^ f-J5Arvf ' • *y*

FLORIN MANOLESCU

UNIVERS
J
C o p e r t a d e V IC T O R M A Ş E K . C u o i l u s t r a ţ i e p rin
c o m p u t e r d e M1HAI JA L O B E A N U
FLORIN MANOLESCU

LITERATURA S.F.

Editura UNIVERS
Bucureşti, 1980
 Cuvînt înainte

h itr-o povestire din Omul ilustrat, R ay Bradbury ima­

ginează o convorbire neobişnuită intre E. A . Poe şi Charles
Dickens. Cei doi scriitori se află exilaţi pe planeta Marte,
ca urmare a decretului din anul 2020, cînd toate cărţile cu
subiect fantastic au fo st arse. De faţă fiin d şi Ambrose Bierce,
Poe îi cere ajutor lui Dickens in lupta îm potriva păm înte-
nilor care au pornit spre Marte, am eninţînd să-i alunge pe
autorii de literatură fantastică şi de aici. Dar Dickens refuză :

„Crezi cu ad ev ărat că te~aş ajuta să lupţi îm potriva acestor oameni

de treabă, care vin cu racheta spre noi ? Şi aşa, eu nu am ce căuta
aici. A rderea cărţilor mele s-a întem eiat pe o neînţelegere. Eu nu
sînt un adept al supranaturalului, nu sînt un autor de povestiri
terifiante şi oribile, ca tine Poe, sau ca tine Bierce, sau ca ceilalţi.
Eu nu am nimic de a face cu voi..."

In loc să se simtă jignit, Poe îi aminteşte tim id scriito­

rului englez că a scris, totuşi, o povestire din categoria celor
incriminate (Clopotele). Zadarnic. Charles Dickens refuză să
fie considerat un scriitor fantastic, şi are dreptate.
Fiind vorba despre literatura ştiinţifico-fantastică (S.F.),
cazul nostru este ceva mai complicat decît „cearta“ dintre
Dickens şi Poe. Pentru că, în definitiv, cine acceptă cu plăcere
să fie considerat autor de romane ştii?iţifico-fantastice, cine
recunoaşte că le citeşte şi, mai ales, ce este literatura S.F. f
Naşterea acestei cărţi trebuie pusă pe seama unor astfel
de întrebări şi, în egală măsură, pe seama întîm plării.
A m citit în adolescenţă, ca optzeci de elevi dintr-o sută,
cărţi de literatură S.F., şi îmi amintesc chiar de vrem urile
în care aşteptam cu înfrigurare să intru în posesia ultim ului
număr din colecţia editată de revista Ştiinţă şi tehnică. C eva
mai tîrziu, la o vîrstă la care spiritul practic s-a dovedit a

5
 fi mai puternic decît nevoia de literatură, am v în d u t unui
anticariat întreaga colecţie a Povestirilor ştiinţifico-fantastice
şi am uitat pentru un tim p de existenţa acestei literaturi. A
fo st un m om ent de slăbiciune, pe care îl regret.
A m redescoperit literatura S.F. pe neaşteptate, în urmă
cu cîţiva ani, într-o împrejurare specială în care lectura a
devenit, din nou, mai necesară decît orice altă preocupare
practică. Din m om entul acela am început să-mi reorganizez
am intirile şi, cu toate că aveam sentim entul că se întîm plă
un lucru ciudat (pentru că citind cărţi despre „viitor", mă
reîntorceam în copilărie), am fo st surprins să constat că, de
fa p t, literatura S.F. era cu totul altceva decît ţineam eu
minte.
Un tim p am renunţat la aproape orice altă preocupare şi
nu am mai citit decît literatură S.F. în tr-o bună zi, observînd
această schimbare, custodele Bibliotecii Centrale Universitare
din Bucureşti mi-a m ărturisit că nu s-ar fi aşteptat să mă
vadă pierzîndu-m i vremea cu astfel de cărţi.
In situaţia aceasta devenise limpede că nu mă puteam
reabilita decît într-un singur f e l : scriind această carte.
Şi încă ceva. în ciuda aparenţelor, în ultim ii ani au fost
publicate mai m ulte lucrări de istorie şi de teorie a literaturii
S.F., care p o t fi considerate lucrări de referinţă. A părute în
Statele Unite ale Am ericii sau în Europa (inclusiv U .R.S.S.),
ele sîn t uneori la fel de greu de procurat ca şi scrierile oculte
ale antichităţii. Mulţumesc, de aceea, tuturor celor care m-au
încurajat în realizarea acestui proiect, înlesnindu-mi accesul
la o carte sau alta şi, în prim ul rînd, profesorului W alter Bie-
mel, de la Universitatea tehnică din Aachen, profesorului
Bruno M azzoni, din Italia, prietenului meu de la Heidelberg,
H einrich M erkl, scriitorilor Adrian Rogoz, Vladim ir Colin şi
Ion H obana, profesorilor D um itru Micu, O v. S. Crohm ălni-
ceanu, Marian Popa şi C ezar Tabarcea, lui Vladim ir Alexe,
de la Biblioteca Centrală de Stat, redactorului Lucian Hanu,
de la editura Albatros şi, fireşte, custodelui Bibliotecii Cen­
trale Universitare.
T oţi m-au ajutat să scriu această carte.
 I. S. F. C A D E N U M IR E

Termenul de science-fiction (S.F.), echivalentul noţiunii

româneşti de literatură ştiinţifico-fantastică, a fost întrebuin­
ţa t pentru prim a data de englezul W illiam W atson, într-o
lucrare ap ăru ta la Londra, în anul 1851, A L ittle Earnest
Book npon a Great O ld Subject. 1
O nouă apariţie „prin surprindere" a term enului, într-o
variantă mai com plicată, este cea din anul 1888, în Jurnalul
fraţilo r G oncourt, pentru a denumi literatura lui J.-H . Rosny
Aîne. 2
In com paraţie cu anul 1929, pe care îl citează toţi istoricii
literaturii S.F., aceste date noi provoacă ameţeli cronologice,
părîn d să răstoarne toate periodizările tradiţionale.
In realitate, şi aici, ca în general în mai toate procesele
care urmăresc să stabilească priorităţi, între bănuiala unui
fap t şi pătrunderea lui într-un cerc de conştiinţă mai larg,

1 Brian W. Aldiss, O n the A ge o f the Term „Science F iction“, în

Science-Fiction Studies, voi. 3, partea a J-a, iulie 1976, p. 213. Ia tă
pasajul pe care îl citează B.W.A. : „C am pbell afirm ă că «Ficţiunea în
poezie nu este reversul adevărului, ci asem ănarea lui blîndă şi ferm ecă­
toare». A ceasta s-a ap licat în special la Science-Fiction, unde p o t să
apară adevărurile clare ale ştiinţei, îm pletite cu o povestire agreabilă,
care ea însăşi poate fi poetică şi adevărată..."
2 Ion H obana, V iitorul a început ieri, E ditura tineretului, Bucu­
reşti, 1966, p. 76 : „N e vom îngădui să contestăm o p atern itate a tît de
notorie [G em sback, 1929], reproducînd o însem nare din Jurnalul fraţilo r
G oncourt. «Dum inică 19 februarie, 1888. A stăzi, Rosny m ă îngrozeşte cu
ideile lui de cărţi în care vrea să-i facă pe orbi să v adă cu ajutorul
unui simţ fro n tal, pe surzi să audă cu ajutorul electricităţii etc., etc.
O serie de cărţi fantastico-ştiinţifico-fono-literare (subl. ns. —1 I.H .), un pic
aparte de Poe. In fond, e un creier foarte c iu d a t ; şi -dintre toţi creierii
tinerilor pe care-i cunosc, cel m ai dispus şi cel m ai capabil să dea lu­
cruri originale şi viguroase.» R eţinem , deci, că ad ev ărata d a tă a naşterii
 p entru a se „instituţionaliza", s-a produs un decalaj consi­
derabil.
De aceea, este greu de crezut că identificarea apariţiei ter­
menului, în anul 1851 sau 1888/1894, va zdruncina convin­
gerea istoricilor literaturii S.F., pentru care denumirea oficială
a genului s-a născut în anul 1929, în editorialul prim ului nu­
m ăr (iunie) al revistei americane Science W onder Stories, din
iniţiativa lui H ugo Gernsback.
De aici, termenul a fost preluat de m ajoritatea revistelor
am ericane de literatură S.F. (prim a revistă, scoasă de un alt
editor decît H ugo Gernsback, care l-a adoptat, fiind Astoun-
ding Stories) şi a pătruns cu oarecare întîrziere în Europa,
unde s-a impus mai ales după anul 1950.
înain te de 1929, revistele-pulp din Statele U nite publicau
povestiri S.F. subintitulate invention stories, different stories,
impossible stories sau, mai aproape de viitoarea denumire,
scientific fiction şi scientifiction (Hugo Gernsback, în revis­
tele sale Science and In vention şi, mai ales, A m azing Stories) 3.
P înă la această dată, în Europa, romanele lui Jules Verne
erau num ite în F ranţa, voyages extraordinaires, iar în Anglia,
scientific romances. T ot în Anglia, H .G . Wells folosea pentru
romanele sale, la sfîrşitul secolului X IX , denumirea de scien­
tific fantasies.
în anul 1928, Maurice R enard propunea, în F ranţa, între­
buinţarea termenului de roman d ’hypotese 4.
în fine, în U niunea Sovietică, I. I. Perelim an introducea
în circulaţie, în revista sa Masterskaia prirodi, noţiunea de

term enului care a c ă p ă ta t azi o largă circulaţie este — pîn ă la noi

dovezi — 19 februarie 1888“ . De fa p t, volum ul V II din Jurnalul fraţilo r
G oncourt, în care este u tilizată denum irea de carte, eventual rom an fan-
tastico-ştiinţifico-fono-lietrar apare în anul 1894, aceasta fiind d a ta de
la care noul term en ar fi p u tu t să devină operant, şi nu 1888.
3 Istoricul acestei problem e în Sam M oskow itz, H o w Science Fic­
tion G ot [ts N um e, cap. 19 din E xplorers o f the In fin ite. Shapers of
Science Fiction, H yperion Press, Inc., W estport, C onnecticut, 1974. Stu­
diul a a p ă ru t m ai în tîi în num ărul din febr. 1957 al revistei The M a­
gazin o f Fantasy and Science Fiction.
4 Jacques van H erp , Panorama de la science fiction. Les themes,
Ies genres, les ecoles, les problemes, E ditions G erard & C o, Verviers, 1973,
p. 17.

8
naucinaia fantastika, înlocuită mai tîrziu de naucino fantas-
ticeskaia literatura 5.
Făcînd o com paraţie între termenul american, science
fiction, şi cel sovietic, pe care îl notează cu F.S. („fantastic
ştiinţific"), Hafltm ut Liick constată că : „D in punct de vedere
istoric, cele două noţiuni nu au nimic comun ; în tim p ce în
cazul S.F.-ului a fost vorba, decenii de-a rîndul, mai ales
de «amazing stories», deci de aventuri uluitoare, avînd ca
ingredient spaţiul cosmic şi viitorul, F.S.-ul a avut în mod
decis un caracter social, a propagat progresul social şi a pre­
zentat form e posibile ale viitoarelor confruntări cu duş­
manul de clasă...“ 6.
C ă noţiunea de S.F. acoperă o realitate diversă ca orien­
tare, inegală ca valoare şi de aceea greu de redus la un nu­
m itor comun, acesta este un lucru de la sine înţeles. în spa­
tele acestei denum iri pot fi întîlnite romane, povestiri, nuvele,
piese de teatru şi poeme, manifeste reacţionare sau progre­
siste din punct de vedere ideologic, capodopere şi texte me­
diocre, o literatură comercială, îm părţită în fascicule, şi alta
cu am biţii literare înalte, romane cu acţiune sau cu filozofie,
cărţi pentru oameni m ari şi cărţi pentru copii. întrebarea este
dacă term enul de science fiction poate fi prim it ca indicaţie
elocventă, ca trim itere principial exactă spre ceea ce i se
atribuie.
C ondiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o denumire
ideală, şi p rin aceasta indiscutabilă, a genului S.F. s î n t : l .S ă
sugereze deosebirea faţă de direcţia principală, „em piristă", a
literaturii (aşa-num ita literatură main-stream) ; 2. Să facă
posibilă deosebirea faţă de literatura distanţată de experienţă
şi de realitate (fantasticul) ; 3. Să facă posibilă deosebirea
faţă de literatura nedistanţată de ştiinţă (lucrările de popu­
larizare) 7.

6 Evgheni Brandis, Die w issenschaftlich-phantastische Literatur und

die G estaltung v o n Z ukunftsm odellen, în K unst und L iteratur, nr. 8,
1969, pp. 798— 813.
c H a rtm u t Liick, D er „Grosse R in g “ der G a la x is: Tendenzen der
w issenschaftlicb-fantastischen Literatur in der Sow jetunion, în Reim er
Jehm lich şi H a rtm u t Liick (editori), Die deform ierte Z u k u n f t : U nter-
suchungen zu r Science Fiction, G oldm ann, M unchen, 1974, p. 162.
7 v. şi D arko Suvin, Z u r P oetik des literarischen Genres Science
Fiction, în Eike Barm eyer (editor), Science Fiction, Theorie und Ge-
schichte, W ilhelm Fink V erlag, M unchen, 1972, p. 100. Aici, D arko Suvin

9
 Pe de altă parte, trebuie av u t în vedere şi faptul că, la
im punerea unei terminologii, un rol im portant îl joacă tra ­
diţia, uzul, grupările de fani şi, mai larg, cititorii, care pot
prefera, dintr-un m otiv sau altul, o expresie anum ită, în
defavoarea alteia. Aşa se explică de ce critica germană, de
exemplu, foloseşte aproape în unanim itate noţiunea de Science
fiction, în tim p ce editurile mai păstrează term enul vechi de
utopischer Roman.
O ricîte obiecţii s-ar aduce (cea mai obişnuită este aceea
că denum irea de Science fiction provoacă confuzie, fiind in­
terpretată ca nume al unui anum it fel de literatură, practicat
în S.U.A. în epoca Gernsback-Cam pbell), term enul de lite­
ratură science-fiction satisface condiţiile impuse de ambele
grupe de criterii.
Totuşi, în locul formei anglo-am ericane de Science fiction
vom utiliza noţiunea de literatură ştiinţifico-fantastică (pe
scurt S.F.), consacrată în R om ânia prin întrebuinţare şi care,
la fel ca fantascienza, termen introdus în Italia de Giorgio
Monicelli, în anul 1952 8, sau naucino-fantasticeskaia lite­
ratura, în U.R.S.S., prezintă avantajul de a situa cele două
elemente de referinţă ale genului, ştiinţa şi fantasticul, într-o
relaţie mai adecvată. A djectivîndu-se reciproc, cei doi ter­
meni produc o noţiune care exprim ă mai exact specificul ge­
nului, cău tat nu la extremele denum irii, printr-o citire sepa­
rată, ci în zona de compromis sau, m etaforic vorbind, pe
cusătura celor două cuvinte.
C a structură ideală, literatura S.F. este o literatură ştiin­
ţifică în chip fantastic şi fantastică în mod realist. U n alt
cuvînt care să exprime această situaţie paradoxală nu există
şi, avînd în vedere trad iţia, ar fi şi greu de inventat. C on­
jectura raţională sau Cora (Pierre Versins), Speculativ Fiction
(Robert Heinlein) şi mai recent Science Creation (Robert
Jungk) sînt termeni care încearcă să rezolve dificultăţile

consideră, a lătu ri de prim ele două criterii enum erate m ai sus, d re p t con­
diţie obligatorie şi necesitatea de a distinge, prin denum irea genului, lite­
ra tu ra fa ţă de non-literatură. D a r a fixa o g raniţă exactă între acesie
două dom enii reprezintă o operaţiune subiectivă, cel p u ţin în tr-o bună
porţiune a com paraţiei şi, de aceea, nu o denum ire poaie stabili poziţia
valorică a unui text, în lim itele genului, ci critica genului.
8 G ianfranco de T urris, Ion H obana, Fantascienza. Povestiri italiene,
E ditura A lbatros, Bucureşti, 1972, pp. 10— 11.

