, mai ales în zona de rezemare pe butucul 1).
Pornind de la faptul că tensiunile din filetul şi corpul şurubului au valori reduse (subcap. E.2) pentru diminuarea
celor două aspecte negative se impune modificări dimensionale şi/sau ale formei piuliţei. Astfel, pentru
optimizarea formei piuliţei se propune două variante. Prima, presupune mărirea diametrului exterior al piuliţei
de la 23mm la 30 mm şi reducerea lungimii acesteia la 6 spire (subcap. A.2, fig. a).
A doua variantă, propune rigidizarea piuliţei în
zona de rezemare prin introducerea unui guler în
zona de rezemare a piuliţei şi reducerea lungimii
piuliţei la 6 spire. În cazul variantelor propuse
se impune modificarea modelului de analiză şi
rerezolvarea acestuia prin parcurgerea
succesiunilor: , : …… modificare
valoare dimensiune ….. ↵ ; ,
: → ↵
; ↵ . După ce se
rezolvă modelul se reanalizează şi se a.
reintepretează rezultatele.
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil şi a contactelor acestuia cu alt element
adiacent. Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactelor cu frecare multiple ale unei asamblări
filetate şurub-piuliţă din materiale cu comportare liniară. Pentru analiză s-a elaborat un model geometric plan
axial simetric (2D) cu legături de tip contact linie-linie. Încărcarea exterioară s-a realizat prin intermediul unei
forţe distribuite pe o linie. Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda
convergenței forţei s-au obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni,
eroare structurală) fiind utile pentru optimizarea formei şi dimensională a elementului Piuliţă.
140
Aplicaţia AEF-A.9
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în
considerare a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între
acestea.
Asamblările cu strângere pe con folosite frecvent în construcţia sistemelor mecanice formează structuri
spaţiale complexe ce implică contacte mecanice cu frecare care participă la transmiterea sarcinii. Pornind de
la faptul că aceste structuri nu pot fi analizate cu acurateţe cu metode clasice teoretice şi/sau experimentale, în
continuare, se tratează această problemă prin modelarea şi AEF.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Asamblarea prin strângere pe con realizează
transmiterea prin frecare a momentului de
torsiune M t de la butucul 1 la arborele 2 (fig. a).
Pentru aceasta se impune realizarea strângerii
axiale prin dezvoltarea unei forţe de apăsare F prin
strângerea piuliţei 3 în raport cu filetul exterior
practicat pe arborele 2.
Asamblarea prin strângere pe con se descrie, prin
diametrul interior minim al alezajului D, unghiul
de inclinare al generatoarei, α, şi lungimea
butucului, L. Arborele cu suprafaţă conică la
exterior are o gaură axială cu diametrul d. Pentru
AEF a asamblării se consideră butucul cu alezaj
conic la interior ca parte interioară a unei roţi
(dinţată, de curea, de lanţ), ce are la exterior două
tronsoane cilindrice laterale identice cu diametrele
şi lungimile, D 1 şi, respectiv, c şi un tronson
a.
central cu diametrul D 2 ca o porţiune din discul
unei roţi.
141
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
142
Asamblare cu strângere pe con
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei arborelui
: ↵ → ↵ →
↵ → , :
↵ → ↵ ; ↵
(generare suprafaţă, fig. a); →
↵ ;↵ → ,
: ↵ , [se introduce
denumirea, Arbore]. a.
143
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
C.4.3 Discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
Discretizare automată
, : →↵ (fig. a, b).
a. b.
Obs. În fig. a,b se evidenţiază discontinuităţi ale structurii de elemente finite la nivelul suprafeţei de contact,
fapt ce conduce la o modelare necorespunzătoare a fenomenelor de contact şi se impune corectarea
discretizării asigurându-se continuitatea la nivel nodal.
Setarea dimensiunilor elementelor finite pe suprafeţele de contact
→ ↵ → ↵ → , : ↵ → →
↵ → ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului şurubului] → ↵ ;
:↵ , [se introduce valoarea, 0,8] → →↵ →
145
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
c. d.
C.5. Modelarea constrângerilor
Generare constrângere de tip încastrare (anulează toate
cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ → ↵
→ ↵ ; ↵
→ ↵ → [selectare cu ↵ a muchiei cu constrângere
(fig. a)]; ↵ → ,
: ↵ →↵ → ↵ (fig. a). a.
C.6 Modelarea încărcărilor
Încărcare cu forţă distribuită pe o muchie
, : →↵ →↵
→ , : ↵ → ↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia pe care se aplică
forţa] → ↵ ; : ↵ → [se
selectează din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵
→ [se introduce valoarea, -45000] (fig. a). a.
D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului neliniar fizic (cu frecare)
, : →↵ →↵ , ,
↵ :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ] (se adoptă
criteriul convergenţei forţei).
D.2 Setarea rezultatelor
Setare deplasăre totală
, : →↵ → ↵ → ↵ .
Setare tensiune echivalentă
146
Asamblare cu strângere pe con
→ ↵ → ↵ → ↵ .
Setare tensiune normală axială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
→ [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
Setare tensiune normală radială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
→ [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
Setare tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
→ [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
Setarea erorii structurale
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .
D.3 Lansarea modulului de rezolvare a modelului
, : ↵ → ↵ .
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
E.1 Vizualizarea câmpului deplasărilor totale
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → [se selectează din listă ↵ ,
↵ ] (vizualizarea contururilor în benzi); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,
↵ ] (vizualizarea structurii cu EF); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,
↵ ] (selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
a.
a.
Vizualizare câmp tensiune normală axială
, :↵ →↵ (fig. b).
147
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
b.
Vizualizare câmp tensiune normală radială
, :↵ →↵ (fig. c).
c.
Vizualizare câmp tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
, :↵ →↵ (fig. d).
d.
d.
148
Asamblare cu strângere pe con
a.
F. ANALIZA REZULTATELOR
F.1 Interpretarea rezultatelor
În urma analizei rezultatelor obţinute, ca urmare, a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E) se
evidenţiază următoarele:
- În urma procesului de deformare a elementelor subansamblului ca urmare a acţiunii piuliţei (subcap. A.2,
fig. a) se observă deplasări mărite (max. 0,015155 mm, subcap. E.1) în zona butucului cu diametrul
maxim al alezajului.
- Tensiunea echivalentă are valori mărite (max 65,72 MPa; subcap. E.2, fig. a) în corpul butucului în zona
cu diametrul maxim al alezajului (subcap. A.2, fig. a).
