Denumirea programului de studii Geografie

Ciclul (Re)calificare profesională suplimentară

Denumirea cursului Geografie Generală

Facultatea/catedra responsabilă de curs Filologie și Istorie / Istorie și Geografie

Titular de curs Gheorghi Niculița, dr., conf. univ.

Cadre didactice implicate –

e-mail nicgeo@rambler.ru
Codul cursului Număr de Anul Semestrul Total ore Total ore
credite ECTS
contact direct Studiu individual

F.01.O.001 6 180 50 130

Descriere succintă a integrării cursului în programul de studii

Disciplina „Geografie Generală” este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare profesională suplimentară a
cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie” în calitate de disciplină fundamentală. Ea cuprinde
180 ore, dintre care 50 ore – contact direct: 16 - teoretice şi 34 ore – seminare, 130 ore – lucrul individual. Disciplina contribuie
la pregătirea/instruirea profesională pentru obținerea unei noi calificări, precum și dezvoltarea personală şi profesională a
cadrelor didactice în bază de competențe.
Competenţe dezvoltate în cadrul cursului
 cunoașterea istoriei și etapele de dezvoltare a geografiei ca știință;
 cunoașterea legităților generale de dezvoltare a învelișului geografic;
 cunoașterea conceptelor, principiilor și metodelor de bază ale Geografiei;
 cunoașterea abordărilor contemporane ale procesului de evoluție a învelișului geografic în condițiile de
antropizare a mediului geografic;
 capacitatea de implicare reală, responsabilitate şi atitudine constructivă în îndeplinirea sarcinilor profesionale.
 identificarea problemelor ce există în relația om-natură în perspectiva păstrării echilibrului ecologic.
Aplicarea cunoştinţelor pentru determinarea legităţilor evoluţiei statelor antice la diferite etape
Finalităţi de studii realizate la finele cursului
 Să explice conceptele de bază ale cursului Geografie generală;
 să elaboreze curbe hipsometrice, profile geografice, diagrame, schiţe de hartă etc.;
 să evalueze resursele informaţionale cu caracter geografic;
 să realizeze liste bibliografice tematice;
 să aprecieze rolul aplicativ al studiilor geografice;
 să evalueze impactul antropic asupra mediului înconjurător;
 să argumenteze interacţiunea dintre societate și mediul înconjurător.
Precondiții
 Discipline anterior studiate: Geografie fizică generală (ciclul liceal).
 Condiţii prealabile:
- operaţionalizarea termenilor în domeniul geografiei generale etc.
- deprinderi de muncă intelectuală: capacitatea de a elabora un referat/portofoliu, de a colecta și rezuma sursele
bibliografice, de informare şi documentare, de organizare independentă a activită ții de învățare etc.
- deprinderi de analiză şi sinteză: capacitatea de a analiza materialele cartografice, grafice etc.
Unități de curs
Tema 1. Geografia generală – ştiinţă complexă. Obiectul de studiu. Definiție și noțiuni. Metodele și mijloacele de
cercetare geografică. Subdiviziunile geografiei și legătura cu alte științe. Importanța geografiei fizice ca știință. Etapele inițiale
de cunoaștere a suprafeței terestre și dezvoltare a Geografiei (până în sec VII î.Hr.). Geografia în Grecia și Roma Antică (până în
sec. IV d.Hr.). Geografia creștino-dogmatică în evul mediu. (sec.IV - XV)
Tema 2. Epoca marilor descoperiri geografice. Importanța descoperirilor științifice ale lui Copernic (sistema heliocentrică,
a.1543), G.Galilei (asemănările între planete), I Kepler (legitățile mișcării planetelor) în evoluția geografiei. Înaintarea
portughejilor dea lungul țărmului de vest al Africii, descoperirea Americii de către H. Columb, expediția lui F. Magelan, tratatul
de la Tordesilia dintre Spania și Portugalia (a.1494). Studierea suprafeței terestre în secolul XVIII: expedițiile în Oceanul Pacific
ale lui V. Bering și A. Ciricov (a.a.1725-1741), expediției franceze condusă de J. Laperuz (a.a. 1785-1788), expedițiile în jurul
lumii sub conducerea lui J. Cuc (a.a. 1768 - 1779) și descoperirea de noi teritorii. Expedițiile în interiorul Africii. Cercetările
științifice în Siberia și Extremul Orient. Studierea suprafeței terestre și dezvoltarea geografie în secolul XIX. Organizarea
Societăților de Geografie: în Paris (1821), Berlin (1828), Londra (1830), Rusia (1845). Cercetările lui D. Livingston în Africa de
Sud. Studierea suprafeței terestre și ajunsurile geografiei la sfârșitul secolului XIX. Cercetările Arcticii și expedițiile lui F.