10
onomastice ale unui gen relativ nou, d ar care, judecaţi în
parte, sînt fie prea cuprinzători şi vagi, fie prea criptici pen­
tru o literatu ră care se străduieşte să inspire încrederea prin-
tr-u n nume clar şi, dacă se poate, vechi.
în Rom ânia, termenii care să indice naşterea unui gen li­
tera r nou au ap ăru t fie cu ocazia unor traduceri, fie pentru
a individualiza literatura originală a lui V ictor Anestin şi
H . Stahl.
Prim a întrebuinţare clară a unei denum iri specifice, în
v arian ta roman ştiinţific şi geografic, apare în anul 1897,
la doctorul E. D ăianu, în prefaţa traducerii rom âneşti a
Castelului din Carpaţi, de Jules Verne. în acelaşi an, Ilarie
Chendi precizează înţelesul noţiunii de roman ştiinţific, în
cronica literară consacrată traducerii de la Sibiu :

„Acest fel de rom an (cum e partea a doua din «Castelul din

C arpaţi» şi cum sînt aproape toate rom anele lui Jules Verne) se
numeşte roman scientific. T ratează ştiinţa în m od poporal, are ten­
d in ţa de a fi instructiv. S-ar putea m ai corect zice rom an di­
dactic." 9

U n an mai tîrziu, aceeaşi denum ire apare discutată pe

larg la V ictor Anestin, într-un articol publicat în Foaia popi*--
Iară, sub titlul R om anul ştiinţific. 10
P în ă în anul 1949, acesta este term enul pe care îl folosesc
aproape toţi autorii sau traducătorii rom âni de literatură S.F.
începutul rom anului Primii oameni în Lună, de H . G.
Wells, publicat în foileton în revista Progresele ştiinţei, este
subintitulat roman ş tiin ţific n , şi to t astfel este anunţat în
paginile Ziarului călătoriilor şi al ştiinţelor populare, rom a­
nul lui H . Stahl, Un român în Lună (1 9 1 4 )12.

9 Ilarie C hendi, Jules Verne : „Castelul din C arpaţi". Traducere de

V ictor O nişor. Cu o prefaţă de dr. E. Daian. Sibiu, 1897, în Familia,
nr. 47, 23 noi./5 dec. 1897, p. 556.
10 V ictor Anestin, R om anul ştiinţific, în Foaia populară, nr. 35,
1 noi. 1898, p. 2.
11 P rim ii oameni în Lună, R om an ştiinţific de H . G. W ells, în Pro­
gresele ştiinţei, an. II, nr. 12, dec. 1905 — an. II I, nr. 3, m art. 1906.
12 U n rom ân în Lună — Fantastica călătorie a unui rom ân pînă
la palidul nostru satelit — , „N e gîndeam de m ultă vrem e să începem
publicarea unui rom an ştiinţific, d a r rom anele lui Jules Verne au fost m ai
toate traduse şi apoi cele m ai m ulte n u m ai sînt în curent cu ştiinţa din

11
 Fără a avea întotdeauna sentimentul că se încadrează în
limitele unei realităţi literare coerente, sîm totuşi autori care
utilizează denum iri cu un coeficient de generalitate mai mic,
care au în vedere nu genul, ci specia.
Astfel, I. Ionescu denumeşte rom anul lui Edwin A. A bbott,
Flatland (1884), roman m a tem a tic13, H . Stahl preferă pen­
tru rom anul său, Un român în Lună, denumirea de roman
astronomic, iar Victor Anestin îşi subintitulează rom anul O
tragedie cerească (1914), poveste astronomică.
Surprinzătoare este însă apariţia denumirii de povestire
fantastico-ştiinţifică, în anul 1898, ca subtitlu la romanul
10.000 de ani într-un sloi de gheaţă, ce Louis Boussenard,
publicat în foileton în Ziarul călătoriilor şi al întîm plărilor
de pe mare şi u sca t14.
O form ulă asem ănătoare (roman ştiinţific şi fantastic)
este utilizată de traducătorul din 1913 al lui H . G. Wells, în
nota introductivă a rom anului Primii oameni in Lună 15.
Termenul de literatură ştiinţifico-fantastică s-a impus după
anul 1949, prin interm ediul principalei reviste de popularizare
a ştiinţei, din această epocă, Ştiinţă şi tehnică pentru tineret,
sub influenţa traducerilor din ce în ce mai numeroase din
literatu ra sovietică, considerată ca model de referinţă necesar.
Rom anul lui V ladim ir N em ţov, O expediţie în fundul
mării, publicat în fdileton în Ştiinţă şi tehnică pentru tineret
este subintitulat povestire ştiinţific-fantastică şi roman ştiin-
ţific-fantastic ’16.

tim pul nostru. N u toţi apoi sînt pregătiţi pentru rom anele prea ştiinţifice
ale lui W ells. In sfîrşit, am găsit o scriere care are nenum ărate m erite :
1) E opera unui scriitor rom ân, d. H enri Stahl notă în Ziarul
călătoriilor şi al ştiinţelor populare, an. X III. nr. 31, 11 iunie 1913,
p. 493. H . Stahl m ai întrebuinţează pentru rom anul său şi denum irea
foarte largă de literatură folositoare.
13 I. Ionescu, V iaţa în lumea plana, în N a tu ra , R evistă ştiinţifică
de popularizare, an. V III, n r. 7, aprilie 1913, p. 193.
14 10.000 de ani într-un sloi de gheaţă, Povestire fantastico-ştiinţifică
de L. Boussenard, în Ziarul călătoriilor şi al întîm plărilor de pe mare
şi uscat, an. II, nr. 73, 16 sept. 1898 — nr. 89, 27 ian. 1899.
15 H . G . Wells, Prim ii oameni în Lună, Institutul de arte grafice
„F lacăra", Biblioteca „Flacăra" n r. 7— 8—9, Bucureşti, 1913, C u v în t
înainte.
16 VI. N em ţov, O expediţie în fu n d u l mării, în Ştiinţă şi tehnică
pentru tineret, an. I, nr. 1, iunie 1949 — nr. !4, iulie 1950.

12
 Denumirea aceasta se consacră definitiv în anul 1954, în
v arian ta literatura ştiinţifico-fantastică, prin concursul iniţiat
de revista Ştiinţă şi. tehnică 17.
în felul acesta, vechea terminologie, care continua să
mai fie întrebuinţată sporadic şi după 1949 ( Virusul S.W . I,
nuvelă ştiinţifică de Gh. Ursu, în Ştiinţă şi tehnică pentru
tineret, nr. 20, ian. 1951), încetează să mai existe după anul
1954.

17 Concursul de schiţe, nuvele şi povestiri ştiinţifico-fantastice, „Re

vista «Ştiinţă şi tehnică» organizează un concurs- de creaţie de schiţe,
nuvele şi povestiri ştiinţifico-fantastioe [...]. Scopul concursului este de
a stim ula creaţia de m ateriale de acest gen care reprezintă un im p o rtan t
sprijin d a t tineretului în scopul obţinerii unor noi cunoştinţe, în dezvol­
tarea im aginaţiei şi a dragostei p entru ştiinţă şi tehnică [ ...] “ , în Ştiinţă
şi tehnică, an. V I, nr. 7, dec. 1954, p. 47.
 II. S. F. C A ISTO R IE

Istoricii benzilor desenate fixează începuturile acestui gen

în epoca picturilor rupestre de la A ltam ira sau a hieroglifelor
egiptene, rom anul poliţist îşi caută precursorii în Biblie şi
în H om er, iar cinem atografia în basoreliefurile asiro-babi-
loniene care, privite în anum ite condiţiuni, dădeau impresia
de mişcare.
D e acest adevărat „complex al originilor", de care sînt
cuprinşi de obicei indivizii sau-familiile noi, fără trecut, suferă
şi literatu ra ştiinţifico-fantastică sau, mai exact spus, o parte
dintre istoricii ei.
P entru aceştia, S.F.-ul este o literatură de durată arheti­
pală, care include m iturile şi Biblia, epopeea Ghilgameş (cca.
1800 î.e.n.), Odiseea lui H om er (după anul 800 î.e.n.), dialo­
gurile lui P laton, în care se fac referiri la A tlantida (Kritias
şi Timaios), povestea lui Satni-Kham ois, redactată de un scrib
din E giptul p to lem eic1 şi, mai aproape de noi, Ikarom enip
şi Istoria adevărată, de Lucian din Samosata (sec. II e.n.).
Austriacul W infried Bruckner exprim ă pe scurt această
convingere genealogică într-un eseu paleoastronautic, în care
urm ăreşte să identifice, în stilul lui Erich von D ăniken,
dovada trecerii extratereştrilor pe P ăm înt :

„L iteratura ştiinţifico-fantastică se întinde de la Vechiul Testam ent

pînă la descrieri ale m ileniului X , de la călătoria îngrozitoare a lui
Ulise p în ă la sfîrşiuul lum ii. D e la lite ratu ra care, neavînd voie

1 „C ea m ai veche povestire de science fiction pe care o putem data

pare să fie povestirea lui Satni-K ham ois, redactată de un scrib din
vechiul E gipt, sub Ptolem eu al II-lea (285— 246 î.e.n.) sau Ptolem eu
al V III-lea ...“. Pierre Brochon, D u surnaturel a la „Fabrique de l ’A bsolu
în E urope, n r. 139— 140, iulie-aug. 1957.

14
 să spună adevărul, s-a refugiat cu critica ei în spaţiu, pînă la cu­
p rinderea literară .1 unor m ari evenim ente care urm ează să tie
tălm ăcite ulterior" 2.

Aceeaşi este şi opinia belgianului Jacques van H erp, pen­

tru care S.F.-ul nu exista ca gen literar nou sau distinct, „el
fiind to t a tît de vechi ca şi literatura" 3. în lista întocm ită de
van H erp apar, intre alţii, grecii Teopom p (Meropis), H ecate
din A bdera (Despre hiperboreeni), Iam bul (Insula fericită) şi
Euhemerus (Insula. Panchaia, din Istoria sacră) sau latinii
D ion (Discurs boristenic) şi Antonius Diogenes (Minunile de
dincolo de Thule). D ar este suficient să observăm, dincolo
de orice alte consideraţii, că aproape toate aceste texte nu sînt
decît simple fragm ente, titluri sau „fişe" raportate de tra ­
d iţia antică, pentru a răm îne cu imaginea unui arbore genea­
logic hazardat.
R eprezentantul cel mai com petent al teoriei vechimii a r­
hetipale este însă prozatorul şi criticul Pierre Versins, autorul
unei im presionante Enciclopedii a utopiei, a călătoriilor extra­
ordinare şi a S I .-u lu i4 şi al unui proiect de Crono-biblio-
grafie tematică a conjecturilor raţionale (2023 î.e.n. —
2023 e .n .)5.
O replică pitorească la teoria vechimii arhetipale a dat-o
am ericanul C. M. K ornbluth, în tr-o conferinţă ţinută la
U niversity College, din Chicago :

„U nii dintre savanţii de ocazie ai S.F.-ului sînt veritabili H itle ri

care încearcă să-şi lărgească dom eniul de cercetare. D acă aceştia
observă, să spunem, în tr-u n tex t satiric din secolul X V I, vreun
vag elem ent speculativ, atunci ei îl privesc ca pe o m inoritate
care trem ură şi este persecutată, reclam ă A nschluss-ul şi proce­
dează la a anexa satira S.F.-ului“ 6.

2 W infried Bruckner, Spuren ins AU, Science Fiction — Das seltsame

Frem de, Volksbuchverlag, Viena, 1970, p. 94.
3 Jacques van H erp , op. cit., p. 14.
4 Pierre Versins, Encyclopedie de l’U topie, des Voyages extraordinaires
e t de la Science-Fiction, l ’Age d ’H om m e, Lausanne, 1972.
6 Pierre Versins, op. cit., p. 933, a rt. V E R S IN S (Pierre).
6 C . M . K ornbluth, The failure o f the science fic tio n novei as social
criticism , în Basil D av en p o rt (editor), The Science Fiction N o v e i, Im a-
gination and social criticism, A dvent : Publishers, Chicago, 1969 (ed.
a IlI-a ), p. 51.

15
 A doua teză obişnuită despre originile literaturii S.F. leagă
începuturile genului de activitatea am ericanului de origine
luxemburgheză, H ugo Gernsback (1884— 1967).
D upă încheierea studiilor de specialitate în Luxemburg
(„Ecole Industrielle") şi G erm ania (,,Technikum “-Bingen),
H ugo Gernsback se stabileşte în februarie 1904 în Statele
Unite, unde îşi începe cariera prin cîteva încercări de a co­
m ercializa o baterie electrică şi un ap arat de radio de con­
strucţie proprie. în anul 1908, el întem eiază una dintre p ri­
mele reviste de radiofonie din lume, Modern Electrics, în
care îşi publică, din aprilie 1911, pînă în m artie 1912, mult
discutatul rom an de anticipaţie R alph 124 C41 + , A R o ­
mânce o f the Year 2660.
Cele două elemente pe care se sprijină cei care fac din
H ugo Gernsback un întem eietor sînt editarea primei reviste
specializate de literatură S.F., A m azing Stories, care apare
la 5 aprilie 1926, şi punerea în circulaţie a noţiunii de science
fiction, întrebuinţată pentru prim a dată în num ărul din iunie
1929 al revistei Science W onder Stories.
Form ula cea mai categorică a acestei atribuiri de prio­
rităţi îi aparţine lui Sam M oskovitz :

„.A devăratul «părinte al S.F.-ului» este H ugo G ernsback şi nim ini

nu-i p o ate ră p i acest titlu ." 7

Prim ul num ăr al revistei A m azing Stories cuprindea, pe

lîngă editorialul lui Gernsback, începutul rom anului H ector
Servadac, de Jules Verne, o povestire de H . G. Wells şi
Faptele în cazul dom nului Valdemar, de E. A. P o e 8. în
acelaşi tim p, iniţiativa lui H ugo Gernsback de a publica în-
tr-o revistă specializată scrisorile cititorilor, stătea la baza
form ării fa n d o m -ului şi, implicit, a unei posibilităţi noi de
a controla existenţa literaturii S.F.
Este p rin urm are adevărat că înainte de A m aginz Stories
nu a existat nici o revistă care să-şi consacre în întregime
paginile literaturii S.F., şi că, înainte de H ugo Gernsback,
S.F.-ul nu putea fi identificat printr-o form ulă onomastică

7 Sam M oskow itz, op. cit., p. 242.

8 C f. Jacques Sadoul, H istoire de la science-fiction moderne (1911—
1971), A lbin M ichel, Paris, 1973, p. 60.

16
oficială. M ai m ult, în favoarea tezei Gernsback poate fi
adus şi argum entul incoerenţei istorice sau al lipsei de tra ­
diţie, înainte de 1926/1929.