- Din analiza tensiunii axiale (subcap. E.2, fig. b) se evidenţiază solicitarea de compresiune a corpului
butucului cu valoare maximă, -28,479 MPa, şi solicitarea de întindere cu valori reduse în butuc în zona
racordării dinspre exterior.
- Tensiunile normale radiale, cu precădere de compresiune, au valori reduse (subcap. E.2, fig. c)
- În subcap. E.2, fig. d se evidenţiază solicitarea de compresiune cu valori mărite (65,858 MPa) ale tensiuni
tangenţiale (circumferenţiale) în butuc în zona cu diametrul maxim al alezajului şi solicitarea de întindre
cu valori mult reduse în corpul but.
149
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil şi a contactelor acestuia cu alt element
adiacent. Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactului cu frecare ale unei asamblări cu
strângere pe con. Pentru analiză s-a elaborat un model geometric plan axial simetric (2D) cu legătură de tip
contact linie-linie. Încărcarea exterioară s-a realizat prin intermediul unei forţe distribuite pe o linie.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, eroare structurală) fiind
utile pentru optimizarea formei şi dimensională a elementului Butuc.
150
Aplicaţia AEF-A.10
Optimizarea soluţiilor
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Optimizare, Material liniar, Model geometric 2D, Element finit 2D, Element finit
liniar, Element, parametri de proiectare, parametri de stare, funcţie obiectiv,
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR AEF
F. PREPROCESAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
G. REZOLVAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
H. PREPROCESAREA REZULTATELOR
I. ANALIZA REZULTATELOR
J. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În general, AEF determină valori ale parametrilor de ieşire (deformaţii, deplasări, tensiuni), în funcţie de
parametrii modelului predefiniţi preliminar. Unele pachete de AEF au module distincte de optimizare care
pentru o structură analizată preliminar permit determinarea unor parametri independenţi, consecinţă a
rezolvării unui model de optimizare care presupune minimizarea/maximizarea unor funcţii scop în timp ce
sunt impuse restricţii ale altor parametri dependenţi.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Pentru întocmirea modelului de optimizare constructivă a barei încastrată şi
încărcată cu forţa F din fig. a se consideră:
- parametrii predefiniţi: L, a, G;
- parametrii de proiectare (de intrare): D,H;
- parametrul de stare (de ieşire): σ ech (tensiunea echivalentă von Mises).
Modelul de optimizare
Restricţii:
D min < D < D min ;
H min < H < H min ;
σ ech < σ a (tensiunea admisibilă impusă).
Funcţia obiectiv: Masa → min. a.
A.3 Scopul aplicaţiei
În această aplicaţie se prezintă, folosind analiza cu elemente finite, algoritmul de rezolvare a problemei
de optimizare constructivă dimensională a structurii din fig. a de mai sus. Pentru AEF preliminară se
consideră: L = 50 mm, H = 40 mm, G =10 mm, a = 20 mm. Valorile parametrilor modelului de
optimizare sunt: D min = 14 mm, D max = 18 mm, H min = 35 mm, H min = 44 mm, σ a = 140 MPa
151
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a.
B.3 Caracteristicile materialului şi mediului
Caracteristicile de rezistenţă ale materialului E335, pentru analiza cu elemente finite, sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală, E = 210000 N/mm2;
• coeficientul contracţiei transversale (Poisson), ν = 0,3.
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 200 C.
152
Optimizarea soluţiilor
a. b. c.
C.3.3 Generarea corpului de tip volum prin extrudare
:↵ → , : ,→↵ →↵ ; ,
[se introduce valoarea grosimii, 10)]. ↵ (fig. C.4).
C.3.4 Salvarea modelului geometric
:↵ ( )→↵ ( ).
153
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b. c.
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
E.1 Vizualizarea câmpului de deplasări şi de tensiuni echivalente
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → ↵
(fig. a); ↵ (fig. b) ; ↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
154
Optimizarea soluţiilor
b.
155
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
a. b.
↵ → : ↵ → , :
, [se selectează în coloana D din listă ↵ , ↵ ], [se selectează în coloana E din listă ↵ ,
↵ ]; , [se introduce în coloana D valoarea limită, 140]. ,
: , [se selectează din listă ↵ , ↵ ].
→↵ . ↵ (apare automat în fereastra
liniile din fig. a). ↵ .
a.
Obs. Metoda NLPQL (Nonlinear Programming by Quadratic Lagrangean) are la bază algoritmul gradientului
pentru modele cu o singură funcţie obiectiv şi multiple restricţii.
156
Optimizarea soluţiilor
H. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
a.
Verificarea valorilor parametrilor de proiectare optimi
↵ →↵ →↵ (se observă valorile parametriilor D1 (Diametrul) şi L2 (Laţimea)
actualizate cu valorile optime, 17,6 şi respectiv 36).
Upgradare proiect
↵ .
H.2. Vizualizarea câmpului de deplasări şi de tensiuni echivalente postoptimizate
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → ↵
(fig. a); ↵ (fig. b) ; ↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
I. ANALIZA REZULTATELOR
157
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Astfel, se impune, după modificările modelului de analiză şi/sau de optimizare, rerezolvarea acestuia prin
activarea comenzilor ↵ ;↵ . După ce se rezolvă modelul se
reanalizează şi se reintepretează rezultatele.
J. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de optimizare cu elemente finite în ANSYS
Workbench, în care se insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil care apoi este
optimizat dimensional.
Modelul de optimizare considerat adoptat implică considerarea a doi parametrii geometrici ca variabile de
proiectare, un parametru de stare (tensiunea echivalentă) limitat sub valoarea admisibilă şi funcţia obiectiv ce
presupune minimizarea masei elementului.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite de optimizare, adoptând metoda NLPQL (Nonlinear
Programming by Quadratic Lagrangean) care are la bază algoritmul gradientului pentru modele cu o singură
funcţie obiectiv şi multiple restricţii, s-au obţinut reducerea masei elementului în condiţiile creşterii tensiunii
echivalente maxime (dar nedepăşind valoarea admisibilă) şi creşterii rigidităţii elementului.
158
Aplicaţia AEF-A.11
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În componenţa multor produse tehnice se regăsesc elemente mecanice care au structuri compacte distincte,
cerute de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere (carcase) etc. Specificul acestor elemente, de
regulă, este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate.