Nansen. Expedițiile în Asia Centrală. Etapa geografiei contemporane (din 1871). Evoluția concepțiilor geografice în spațiul
românesc.
Tema 3. Pământul între planetele Sistemului Solar. Universul și elementele lui. Structura Sistemului solar.
Caracteristici generale ale Soarelui: dimensiunea, densitatea substanței, temperatura, volumul radiației solare. Planetele
Sistemului solar și sateliții lor. Grupurile de planete: Mercurii, Venera, Pământ și Martie (de tip ”Pământ”); Jupiter, Saturn, Uran
și Neptun (planete gigantice). Caracteristicile lor. Planeta Pluton și asteroizii de la hotarul dintre grupurile de planete. Ipoteze
despre originea şi evoluţia Universului. Forma și dimensiunile Pământului și Lunii în dinamică. Mișcările planetei și consecințele
geografice: anuală (viteza liniară și distanța parcursă), diurnă (viteza centrifugă și consecințe naturale). Mișcarea în cuplu a
Pământului și Lunii în jurul centrului de greutate comun și consecințele naturale. Direcția mișcării Pământului în jurul axei,
modul de determinare a timpului mișcării și durata zilei solare și astrale. Viteza unghiulară și determinarea vitezei liniare de
mișcare la diferite latitudini. Unghiul de înclinație a axei Pământului față de planul orbitei și consecințele geografice: cercurile
polare, tropicele, echinocțiile și solstițiile, anotimpurile. Polurile geografice.Consecințele geografice de mișcare diurnă a
Pământului. Durata maximală și durata minimală a zilei pe parcursul anului. Variația unghiului poziției soarelui pe bolta cerească
față de linia orizonului între solstițiile de vară și de iarnă. Linia de schimbare a datelor. Calendarul Iulian și Grigorian.
Magnetizmul Pământului. Polurile magnetice. Câmpul magnetic la suprafața terestră și elementele lui: declinația magnetică;
înclinația magnetică; inducția (intensitatea) magnetică. Sateliții, asteroizii, cometele, meteorii și meteoriții.
Tema 4. Structura internă a Pământului și rolul ei geografic. Individualitatea Pământului: importanța densității
substanței și a structurii interne a Pămânrului și influența asupra naturii. Definiția densității substanței planetei. Calcularea masei
și densității medii a substanței planetare. Observările asupra mișcării undelor seismice provocate de cutremurile de pământ și
importanța lor practică. Tipurile de unde seismice: superficiale, longitudinale, transversale. Straturile interne ale planeteiși
caracteristicile lor. Tipurile de scoarță terestră. Forța de gravitație. Căldura internă a Pământului. Orizontul izotermic, gradientul
geotermic, treapta geotermică. Învelișul geografic în relații permanente cu sferele interne, ca părți componente – suprafață și
conținut, ale planetei Pământ.
Tema 5.. Morfologia generală a Pământului. Continentele și oceanele. Dezmembrarea verticală a scoarței terestre.
Nivelul ridicat al suprafeței continentale și coborât al fundului oceanic – rezultatul deosebirilor calitative al tipurilor de scoarță
terestră. Caracterul treptat al suprafeței și unitățile de relief: câmpiile și țările montane pe continente; depresiunile, lanțurile
montane submese și fosele abisale - albia oceanică. Curba hipsometrică a uscatului și curba batimetrică a fundului oceanic.