„ în ru d irea tem atică a S.F.-ului, respectiv a unor dom enii ale

S.F.-ului, cu rom anele despre viito r (Zukunftsrom ane), cu fan te­
ziile şi utopiile m ai vechi, ajungînd pînă la P laton, H om er sau
chiar pînă la epopeea Ghilgameş există incontestabil, dar, to t a tît
de incontestabil, nu este vorba aici nici de Science Fiction, nici
propriu-zis de precursori ai acestuia ; într-o m ăsură m u lt m ai mare,
acestea sînt opere izolate, care nu se sprijină u n a pe cealaltă şi
care nu dezvoltă o trad iţie proprie. A bia o d a tă cu num ele şi cu
mediile proprii, S.F.-ul a început să existe ca gen lite rar de sine
stă tă to r" 9.

D acă avem însă în vedere faptul că o conştiinţă a unei

literaturi deosebite se form ează încă înainte de H ugo Gerns­
back, la E. A. Poe, la Jules Verne sau la H . G. Wells, care
form ulează, prim ii, propoziţiunile de delim itare teoretică a
domeniului şi că, pe de altă parte, înainte de sau în acelaşi
tim p cu apariţia S.F.-ului american se poate vorbi de exis­
tenţa unui model francez, englez sau sovietic, mai exact ar fi
să se afirm e că H ugo Gernsback este părintele S.F.-ului
american „m odern".
Cum se explică, totuşi, această frap an tă diferenţă de
perspectivă între ipoteza vechimii arhetipale şi ipoteza
G ernsback ?
Există numeroase exemple de înţelegere în sens larg sau
în sens restrîns a unor concepte de teorie literară. Clasicis­
mul, rom antism ul, mai recent realismul, barocul şi manie­
rismul au fost interpretate, pe rînd, în sens tipologic, ca stări
de spirit şi ca perm anenţe ale sensibilităţii umane, sau în sens
istoric (şcoală, curent), ca form aţiuni circum stanţiale, expri­
m ate într-o anum ită epocă şi într-un anum it context ideo­
logic şi social, de către un num ăr de scriitori grupaţi de obicei
în jurul unei reviste, p rin tr-u n ansamblu de opere, printr-o
estetică sau/şi p rintr-un program . D iferenţele izbitoare de
opinie, care aruncă începuturile genului cînd în preistorie,
cînd în prim a jum ătate a secolului X X , decurg, între altele,
şi din înţelesul diferit care se dă noţiunii de literatură S.F.,

9 H ans Joachim A lpers, Verne und W ells — zw ei Pioniere der

Science Fiction ?, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 245.

17
 prin tr-u n joc de strîngere sau de dilatare a sensurilor. D acă
pentru unii istorici prin literatură S.F. se înţelege doar lite­
ratu ra care a fost denum ită astfel de H ugo G em sback şi care
se publică în revistele pulp, începînd cu anul 1926, pentru
alţii term enul poate fi aplicat unei literaturi care nu s-a gîn-
dit niciodată că va p u rta vreodată numele acesta şi care se
regăseşte pe sine în spaţiu şi în timp.
în loc să scadă, dificultăţile sporesc atunci cînd în discu­
ţie intră precizările terminologice noi, care diferă de la cer­
cetător la cercetător şi, fireşte, de la o literatură la alta.
D a r în tre cele două tipuri de ipoteze apare nu num ai o
diferenţă de interpretare a term enilor, ci şi una de m enta­
litate.
Prim a teorie, cosm opolită în sens larg, situează începu­
turile genului într-un vast context mitologic şi creştin, în care
un rol decisiv îl joacă circulaţia noilor idei despre spaţiu,
despre tim p, despre viitor şi perfectibilitate.
P rin ipoteza Gernsback, S.F.-ul este transform at într-o
invenţie cu caracter tipic nord-am erican, şi dintr-o problem ă
de datare şi de precizare a surselor, chestiunea originilor lite­
raturii S.F. s-a transform at într-o problem ă de localizare.
în felul acesta putem identifica un al treilea grup de isto­
rici, uniţi de o idee care îi dezbină : intenţia de a fixa înce­
puturile genului pe terenul naţional al unei anum ite literaturi.
P en tru H . Bruce F ranklin, „originator" al genului este
E. A. Poe (1809— 1849), încadrat de un întreg secol (al
X lX -lea) de science fiction american, în care in tră N athaniel
H aw thorne (1804— 1864), H erm an M elville (1819— 1891),
Thom as W entw or'th Higginson (1823— 1911), Fitz-Jam es
O ’Brien (1828— 1862), Ambrose Bierce (1842— 1914?), E dw ard
Bellamy (1850— 1898) şi, bineînţeles, M ark Tw ain (1835—
1910), autorul cunoscutului rom an Un yankeu la curtea
regelui A rth u r (1889) 10.
D upă Jacques van H erp, care am văzut că acceptă şi ipo­
teza vechimii arhetipale, scritorii de limbă franceză, nu ame­

10 H . Bruce F ranklin (editor), Future Perfect, A m erican Science

Fiction o f the N in eteen th C entury, O x fo rd U niversity Press, N ew Y ork,
1966.

18
ricanii, sîrit adevăraţii întem eietori ai S.F.-ului, iar dintre
aceştia, fondatorul este J.-H . Rosny Aîne (Joseph-H enri Boex,
1856— 1940, belgian la origine, ca şi van H erp), cu nuvela
X ip eh u zii (1887), nu Jules Verne care, publicînd în revista
penltru copii a lui H etzel (Magasin d'education et de re-
creation), nu putea răm îne decît un scriitor pentru c o p ii11.
T o t francezii ar fi editat şi prim a colecţie de literatură S.F.,
ea nefiind alta decît celebra Voyages imaginaires 12, apărută
în 36 de volume, între 1787 şi 1789 13.

„C a în atîtea alte dom enii, am ericanii nu au in v en tat nimic, dar,

ucilizînd la m axim um p iaţa internă, ei au perfecţionat şi industria­
lizat p roducţia" u .

P entru Brian W. Aldiss, S.F.-ul, care nu este decît „un

sub-gen alert al goticului", s-a născut în Anglia, avînd ca
„figură p aternă" pe Erasmus D arw in (1731— 1802) şi ca prim
au to r de literatură S.F. pe M ary W ollstonecraft Shelley
(1797— 1851), care a oferit prin Frankenstein sau Prometeul
modern (1817) un ad evărat model al gen u lu i15.
T o t în Anglia se naşte literatura S.F. şi după I. F. C larke,
cu singura deosebire că de data aceasta m eritul îrttîietăţii îi
revine lui H . G. Wells.

„ N u poate fi nici o îndoială că W ells este creatorul S.F.-ului

m odem [...]. El este- cel care a stabilit m ai m ulte p ro to tip u ri care
au dom inat S.F.-ul m odern. în R ăzboiul lum ilor avem prim a in­
vazie spaţială ; în H rana zeilor W ells introduce ideea unei catas­

11 Jacques van H erp , op. cit., p . 290.

12 Voyages imaginaires, songes, visions et romans cabalistiques, co­
lecţie com pilată de C harles-G eorges-Thom as G am ier (1746— 1795), care
cuprindea, prin tre altele, utopii, călătorii extraordinare, anticipaţii ştiin­
ţifice.
13 Jacques v a a H erp, op. cit., p. 15.
14 Idem , op cit., p. 276.
15 B rian W . Aldiss, Billion Y ear Spree, T he True H isto ry o f Science
Fiction, D oubleday & C om pany, Inc., G arden C ity, N ew Y ork, 1973,
pp. 8, 10, 14. „A firm aţia centrală a cărţii mele, sprijinită pe evidenţă,
este că S.F.-ul s-a născut în inim a şi în retortele m işcării rom antice
engleze, exilată în E lveţia, în m om entul în care soţia poetului Percy
Bysshe Shelley a scris F ra n ken stein : or, The M odern P r o m e t h e u s (p. 3).
Totuşi, în altă parte, B rian Aldiss atenuează această afirm aţie categorică :
„...S.F.-ul nu a fost niciodată o prerogativă naţională. Francezii puteau
să revendice probabil o figură la fel de im p o rta n tă ca Erasm us D arw in,

19
 trofe biologice ; iar în R ăzboiul în v ă zd u h ne oferă ceea ce pentru
epoca lui e ra singura relatare a unui ap ro p iat război aerian, foarte
asem ănător cu realitatea viitoare" le.

Jean G attegno exclude din istoria literaturii S.F. toate

operele anterioare lui Jules Verne, operînd cu un criteriu
nou, sigur în aparenţă, d ar discutabil în m ăsura în care ele­
mentul pe care se sprijină (ştiinţa), reprezintă, ca şi noţiunea
de S.F., o realitate a cărei vechime ar trebui mai întîi pre­
cizată.

„Pentru a spune adevărul, eroarea tu tu ro r istoricilor literaturii

S.F. este de a neglija faptul că nu putem avea science-fiction (fie
el botezat şi «anticipation scientifique») c ît tim p nu există ştiinţă,
ba chiar ştiinţă aplicată [...]. S.F.-ul se naşte o d ată cu ştiinţa, el
aparţine aceluiaşi univers" 17.

C are dintre toate aceste ipoteze (sau grupuri de ipoteze)

pare să fie mai convingătoare ?
N u este greu sa adm item că gîndirea şi expresia ficţional-
speculativă p o t fi considerate perm anenţe ale spiritualităţii
umane. Cu cuvintele, desigur ironice, ale lui H arlan Ellison,
„...dacă ţinem cu adevărat să mergem pînă la originea lucru­
rilor, ficţiunea speculativă a fost creată de cumsecadele om
de C rom agnon, care a încercat să-şi închipuie ce se putea
ascunde în beznă, dincolo de micul său foc. în cazul în care
şi-a im aginat o fiară sforăitoare cu nouă capete, cu ochi
compuşi, scuipînd foc pe nări şi purtînd pantofi de baschet
şi o haină ecosez, atunci el a creat ficţiunea speculativă" 18.
în sens istoric însă, literatura S.F. nu poate fi considerata
decît ca produs al secolelor X IX şi X X .
Se ştie că, înainte de Colum b, în jurul anului 1000, Ame­
rica a fost descoperită de vikingi care, după unele tradiţii,

în persoana scriitorului celui m ai bine cunoscut în ţările de lim bă engleză,

R es'if de la Bretonne (1734— 1806), pentru al său M onsieur Nicolas".
(p. 92).
16 I. F. C larke, The Tale o f the Future, From the beginning to the
present day, T he L ibrary Association, L ondra, 1961, p. 16.
17 Jean G attegno, La Science-Fiction, ed. a Il-a , P.U .F., Paris, 1973,
P' 9 -
18 H a rla n Ellison (editor), Introducere la Dangereuses Visions (D an-
gerous Visions, N e w Y ork, 1967), 2 voi., J ’ai Lu, Paris, 1975, voi. 1,
p. 27.

20
 au făcut chiar încercări de colonizare ale noului continent.
C u toate acestea, pentru europeni, conştiinţa acestei descope­
riri nu se form ează decît după anul 1492, anul expediţiei lui
C ristofor Colum b, în epoca m arilor călătorii şi a vastelor
imperii coloniale. Abia în aceste îm prejurări, o „idee“ sau
o experienţă mai veche (descoperirea Americii) se poate trans­
form a într-un fap t de conştiinţă, altfel spus iese din sfera
întîm plătorului şi pătrunde în conştiinţa civilizaţiei, de care
fusese reclam ată.
N u alta este situaţia literaturii S.F., care nu îşi precizează
obiectul, delimitîndu-se prin „reguli" şi p rin tr-o terminologie
proprie, decît în îm prejurările speciale din a doua jum ătate
a secolului X IX .
Toţi cei care examinează, oricît de superficial, contextul
acestei epoci sînt uimiţi să constate caracterul ei exploziv şi
revoluţionar, în înţeles ştiinţific şi tehnic. în a doua jum ătate
a secolului X IX sînt descoperite sau întrebuinţate pe o scară
din ce în ce mai largă electrotehnica, fo rţa aburului, m otorul
cu explozie, fotografia, posibilitatea de a transm ite sunetele
cu ajutorul electricităţii, sau razele Rontgen.

„In tr-u n .singur secol, observă Jam es Blish, viteza a lu at proporţii

incredibile, de la «înspăim întătoarele» 25 de mile pe oră, pe
care le realiza locom otiva lui Stephenson, «Rocket», pînă la cele
7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune
omul s-a am plificat de la p ra fu l de puşcă (descoperit în occident
la m ijlocul secolului X I II, ou toate că era de m u lt cunoscut de
chinezi), la reacţia nucleară, un proces care alim entează cu energie
chiar şi Soarele. Sistemul de com unicaţii s-a extins de la puterea
de 100 de mile a prim ului telegraf, pînă la transm isiile de tele­
viziune de pe planeta M arte (a cărei distanţă medie faţă de Pă-
m înt este de 48.600.000 mile, în tim pul opoziţiei). în 1870 nu se
cunoştea nici un remediu eficient îm p o triv a bolilor infecţioase.
im unizarea nu ieşise încă din faza începuturilor şi anestezia exista
abia de 13 a n i' 19.

Şi mai sugestivă este constatarea făcută de Jean-Louis

C urtis în p refaţa ediţiei franceze a cărţii lui Kingsley Amis*
N ew Maps o f H e l l :

19 Jam es Blish, N a c h ru f auf die Prophetie, în Eike Barm eyer (edi­

tor), op. cit., p. 127.

21
 „D acă notăm pe o abscisă segmente egale, corespunzătoare m ile­
niilor istoriei cunoscute, şi pe ordonată etapele progresului tehnic
(de la inventarea focului p în ă la cucerirea spaţiului), se constată
că graficul care rezultă de aici reprezintă o curbă aproape ta n ­
gentă cu orizontala, pe o distanţă fo arte lungă, care face un salt
brusc la sfîrşitul secolului al X lX -le a şi tinde să se identifice
cu verticala, la m ijlocul secolului X X . O dezvoltare im petuoasă,
într-u n interval de tim p aproape nul, aceasta este definiţia m ate­
m atică a exploziei" 20.

Intr-adevăr, cele mai spectaculoase transform ări tehnice

pe care le-a cunoscut omenirea, în toată istoria ei, s-au produs
în acest interval de tim p şi, dacă ar fi necesar, exmplele ar
putea fi sim ţitor sporite. Im p o rtan t este faptul că acelaşi lu­
cru poate fi constatat şi în legătură cu existenţa litera­
turii S.F.

„In Bibliografia literaturii fantastice, întocm ită de Bleiler (Chi­

cago, 1948), se dau p entru perioada 1860— 1888 cinci c ărţi engle­
zeşti al căror titlu a rată că este vorba de călătorii interplanetare.
In tre 1889 şi 1915 num ărul lor este de 55 !“ 21.