Analiza cu elemente finite a acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu
acurateţe a modelului solid, a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a
încărcărilor.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Supapele de siguranţă sunt destinate protecţiei rezervoarelor,
conductelor, centralelor termice, boilerelor sau a altor echipamente
în care se află fluide sub presiune. Acestea previn depaşirea unor
limite de presiune în momentul în care toate echipamentele
automate de control şi monitorizare nu mai funcţionează.
Multe supape de siguranţă (vezi figura alăturată, Supapă de
siguranţă cu arc, corp alamă Fi-Fi, PN 16, DN ½” … 3”,
http://www.prestcom-instal.ro, accesat apr. 2014) au în componenţă
elemente elastice active folosite pentru obţinerea de caracteristici
elastice impuse de cerinţele funcţionale. În acest caz, prin
schimbarea arcului elicoidal din interiorul supapei, se pot realiza
supape cu caracteristici de funcţionare diferite. Arcul elicoidal are
rolul de a genera o forţă axială care compensează forţa generată de
presiunea fluidului din interiorul instalaţiei iar în momentul în care
aceasta din urmă creşte, arcul se va comprima deschizând circuitul
de evacuare. Arcul elicoidal utilizat trebuie să respecte anumite
constrângeri geometrice (să se încadreze în spaţiul disponibil) şi de
funcţionare (să asigure forţa necesară funcţionării instalaţiei, să se
comprime la apariţia unei suprapresiuni, să genereze o cursă
suficient de mare astfel încât să secţiunea circuitului să fie
corespunzătore pentru evacuarea de urgenţă şi, nu în ultimul rând,
să revină la forma iniţială după restabilirea presiunii de lucru).
159
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Concept
Details of line 1 Point
segments (se selectează punctele P1 şi P2
ţinând tasta Ctrl apăsată) Apply .
În acelaşi mod se construiesc şi segmentele de
dreaptă P2P3 şi P3P4.
161
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Pentru realizarea capetelor şlefuite, va trebui prelungit resortul într-o parte şi în cealaltă cu câte o spiră cu un
pas mai mic, astfel încât la frezare să poată fi realizată o pată de contact de minim 270.
Details of Sweep2
Profile: Sketch1 (se selectează cercul desenat anterior, aflat la
cota pe axa Oy = 2 mm) Apply Path: Line1 (se
selectează din zona grafică segmentul P1P2) Apply
Twist Specification : Turns Turns = 1 .
Details of Sweep3
Profile: (se selectează secţiunea circualară a resortului aflată la
cota 32,75 mm pe axa Oy) Apply Path: Line3 (se
selectează din zona grafică segmentul P3P4) Apply
Twist Specification : Turns Turns = 1 .
162
Arcuri de compresiune
163
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
164
Arcuri de compresiune
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
, : Graph .
În cazul în care se doreşte vizualizarea pe altă direcţie, se urmează paşii prezentaţi mai jos:
, : Details of „Directional Deformation”
Definition Orientation : X Axis .
Deformaţii totale (Total Deformations) Deformaţii direcţionale (Directional Deformations)
Graph
Graph . .
166
Arcuri de compresiune
167
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
F. ANALIZA REZULTATELOR
60 10 mm
50 15 mm
40 Linear (15 mm)
30
20
10
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Deformatie (mm)
Din punct de vedere al deformaţiilor în zona 0…15 mm, se observă că graficul este un segment de dreaptă,
deci în acest interval resortul funcţionează în zona elastică a deformaţiilor. Din grafic poate fi extrasă valoarea
forţei generată de resort, în funcţie de valoarea deformaţiei acestuia.
De exemplu, la o comprimare a resortului de 10 mm, forţa generată asupra pistonului supapei este de
aproximativ 65 N. Conform datelor tehnice ale supapei de siguranţă analizată, scaunul supapei are o suprafaţă
frontală de 283 mm2. Conform relaţiei p = F / S, se obţine valoarea presiunii nominale la care rezistă supapa:
p = 2,3 bari. Pentru o comprimare a arcului de 15 mm, presiunea de funcţionare devine p = 3,4 bari.
Deoarece comprimarea maximă a acestui resort depinde de pasul, numărul de spire şi de diametrul spirei:
x = (p – d) n = (5,75 – 2) 5 = 18,75 mm,
se poate trage concluzia că această supapă va funcţiona într-o gamă de presiuni de lucru situată între valorile
de 0,7 barr (corespunzător unei comprimări a resortului de 2 mm) şi 3,75 barr (pentru 16 mm comprimare).
168
Arcuri de compresiune
G. CONCLUZII
În vederea utilizării supapei pentru game superioare ale presiunilor de lucru (corpul acesteia rezistând la
presiuni de 16 barr), se impune schimbarea resortului cu unele cu caracteristici diferite: fie cu diametrul spirei
mai mare, fie din materiale mai bune.
Pentru demonstrarea conceptului, se va modifica diametrul
spirei de la 2 mm la 2,5 mm, astfel:
Sketching
Dimensions:3 D1 = 2,5 mm .
Sketching
Details of Sweep2 Twist Specifications : Pitch
Pitch = 2,5 mm . Se repetă paşii şi pentru Sweep3.
Se va obţine resortul din figura alăturată. În continuare, se
vor efectua operaţiile de analiză conform paşilor prezentaţi
anterior.
Pe baza datelor obţinute prin simularea unei comprimări de 15 mm, se obţine caracteristica resortului cu spira
de diametru 2,5 mm. Deformaţia maximă a acestui resort este de 16,25 mm.
300
250
200
Forta (N)
150
Series1
Linear…
100
50
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Deformatie (mm)
169
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Conform caracteristicii acestui resort, presiunile nominale de lucru vor fi cuprinse în intervalul (1,2; 8,4) barr.
Se poate observa că pentru orice resort, în urma unei analize destul de simple, se poate verifica dacă acesta va
funcţiona corespunzător dar pot fi estimate şi valorile presiunilor nominale de lucru ale supapelor de siguranţă.
170
Aplicaţia AEF-A.12
Arcuri de torsiune
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Material liniar, Model geometric 1D, Element finit 1D, Element finit liniar, Modelare
geometrică în CATIA, Verificare prin metode clasice, Element de maşină
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
Există în componenţa multor produse tehnice componente mecanice care au structuri compacte distincte cerute
de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere (carcase) etc. Specificul acestor elemente, de
regulă, este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate. Analiza cu elemente finite a
acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu acurateţe a modelului solid,
a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a încărcărilor.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Arcurile sunt elemente de maşini care, datorită formei şi proprietăţilor
elastice ale materialelor, înmagazinează lucrul mecanic al forţelor
exterioare, la deformare, şi îl restituie, cvasitotal sau parţial, în perioada de
revenire la forma iniţială.