Cotele absolute continental și oceanic și treptele secundare. Nivelele hipsometrice și unitățile geomorfologice de rang secundar.
Treapta hipsometrică 0-200m față de nivelul oceanului – câmpii joase (șesuri); 200-500m – câmpii înalte și platouri; mai înaltă
de 500m – podișuri, munți, lanțuri montane, țări montane. Nivelul hipsometric al regiunilor și zonalitatea naturală pe câmpii și
zonalitatea verticală pe munți. Treptele batimetrice în albia oceanică: 0-200m – șelful continental; panta continentală; marginea
continentală submersă; depresiunile și fosele abisale. Continent – noțiune geografică. Definiția. Eurasia, Africa, America de
Nord, America de Sud, Antarctida și Australia. Parte a lumii – noțiune istorico-culturală. Europa, Asia, America, Africa,
Antarctica, Australia și Oceania. Hotarele continentelor și ale părților lumii.
Tema 6. Atmosfera și climatele terestre. Definiția atmosferei. Ipoteze despre geneza și stadiile de formare a raportului
de gaze în atmosfera terestră. Componența gazoasă actuală. Rolul componentelor gazoase în formarea proprietăților fizice și
chimice ale atmosferei. Criteriile subdivizării verticale a atmosferei: densitatea și caracterul mișcării aerului. Straturile
concentrice ale atmosferei: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera și exosfera. Radiația solară – definiție. Intensitatea
radiației solare. Constanta solară. Radiația solară la suprafața terestră și mecanizmul schimbării valorilor radiației sumare și a
bilanțului radiativ odată cu latitudinea. Particularitățile de încălzire și răcire a solului, bazinelor acvatice și a aerului și
interdependeța lor. Inversiile de temperatură. Definiția înghețurilor la suprafața solului (de primăvară și toamnă). Înghețurile
radiaționale și advective. Rolul reliefului în manifestarea lor. Indicii regimului termic al aerului. Repartiția căldurii pe suprafața
terestră. Brâiele de căldură: legitatea repartiției căldurii pe Pământ – zonalitatea. Presiunea atmosferică – esență și explicație.
Presiunea normală. Mijloacele și unitățile de masurare a presiunii aerului atmosferic. Câmpurile barice. Câmp baric, depresiune
(minim) barică – ciclon, anticiclon. Gradient baric orizontal. Vântul. Tipurile geografice de mase de aer și fronturile atmosferice.
Repartiția zonală și regională a presiunii atmosferice la nivelul mării și vânturile în straturile inferioare ale troposferei. Zonele:
ecuatorială, subtropicală, minimele și maximele barice ale latitudinilor temperate, maximele barice ale latitudinilor polare.
Centrele barice de presiune înaltă și presiune scăzută. Circulația generală a atmosferei. Circuitul apei în atmosferă. Evaporarea și
evaporabilitatea. Umiditatea absolută și relativă. Elasticitatea vaporilor de apă. Coeficientul de umiditate. Indiciul de ariditate.
Condensația și sublimația. Precipitațiile atmosferice. Repartiția precipitațiilor pe suprafața terestră. Tipurile și subtipurile de
climate terestre.
Tema 7. Caracteristici generale ale Hidrosferei. Oceanul Planetar. Proprietățile fizico-chimice ale apei și rolul ei în
învelișul geografic.Unitatea și părțile componente ale hidrosferei. Distribuirea apei pe Pământ. Oceanul Planetar. Schimbul de
substanțe și energie dintre continente și oceane. Părțile componente ale Oceanului Planetar. Nivelul oceanelor și mărilor. Vârsta
geologică a albiilor oceanice. Relieful și structura geologică a fundlui oceanic. Sedimentele de fund. Transparența și culoarea
apei marine. Răspândirea razelor de lummină. Regimul conținutului de gaze în mări și oceane. Dinamica apei. Valurile. Curenții
oceanici și curenții marini. Curenții calzi și curenții reci. Fluxul și refluxul. Procesul de amestec și mișcarea verticală a apei.