A fixa m omentul naşterii literaturii S.F. la mijlocul seco­

lului X IX nu însemnează, fireşte, a scoate din discuţie textele
mai vechi.
Povestea de călătorie de tip Odiseea, călătoria cosmică
im aginată de Lucian din Samosata, de Francis Godwin (1572
— 1633), în The Man in the M oon (1683), sau, într-un spirit
mai „ştiinţific", de Johannes K epler (1571— 1630) în Som-
nium (1634) şi de C yrano de Bergerac (1619— 1655) în
Histoire comiqne, C ontenant Ies Etats et Empires de la Lune
(1657), imaginea statelor ideale din utopia social politică a
lui Thom as M orus (1478— 1535) sau din cea tehnico-ştiinţi-
fică a lui Francis Bacon (1561— 1626), utopia satirică a lui
Sw ift (1667— 1745), anticipaţia şi transpunerea în viitor a
acţiunii, ap ăru tă odată cu L 'an deux m iile quatre cent qua-
rante, reve s’il en fu t jamais (1771), de Sebastien M ercier
(1740— 1814) şi, în prelungirea rom anului gotic, Frankenstein,

20 Jean-Louis C urtis, P refaţă Ia Kingsley Amis, L ’U nivers de la

science-fiction, P etite Bibliotheque P ay o t, Paris, 1962, pp. 6— 7.
21 M artin Schwonke, V o m Staatsrom an 2 ur Science Fiction, Eine
Untersuchung iiber Geschichte u n d F unktion der naturw issenschaftlich-
technischen U topie, F erdinand E nke V erlag, S tu ttg a rt, 1957, p. 158.

22
 de M ary Shelley sau C iudatul caz al doctorului Je kyll şi al
dom nului H y d e (1886), de R obert Louis Stevenson (1850—
1894), toate acestea pot fi privite global, ca domeniu al
proto-S.F .-\A m 22, iar autorii lor po t fi consideraţi pionieri
ai literaturii S.F.
D ealtfel, prin am ploarea pe care a luat-o în ultim ii ani
cercetarea istorică sau teoretică a literaturii S.F., domeniul
proto-S.F.-ului se lărgeşte mereu, prin „recuperarea" unor
pionieri ignoraţi, ca de exemplu N athaniel H aw thorne (Fău­
rarul de frum useţi), Fitz-Jam es O ’Brien (Lentila de diam ant)
şi Ambrose Bierce (Stăpînul lui M oxon), în S.U.A. 23, Tadeus
Bulgarin (N on-evenim entele ireale, sau Călătorie în centrul
Păm întului şi N on-evenim entele reale, sau Călătorie în lumea
secolului X X I X ) , V. F. Odoievski (A nul 4338), V. Cikolev
(Istorie electrică) şi K. E. Ţiolkovski (In afara Păm întului),
în R u s ia 24, A ntonio Ghislanzoni (Abracadabra), Ulisse G ri­
foni (De la P ăm înt la stele) şi Emilio Salgari (Două mii de
leghe pe sub America), în Italia 25, Ignacy K rasicki (Istoria
în două părţi), K arol Libelt (Jocul de şah), Sygurd Wis-
niowski (Invizibilul) şi W ladislaw Um inski (Învingătorul
oceanului, Cu balonul spre Pol şi Pe altă planetă), în P o­
lonia 26, Jokai M or (R om anul secolului viitor, Pînă la Polul
N ord, R om anul melcilor, Oceania, Diamantele negre), To-
volgzi Titusz (Lumea nouă) şi M akay Istvăn (Cu avionul
în Lună), în U n g a ria 27, sau Dem etriu G. Ionnescu (Take

22 Term enul de proto-S.F., care apare la G ianfranco de T urris în

v arian ta protofantascienza, este echivalent cu noţiunea de ur-science jic-
tion, în tre b u in ţa tă de B rian W . Aldiss, sau cu aceea de p rim itiv science
fiction, folosită de Sam M oskow itz.
23 H . Bruce Franklin, op. cit.
24 A. F. Britikov, R usski sovetski naucino-f antasticeski rom an, Izda-
telistvo „ N au ca“, Leningrad, 1970, p. 23 şi D arko Suvin, La science-
fiction russe et sa tradition utopique, în Pour une poetiq u t de la
science-fiction, (tiu le s en theorie et en histoire d ’un genre litteraire,
Les Presses de l ’U niversite du Quebec, M ontreal, 1977, pp. 155— 183.
25 G ianfranco de T urris, Science fictio n -u l in Italia, în G ianfranco
de T urris, Ion H obana, op. cit., p. 8.
26 Zbigniew Przyrow ski, D ouă secole de literatură ştiinţifico-fan-
tastică poloneză, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice", an. X V III,
nr. 420, 15 m ai 1972, pp. 3— 7.
27 K uczka Peter, Literatura ştiinţifico-fantastică în Ungaria, în Co­
lecţia „P ovestiri ştiinţifico-fantastice", an. X IX , nr. 439, 1 m artie 1973,
p. 20.

23
Ionescu) (Spiritele anului 3000, Impresii de călătorie) şi
A lexandru Speranţă (O călătorie in Lună), în R o m ân ia28.
A stabili catalogul definitiv al num elor proprii şi al
tu tu ro r operelor din proto-S.F. reprezintă, ca în cazul ori­
cărei cercetări istorice, o operaţiune de detaliu şi, în cele din
urm ă, de rutină. D ar oricîte exemple noi s-ar mai adăuga, ele
nu vor face decît să îngroaşe contrastul decorului din care,
în a doua jum ătate a secolului X IX , se detaşează figurile de
prim -plan ale întem eietorilor genului, E. A. Poe, Jules Verne
şi H . G. Wells, alături de care belgienii îl revendică pe J.-H .
Rosny Aîne şi germanii pe com patriotul lor mai puţin cu­
noscut, K urd Lasswitz (1848— 1910).
C irculînd pe filiera com plicată a călătoriilor imaginare, a
utopiei, a rom anelor planetare şi gotice, m otive ale vechii
literaturi se eliberează de utopianism , de superstiţie şi de
fantastic, devenind, într-o înscenare nouă, elemente de defi­
niţie ale literaturii S.F.
P entru a-şi descoperi personalitatea, o literatură născută
în domeniul im aginarului, al fanteziei şi al dorinţei a trebuit
să se întîlnească, în secolul X IX şi la începutul secolului X X ,
cu realismul ştiinţei. N um ai din această întîlnire s-a putut
naşte o iluzie nouă, care este literatura S.F.
în fine, odată cu apariţia lui H ugo Gernsback, literatura
S.F. îşi descoperă nu numai numele şi un mediu de existenţă
(revista) care va răm îne m ultă vreme h o tărîto r pentru aspec­
tul şi calitatea literară a textelor, dar şi una dintre figurile
esenţiale ale întregului cifru S.F. — animatorul, managerul
sau misionarul, cel care reuşeşte să facă prozeliţi şi să lăr­
gească domeniul p rintr-o acţiune inspirată şi tenace, menită
să macine cu tim pul orice rezistenţă.

28 Ion H obana, V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti, E.T., Bucu­

reşti, 1969, pp. 17, 50.
 III. S. F. C A D E F IN IŢ IE

In general pot fi definite fenomenele sau realităţile coe­

rente, lipsite de un grad prea mare de com plexitate şi ferite
de prim ejdia ca în urm a unei com paraţii să fie confundate
cu altceva.
Este literatura S.F. în această situaţie ?
C hiar dacă facem abstracţie de îm prejurarea că literatura
S.F. se poate la fel de bine m anifesta în proză (povestire,
nuvelă, rom an), ca şi în teatru sau în poezie, şi convenim
asupra faptului că domeniul aparţine cu precădere prozei na­
rative, ne lovim de o prim ă dificultate m ajoră : com plexi­
tatea m are a realităţii pe care vrem s-o definim.
La prim a impresie avem de-a face nu cu un gen literar,
ci cu o literatură paralelă, în care există echivalentele tuturor
speciilor realiste sau nonrealiste din literatura main-stream.
R eportajului, biografiilor şi m ărturisirilor, în care invenţia
joacă un rol minim, le corespunde în literatura S.F. proza
de anticipaţie şi de prospecţiune pe term en scurt, în care
realitatea im ediat ulterioară este descrisă „cu exactitate".
Unele povestiri ale lui I. A. Efrem ov (1906— 1972), Păm înt
fierbinte de Fiodor K andîba şi în general numeroase romane
sovietice S.F. fac p arte din această categorie. Rom anului
clasic, de tip Dreiser, îi corespunde S.F.-ul socio-politic an­
gajat. Rom anul istoric poate fi com parat cu fresca S.F. (ci­
clul Foundation, de Isaac Asimov) şi, parţial cu opera spa­
ţială (space opera). Rom anul poliţist îşi găseşte în S.F. un
corespondent cu nimic inferior celor mai bune exemple din
seria „realistă" (Isaac Asimov, The Caves o f Steel şi Soarele
gol). Epopeea şi legenda îşi au pandantul în opera spaţială
şi în aşa-num ita fantezie eroică (heroic fantasy). In sfîrşit,
avangardei „m ain-stream “ îi poate fi opusă avangarda S.F.
(denumită new w ave, new thing sau inner space), iar fantas­

25
ticului însuşi, S.F.-ul fantastic, în varianta swords and sor-
cery 1.
Această dificultate im portantă, care ţine de perspectiva
diferita a autorilor şi de evoluţia istorică a genului, obligă
la o îm părţire a S.F.-ului în clase şi în tipuri care pot fi
apoi cu greu reaşezate sub semnul aceleiaşi definiţii.
C lasificaţia cea mai simplă este sugerată de Michel Butor,
care îm parte domeniul în două m ari zone, în funcţie de
distanţa dintre realitate şi S.F. sau de atitudinea faţă de
ştiinţă.

„O pera lui Jules Verne reprezintă cel m ai bun exem plu pentru
un S.F. de gradul I, care se justifică prin rezultatele obţinute şi
care anticipează num ai în legătură cu aplicaţiile practice. Wells
inaugurează un S.F. de gradul II, m ult m ai în drăzneţ, însă m ai
p uţin convingător, care anticipează în legătură cu înseşi rezulta­
tele" 2.

D arko Suvin propune o tipologie asemănătoare, în ca­

drul căreia distinge existenţa modelului extrapolativ sau di­
rect şi a celui analogic sau indirect.
M odelul extrapolativ este modelul dom inant al secolului
X IX . EI porneşte de la anum ite ipoteze şi idei bazate pe
cunoaşterea realităţii, care sînt încadrate în ţesătura unei
naraţiuni. M odelul acesta se întem eiază pe extrapolarea di­
rectă, tem porală, iar valoarea lui constă în valoarea de cu­
noaştere a premiselor şi în coerenţa cu care astfel de premise
sînt conduse în text spre un final logic.
Mai com plicat sub rap o rt logic decît modelul extrapolativ,
modelul indirect recurge la analogie. în cadrul lui poate fi
identificată o v ariantă prim itivă, în care analogia se deose­
beşte foarte puţin de extrapolare (analogia cu un Păm înt
vechi din punct de vedere geologic, biologic, etnografic sau
istoric) şi în care baza procesului de modelare pare să fie
oferită de m anualele de geologie şi de antropologie, de teo­

1 v. Stephen Spriel, Boris V ian, U n nouveau gem e litte ra ire : la

„science-fiction", în Les Tem ps M odernes, nr. 72, oct. 1951 şi G erard
Cordesse, Fantastique et science-fiction, în D u fantastique a la science-
fiction am iricaine, D idier, Paris, 1973, pp. 50—-51.
2 Michel Butor, La crise de croissance de la science-fiction, în R e-
pertoire I , Les E ditions de M inuit, Paris, 1960, p. 187. Eseul datează
din anul 1953.

26
riile lui Spengler şi, nu m ai puţin, de naraţiunile de tip
Cei trei muşchetari. Opera spaţială, cu un nivel de cunoaştere
minim, ar aparţine acestui nivel. Pe treap ta cea mai înaltă
a modelării indirecte s-ar putea recunoaşte analogia cu un
model m atem atic (Flatland, a Românce o f M any Dimensions,
de Edw in A. Abboitt) şi analogia ontologică (K afka, Borges,
Stanislaw Lem).
în felul acesta, genul S.F. poate fi im aginat ca un con-
tinuum form at din două extreme, extrapolaţia pură şi analo­
gia, şi două cîm puri care se constituie în jurul acestor poli şi
care la centru se intersectează pe un fro n t adesea foarte larg 3.
H enri Baudin propune o tipologie nouă, bazată pe cri­
teriul conţinutului, sau al atitudinii faţă de o temă şi pe
distincţia dintre ştiinţele naturii şi cele psihologice sau sociale.

„Am aşezat sub epitetul de «ştiinţific» un S.F. în care ştiinţa ser­

veşte de punct de plecare şi, în orice caz, de justificare pentru
zborul im aginarului. E pitetul de «filozofic» desemnează acum un
S.F. în care suportul şi, în orioe caz, justificarea, sînt oferite de
o teză ideologică, utopică, politică sau m o ra listă " 4.

P ornind de la com paraţia dintre două texte, Oameni ca

zeii (1921), de H . G. Wells, şi Pellucidar (1923), de E. R.
Burroughs, Brian W. Aldiss ajunge la concluzia că în timp
ce prim ul scriitor este preocupat de intenţia de a ne face
să gîndim, cel de al doilea vrea să ne uimească. De aceea,
literatura S.F. poate fi îm părţită în două m ari grupe : la un
pol se află cei ce gîndesc („the thinking pole“), la celălalt
se află visătorii („the dream ing pole“). Prim ii scriitori oferă
analize, ceilalţi aventură şi fantezii. în tre aceste două cate­
gorii există nu num ai o diferenţă de atitudine, dar şi una
de stil.

„L a polul gîndirii se află mari scriitori, cu toate că este penibil

de uşor să scrii m ai rău decît ei ; la polul visătorilor — deşi este
vorba de figuri m onstruoase — nu se află scriitori mari, d a r a
scrie m ai bine e un lucru aproape im posibil" 5.

3 D ark o Suvin, 2 u r P o etik des literarischen Genres Science Fiction,

în Eike Barmfiyer, op. cit., pp. 95— 97 şi, în tr-o versiune nouă, în
Pour une poetique de la science-fiction, pp. 34— 36.
4 H enri B audin, La science-fiction, U n univers en expansion, Bordas,
Paris-M ontreal, 1971, p. 50.
5 B rian W . Aldiss, op. cit., p p . 157— 159.