Aceste arcuri cilindrice elicoidale sunt confecţionate din sârmă rotundă cu
diametrul constant. Introducerea forței sau a momentului de torsiune se
produce prin brațul de la începutul și capătul fiecărui arc.
Aceste arcuri au o caracteristică lineară a momentului de torsiune şi pot fi
executate prin formare la rece sau la cald. Pot exista diverse forme
constructive, prezentate în figura alăturată. Pot fi utilizate în diverse
aplicaţii, unele fiind prezentate în imaginile de mai jos.
171
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Valorile parametrilor geometrici ai resortului s-au preluat din literatura de specialitate, astfel: d = 2,5 mm -
diametrul spirei; Dm = 50 mm – diametrul mediu; n = 8,5 spire; Δ = 0,5 mm distanţa dintre spire.
, Import
Geometry Browse (se navighează în structura de
directoare a HDD-ului şi se identifică fişierul Arc de
torsiune-1D.igs) (OK);
, ANSYS
Workbench: Select desired length unit:
(OK) .
173
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
(Line) [se construieşte un segment de dreaptă din extremitatea arcului de cerc realizat anterior în punctul
P5] Line Definition Line type: Point to point, Point 1: Point.4, Point 2: Point.5, Support: Plane.1 OK
(Corner) [se racordează cu raza de 5 mm elicea de pas 3 mm cu segmentele P1P2 şi P4P5] Corner
Definition Circle type: Center and point, Center: Point.2, Point: Point.1, Support: xy plane, Start: 0 deg,
End: 90deg OK
Unirea celor cinci segmente ale
arcului
(Join) Join Definition [se
selectează Helix.1, Circle.1, Line.1,
Circle.2, Line.2] OK.
174
Arcuri de torsiune
175
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Pentru o vizualizare
corespunzătoare a discretizării, se
va proceda astfel: .
176
Arcuri de torsiune
177
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
.
.
.
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
178
Arcuri de torsiune
În cazul în care se doreşte vizualizarea pe altă direcţie, se urmează paşii prezentaţi mai jos:
, : Details of „Directional Deformation”
Definition Orientation : Y Axis .
179
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
F. ANALIZA REZULTATELOR
180
Arcuri de torsiune
G. CONCLUZII
Din punct de vedere al fazei de pre-procesare, se poate observa că utilizarea corpurilor 1D implică resurse
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul resortului poate
fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază.
Introducerea reazemelor, constrângerilor şi solicitărilor se realizează rapid şi simplu. Declararea materialelor,
precum şi discretizarea sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Comparând rezultatele obţinute prin metoda clasică şi MEF, se poate constata că acestea sunt comparabile, cel
puţin în cazul deplasării unghiulare, caz care a fost calculat clasic, metoda elementelor finite oferind mult mai
multe date, într-un timp şi cu consumuri de resurse mult mai mici.
Se poate constata că resortul este solicitat foarte puternic în zona racordului, la ieşirea din elice spre extremităţi.
Modificarea acestor zone şi recalcularea prin MEF se realizează într-un timp foarte scurt, fiind o procedură
facilă. Pe de altă parte, se poate modifica foarte uşor modelul pentru analiză, putând schimba reazemele şi
solicitările foarte uşor. În cazul geometriilor importate din alte programe de modelare, va trebui modificat
modelul geometric în software-ul iniţial, ceea ce va conduce la reluarea procedurii de la început.
De exemplu, modelul pentru analiză poate fi modificat prin introducerea unei constrângeri suplimentare,
reprezentată prin obligativitatea ca segmentul final al resortului aflat în zona de solicitare a momentului (forţei)
sa se deplaseze într-un plan. Acest lucru înseamnă că resortul nu va suferi deformaţii pe axa Oz.
, :
Details of
„Remote Displacements” Scope Geometry: [se
va selecta cu extremitatea segmentului de capat al
resortului aflat la cota 0 mm, folosind opţiunea
(Vertex)] Apply Definition X Component:
Free, Y Component: Free, Z Component: 0, Rotation
X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
Modelul pentru analiză va arăta astfel:
Rezultatele obţinute pentru Directional Deformation (X Axis) precum şi pentru Maximum Combined Stress
sunt prezentate mai jos.
181
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Rezultatele sunt cvasiidentice cu cele obţinute în exemplul anterior. Acest lucru se explică prin faptul că, prin
aplicarea unui moment prin intermediul unui Remote Point, se impune ca acţiunea acestei solicitări să se
desfăşoare doar în jurul axei Oz, deci va acţiona doar într-un plan paralel cu xOy – echivalent cu constrângerea
nou impusă în al doilea exemplu.
Un alt model pentru analiză poate fi considerat prin înlocuirea momentului aplicat resortului cu o deplasare
impusă, de o anumită valoare unghiulară.
Pentru aceasta, se va suspenda acţiunea momentului şi se va introduce o deplasare unghiulară impusă.
, : ;
Details
of „Remote Displacements” Scope
Geometry: [se va selecta cu arcul de cerc de
racordare între elicea resortului şi segmentul
terminal de la cota 0, folosind filtrul de selecţie
(Edge)] Apply Definition X
Component: Free, Y Component: Free, Z
Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0,
Rotation Z: -90;
Details of „Remote
Displacement - Remote Point” Scope X Coordinate = 0, Y Coordinate = 0, Z Coordinate = 0 [se vor scrie
coordonatele punctului P1(0, 0, 0) realizat anterior] .
Rezultatele obţinute, pentru o deplasare impusă de -90, sunt prezentate în continuare.
182
Aplicaţia AEF-A.13
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În componenţa multor produse tehnice se regăsesc elemente mecanice care au structuri compacte distincte,
cerute de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere carcase etc. Specificul acestor elemente, de regulă,
este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate.