Regimul termic al apei oceanice. Ghețurile. Oceanul Planetar - mediu de viață și resurse naturale.
Tema 8. Apele uscatului. Apele subterane. Hotarele și orizonturile părții subterane a hidrosferei. Apele freatice. Nivelul și
componența chimică. Repartiția zonală și regională a apelor freatice. Apele freatice din regiunile înghețului peren din Asia de
Nord și America de Nord. Apele freatice din zona pădurilor, zona stepelor, zona deșerturilor și semideșerturilor, zona pădurilor
ecuatoriale. Apele subterane de adâncime. Apele arteziene. Mișcarea apelor subterane. Ieșirea apelor subterane la lumina zilei.
Izvoarele. Gheizerele.
Tema 9. Rîurile. Sistemele de rîuri. Scurgerea apei de pe uscat. Rolul climei și a altor factori fizico-geografici în scurgerea
de suprafață. Modulul de scurgere, coeficientul de scurgere, grosimea stratului de scurgere. Repartiția zonală a scurgerii pe
suprafața terestră. Regiunile scurgerii periferice, bazinele de scurgere internă, raioanele lipsite de scurgere. Sisteme de rîuri și
structura rețelei hidrografice. Lucrul apei rîurilor. Acțiunea reciprocă dintre apele curgătoare și structura geologo-
geomorfologică a scoarței terestre. Bazinul rîului și linia de cumpănă a apelor. Formarea sistemelor de rîuri și a bazinelor
hidrografice. Densitatea rețelei fluviale. Alimentarea rîurilor. Izvorul și albia rîului. Scurgerea apei în rîuri. Debitul apei în rîuri.
Gura de vărsare. Transportul substanței solide în rîuri. Tipuri de rîuri după sursa predominantă de alimentare și regimul de
scurgere: ecuatorial, subecuatorial-tropical, subtropical- mediteran, subtropical-musonic, temperat maritim, temperat continental,
temperat semideșertic, temperat musonic, subpolar al regiunilor de îngheț peren, polar, lacustru, montan. (M.I. Livovici, 1964)
Oscilațiile neperiodice a nivelului apei în rîuri. Regularizarea scurgerii apei în rîuri. Regimul chimic al rîurilor. Condițiile de
viață în rîuri.
Tema 10. Lacurile. Ghețarii. Lacurile. Definiție. Geneza chiuvetelor lacurilor. Volumul (masa) de apă în lacuri.. Condițiile
fizico-geografice de formare a lacurilor. Regimul hidrologic și chimic al apei. Regimul termic al apei lacurilor. Lacurile – mediu
de viață. Tipurile geografice de lacuri și repartiția lor zonală. Lacurile regiunii de tundră; lacurile de tip Canadian și Carel;
lacurile de tip Laurențian și Ladoga; lacurile de tip Seligher-Ilmen; lacuri de mlaștină și ale regiunilor boreale; lacurile Est-
Siberiene (lacuri tectonico-glaciare); lacurile stepelor asiatice; lacurile regiunilor de stepă premontană; lacuri de tip Aralo-
Caspic; lacurile Kazahstanului; lacurile podișului Anatoliei; lacuri de tip Australian; lacuri de tip Chinezesc-Florida; lacuri de tip
Est-African. Lacuri tectonice - Victoria, Baical; lacuri carstice. Ghețarii. Linia zăpezilor – definiție. Altitudiea liniei zăpezilor la
diferite latitudini. Ghețurile continentale și montane. Importanța climei locale în formarea ghețarilor și poziția liniei zăpezilor.
Alimentația ghețarilor. Structura și mișcarea ghețarilor. Clasificarea ghețarilor. Aisbergurile. Lucrul ghețarilor. Glaciațiunea
contemporană a Terrei. Înaintarea (extinderea) și retragerea glaciațiunilor.