27
 Cele două zone tipologice ale lui Brian W. Aldiss s-ar
echilibra la ecuatorul acestei m etafore, prin rom anul lui M ary
W ollstonecraft Shelly, Frankenstein sau Prometeul modern.
în fine, exam inînd structura internă a textelor, Vera G raaf
distinge trei tipuri de literatură S.F.
în prim a grupă, acţiunea (obişnuită în orice operă S.F.)
a devenit un scop în sine, şi caracterul senzaţional al celor
povestite este pe cît posibil accentuat. Elementele principale
ale textelor din această grupă, care pot prim i denumirea de
pulp fiction, sînt num ărul cît se poate de mare al peripeţiilor,
caracterul ornam ental al scenei, care a fost m utată artificial
în spaţiul cosmic, accentele m elodram atice şi romanţioase,
recursul la explicaţiile de n atură pseudo-ştiinţifică. Figurile
de reprezentare ale grupei I sînt eroul (în înţelesul de super-
man), prinţesa cosmică şi m onstrul extraterestru „B.E.M .“
în cea de a doua grupă de texte predom ină perspectiva
tehnică. Acesta este un S.F. gadgetizat, cu numeroase trucuri
tehnice, descrieri de rachete şi de instalaţii sofisticate. Deşi
sînt adesea mai m ult un joc intelectual şi un exerciţiu al lo­
gicii imaginative, textele din această categorie sînt superioare
ca nivel prim elor, dar inferioare faţă de o a treia categorie
de S.F., prin faptul că problemele înfăţişate aici sînt privite
pe o latură tehnică, şi mai puţin în implicaţiile lor etice şi
morale. A devăratul personaj principal al acestor texte este
tehnica, nu omul, „idea as hero“ , cum spune Vera G raaf,
îm prum utînd form ula lui Kingsley Amis, din N e w Maps
of Hell.
în ultim a grupă, a treia, cel care se află în centrul tuturor
speculaţiilor este homo futurus, scriitorul fiind preocupat de
poziţia pe care o poate ocupa „omul viitorului" într-o lume
pe care ştiinţa şi tehnica au m etam orfozat-o în chip radical 6.
N u este greu de observat că cele trei grupe ale clasificării
Verei G raaf presupun şi o ierarhie a valorilor, cu o prefe­
rinţă netă pentru cel de al treilea tip de S.F. D ar atunci,
întrebarea nouă pe care este obligat să şi-o pună cel care
încearcă să dea o definiţie a literaturii S.F. este la ce nivel
trebuiesc căutate elementele de definiţie şi norm a ? La nivelul

6 Vera G raaf, H om o Futurus, Eine A nalyse der m odernen Science-

fiction, Claassen Verlag, H am burg şi Diisscldorf, 1971, pp. 41— 44.

28
S.F.-ului p opular şi „trivial" (pulp fiction) sau, dim potrivă,
la nivelul capodoperelor sau, cel puţin, al textelor exigente
şi „serioase" ?
Cele mai multe dintre definiţiile existente reflectă aceste
dificultăţi.
1. P rim a dintre ele poate fi considerată explicaţia dată
de E. A. Poe, în subsolul povestirii sale H ans Pfaall (1835),
prin care naraţiunile cu un subiect asem ănător sînt conside­
rate „m istificări“ care „încearcă să pară verosimile prin
am ănunte ştiinţifice“ 7.
2. H ugo Gernsback explică şi el, în editorialul prim ului
num ăr al revistei A m azing Stories (1926), ce înţelege prin
literatură S.F. (termenul folosit de Gernsback, pînă în 1929,
pentru a individualiza literatura S.F., este acela de scienti-
fiction) :

„înţeleg prin «scientifiction» tipul de povestire în genul celor

scrise de Jules Verne, H . G. Wells şi E dgar A llan Poe — o in­
venţie ferm ecătoare, am estecată cu fapte ştiinţifice şi cu viziuni
profetice" 8.

D a r definiţiile se înmulţesc şi iau un aspect din ce în

ce mai ram ificat şi mai „ştiinţific" abia în m omentul în care
începe să ia am ploare critica, istoria şi mai ales teoria lite­
raturii S.F.
Iată, în ordine cronologică, mai m ulte m oduri de a de­
fini literatu ra S.F.

3. L iteratura S.F. este „o literatură care explorează cîm pul posi­

bilului, aşa cum ne perm ite să-l întrezărim ştiinţa. E a este un
fantastic în ca d rat în tr-u n realism " (Michel Butor) 9.
4. „ O scurtă definiţie uşor de m înuit p entru aproape întreg do­
m eniul poate suna astfel : speculaţie realistică despre posibile
întîm p lări viitoare, solid bazată pe o tem einică cunoaştere a
lumii reale, trecută şi prezentă, şi pe o deplină înţelegere a
naturii şi sem nificaţiei m etodei ştiinţifice" (R obert A. H ein-
lein) 10.

7 E. A. Poe, Scrieri alese, E .P.L .U ., Bucureşti, 1969, p. 50.

8 C f. Sam M oskow itz, op. cit., p. 226.
9 Michel Butor, op. cit., p. 187.
10 R obert A. Fîeinlein, Science fictio n , h s nature, faults and virtues,
în Basil D avenport, op. cit., p. 22.

29
 5. „S.F.-ul este o m anieră anum ită a prozei narative, care pre­
z intă o situaţie în tr-u n m od în care aceasta nu s-a r fi pu tu t
petrece în realitate. M ai m ult, sînt presupuse ipotetic situaţii
care se întem eiază pe o invenţie în ştiinţă sau în tehnică sau
în pseudoştiinţă sau pseudotehnică şi care p o t fi de prove­
nienţă um ană sau extraum ană" (Kingsley A m is)u .
6. „S.F.-ul este o ram ificaţie a literatu rii fantastice, care poate
fi identificată p rin fa p tu l că uşurează «suspendarea v oită a ne­
încrederii», de p a rte a c itito rilo r săi, utilizînd o atm osferă de cre­
dibilitate ştiinţifică p entru speculaţiile ei im aginative din dome­
niul ştiinţelor naturii, spaţiului, tim pului, al ştiinţelor sociale
şi al filozofiei" (Sam M o sk o w itz )12.
7. „S.F.-ul este [...] cazul ideal de literatu ră triv ială, care ţine
seama de conştiinţa consum atorilor săi“ (M ichael Pehlke şi
N o rb e rt L in g fe ld )13.
8. „L iteratura S.F. este o form ă speculativă a prozei, în care,
cu m ijloace ştiinţifice sau pseudoştiinţifice, se conferă ap arenţa
posibilului la ceea ce în m om entul de fa ţă pare imposibil, în-
tr-o imagine care exprim ă frica (A ngstbild) sau dorinţa
(W unschbild)" (V era G r a a f ) 14.
9. „S.F.-ul este lite ratu ra de m asă a unei «biruinţe» m ic-burgheze
a societăţii im perialiste" (F rank R ainer S check)15.
10. „S.F.-ul este încercarea unei definiţii a om ului şi a statutului
său în univers, care vrea să se bazeze pe nivelul nostru avan­
sat d a r confuz de cunoaştere (ştiinţa), şi care a fost tu rn ată în
tip aru l gotic sau post-gotic" (Brian W. A ld iss)16.
11. „S.F.-ul poate fi defin it [...] ca o povestire de ficţiune, de­
term inată de un procedeu literar esenţial : prezen ţa unui tim p,
a unui loc şi/sau a unui personaj care sîn t 1) în m od radical
sau cel p u ţin în m od surprinzător diferite de tim purile, locu­
rile sau personajele em pirice ale ficţiunii «mimetice» sau rea­
liste ; 2) care totuşi — în m ăsura în care diferă de alte ge­
nuri «fantastice», adică fără v aliditate em pirică — sînt per­
cepute în acelaşi tim p ca non-im posibile în cadrul norm elor
cognitive {cosmologice şi antropologice) din epoca autorului.
C eea ce vrea să spună că S.F.-ul este — în m od potenţial —
locul unei puternice distanţări, care se găseşte v a lid a tă de pres­
tigiul şi patosul particulare sistemelor n orm ative ale m omen­
tului nostru istoric" (D arko S u v in )17.

11 Kingsley Amis, N e w M aps o f H ell, N ew Y ork, 1960, p. 18.

12 Sam M oskow itz, op. cit., p. 11.
13 M ichael Pehlke, N o rb e rt L ingfeld, R oboter und Gartenlaube, Ideo­
logie und U nterhaltung in der Science-Fiction-Literatur, C ari H anser Ver-
lag, M iinchen, 1970, p. 32.
14 V era G raaf, op. cit., p. 173.
15 F rank R ainer Scheck, A ugenschein und Z u k u n ft. D ie antiutopische
R eaktion (Sam jatin, H u x le y , O rw ell), în Eike Barm eyer, op. cit., p. 263.
16 B rian W. Aldiss, op. cit., p. 8.
17 D arko Suvin, Pour une poetique de la science-fiction, p. 2.

30
 în fine, să încheiem această listă cu două ultim e exemple,
dintre care prim ul este o definţie de dicţionar, iar celălalt, o
încercare de a form aliza în termeni m atem atici domeniul li­
teraturii S.F., cu ajutorul teoriei m ulţim ilor :

12. „S.F.-ul poate fi defin it ca un dom eniu al prozei scurte, in

care ceea ce este a p are n t im posibil este prezentat ca posibil,
prin citarea unor ipoteze pretins ştiinţifice şi a descoperirii unor
tru cu ri mecanice necunoscute pînă acum . D e cele m ai m ulte ori,
S.F.-ul este un vis despre v i it o r ; uneori el se îm p lin e şte "M.
13. „Fie O ansam blul operelor şi H acela al ipotezelor, conţinînd
două su b -a n sa m b lu ri: I, acela al ipotezelor iraţionale ; R, acela
al ipotezelor raţionale. In acest c a z : H = I U R şi
V j.e O , h e H - > ( x , h) e O x H şi (x, h) e ste u n ro m an de
ipoteză.
D acă (x,h) e O x I avem un rom an fantastic.
D acă (x,h) e O x R avem un rom an S.F.“ (Jacques van
H e r p ) 19.

Prim ele definiţii (1, 2) pun accentul pe realismul aparent

al genului, pe regia ştiinţifică şi pe efortul anticipativ. Pe
m ăsură ce genul evoluează sub raport istoric, elementul ştiin­
ţific este in terpretat în sens din ce în ce mai larg (defini­
ţiile 5, 6, 8). D efiniţiile 3, 6, 11, 13 dau o indicaţie este
punînd genul S.F. în relaţie cu fantasticul şi cu realismul. D e­
finiţiile 7 şi 9 dau indicaţii sociologice, privind S.F.-ul ca pe
un produs literar de consum, cu un anum it grad de conştiinţă,
într-o anum ită epocă. în definiţia 8 avem o inform aţie psi­
hanalitică, iar în definiţia 10 o inform aţie de natură istorică
sau genetică. D efiniţia de dicţionar (12) operează o restricţie
radicală, identificînd genul cu domeniul prozei scurte. Abe­
ran ta sub acest aspect, ea ne. ajută să înţelegem că fără o in­
dicaţie de gen, conceptul poate deveni prea larg, ajungînd
să cuprindă a tît literatura filozofică şi eseistică a lui K ant
şi Fontenelle, despre pluralitatea lum ilor, cît şi „m em oria­
listica de călătorie" a utopiilor.
Teoretic vorbind, pentru a nu fi nici prea cuprinzătoare,
nici prea restrictivă, o definiţie „ideală" a literaturii S.F. ar
trebui să cuprindă indicaţii de gen, de situare în tim p, de

18 The R eader’s Encyclopedia o f A m erican Literature, N e w Y ork,

1962, p. 1005, a rt. Science-Fiction.
19 Jacques van H erp , op. cit., p. 406.

31
încadrare într-un sistem de referinţă adecvat (ştiinţa, fan­
tasticul, basmul, m itul, utopia) şi, dacă se poate, indicaţii de
n atură sociologică şi psihanalitică.
în realitate, lucrurile stau altfel. Cele mai convenabile
definiţii sînt definiţiile generale şi vagi (1, 2, 7), în -timp ce
acele definiţii care încearcă să ofere cît mai m ulte inform aţii
se dovedesc a fi inoperante în măsura în care dau S.F.-ului
un înţeles discutabil sau prea personal.
 IV . S IL O G IS M U L S. F.

Elementele centrale ale oricărei definiţii S.F. sînt ana­

logia şi extrapolarea. în planul naraţiunii, aceste două p ro ­
cedee logico-matematice se ascund în structura unor figuri
logice incluse, de form a silogismului.
Ia tă cîteva exemple :
în rom anul lui Edm ond A bout, O m ul cu urechea ruptă
(1862), Pierre-V ictor Fougas, un tîn ăr colonel de 24 de ani
din arm ata m arelui N apoleon, este făcut prizonier de către
nemţi, condam nat la m oarte şi supus de către profesorul
Meiser unor experienţe de deshidratare, în urm a cărora
răm îne conservat ca mumie tim p de 46 de ani, din 1813
pînă în 1859, cînd este „reînviat". în prealabil, experienţa
este făcută credibilă p rin tr-u n şir de raţionam ente silogistice
de tipul ,dacă-atunci“, care includ com paraţia omului cu
un ceasornic şi apelul la încercările practicate de Leeuwen-
koeck, Baker, N eedham , Fontana şi Spallanzani asupra ani­
m alelor reviviscente.

„ Ia tă aici un cronom etru exact, de la fabrica din L ondra. Merge

cincisprezece zile încontinuu fără a fi întors. I-am răsucit cheia
alaltăieri, are aşadar treisprezece zile de tră it. D acă îl dau de
p ăm int, dacă îi ru p arcul cel mare, totul s-a term inat. A m ucis
m ica lighioană. Să presupunem însă că, fără a strica nim ic, găsesc
m ijlocul de a sustrage sau de a usca uleiul fin care perm ite orga­
nelor să alunece unele pe altele, m ica lighioană v a fi oare m oartă ?
j i u , ea va dorm i. Ia r dovada e că p o t atunci să-mi închid ceasor­
nicul în tr-u n sertar, să-l păstrez acolo douăzeci şi cinci de ani şi,
dacă îi pun din nou o picătură de ulei după un sfert de veac,
organele se vor pune iar în mişcare. T im pul va fi trecut fă ră a
îm bătrîni mica lighioană adorm ită. Ea v a avea încă treisprezece
zile de m ers din clipa trezirii sale.
T oate fiinţele vii, după părerea profesorului Meiser, sînt nişte
ceasornice sau nişte organisme care se mişcă, respiră, se hrănesc şi

33
 se reproduc cu condiţia ca organele lor să fie intacte şi unse cutr.
se cuvine. U leiul ceasornicului este reprezentat la anim al de o
enorm ă can titate de' apă. La om, de pildă, apa furnizează în jur
de p a tru cincimi din greutatea totală. D a t fiind un colonel în
greutate de o sută cincizeci livre, sînt treizeci livre de colonel
şi o sută douăzeci livre sau şaizeci litri de apă. E un fa p t de­
m o n strat prin num eroase experienţe. A m spus un colonel, după
cum aş p u tea spune un rege : toţi oam enii sînt egali în fa ţa ana­
lizei.
Profesorul Meiser era convins, ca to ţi savanţii, că a sparge
capul unui colonel, ori a-i străpunge inim a, ori a-i frînge in doua
coloana vertebrală, înseam nă a ucide mica lighioană, în tru c ît cre­
ierul, inim a, m ăduva spinării sînt resorturi indispensabile fără de
care m aşina nu poate merge. D a r el credea de asemenea că, sus-
trăg în d şaizeci de litri de apă din tr-o persoană în viaţă, adorm eai
m ica lighioană fă ră a o ucide, că un colonel deshidratat putea
să se conserve o sută de ani, apoi să renască la viaţă, atunci cînd
i s-ar reda picătura de ulei, ori m ai bine zis cei şaizeci de litri
de apă fă ră de care m aşina um ană nu s-ar putea pune în mişcare.
O p in ia aceasta, care dum neavoastră vă pare inacceptabilă şi m i;
de asemenea, d a r care nu e respinsă în m od absolut de prietenul
nostru, doctorul M arto ut, se întem eia pe o serie de observaţii
autentice, pe care oricine le poate verifica şi astăzi.
E xistă anim ale care reînvie : nimic nu e m ai cert şi nioi m ai bine
dem onstrat. D om nul Meiser, după abatele Spallanzani şi m ulţi
alţii, strîngea în jgheabul streaşinei mici anghile uscate, sfărîm i-
cioase ca sticla, şi le reda v iaţa cufundindu-le în apă. Facultatea
de a renaşte nu e privilegiul unei singure specii : ea a fost consta­
ta tă la num eroase şi diverse anim ale. V o h o c şi, micile anghile sau
anghilulele din oţet, din noroi, din papul stricat, din grîul îm bol­
n ă v it de m ălură ; rotiferele, care sîn t nişte mici creveţi arm aţi
cu carapace, înzestraţi cu un intestin com plet, cu sexe separate,
cu un sistem nervos, cu un creier distinct, cu unul sau doi ochi.
după genuri, un cristalin şi un nei v optic ; tardigradele, care sînt
nişte mici păianjeni cu şase pînă la o p t picioare, cu sexe sepa­
rate, intestin com plet, o gură, doi ochi, sistem nervos foarte
distinct, sistem m uscular foarte dezvoltat ; toate acestea m or şi
reînvie de zece şi cincisprezece ori la rînd, după voinţa n aturalis­
tului. Usuci un rotifer, bună seara ! îl înm oi în apa, bună ziua !
T otul e să um bli cu m are grijă cu el cînd e uscat".