Analiza cu elemente finite a acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu
acurateţe a modelului solid, a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a
încărcărilor. În cadrul acestei aplicaţii se va urmări realizarea unei analize dinamice tranzitorie pentru a se
determina raspunsul structurii vizate la sarcinile care variaza în timp. În cazul în care efectele inerției și a
amortizării nu sunt importante, se poate efectua o altă analiză – static structurală cu forţă variabilă.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Elementele elastice din cauciuc sunt frecvent folosite în
construcţia sistemelor mecanice datorită capacităţii elastice şi
mai ales, de amortizare şi, în multe cazuri, datorită costului mai
redus.
Tamponul din figura alăturată este compus dintr-o piesă
cilindrică din cauciuc la care sunt ataşate două armături plane
metalice. Aceste elemente sunt introduse frecvent în componenţa
subsistemelor autovehiculelor având rolul de piese de susţinere
sau ca şi cvasicuple elastice cu amortizare, aducând următoarele
avantaje: elimină uzura şi zgomotul, amortizează vibraţiile, au
costuri moderate şi întreţinere nepretenţioasă. Pe de altă parte,
aceste elemente au durată de funcţionare mai redusă decât cele
din oţel datorită scăderii proprietăţilor de rezistenţă şi elasticitate
ale cauciucului cu timpul (procesul de îmbătrânire).
183
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
184
Elemente elastice nemetalice
Salvarea proiectului
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.13] → ↵ .
Setarea unităţii de măsură pentru lungimi
, :↵ → ANSYS Workbench: Select desired length unit: → (OK)
→ → .
185
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
187
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
, : ↵ →
→ Step Controls → Number
of Steps: 1, Current Step Number: 1, Step End Time:
0,5 s, Auto Time Stepping: Off.
, : ↵ → →
→ → Scope → Geometry:
[se va selecta cu ↵ suprafaţa de la extremitatea
resortului aflat la cota 68 mm, folosind opţiunea
(Face)] → Apply; Definition → Define by:
Components; X Component = 0 N, Y Component = 0
N, Z Component: Tabular Data → →
(se va completa tabelul cu valorile
încărcărilor prezentate alăturat).
Constrângerile şi încărcările resortului vor arăta ca în figura de mai jos.
188
Elemente elastice nemetalice
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
189
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Strain Energy
↵ → →
Graph → .
Structural Error
↵ → →
Graph → (sau Tabular Data).
Structural Error
↵ → →
Graph → (sau Tabular Data).
190
Elemente elastice nemetalice
F. ANALIZA REZULTATELOR
În vederea evitării încărcării tamponului cu o sarcină variabilă care să se suprapună cu valorile vibraţiilor
proprii, se recomandă a se efectua în prealabil o analiză modală pentru determinarea acestora. La elementul de
tip tampon din cauciuc, analiza modală se efectuează după cum urmează.
→ → ţinând apăsat ↵ pe comanda din structura de analiză ,
se trage peste comanda din structura Transient Structural, până aceasta se
transformă în , moment în care se eliberează tasta mouse-ului →
Frecvenţele vibraţiilor proprii obţinute prin analiza modală au valori foarte mici,
departe de valorile frecvenţelor solicitărilor induse de funcţionarea unui motor cu
ardere internă.
Din punct de vedere al deformaţiilor, se observă că, în urma unei solicitări
variabile în intervalul (-80, +80) N, acestea sunt într-un câmp de valori foarte
mici, de ordinul 0,005 mm, ceea ce nu determină o deterioare rapidă a
tamponului.
191
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare au fost realizate îndeosebi în scop didactic urmărind
iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în
care se insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element elastic confecţionat dintr-un material cu
comportament neliniar (material hiperelastic – cauciuc neoprenic).
A fost pus în evidenţă algoritmul de analiză pentru tipul Transient Structural, introducând solicitări variabile
în timp. Totodată, a fost evidenţiată importanţa efectuării unei analize modale în vederea identificării valorilor
vibraţiilor proprii, pentru a putea fi utilizate în activitatea de proiectare.
192
Aplicaţia AEF-A.14
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
Barele sunt semifabricate primare cu una din dimensiuni mult mai mare decât celelalte două au secţiuni
constante diverse (circulară, inelară, pătrată, dreptunghiulară, profile etc.)
Structurile realizate din bare sunt specifice, cu precădere, construcţiilor metalice (poduri, grinzi, stâlpi, ferme
etc.). Pentru analiza cu elemente finite structurile din bare se modelează cu elemente finite unidimensionale
ale căror proprietăţi sunt determinate de parametrii secţionali dimensionali şi de orientare. Prin aceste modelări
se reduc substanţial necesarul de memorie precum şi timpul de calcul. Rezultatele obţinute în urma analizelor
cu aceste elemente finite sunt mai puţin valide în zonele nodale de legătură (suduri, asamblări nituite, asamblări
cu şuruburi) care se pot analiza separat folosind elemente finite 3D şi de legătură.
A.2 Descrierea aplicaţiei
193
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
inferioară, o conductă ce este suspendată prin intermediul a două bride, la distanţe egale de margini (l = 2 m).
Pentru analiza cu elemente finite, acţiunea conductei susţinute asupra structurii se poate modela prin
introducerea în fiecare nod în care se agaţă ţeava prin intermediul bridelor de fixare a unei forţe concentrate F
= 5 KN. În plus, de importanţă deosebită pentru analiza acestor structuri, este şi luarea în considerare a forţelor
interne de tip greutate proprie.
194
Analiza statică a structurilor din bare
: →
, , [se
selectează în lista din coloana C (
) cu ↵ , ↵ ], [se
introduce în caseta din coloana B
( ) valoarea, 204000] → ↵
→↵
(ceilalţi
parametri rămân impliciţi).
În cazul în care fereastra nu este vizibilă, se vor activa din meniul View
opţiunile Outline şi Properties sau Reset Workspace.
195
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
196
Analiza statică a structurilor din bare
197
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Introducerea reazemelor
→↵ → → → →
Scope → Geometry: [se va selecta cu ↵ punctul P1, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition →
X Component: 0, Y Component: 0, Z Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
Se va repeta procedura şi pentru punctul P5:
→↵ → → → →
Scope → Geometry: [se va selecta cu ↵ punctul P5, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition →
X Component: Free, Y Component: 0, Z Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
198
Analiza statică a structurilor din bare
→ →
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
Dacă imaginile nu sunt destul de sugestive, în ceea ce priveşte modul de defermaţie a structurii, se poate reveni
la modificarea scalei de vizualizare, selectând o valoare superioară: .