Tema 11. Scoarța terestră și relieful uscatului. Definiție (relief). Procesele morfogenetice endogene și exogene. Elemente
structurale de bază ale scoarței terestre continentale și formele principale ale macroreliefului continental. Platformele și regiunile
de geosinclinal și macrorelieful care le corespunde. Relieful – factor azonal și manifestarea în natură.
Tema 12. Țară montană. Definiție. Structura geologică a munților cutați (de încrețire). Procesele distructive în țările montane.
Zonalitatea de altitudine a reliefului montan. Morfologia țărilor montane tinere. Structura geologică și morfologia țărilor
montane constituite din munți regenerați. Dezmembrarea orizontală a țărilor montane. Legități de amplasare a sistemelor
montane. Morfologia regiunilor vulcanice.
Tema 13. Relieful de câmpie. Argumentarea noțiunii ”câmpie”. Câmpii stratificate. Câmpii acumulative. Câmpii
denudaționale (de soclu). Zonalitatea reliefului de câmpie. Clasificarea câmpiilor după formă: plate, concave, convexe,
deluroase, văluroasă.
Tema 14. Complexele erozionale și acumulative de relief. Eroziunea plană și eroziunea de albie. Eroziunea liniară – râpa,
vâlcea, înălțimi, ueduri. Dezmembrare erozională a câmpiilor. Relieful văilor de râuri de câmpie. Disimetria văilor și a regiunilor
de cumpănă. Alunecările de teren și sufoziile. Carstul. Zonele carstice (după H. P. Kossac).
Tema 15. Relieful regiunilor de manifestare a glaciațiunilor. Centrele glaciațiunii pleistocene și calotele glaciare. Numărul
epocilor glaciare în diferite regiuni și limitele de extindere a glaciațiunilor. Acțiunea geomorfologică a ghețarilor și zonalitatea
complexelor de relief glaciar. Relieful regiunilor de denudație glaciară (exarație). Relieful regiunilor cu forme de acumulare
glaciară: morene, drumline, came (pl.), oze. Relieful fluvio-glaciar și eolian al regiunilor extraglaciare. Câmpiile de zandru.
Acumulările de loess.
Tema 16. Complexele reliefului de deșert. Procesele geomorfologice în regiunile aride. Deșerturile de pietriș (hamadele).
Deșerturile de nisip (erg - Africa; nefud - pen. Arabia; cum - Asia Centrală). Barhane.Takâre.
Tema 17. Țărmurile și insulile. Elementele morfologice ale țărmului. Țărm de tip Dalmațian. Fiordurile, ”șherele”. Estuarele.
Limanele. Marșele. Formele eoliene de relief ale litoralelor - dunele de nisip. Suprafețele insulare. Arhipelagurile. Tipurile de
insule: continentale, vulcanice, de corali. Barierele de corali. Atolurile.
Tema 18. Biosfera. Biosfera și învelișul geografic. Biosfera – fenomen planetar. Apariția vieții pe Pământ. Compoziția și
hotarele Biosferei. Elementele componente și activitatea substanței vii. Biosfera – sistemă naturală. Rolul substanței vii în
învelișul geografic. Substanța vie și radiația solară. Substanța vie și atmosferă. Substanța vie și hidrosfera. Substanța vie și
scoarța terestră. Influența reciprocă a geosferelor în Biosferă. Legitățile geografice specifice învelișului geografic.
Tema 19. Neomogenitatea spațială a învelișului geografic. Brâele geografice (definiție), zonele naturale (definiție) și
sectoarele geografice. Zona ecuatorială. Brâele (zonele) subecuatoriale. Brâele tropicale. Brâele subtropicale. Brâul temperat al
emisferei de Nord. Brâul temperat al emisferei de Sud. Brâul subarctic al emisferei de Nord. Brâul subantarctic al emisferei de
Sud. Regiunile polare. Zonalitatea de altitudine. Ritmicitatea în Învelișul geografic. Direcțiile dezvoltării învelișului geografic.
