Ilca Cristian Clasa a XII-a D

Constituția României

Constituția este legea fundamentală a unui stat în care sunt consemnate

principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale
cetățenilor.
Constituția României este legea fundamentală a statului român care
reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile,
libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice
fundamentale. Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării
Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei
prin referendumul național din 8 decembrie 1991.
Aducerea unui print strain pe tronul României mai fusese propusa si în
rezolutiile Adunarilor ad-hoc din anul 1857.In mai 1866, a sosit în tara printul Carol
de Hohenzolern-Sigmaringen, care fusese acceptat de populatia cu drept de vot prin
plebiscit. Dupa alegerea ei, Adunarea Constitutionala a discutat, începând din mai
1866, proiectul de Constitutie redactat de Consiliul de Stat. Aceasta a reprezentat un
compromis între liberali si conservatori. Elaborata dupa modelul celei belgiene din
anul 1831, Constitutia României a creat cadrul juridic necesar dezvoltarii statului
român modern. A fost in vigoare pâna în anul 1923, Constitutia de la 1866 a fost
amendata de mai multe ori: în 1879, a fost modificat articolul 7, care proclama faptul
ca diferentele religioase nu constituiau o piedica în obtinerea cetateniei române; în
1884, a fost redus numarul colegiilor electorale de la patru la trei, iar censul a fost
micsorat, astfel ca s-a extins dreptul de vot; în 1917, prin modificarea unor articole
din Constitutie, s-au creat posibilitatile înfaptuirii ulterioare a reformelor electorala
(introducerea votului universal) si agrara.  
După realizarea Marii Uniri, statul român unitar avea nevoie de o nouă
constituţie  care să reflecte în legile sale noile realităţi, apărute după 1918. Vechea
lege fundamentală de la 1866 nu mai corespundea nici realităţilor europene şi nici
celor româneşti, iar necesitatea unei legi noi era urgentată de confirmarea legală a
desăvârşirii unităţii naţionale a tuturor provinciilor româneşti. De aceea, regele îl
readuce la putere la începutul anului 1922 pe I. I. C. Brătianu, deşi liberalii aveau
puţini reprezentanţi în parlament. Ferdinand I avea însă mare încredere în liderul
liberal. Şeful guvernului obţine de la rege dizolvarea parlamentului şi în alegerile
organizate în martie 1922 liberalii obţin o majoritate lejeră. Noul parlament este
declarat Adunare Constituantă şi în aceeaşi lună va da noua Constituţie. Trebuie
menţionat că partidele de opoziţie nu erau de acord cu proiectul liberal, chiar dacă
acesta era printre cele mai democratice din Europa. De altfel Partidul
Naţional şi Partidul Ţărănesc nici n-au participat la votarea ei, considerând-o nulă şi
neavenită (atunci când vor ajunge la guvernare o vor considera bună). La 28 martie
1923 rege Ferdinand a promulgat noua lege fundamentală, care fusese votată cu o
majoritate zdrobitoare (doar 4 abţineri şi 10 voturi contra). 
Constituția din 1923 a preluat prevederile Constituției din 1866 și a respectat
structura acesteia, având 10 articole în plus față de Constituția din 1866 (138, la care
se adaugă dispozițile tranzitorii și suplimentare, cuprinse în alte 5 articole). Din
vechea Constituție au fost modificate 20 de articole, doar 7 având un nou conținut.
Remarcăm, dintre prevederile acestei constituții, pe cele ale art.1, potrivit cărora
„Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil”.
Dacă în 1866 accentul viza caracterul indivizibil al statului, susținând și
întărind Unirea Principatelor din 1859, acum se accentua caracterul național și unitar,
Ilca Cristian Clasa a XII-a D

temei al Marii Uniri de la 1918, precizându-se astfel limitele garantării drepturilor

minorităților naționale, element de noutate, apărut ca urmare a unirii cu Transilvania.
De aceea se introduce și un nou articol, 126, potrivit căruia „limba românească este
limba oficială a statului român.” Tot cu caracter de noutate este și consacrarea expresă
a controlului constituționalității legilor, stabilit în competența Curții de Casație, în
Secțiuni Unite.
Elaborarea unei constituii are o importanta foarte mare pentru un echilibru in
zona de conducere a tarii cat si pentru poporul care reprezinta tara, pentru a exista
egalitate, respect si eficacitate pentru o dezvoltare prospera si de succes.