Se pot utiliza diverse forme de reprezentare a stării deformate, apelând butonul (Edge). Se va selecta Show
Underformed WireFrame, opţiune care afişează în aceeaşi reprezentare modelele nedeformat şi deformat.
În cazul în care se doreşte vizualizarea pe altă direcţie, se urmează paşii prezentaţi mai jos:
↵ → → Details of „Directional Deformation” → Definition →
Orientation : Y Axis → .
200
Analiza statică a structurilor din bare
201
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
202
Analiza statică a structurilor din bare
F. ANALIZA REZULTATELOR
Se calculează reacţiunile din lagărele corespunzătoare punctelor P1 şi P5 folosind metoda solidificării, scriind
ecuaţiile de echilibru.
� 𝑀𝑀(𝑃𝑃1) = −𝐹𝐹 ∙ 4𝑎𝑎 − 𝐹𝐹 ∙ 12𝑎𝑎 + 𝑉𝑉5 ∙ 16𝑎𝑎 = 0
G. CONCLUZII
În cadrul acestui subcapitol pot fi abordate mai multe direcţii ale analizei.
Din punct de vedere al fazei de pre-procesare, se poate observa că utilizarea corpurilor 1D implică resurse
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul transversal al
tronsoanelor poate fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază a structurii de bare. Mai
mult decât atât, este posibilă utilizarea diverselor profile pentru fiecare tronson în parte. Conectarea
tronsoanelor se poate realiza în mai multe moduri, în funcţie de axa centrală a profilelor utilizate.
Introducerea reazemelor, constrângerilor şi solicitărilor se realizează rapid şi simplu. Declararea materialelor,
precum şi discretizarea structurii de bare sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Comparând rezultatele obţinute prin metoda clasică şi MEF, se poate constata că acestea sunt comparabile, cel
puţin în cazul eforturilor axiale, caz care a fost calculat clasic, metoda elementelor finite oferind mult mai multe
date, într-un timp şi cu consumuri de resurse mult mai mici.
Se poate constata că structura de grinzi este foarte puţin solicitată, putându-se folosi profile mult mai mici, în
vederea realizării unor economii. Modificarea profilului secţiunilor grinzilor şi recalcularea se realizează într-
un timp foarte scurt, fiind o procedură facilă.
De exemplu, profilul de ţeavă rectangulară 80 x80 x 5 mm va fi înlocuit cu 50 x 50 x 5. Este prezentat mai jos
rezultatul obţinut la Tensiunea maximă combinată (Maximum Combined Stress).
→ → Concept → Cross Section → → → Details of Rect Tube 2 →
Sketch: Teava_rect_50x50x5; Dimensions: W1 = 50 mm, W2 = 50 mm, t1 = 5 mm, t2 = 5 mm, t3 = 5 mm, t4
= 5 mm → .
→↵ → → Details of Line Body → Cross Section : Teava_rect_50x50x5;
→ ↵→ → Update Selected Parts → Update: Use Geometry Parameter Value → .
Odată cu micşorarea secţiunii, valorile tensiunilor combinate şi a deformaţiilor cresc, fără a atinge, însă,
valorile maxim admise.
204
Aplicaţia AEF-A.15
Vibraţii proprii
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Analiză modală, Frecvenţe proprii, Moduri proprii, Model geometric plan, Material
liniar, Element finit 1D, Element finit liniar
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În multe situaţii practice pentru proiectarea sistemelor mecanice complexe este necesară cunoaşterea
frecvenţelor şi modurilor proprii de vibraţie ale unor componente sau chiar a ansamblului. Aceşti parametri,
invariabili cu timpul, determinaţi în condiţiile respectării configuraţiei de echilibru, sunt caracteristici intime
ale structurii analizate dependente de formă, dimensiuni şi de material.
Determinarea frecventelor si a nodurilor proprii de vibratie ale componentelor sau structurilor mecanice se
poate realiza prin intermediul analizei modale. Frecventele naturale si modurile de vibratie sunt parametrii
foarte importanti pentru faza de proiectare deoarece furnizeaza informatii despre comportarea in regim dinamic
a structurilor analizate. Analiza modala in cadrul programului ANSYS este o analiza liniara. Orice neliniaritate,
cum ar fi plasticitatea si elementele de contact este ignorata, chiar daca este definita. Analiza modală se
utilizeaza pentru a calcula frecvenţele naturale si modurile de deformatie ale structurii.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Podurile confecţionate din grinzi cu
zăbrele sunt caracterizate prin rigiditate
mare, fiind realizate, în general, din
elemente executate din otel. Identificarea
modurilor şi frecvenţelor proprii de
vibraţie este deosebit de importanta pentru
a ţine cont în procesul de proiectare de
valorile frecvenţelor anumitor solicitări:
naturale (cutremure de pamânt, vânt
puternic) sau artificiale (inducerea de
vibraţii de către vehiculele ce traversează
podul) pentru a evita distrugerea totală
sau parţială a structurii. Totodată,
deoarece pot apărea tensiuni în structură la
variaţii de temperatură, podul este fixat la
un capăt prin intermediul unei articulaţii
de rotaţie cu bolţ iar la celălalt capăt este
rezemat şi ghidat permiţând translaţia.
205
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
206
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
Ţinând apăsat ↵ pe comanda din structura de analiză Static Structural, se trage peste
comanda din structura Modal, până aceasta se transformă în
, moment în care se eliberează tasta mouse-ului → . Legătura dintre cele două proiecte este
prezentată în figura de mai jos → → File name: AEF-15 → .
În cazul în care fereastra nu este vizibilă, se vor activa din meniul View
opţiunile Outline şi Properties.
207
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Realizarea geometriei podului poate fi continuată în două moduri: fie prin construirea unui numar de 8 puncte
corespondente grinzii într-un plan paralel cu cel în care a fost construit modelul iniţial (aflat la z = 1,5 m) sau
prin copierea grinzii existente la distanţa de 1,5 m pe axa Oz.
Se desenează un plan paralel cu xOy, aflat la distanţa de 1,5m.
→↵ New Plane → → Details of Plane 4 → Type : From Plane → Base Plane : XY
Plane → Transform 1 (RMB) : Offset Z → FD1, Value 1: 1,5 m → .
Se copiază grinda existentă în planul nou creat.
→ → → → Details of BodyOp1 → Type : Move → Bodies (se
selectează întreaga grindă folosind filtrul de selecție ) → Preserve Bodies? : Yes → Source Plane : XY
Plane → Destination Plane : Plane 4 → .