Dialectica vieții. Omul și învelișul geografic.
Tema 20. Popoarele lumii. Apariția omului pe Pământ. Rasele umane contemporane. Evoluția numerică a populației.
Repartizarea și densitatea populației pe Terra. Migrația populației și valorificarea naturii pe diferite continente: America de Nord,
America de Sud, Australia și Oceania. Relația reciprocă dintre societatea umană și mediul geografic.
Tema 21. Probleme globale ale mediului înconjurător. Problema alimentației populației și a resurselor naturale. Problema
aprovizionării populației cu apă potabilă. Probleme ecologice planetare: poluarea mediului înconjurător; încălzirea globală,
calitatea mediului ambiant.
Metode și tehnici de predare și învăţare
Expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, aplicații de teren, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.
Strategii de evaluare
Proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, simularea, autoevaluarea.
Bibliografie
Obligatorie:
 ARMAŞ, Iu., (2006), Teorie şi metodologie geografică. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
 Atlasul geografic al lumii. Ed. Corint, Bucureşti, 2009.
 Atlas de Geografie pentru clasa a V-a. Chişinău, 2014.
 Atlas. Geografie fizică generală. Clasa a X-a. Chişinău, 2012.
 Atlas geografic şcolar, clasele 5-11. Ed. Iulian, Chişinău, 2012.
 Atlas. Geografia continentelor şi oceanelor. Clasele 6-7. Ed. Pontos, Chişinău, 2004.
 COZARI, T., (2013), Atlas zoologic. Ed. Ştiinţa, Chişinău.
 BARROW, J.D., (1994), Originea Universului. Ed. Humanitas, Bucureşti.
 BROWN, L., (2003), Probleme globale ale omenirii. Ed. Tehnică, Bucureşti.
 CODREANU, I., COLŢA, V., (2007), Exerciţii practice la geografia fizică generală. Chişinău.
 COMĂNESCU, L., (2009), Geografie fizică generală. Ed. CREDIS, Bucureşti.
 DEDU, I.I., (2010), Enciclopedie de Ecologie. Ed. Ştiinţa, Chişinău.
 DONISĂ, I., (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 ELENICI, M., (1996), Geografie fizică generală. Sibiu.
 Geografia. Enciclopedie pentru întreaga familie. Ed. Teora, Bucureşti, 2005.
 HAWKING, St., (1994), Scurtă istorie a lumii. De la Bing Bang la găurile negre. Ed. Humanitas, Bucureşti.
 IELENICZ, M. şi colab., (1999), Dicţionar de geografie fizică. Ed. Corint, Bucureşti.
 LUNGU, M., (2012), Atlas geografic. Ed. Steaua Nordului, Constanţa.
 LUPAŞCU, Gh., (2002), Geografie fizică generală. Ed. Universităţii „Al. Ioan Cuza”, Iaşi.
 MAC, I., (2000), Geografie generală. Ed. Europontic, Bucureşti.
 MEHEDINŢI, S., (1981), Obiectul şi definiţia geografiei. Bucureşti.
 MIHĂILESCU, V., (1968), Geografie teoretică. Ed. Academiei, Bucureşti.
 MORARIU, T., VELCEA, V., (1971), Principii şi metode de cercetare în geografie fizică. Bucureşti.
 POPESCU, M., Geografie fizică. Ed. Teora, Chişinău.
 POSEA, Gr., ARMAŞ, Iu., (1998), Geografie fizică. Terra – cămin al omenirii şi sistemul solar. Ed. Enciclopedică,
Bucureşti.
 UNGUREANU, Al., PETREA, D., (2005), Geografie generală. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti.
Opțională:
 НЕКЛЮКОВА, Н.П., (1975), Общее землеведение. Атмосфера. Биосфера. Географическая оболочка. М.
 НЕКЛЮКОВА, Н.П.,(1975), Общее землеведение. Земля как планета. Атмосфера. Гидросфера. М.
ШУБАЕВб Л. П. (1969) Общее землеведение. Высшая школа, Москова.