în Im periul furnicilor (1905), H . G. Wells dezvolta

proiectul unei civilizaţii term itiere agresive, pornind de la
analogia cu modelul civilizaţiei umane, luat ca termen iniţial
al unui raţionam ent silogistic inclus :

„ în cîteva m ii de ani, ieşind din barbarie, oamenii ajunseseră l i

un stadiu de civilizaţie care i-a făcut să se sim tă stăpîni ai viito­
rului şi dom ni pe păm înt ! D a r ce putea să îm piedice furnicile sa

34
 evolueze şi ele ? Furnicile cunoscute trăiesc în mici com unităţi de
cîteva mii de indivizi şi nu fac nici un e fo rt organizat îm potriva
restului lumii. D ar au o lim bă şi au inteligenţă ! D e oe lucrurile
s-ar opri aici, dacă oamenii nu s-au o p rit la stadiul de barbarie ?
D acă am presupune că în curînd furnicile ar începe să acum uleze
cunoştinţe, cum au făcut şi oamenii, cu ajutorul cărţilo r şi în ­
sem nărilor, să folosească arme, să alcătuiască m ari im perii, să
susţină un război chibzuit şi organizat ?“

în Insula doctorului Moreau (1896), Wells recurge la

un întreg capitol silogistic (Cap. X IV , D octorul Moreau
explica), p en tru a conferi credibilitate ciudatelor experienţe
ale eroului său :

„Eu p o t schimba nu num ai form a exterioară a unui anim al. Fi­

ziologia, sistemul chimic al creaturii p o t fi de asemenea făcute
să sufere o m odificare de d u ra tă , din care vaccinarea şi alte me­
tode de inoculare cu substanţe vii sau m oarte sînt exem ple care,
fă ră îndoială, îţi sînt fam iliare. O operaţie sim ilară este transfuzia
de sînge, cu care de fa p t am şi început. T oate acestea sînt cazuri
cunoscute. M ai p u ţin obişnuite, şi probabil pe o scară m ult mai
m are, erau operaţiile acelor practicieni din evul m ediu care făureau
pitici, şi schilozi, şi m onştri de bîlci, din a căro r a rtă m ai răm în
încă unele vestigii în m anipularea prelim inară a tinerilor saltim banci
şi contorsionişti. V ictor H ugo dă o relatare despre ei în „L ’homme
qui r i t “ ...D ar poate că acum îţi este m ai lim pede ceea ce vreau
să spun. începi să înţelegi că este posibil să transplantezi un ţesut
d in tr-o pa rte a unui anim al în tr-a lta , sau de la un anim al la altul,
să-i schimbi reacţiile chimice şi m etodele de creştere, să-i m odifici
articulaţiile m em brelor, şi să-l schimbi, de fa p t, în structura sa
cea m ai intim ă ?“

C hiar ideea omului invizibil se întem eiază la Wells pe

un raţionam ent silogistic asem ănător :
»— Există oare vreun anim al invizibil ?... Sigur, în a p a m ării
există. M ii şi m ilioane ! L arvele, micii N auplii, Tornarias, toate
vietăţile m icroscopice — peştii gelatinoşi !“

„Viciul" de form ă al acestor dem onstraţii silogistice se

rezum ă la fap tu l că, de fiecare dată, unul din termeni
este num ai aparent valabil sau este luat cu două sensuri di­
ferite, ca în sofisme.
Uneori, trecerea de la adevăr la „eroare", de la silogism
la sofism este insesisabilă, ca în cazul rom anului Plinea
'veşnica (1928), de Al. Beleaev.

35
 Profesorul Breuer, biochim ist, a creat, pe o mică insulă din M area
N ord u lu i, un alim ent ideal, pîinea veşnică, în in ten ţia de a izbăvi
om enirea de foam ete. Savantul îşi începe experienţele cu un om
sărac, H ans, d a r de la acesta, alim entul se răspîndeşte în to t
sacul de pescari de pe insulă şi în cele din urm ă in tră pe m îinile
unor negustori fă ră scrupule, care îl com ercializează. Invenţia
scapă astfel de sub controlul inventatorului ei, care nu prevăzuse
toate consecinţele. In tr-ad e v ăr, vara, cînd tem peratura se ridică,
pîinea veşnică începe să crească în tr-u n ritm am eninţător, um-
plîn d casele şi alungîndu-i pe locatari. P entru a se salva, oamenii
aruncă aluatul pe m are, d a r în curînd acesta acoperă to ată su p ra­
fa ţa apei şi năvăleşte pe uscat. N a v ig aţia pe riuri şi pe m are est;
în tre ru p tă, unele state depun aluatul pe teritoriul vecinilor, p ro ­
vocând conflicte de frontieră. Profesorul Breuer este arestat, dar
reuşeşte să producă pînă la urm ă un antidot, o ciupercă cu efect
instantaneu, care opreşte creşterea aluatului.

Ia tă cum explică biochimistul Breuer secretul alimen­

tului incredibil pe care l-a conceput :
„C um să-ţi explic ? U ite, dacă tai în două o rîm ă, din cele două
p ă rţi se vor form a două specimene noi. E clar ? C am la fel se
întîm p lă şi cu coca asta."

In toate aceste cazuri, întregul demers S.F. se sprijină

pe existenţa unor term eni legaţi într-o dem onstraţie silo­
gistică im plicativă sau inferenţială, în care premizele sînt
(aparent) adevărate şi concluziile (aparent) probabile.
în cazul lui Edm ond A bout, dacă orice ceasornic poate
fi o p rit/p o rn it şi orice om este un ceasornic, atunci omul
poate fi oprit/p o rn it.
Progresia analogică, cu un ritm variabil de acumulare
a anticipaţiei, reprezintă o variantă mai clară a dem onstra­
ţiei silogistice, care im plică crearea unui termen nou, în
succesiunea logică a unei serii de termeni vechi, avînd ca
ra tă a creşterii cantitatea de invenţie pe care o presupune
analogia sau extrapolarea.
L a Jules Verne, în Călătoria spre centrul Păm lntului
(1864), existenţa im probabilă a unei lumi subterane se spri­
jină pe existenţa dovedită a cîtorva peşteri gigantice :
„Peştera G uakhara, din C olum bia, cercetată de savantul H um boldc,
a fost stră b ă tu tă de el pe o distanţă de două mii cinci sute de
picioare, fă ră să^i fi d a t de fund, d a r e puţin probabil că se în ­
tinde m ult peste această lungime. Im ensa Peşteră a M am utului
din K entucky are, de asemenea, p ro p o rţii gigantice, căci bolta ei

36
 se în alţă la 5CC de picioare, deasupra unui lac fă ră fund. N ici ei
nu j s-a d a t de cap ăt, deşi m ai m ulţi călători au parcurs-o pe o
distanţă depăşind zece leghe în interiorul ei. D a r ce însem nau
am îndouă fa ţă de uriaşa scobitură subterană pe care o adm iram
eu, cu cerul său de vapori, cu iradiaţiile sale electrice şi cu o
m are întinsă, închisă între ţărm urile ei !“ .

Mai clară este această tehnică în capitolul IV din

R obur Cuceritorul (1886),unde concluzia raţionam entului
progresiv, pe care se întem eiază invenţia S.F., este fo r­
m ulată explicit, ca o funcţie de cantitate, la capătul unei
liste de peste două pagini, în care sînt cuprinse numele tu­
turor pionierilor aviaţiei, îm preună cu perform anţele lor :

„Fie-mi iertat acest pom elnic puţin cam lung. N u eram însă d a­
tor să m enţionez toate treptele urcate de locom oţia aeriană ca să
ajung în v îrfu l scării, unde se află R obur C uceritorul ? De n-ar
fi fost dibuirile şi experienţele înaintaşilor săi, inginerul nostru ar
fi p u tu t oare născoci un a p a ra t a tît de p erfect ? N u , fă ră doar
şi poate !“

C a şi la Jules Verne, şi la H ugo Gernsback aproape

toate invenţiile din R alph 124 C41 + sînt precedate de
un istoric succint al premiselor, pentru că ele sînt posibile
numai în m ăsura în care au fost pregătite de un num ăr
oarecare de încercări şi de invenţii prealabile. R adarul este
posibil pentru că încă de la începutul secolului X IX astro­
nomii au reuşit să măsoare distanţa dintre P ăm înt şi alte
corpuri cereşti, şi tot astfel, se po t construi helio-dinam o-
fore (baterii solare) pentru că în anul 1909, inginerul Cove
din M assachusetts a construit prim ul generator solar term o­
electric.
Teoria progresiei logice, ca resort ascuns al invenţiei
S.F. este form ulată de A. E. van Vogt, prin analogie cu
invenţia ştiinţifică, în W orld o f N u ll-A (1945) :
„U n celebru fizician din era victoriană a spus o d ată că «viitoa
generaţii de fizicieni nu-i va răm îne altceva de făcut decît să
precizeze urm ătoarea zecim ală». In generaţia urm ătoare, Planck
a dezvoltat teoria cuantelor, care a dus la lucrările lui Bohr
despre structura atom ului... Este evident că urm ătoarele întrebări
vor include precizarea altor zecimale. Problem a g ravitaţiei este
incă prea puţin cunoscută. Acelaşi lucru este valabil pentru fe­
nomenul cim purilor magnetice... Mai devrem e sau m ai tîrziu, ci­
neva va introduce o nouă zecim ală şi va rezolva problem a".

37
 D u p ă cum se vede, identitatea de gen a literaturii S.F.
poate fi stabilită şi pe calea analizei sintaxei narative sau,
mai exact spus, a logicii ei, şi în felul acesta, problem a ve­
chimii sau a originilor literaturii S.F., m ai greu de lăm urit
prin tr-u n examen istoric, poate prim i o rezolvare nouă.
Figurile silogismului şi ale progresiei sînt prezente cu
precădere în literatu ra „de trecere", în proto-S.F., la Jules
Vem e şi la H . G. W e lls1. Acum, genul nou există cu aju­
torul celui vechi, care este c ita t ca element de referinţă. In
situaţia aceasta, rom anul S.F. începe adesea ca un rom an
realist la tim pul prezent, lu at cu valoare de cauţiune, ca
ram ă de credibilitate p en tru întregul text.
C înd baza explicită a progresiei sau prim ul term en al
silogismului dispare, se poate vorbi de apariţia unui S.F.
„pur", em ancipat de literatu ra norm ală, fenomen care, sub
rap o rt istoric, se produce abia la m ijlocul secolului X X .
La H . G. Wells, în Im periul furnicilor, relaţia silogistică
este am plă şi com pletă. La C liffo rd D. Simak, în C ity
(1952), term enii premişi au dispărut. Aici, furnicile au dez­
v o ltat o civilizaţie de tip um an, fascinantă în m ăsura în
care insectele au descoperit, cu ajutorul unui m utant, focul
şi ajung să prelucreze metalele, să construiască mijloace de
transport şi să utilizeze roboţi.
Putem conchide acum că literatura S.F. este o progresie
silogistica minus sau plus, cu baza intr-o secvenţă de tip

1 în D rum deschis (O am eni şi stele, 1963), de Ion H obana, a p ariţia

unui calm ar gigantic, care avariază un elicopter subm arin, sm ulgîndu-i
elicea la o adîncim e de 3100 m, este pregătită de discuţia dintre cei
doi p a rticip a n ţi la experienţă, reporterul T om a G rigoriu, scepticul, şi
oceanograful M ărie P arm entier, susţinătoarea existenţei „şarpelui de m are"
şi, în general, a anim alelor-fosilă. „—■ D e ce n -a r fi posibilă existenţa
unui urm aş al reptilelor m arine din era secundară ? A ţi auzit, desigur,
despre calacant...
— Desigur, încuviinţă Tom a, aprinzîndu-şi o ţigară. Vocea lui suna
însă a tît de p u ţin convingător, încît M ărie socoti necesar să insiste :
— Ei bine, peştele acesta straniu, descoperit în 1938 lîngă coastele
A fricii, trăia şi acum trei sute de m ilioane de ani, după cum o dovedesc
exem plarele fosile găsite de paleontologi. C am aoeeaşi ar trebui să fie
vechim ea şarpelui ae m are". Prezenţa procedeului „vechi" al silogismului
explicit, în tr-u n S.F. de d a tă recentă, îşi pierde caracterul unui argum ent
de datare. In tr-ad ev ăr, după 1954, deşi a făcut num eroase experienţe
pregătitoare, S.F.-ul rom ânesc recuperează întreaga istorie anterioară a
genului.