În momentul în care există două grinzi cu zăbrele paralele, se vor uni punctele aflate pe baza inferioară.
208
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
209
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
210
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
→ →
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
211
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
În cele ce urmează sunt prezentate unele rezultate ale valorilor frecvenţelor proprii şi modurile de vibraţie
pentru diversele profile analizate.
Țeavă rectangulară 80 x 80 x5 mm
Țeavă rectangulară 60 x 60 x 5 mm
212
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
Țeavă rectangulară 50 x 50 x 5 mm
213
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
214
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
F. ANALIZA REZULTATELOR
Se observă că, în pofida faptului că modelarea structurii de bare a fost efectuată cu ajutorul unor corpuri 1D,
rezultatele obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D.
Din punct de vedere al frecvenţelor proprii înregistrate, se poate trage concluzia că odată cu mărirea secţiunii
grinzilor, valoarea frecvenţelor va creşte, indiferent de profilul transversal utilizat. Acest lucru se observă
pentru ambele tipuri de profiluri analizate: profilul rectangular şi pentru profilul I.
Frecvente proprii de vibratie
14
12
10
8
(Hz)
0
Mod #1 Mod #2 Mod #3 Mod #4 Mod #5 Mod #6
Pentru profiluri echivalente din punct de vedere al valorii suprafeţelor secţiunilor, se poate observa că profilul
rectangular generează vibraţii proprii cu frecvenţe mai ridicate decât profilul I.
Deplasari maxime
7
4
(mm)
0
Mod #1 Mod #2 Mod #3 Mod #4 Mod #5 Mod #6
215
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Din punct de vedere al deplasărilor totale, se observă că valorile maxime se regăsesc în modurile de vibraţii
proprii Mod#4 sau Mod#5, după care scad odată cu creşterea frecvenţelor vibraţiilor proprii.
În unele aplicaţii se urmăreşte creşterea rigidităţii unei structuri sau modificarea frecvenţelor proprii, pe baza
unei structuri existente. În cazul de faţă, pentru structura construită din profil I3 (cu secţiunea transversală cea
mai mică dintre cele analizate) se consideră două modificări: montarea unor traverse (cazul 1 – o traversă, cazul
2 – 3 traverse) în partea superioară, după cum urmează. Se observă în urma analizelor modurilor de vibraţii că
valorile frecvenţelor proprii s-au modificat faşă de structura originală în sensul creşterii.
G. CONCLUZII
Din punct de vedere al fazei de pre-procesare, se poate observa că utilizarea corpurilor 1D implică resurse
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul transversal al
tronsoanelor poate fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază a structurii de bare. Mai
mult decât atât, este posibilă utilizarea diverselor profile pentru fiecare tronson în parte. Conectarea
tronsoanelor se poate realiza în mai multe moduri, în funcţie de axa centrală a profilelor utilizate.
Introducerea reazemelor, constrângerilor şi solicitărilor se realizează rapid şi simplu. Declararea materialelor,
precum şi discretizarea structurii de bare sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Analiza modală a unei structuri de tip grinzi cu zăbrele este o activitate relativ simplă, putându-se realiza
diverse modificări ale structurii în funcţie de obiectivele urmărite. Schimbarea profilului secţiunilor grinzilor
şi recalcularea se realizează într-un timp foarte scurt.
216
Aplicaţia AEF-A.16
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În diverse aplicaţii de analiză cu elemente finite (AEF) este necesară modelarea nu doar a unei piese singulare,
ci a unui întreg mecanism, inclusiv a articulaţiilor dintre elementele sale. Mecanismele complexe plane sau
spaţiale pot fi reduse la mecanisme cu bare (pârghii) şi mecanisme cu elemente dinţate (roţi dinţate şi
cremaliere). Metodele de studiu al mecanismelor complexe cu bare şi roţi dinţate sunt deosebit de diverse, mai
ales în domeniul cinematicii, pornind de la ipoteza rigidităţii componentelor. În lucrarea de faţă se are în vedere
studierea comportării elementelor unui mecanism cu bare, luând în considerare comportamentul elastic al
acestora.
A.2 Descrierea aplicaţiei
Din punct de vedere constructiv, cricul auto din figura de mai jos este un mecanism plan alcatuit din patru bare
de diverse secţiuni montate pe un suport, un şurub şi o piuliţă ce realizează o cuplă elicoidală. Cricul analizat
poate funcţiona în limitele a două poziţii: A – începere ridicare şi B – ridicare maximă.
Mişcarea pe verticală a plăcii
superioare 5 este determinată de
modificarea poziţiilor segmentelor
laterale 2, montate prin intermediul
unor articulaţii de suportul 1, datorate
deplasării axiale a piuliţei 6. Şurubul 3
este acţionat cu ajutorul manivelei 4.
Toate articulaţiile dintre segmentele 2
şi suportul 1, dintre segmentele 2 şi
placa superioară 5, precum şi cele
dintre segmentele inferioare şi cele
superioare sunt cuple de rotaţie plane.
Prin rotirea manivelei 4, datorită
piuliţei 6, segmentele laterale ale
cricului tind să se apropie între ele,
generând mişcarea pe verticală, deci
ridicarea autovehiculului.
217
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
218
Analiza statică a mecanismelor cu bare
Salvarea proiectului
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.16.] → ↵ .
C.2 Modelarea caracteristicilor materialului şi mediului
, :
→↵
→
:
↵ ,
: →
, , [se
selectează în lista din coloana C (
) cu ↵ , ↵ ], [se
introduce în caseta din coloana B
( ) valoarea, 204000] → ↵
→↵
(ceilalţi
parametri rămân impliciţi).
În cazul în care fereastra nu este vizibilă, se vor activa din meniul View
opţiunile Outline şi Properties sau Reset Workspace, apoi comanda Engineering Data Sources.
219
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Se repetă ultima operaţie pentru toate segmentele, având grijă ca la segmentele Dr_med, Sup, Stg_med să fie
ataşate profilul Channel1 (U34) iar la celelalte segmente – profilul Channel2 (U30).
221
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
223
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
→↵ → →
→ → Scope
→ Geometry: [se va selecta cu ↵ segmentul superior
Sup] → Apply.
224
Analiza statică a mecanismelor cu bare
→ →
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
225
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Vizualizare deformaţiei pe o
anumită direcţie
↵ →
→ Graph
→ .
226
Analiza statică a mecanismelor cu bare
Reacţiunile în reazeme
(Joint Probe)
↵ →
→ Tabular
Data.
227
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
F. ANALIZA REZULTATELOR
Se observă că, în pofida faptului că modelarea mecanismului cu bare articulate a fost efectuată cu ajutorul unor
corpuri unidimensionale, rezultatele obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D, datorită
facilităţii programului folosit de a ataşa structurii diverse profile, unele standardizate, altele executate de
utilizator. Modificarea profilelor barelor articulate este foarte uşor de realizat, acest lucru se poate face la chiar
şi la sfârşitul unei analize, urmând ca după o comandă de actualizare, rezultatele noii analize să se schimbe în
funcţie de noile condiţii iniţiale.
Realizarea cuplelor de rotaţie este facilă, nu este necesară construcţia 3D a acestora şi modelarea precisă a
geometriei lor. Definirea cuplelor de rotaţie poate ţine cont de caracteristicile elastice ale articulaţiei.
Poziţionarea cuplelor în funcţie de profilul barei se
poate alege din mai multe variante, oferite de
ANSYS.
Din punct de vedere al deformaţiilor totale, se
observă că valoarea maximă este de 0,05 mm în zona
de aplicare a solicitării, pe direcţia axei Ox.
Examinând reprezentarea grafică a tensiunilor
axiale, se observă că segmentele laterale (2) sunt
supuse solicitării de compresiune – reprezentate cu
culoarea albastră. Informaţiile referitoare la
deformaţii, coroborate cu informaţiile referitoare la
tensiunile interne, tensiunile maxime combinate
conduc la concluzia că structura rezistă fără
probleme sarcinilor, valorile tensiunilor maxime
nedepăşind limita admisă a materialului
(compresiune σac=80 ... 100 Mpa).
G. CONCLUZII
Din punct de vedere al fazei de pre-procesare, se poate observa că utilizarea corpurilor 1D implică resurse
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul transversal al
tronsoanelor poate fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază a structurii de bare. Mai
mult decât atât, este posibilă utilizarea diverselor profile pentru fiecare tronson în parte. Conectarea
tronsoanelor se poate realiza în mai multe moduri, în funcţie de axa centrală a profilelor utilizate.
Introducerea reazemelor, constrângerilor şi solicitărilor se realizează rapid şi simplu. Declararea materialelor,
precum şi discretizarea structurii de bare sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Analizând rezultatele obţinute prin MEF, se poate constata că aceasta oferă mult mai multe date, într-un timp
şi cu consumuri de resurse mult mai mici, decât varianta analitică. Se poate constata că structura de grinzi este
foarte puţin solicitată, putându-se folosi profile mai mici, în vederea realizării unor economii. Modificarea
profilului secţiunilor grinzilor şi recalcularea se realizează într-un timp foarte scurt, fiind o procedură facilă.
228
Bibliografie
(1) Akin, J.Ed, Finite Element Analysis Concepts via SolidWorks, Lecture Notes, Rice University,
Houston, Texas, 2009.
(2) Al Makky, A.: Tutorial 3: Working with
DesignModeler, http://www2.warwick.ac.uk/fac/sci/eng/pg/students/esrhaw
(3) Allen, G.: Geometric Modeling Problems in Industrial CAD/CAM/CAE, Siemens PLM Software,
Shanghai.
(4) ANSYS Workbench 14.0 User Guide // DesignModeler User Guide // Introduction / MechIntro /
(5) Barton, M., Rajan, S.D.: Finite Element Primer for Engineers, lecture notes, Arizona State
University, 2002.
(6) Bathe, K.J.: Finite Element Analysis of Solids and Fluids II » Lecture Notes,
http://ocw.mit.edu/courses/mechanical-engineering/2-094-finite-element-analysis-of-solids-and-
fluids-ii-spring-2011/lecture-notes/
(7) Bremar Automotion Pty Ltd: Finite Element Analysis Revealed: uncovering engineering’s latest
design tools element, www.bremarauto.com.
(8) Cailletaud, G., El Arem , S.: Introduction to Finite Element Method, Centre des Materiaux, MINES
Paris Tech, UMR CNRS 7633, WEMESURF course, Paris, 2009.
(9) Dassault Systemes, Tutoriale CATIA, http://www.3ds.com/support/ documentation/users-guide/
(10) Dixit, U.S., Finite Element Method: an introduction, Department of Mechanical Engineering, Indian
Institute of Technology Guwahati, lecture notes, 2007.
(11) Faur, N.: Elemente finite. Fundamente, Editura POLITEHNICA, Timişoara, ISBN 973-8247-98-5,
2002.
(12) Felippa, C.A.: Introduction to Finite Element Methods, course, University of Colorado at Boulder,
(downloaded from http://www.colorado.edu/engineering/CAS/courses.d/IFEM.d/Home.html , oct.
2013).
(13) http://cadcamfunda.com/cadcam_softwares
(14) http://en.wikipedia.org/wiki/3D_modeling
(15) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_design
(16) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_engineering
(17) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_manufacturing
(18) http://en.wikipedia.org/wiki/Finite_element_method
(19) http://en.wikipedia.org/wiki/Product_lifecycle_management
(20) http://en.wikipedia.org/wiki/Stress_%28mechanics%29
(21) http://www.sv.vt.edu/classes/MSE2094_NoteBook/97ClassProj/num/widas/history.html
(22) Moaveni, S., Finite Element Analysis – Theory and Application with ANSYS, 2nd Ed., Pearson
Education, 2003.
(23) Mogan, Gh., Butnariu, S., Analiza cu elemente finite. Aplicatii in CATIA, Ed. Universităţii
Transilvania, 2007, ISBN 978-973-598-159-4
(24) Sadd, M.H.: Introduction to Finite Element Methods, lecture notes, MCE 565, Wave Motion &
Vibration in Continuous Media Spring, 2005.
(25) Segerlind, L.J.: Applied Finite Element Analysis, second edition, John Willey and Sons, 1984.
(26) Sorohan, Şt.: Elemente finite în ingineria mecanică, curs, Universitatea Politehnica Bucureşti, 2006.
(27) Zienkiewicz, O.C. and Taylor, R.L., The Finite Element Method, Fifth Edition, vol. 1, 2, 3,
Butterworth – Heinemann, 2000.
229
230
Insert Tab 1 Here
ISBN 978-606-19-0474-7