38
realist, care a luat form a unei naraţiuni capabile să exprim e
o dorinţă sau o temere, cu ajutorul unor elemente îm pru­
m utate din (pseudo) ştiinţă sau (pstudo ) tehnică.
D upă cum am văzut, baza realistă invocată în definiţie
poate fi coerentă şi clară în S.F.-ul vechi, care lucrează cu
toate elementele progresiei silogistice, şi eliptică în cazul
S.F.-ului m odern, iar semnele minus şi plus po t exprim a
a tît o valoare tem porală, în rom anul S.F. arheologic, în
time-opera sau în anticipaţie, cît şi una ideologică sau mo­
rală, şi atunci distincţia se face între contra-utopie şi anti­
cipaţia norm ală sau optim istă, între S.F.-ul de dreapta, con­
servativ sau reacţionar şi cel progresist.
 V . SISTEM U L DE R ELAŢII

1. Relaţia ştiinţă — S. F.

D acă p în ă la sfîrşitul secolului X IX literatura S.F. p u ­

tea fi considerată ca un sub-gen sau ca o variantă a lite­
ratu rii de aventuri, a utopiei sau a prozei fantastice, după
această d ată ea se individualizează, exprim înd o voinţă din
ce în ce m ai puternică de a se transform a într-un gen literar
de sine stătător.
Ceea ce a ajutat-o să realizeze această em ancipare a
fost, nu încape nici o îndoială, elementul ştiinţific la care
a făcut apel. D a r ca în cazul ingenioaselor m anevre de
strategie socială, ca atunci cînd un p artid sau o clasă se
aliază cu o a ltă fo rţă pen tru ca, după ce şi-a consolidat
poziţia, să-şi schimbe atitudinea fa ţă de ea, literatu ra S.F.
şi-a tra ta t partenerul după aceeaşi lege inflexibilă a alian­
ţelor trecătoare.
în general sînt posibile p a tru tipuri de atitudine ştiin­
ţifică : vulgarizarea (sau popularizarea), anticipaţia, viito-
rologia (futurologia sau prospectiva) şi extrapolarea1.
P rin vulgarizare se înţelege răspîndirea în mase a unor
cunoştinţe ştiinţifice, într-o form ă accesibilă. V ulgarizarea
„povesteşte" lucruri existente, av în d p rin urm are un grad
m axim de certitudine şi un nivel de ficţiune zero.
A nticipaţia propune „un model de viitor posibil, con­
stru it în m od logic, al cărui grad de certitudine nu a fost
încă stabilit (definiţie ad optată după O zbekhan)" 2.
C a grad de certitudine, anticipaţia se deosebeşte de
prognoză — „o afirm aţie probabilistică asupra viitorului,

1 H en ri Baudin, op. cit., p 20.

2 E rich Jantsch, Prognoz, 'tbnologică, E d itu ra Ştiinţifică, Bucureşti,
1972, p. 21.

40
cu un grad de certitudine relativ ridicat" — şi de prezi­
cere — „o afirm aţie referitoare la viitor, avînd un caracter
apodictic (neprobabilistic) şi un grad de certitudine absolut" 3.
C onstituită în ştiinţă, viitorologia (prospectiva) repre­
zin tă un ansam blu de cercetări cu privire la evoluţia viitoare
a um anităţii, care perm ite desprinderea unor elemente de
previziune. Pionierii acestei discipline sînt Ossip K. Flecht-
hcim, unul dintre editorii scrierilor politice ale Rosei Lu­
xem burg, şi R obert Jungk, cunoscut pentru lucrarea sa din
1952, Die Z u k u n ft hat schon begonnen 4.
în cadrul viitorologiei, Ossip Flechtheim distinge o în­
v ăţătu ră a prognozelor şi a proiecţiunilor (care aminteşte
m ai m ult de ştiinţa pură şi de metodele ei analitic-em pi-
rice), o teorie a program ării şi a planificării (care, prin
momentele ei practice, am inteşte de ştiinţa aplicată şi de
tehnică) şi o sinteză a viitorului (synopsis, care joacă rolul
speculativ al filozofiei) 5.
N u este greu de observat că relaţia cea mai eficientă
dintre viitorologie şi literatu ra S.F. se stabileşte în prim ul
rînd la nivel speculativ. Şi viitorologia şi literatura S.F.
oferă modele prospective, iar pentru viitorologie, literatura
S.F. este o „popularizare" cu un grad ridicat de ficţiune.
De aceea, nu puţini sînt viitorologii care consideră S.F.-ul
un instrum ent de lucru al disciplinei lor, com parabil cu ce­
lelalte metode intuitive utilizate (brainstorm ing, metoda
D elphi etc.).
în fine, extrapolarea reprezintă, ca şi în m atem atică, de­
term inarea m ărim ii unei valori, dincolo de o lim ită cunos­
cută, p rin deducţie sau prin analogie.

3 Idem , op. cit., p. cit.

4 D upă Ossip Flechtheim , „Futurologia trebuie să dea un răspuns la
cele cinci «challenges» care am eninţă om enirea — ea trebuie să-şi aducă
contribuţia la elim inarea războiului şi la instituţionalizarea păcii ; la
înlăturarea foam etei şi a sărăciei în lum ea a treia şi la stabilizarea
cifrei populaţiei ; să pună cap ăt exploatării sălbatice a natu rii şi să
apere n a tu ra şi pe om de el însuşi ; să contribuie la elim inarea exploa­
tării şi a asupririi şi la dem ocratizarea statului şi a societăţii, să contribuie
la reducerea depersonalizării şi înstrăinării şi la form area unui homo
hum anus nou şi creato r". In F uturologie, D er K a m p f u m die Z u k u n ft,
Fischer V erlag, F ra n k fu rt am M ain, 1972, p. S.
5 Ossip K . Flechtheim , op. cit., p. 19.

41
 C a povestire, spre deosebire de vulgarizare, extrapola­
rea are un nivel de ficţiune maxim şi un grad de certitudine
imposibil de determ inat, d ar situat în jurul valorii zero.
Aplicate la literatura şi regrupate, aceste p atru atitudini
conduc la clasificaţia de tip Michel B utor sau D arko Suvip.
V ulgarizarea şi anticipaţia reprezintă o literatură S.F.
de gradul I, a posibilului, sau o literatură cu model direct ;
prospectiva şi extrapolarea p o t fi întîlnite ca literatură S.F.
de gradul II, cu model indirect sau probabil.
N ivelul de certitudine decurge în acest caz dintr-o ati­
tudine diferită faţă de ştiinţă. V ulgarizarea şi anticipaţia
presupun o legătură strînsă, prospectiva şi extrapolarea
utilizează elementul ştiinţific ca premisă îndepărtată şi une­
ori ca alibi.
P rin vulgarizare, literatura S.F. tinde să-şi anuleze iden­
titatea, ca literatură, pierzîndu-se în „ştiinţă". P rin extra­
polare ea îşi extinde domeniul pînă la graniţa cu fantasti­
cul, fiind mereu la un pas de a trece peste ea.
P entru prim ul tip de atitudine, exemplele cele m ai con­
vingătoare le oferă, desigur, Jules Verne (1828— 1905).
înainte de a da sugestii în legătură cu o anum ită ordine a
lumii, rom anele sale, considerate şi num ite, cu un termen
general, ştiinţifice, sînt îm pănate de elemente de populari­
zare şi de enciclopedie.
în Călătoria spre centrul Păniintului (1864) întîlnim o
descriere am ănunţită a aparatului R uhm korff, clasificări
mineralogice, lecţii de geologie şi de paleontologie. De la
P ăm înt la Lună (1865) reprezintă o adevărată sinteză a
unor cunoştinţe de balistică, de astronom ie, de selenografie,
m atem atică sau chimie, iar capitolul IV din Îm prejurul Lunii
(1870) seamănă, spre disperarea lui Michel A rdan şi, poate,
a cititorilor, cu o lecţie am ănunţită de algebră, la sfîrşitul
căreia se ajunge la viteza ce trebuie im prim ată unui corp
pentru ca acesta să p oată învinge fo rţa de atracţie a Pă-
m întului. în 20.0C0 de leghe sub mări (1870) ni se oferă
date despre suprafaţa corpului omenesc, despre cantitatea
de oxigen pe care o respiră un om într-o oră, despre com ­
poziţia apei de mare, suprafaţa totală a apelor şi a păm în-
tului, despre viteza de propagare a sunetului în apă, despre

42
can titatea de sare cuprinsă în apele m arine ale globului
terestru (4.500.000 leghe cubice care, repartizate uniform ,
ar acoperi păm întul cu un strat de 10 m. înălţim e), despre
num ărul de ouă pe care le poate depune o stridie (două
m ilioane), la care trebuiesc adăugate prelegerile am ănunţite
de ihtiologie şi de prezentare a florei marine. în R obur
Cuceritorul (188/6) sîrut introduse pagini de istorie a expe­
rienţelor cu dirijabile şi cu aparate mai grele decît aerul,
inform aţii în legătură cu viteza de zbor a rindunicii şi, din
nou, date referitoare la suprafaţa totală a apelor şi a uscatu­
lui, iar în Stăpînul lumii (1904), alătu ri de descrierea la­
cului Erie şi a cascadei N iagara, descoperim o inform aţie
privitoare la cea m ai lungă şosea în linie dreaptă din lume
(şoseaua japoneză dintre N ikko şi N am ode, 82 km).
în fine, cine poate uita erudiţia ihtiologică a valetului
Conseil, din 20.000 de leghe sub mări, m ulţim ea unităţilor
de m ăsură (leghe, picioare, coţi, degete, mile), pateticul elo­
giu făcut de căpitanul N em o electricităţii („Există un ele­
m ent puternic, ascultător, rapid, uşor de rnînuit, bun la
toate şi care domneşte pe vas ca un stăpîn. Totul se face
cu ajutorul lui. El m ă lum inează, mă încălzeşte şi e sufletul
m arinarilor de pe N autilus. Acest element este electricitatea."),
mica problem ă de aritm etică a profesorului A ronnax (C on­
seil „Avea treizeci de ani şi vîrsta lui faţă de a mea era
ca cincisprezece fa ţă de douăzeci. Cer iertare dacă spun
în felul acesta că aveam patruzeci de ani.“), sau precizia
relatărilor din prim ele pagini ale rom anului, care dau im­
presia că totul a fost trecut p rin tr-u n imens ochi de inginer :

„La 13 aprilie 1867, pe o m are liniştită, b ă tu tă de un v în t uşor

vasul Scoţia se găsea la 1 5°12' longitudine şi 4 5 °3 7 ' latitudine.
El mergea cu o viteză de treisprezece noduri şi patruzeci şi trei
de sutim i, îm pins de cei o mie de cai putere ai săi. Z baturile
loveau m area cu o regularitate perfectă. C orpul vasului era a fun­
d a t cu şase m etri şi şaptezeci de centim etri, deplasînd un volum
de şase mii şase sute douăzeci şi p a tru m etri cubi".

C aracteristică pentru literatura S.F. de gradul I este şi

prezenţa insistentă a elementului anticipativ, care nu are
un caracter exclusiv tehnic sau ştiinţific, aşa cum ne-am

43
 aştepta, ci poate cuprinde aproape toate aspectele pe care
le presupune existenţa um ană 6.
Un inventar al anticipaţiilor tehnice din literatura S.F.
ar produce o impresie extraordinară, dînd iluzia m eritului
întîietăţii şi al invenţiei. La un prim examen, acest inventar
a r putea fi echivalat cu o listă de brevete sau cel puţin cu
lucrarea lui Polidor Virgilius, De rerum inventoribus, apă­
rută la Viena, în anul 1499.
Ia tă cîteva exemple alese aproape la întîm plare.
In Istoria adevărată a lui Lucian din Sam osata este
descris un „ap arat" miraculos (fîntîna regelui Endym ion),
care aminteşte, p rin perform anţele lui, de televiziunea din
zilele noastre.
D acă facem abstracţie de numeroasele sale ironii (între
care arm a de vînătoare cu ajutorul căreia se po t împuşca
porum bei fripţi), vom descoperi şi la C yrano de Bergerac o
anticipaţie similară. Ajuns în Lună, povestitorul primeşte
din partea unui demon un fel de carte în form ă de casetă,
prevăzută în interior cu o maşinărie de ceasornic. C înd limba
casetei este deplasată în dreptul capitolului ales, m aşinăria
produce o m uzică elocventă, care este limba locuitorilor din
Lună.
în cărţile scriitorilor m oderni, anticipaţiile S.F. sînt m ult
mai am ănunţite, m ergînd de la ideea grandioasă, industrială,
la lucrul m ărunt, cotidian.
în Steaua roşie (1907), Al. Bogdanov descrie un m otor
atom ic de rachetă şi o fabrică de fire sintetice. în Oceania-

6 Spre deosebire de elem entul anticipativ, anticipaţia, cu care acesta

nu trebuie confundat, este o specie a literatu rii S.F., în care acţiunea se
situează în tr-u n viito r de care luăm cunoştinţă prin vis, p rin tr-u n a p ara t,
p rin tr-o călătorie a povestitorului sau prin relatarea unui călăto r care
soseşte din viitor. Exem plele cele m ai cunoscute ale acestei specii sînt :
The memoires o f the tw en tieth century... (1733), de S. M adden, The reign
o f George V I , 1900— 1925 (1763, anonim ), L ’an d eux m iile quatre cent
quarante, reve s’il en f u t jamais (1771), de Louis-Sebastien M ercier sau Le
vingtiem e siecle (1882), de A lbert R obida. La noi specia este ilustrată
de D em etriu G. Ionnescu prin Spiritele anului 3000 (Im presiuni de călă­
torie) (1875). D a to rită probabil caracterului p re a convenţional al pre­
textului (de cele m ai m ulte ori visul), anticipaţia, foarte la m odă în
secolul X IX , dispare ca form ă rom anescă şi se refugiază în viitorologie
sau în articolul de ziar.

44
 Pacific-D readnought (1913), Al. Macedonski prevede pentru
anul 1952 dispariţia autom obilelor, străzile rulante, insta­
laţia de aer condiţionat, televiziunea în culori. în Beyond
tbis H orizon (1948), R obert A. Heinlein imaginează un p at
lichid şi ţigări care se aprind singure, în m omentul în care
aerul este „tras“ p rin ele. Isaac Asimov concepe în Founda­
tion (1951) o hîrtie care arde după ce a fost scoasă dintr-un
recipient de protecţie şi care este întrebuinţată pentru redac­
tarea docum entelor secrete.
D intre autorii clasici de romane ştiinţifico-fantastice, cei
mai inventivi sînt, desigur, K urd Lasswitz şi H ugo Gernsback.
Prim ul anticipează în rom anul său din 1897, A u f zw ei Pla-
neten, alimentele artificiale, locuinţele transportabile în tim pul
nopţii, pe şosele rulante (C yrano de Bergerac imaginase şi
el oraşe m işcătoare), telegrafia cu ajutorul undelor luminoase,
sateliţii artificiali staţionari, ajungerea din urm ă a razelor de
lum ină şi reconstituirea, în felul acesta, a imaginii trecutului.
D ar probabil că recordul tu tu ro r anticipaţiilor îl deţine
rom anul lui H ugo Gernsback, Ralph 129 C41 + , adevărat
depozit de „invenţii". Ia tă lista cuceririlor ştiinţifice şi teh­
nice de care va beneficia omenirea în anul 2260, d ata la
care se desfăşoară acţiunea rom anului : televiziunea, videofo-
nul, translatorul electronic, gazetele m icrofilm ate, menograful
(un ap a rat care perm ite dictarea gîndurilor), hipnobioscopul
(un ap arat de program are a viselor), prelungirea vieţii ome­
neşti p rin conservarea corpului în permagatol, tunelul elec-
tro-m agnetic dintre America şi Europa, controlul climei cu
ajutorul unor m eteo-turnuri, scienticafe-ul (un restaurant in
care p o fta de m încare este stim ulată artificial, iar alimentele
sînt aduse prin conducte elastice spre orificiul bucal al con­
sum atorilor), anularea forţei gravitaţionale, helio-dinamo-
forul (bateria solară), maşina electro-autom atică de îm pa­
chetat, bacillatorium -ul (un ap arat a cărui întrebuinţare este
impusă prin lege şi care distruge microbii cu ajutorul radia­
ţiilor de acturium), fermele de creştere accelerată a plantelor,
alim entele sintetice (zahărul, laptele), fabricarea în cantităţi
nelim itate a aurului şi argintului, m aterialele sintetice, obţi­
nerea transparenţei totale a corpurilor, m agnetofonul şi ra­
darul, poate cea mai exactă şi mai uluitoare anticipaţie a
acestui rom ancier.

45
 C are este, totuşi, relaţia dintre ştiinţă (sau tehnică) şi
elementul anticipativ din literatura S.F. ? A re acesta din
urm ă un caracter şi o valoare profetică ?
P entru a ajunge la o concluzie, să examinăm exemplul
tradiţional prin care se urm ăreşte de obicei ilustrarea acestei
relaţii, submarinul lui Jules Veme, din 20.000 de leghe sub
mări.
C ăpitanul N em o este constructorul şi proprietarul unui
submersibil (N autilus), propulsat cu ajutorul energiei elec­
trice. Ceea ce ştim cu precizie despre acest ap arat se referă
la datele lui exterioare şi la am ploarea perform anţelor sale
tehnice. N autilus are o lungime de 70 m. şi un diam etru
maxim de 8. S u prafaţa lui este de 1.011,45 m 2, volum ul de
1.500,2 m3. Fabricat din plăci de oţel, dispuse în două stra­
turi paralele, el face dovada unei rezistenţe aproape nelimi­
tate. Poate coborî pînă la adîncim ea de 16.000 de m etri şi
se poate deplasa cu o viteză de 50 de mile pe oră. A paratul
acesta face p arte din categoria m aşinilor totale, care sînt
slăbiciunea lui Jules Verne, şi cu ajutorul cărora p o t fi eli­
m inate ultimele pete albe din inventarul de cunoştinţe al
um anităţii. C ondus de căpitanul N em o, N autilus ajunge la
Polul Sud, navigînd pe sub gheţuri, descoperă un tunel de
legătură între M area Roşie şi M editerană şi perm ite locali­
zarea A tlantidei.
D ar despre construcţia propriu-zisă a navei, despre mo­
toarele şi despre soluţia tehnică p o triv it căreia acestea pot
funcţiona, nu prim im decît o indicaţie vagă şi „Din descrie­
rea construcţiei tehnice a subm arinului cu care căpitanul
Nem o a străb ătu t mările lumii, nici un inginer contem poran
n -ar fi p u tu t să înveţe ceva" 7.
D ar atunci poate că elementul esenţial al unei anticipaţii
îl reprezintă noutatea şi prioritatea ideilor.
De fap t, ideea submersibilului, în teorie, în literatură, ca
şi în practică este foarte veche. Olandezul Cornelis Drebbel
(1572— 1634) imaginase un astfel de aparat, îm preună cu
procedeul de p reparare a oxigenului necesar echipajului. Des­
pre submarine se vorbeşte şi în N oua A tlantidă (1627) a

7 M artin Schwonke, N a tu ru issen sc h a ft und Tecbnik im utopischen

D enkeu der N e u ze it, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 61.

46
Iui Francis Bacon. Submarinul T urtle, construit de D avid
Bushnell în anul 1776, a fost utilizat de americani în tim pul
războiului de independenţă. în epoca lui Jules Verne, ideea
plutea, cum se spune, în aer, fiind chiar experim entată cu
succes, to t în Statele U nite, în cursul războiului de secesiune
(1861— 1865) sau în G erm ania, de W ilhelm Bauer, în 1850.
Mai m ult, subm arinul am ericanului R obert Fulton, construit
în 1804, p u rta numele de N autilus, ca şi aparatul lui H allet,
expus la Paris în 1858 8.
Celebru este şi exemplul lui Cleve C artm ill care, într-o
nuvelă publicată în m artie 1944 (Deadline), avînd ca subiect
războiul dintre două planete, Sixa şi Seilla (citite invers, Axis
şi Allies), descrie o bombă atom ică, cu mai m ult de un an
înainte de exploziile de la H iroshim a şi N agasaki, sau cel al
lui R obert A. H einlein, care în W aldo imaginează mîinile
mecanice („rem ote-control m anipulator"), folosite astăzi în
toate laboratoarele atomice din lume.
D ar şi într-un caz şi în celălalt, literatura a fost prece­
dată de o idee tehnică, iar Heinlein m ărturiseşte chiar ca

8 în Rom ânia, prim ele ştiri despre subm arine apar încă din anu
1832, în Curierul românesc al lui Ion H eliade Rădulescu. In nr. 64, din
15 sept. 1832, se dau am ănunte în legătură cu experienţele inginerului
V illeroi, din N antes, iar în nr. 77, din 30 oct. 1832, a p ara tu l lui
V illeroi, num it „vas de subt apă“ (bateau sous-m arin), este descris astfel :
„această m aşină este făcută în chipul delfinului, lungă de 9 picioare şi
71/2 degete geometrice şi lăţim ea 2 picioare şi 6degete, şi adîncim ea 3
picioare şi 4 degete, are lum ină p rin ferestre de sticlă cu dăstulă gro­
sime, are a tîta aer c ît pot să răsufle 2 oam eni în voie m ai m u lt de un
ceas, iar de va face trebuinţă să îm prospăteze aerul, atuncea trebuie num ai
să iasă cu vasul deasupra apei. Această m aşină în lău n tru să ocîrm uieşte
cu cîrm a fă cu tă în chip de coadă şi cu două lopeţi, care să asemuiază
cu în otătoare aripi de peşte. O am enii care şăd în tr ’acest vas, prin
băşici de piele făcute în v îrf ca m înuşile to t de piele, pot să apuce cu
dînsile în m are sau în fundul m ării, lucrurile carele întîm pină. Prin
doi saci lungi de piele, făcuţi la am îndouă lăturile vasului, cu ajutorul
balastului aşăzat subt fundul vasului cu aşa chip în cît poate să fie
aruncat afară lesne, şi în sfîrşit prin deosebit m ehanism , care p în ă acum
încă este secret, cu lesnire poate să se scufunde în a p ă şi ia r să iasă
a fară cu vasu“. U n m odel perfecţionat de „vapor sub-m arin", cu un
echipaj de 20 de oameni, este descris în revista iui Iuliu Baraş, N a tu ra ,
in nr. 31 din 22 aug. 1862. U n proiect românesc, ulterior subm arinului
din 20.000 de leghe sub mări, este citat în l’Independance Roum aine din
2 iunie 1881. P roiectantul este un anum e T raian Theodorescu, iar cel
care a p rezen tat propunerea în C am era legislativă a fost P antazi G hica.

47
şi-ar fi cules inform aţiile şi inspiraţia dintr-un articol pu­
blicat în revista Popular Mechanics, în anul 1918 9.
într-ad ev ăr, se pare că „A utorii de literatură S.F. profită
de intervalul de tim p, adesea foarte mare, care se scurge
pînă cînd o descoperire ştiinţifică sau o invenţie tehnică
ajunge la cunoştinţa publicului larg" 10.
O ricîte exemple s-ar da şi oricîte excepţii ar fi invocate,
nu noutatea absolută a unei anticipaţii şi nici analiza ei teh­
nică, în detalii, determ ină valoarea unui text S.F. D acă lu­
crurile s-ar petrece aşa, atunci un fa p t extraliterar ar fi de­
cisiv pentru im portanţa unui gen, ca literatură, şi dinţr-o
analiză a valorilor, a semnificaţiei şi a tehnicilor literare,
critica S.F. s-ar transform a într-un inventar de „descoperiri"
şi de „invenţii".
De fapt, anticipaţia ştiinţifică sau tehnică reprezintă un
element de definiţie form ală a literaturii S.F., care se poate
transform a în valoare literară, în funcţie de vocaţia auto­
rului. Ea poate răm îne în text ca element de vulgarizare, se
poate transform a în ornam ent, deci într-un element de decor,
poate prim i o funcţie dinam ică, punînd în mişcare intriga
şi, la nivelul de sus, se poate transform a într-un adevărat
personaj. Este cazul m aşinilor lui Jules Verne (Albatrosul din
R obur Cuceritorul, N ăluca din Stăpinul lum ii şi, fireşte, sub­
m arinul N autilus), a căror celebritate se întem eiază nu atît
pe am ploarea perform anţelor tehnice de care sînt capabile,
cît pe faptul că raza lor de acţiune depăşeşte orice element
tradiţional (păm înt, aer, apă) şi pătrunde într-un spaţiu cil

9 R obert A. H einlein, op. cit., loc. cit., p. 26. D u p ă H einlein, v a ­

loarea acestor profeţii literare este echivalentă cu perfo rm an ţa unui in­
divid care, m ergînd cu trenul şi zărind pe fereastră un a lt tren care
circulă în sens contrar, pe aceeaşi linie, a r anticipa o catastro fă fero­
viară. D e altfel, aceasta pare să fie convingerea tu tu ro r teoreticienilor
literaturii S.F. P e n tru Jam es Blish „o cercetare lucidă a literatu rii S.F.
sub aspectul profeţiilor [...] trebuie să constate că au existat puţine pre­
ziceri exacte, şi în cazul în care totuşi au fost, atunci num ai pe baza
m etodei «focului îm prăştiat» : dacă tim p de o jum ătate de secol tragi
cu furie în toate direcţiile, trebuie să nim ereşti cîndva, ceva.“ (op. cit.,
p. 119). D upă Jacques van H erp , „A r fi bine, pentru a calm a un anum it
entuziasm excesiv, să parcurgem revistele de inform aţii ştiinţifice din
secolul X I X şi de la începutul secolului X X . Am vedea dezvoltate num e­
roase idei pe care apoi le-au utilizat autorii." (op. cit., p. 311).
10 Vera G raaf, op. cit., p. 14.

48
o adîncim e m ult mai mare, spaţiul copilăriei şi al am intirii,
parcurs fără întrerupere, de aproape o sută de ani.
A doua atitudine fundam entală (prospectiva, extrapola-
ţia) este ilustrată de H . G. W ells (1866— 1946), pe care Brian
W. Aldiss îl consideră „un Shakespeare al literaturii S.F.“,
iar Pierre Versins, mai simplu, „le M aître“.
C are este, în esenţă, diferenţa dintre Wells şi Jules Verne,
în rap o rt cu ştiinţa ?
P en tru Jules Verne, tipică este fraza lui Barbicane, din
îm prejurul L u n ii: „să nu afirm ăm nimic înainte de-a avea
dreptul să afirmăm*'. Pe Wells, dim potrivă, îl interesează
perspectiva mai înd epărtată, la care se ajunge de cele mai
m ulte ori doar prin tr-o ştiinţă înscenată sau, de ce nu,
prin tr-o pseudo-ştiinţă. El este de aceea un inventator de
teme cu o im aginaţie prodigioasă şi, ceea ce este mai im por­
tant, cu o m entalitate nouă faţă de ştiinţa din literatura S.F.
D acă facem o com paraţie între rom anul lui Jules Verne,
De la P ăm înt la Lună şi Primii oameni în Lună (1901), de
H . G. Wells, putem constata că ambele texte sînt produsul
aceleiaşi aspiraţii şi că ambele anticipează încrezătoare în
ideea de progres. D ar în vreme ce la Jules Verne progresul
este consecinţa unei acumulări de cantităţi, Wells introduce
invenţia, care echivalează cu un salt de calitate. în chip p a­
radoxal, în vreme ce francezul Jules Verne este un evolu­
ţionist, H . G. Wells este, în literatură, un revoluţionar. Pen­
tru a-şi trim ite personajele în Lună, Verne nu imaginează o
rachetă sau un combustibil deosebit care să justifice propul­
sia. El porneşte de la datele pe care i le oferă experienţa
ştiinţifică a epocii, de la un examen al progresului balisticii
aşa încît, prin sporirea dimensiunilor şi în general a efortului
tehnologic se poate naşte Colum biadul, care este, în rezum at,
un tun de dimensiuni colosale.
Wells imaginează în schimb cavorita, un m aterial cu aju­
torul căruia poate fi anulată fo rţa de gravitaţie.
Jules Verne îşi plasează proiectilul (care iniţial trebuia
să ajungă pe Lună) la o distanţă care să nu întreacă cu m ult
puterea de apropiere a telescoapelor din vremea sa.
Wells, dim potrivă, îşi debarcă personajele, trium fător, pe
Lună, trecîndu-le p rintr-un şir de neaşteptate peripeţii.
Se poate spune, de aceea, că Jules Verne îşi deduce Luna,
în tim p ce Wells şi-o imaginează.

49
 Pe acest demers extrapolativ se întem eiază aproape toate
cărţile lui Wells. Ce s-ar întîm pla dacă omul s-ar putea de­
plasa în tim p, în toate direcţiile (Maşina tim pului, 1895) ;
d a r dacă ar deveni invizibil (O m ul invizibil, 1897) ? Ce s-ar
întîm pla dacă ar exista m arţieni şi dacă aceştia ar invada
P ăm întul (Războiul lumilor, 1898) ? Ce s-ar întîm pla dacă
om ul ar putea sa-şi accelereze existenţa (N o u l accelerator,
1901), daca ar descoperi un alim ent sau o substanţă, hera-
cleoforbia, care să-i perm ită să crească (H rana zeilor, 1904)
sau dacă spaţiul ar avea n dimensiuni (Oameni ca zeii,
1921) ?
C avorita, maşina tim pului, form ula chimică prin care
omul poate trăi mai repede, heracleoforbia, spaţiul cu n di­
mensiuni sînt extrapolări, elemente de ştiinţă convenţională.
L iteratu ra S.F. nu se substituie ştiinţei, ea nu inventează şi
nici nu descoperă aparate, planete noi sau legi. în schimb,
literatu ra S.F. exprim ă speranţa omului că toate aceste lu­
cruri p o t fi realizate şi, ceea ce este mai im portant, făcînd
recurs la ştiinţă, ea descoperă o situaţie existenţială nouă, în
care omul este din ce în ce mai implicat.

2. Relaţia fantastic — S. F.

Al doilea term en din grupul „S.F.", care sporeşte dificul­

tatea de înţelegere a conceptului este termenul de fantastic.
C onfuzia care trebuie de la început înlăturată este aceea,
frecventă, dintre literatura fantastică şi S.F. Ea se întem e­
iază, desigur, pe observaţia că una dintre filierele S.F.-ului
provine din literatu ra fantastică, în varianta rom anului gotic,
dar şi pe ignorarea celorlalte izvoare ale literaturii S.F.
în al doilea rînd, confuzia este provocată de existenţa
unor specii care adoptă o atitudine noua faţă de ştiinţă şi
de realitate (heroic-fantasy) sau de ap ariţia unor noţiuni care
exprim ă realităţi ipotetice, aflate la lim ita raţionalului (hiper-
spaţiul, facultăţile PSI, percepţia extra-senzorială, P.E.S. etc.).
D in categoria noţiunilor sau aparatelor în d ep ărtat ipote­
tice se p o t da ca exemplu anti-materia (contraterrene matter)
„inventată" de Joseph A tterley (George Tucker) în A Vo-

50
 yage to the M oon (1827), apergia lui Percy Gregg, din Across
the Zodiac (2 voi., 1880), care anulează gravitaţia şi perm ite
propulsarea unei nave spre planeta M arte, carburatorul lui
K arel C apek, din Fabrica de absolut (1922) care, eliberînd
absolutul produce efecte secundare stranii (levitaţia, stările
de misticism, capacitatea de a prooroci, telepatia), anamezo-
nul lui I. A. Efrem ov, din Nebuloasa din Androm eda (1957)
(„substanţă cu legăturile mezonice intranucleare distruse,
avînd o viteză de eflux apropiată de cea a luminii ; e folosită
de astronavă d rept com bustibil"), biotransform atorul utilizat
de C liffo rd D . Simak în C ity (1952), pentru a transform a un
om în tr-o fiinţă jupiteriană, sau de Philip K. Dick, în The
Preserving Machine, pentru a m etam orfoza o p artitu ră m u­
zicală în tr-u n anim al (pasărea-M ozard, cărăbuşul-Beethoven*
micul anim al-Schubert, m iriapodul-Bhram s, struţul-Straw in-
ski etc.) sau, în fine, tratam entul sprung-samser, im aginat de
Roger Zelazny în This I minor tal (1966), care poate opri dez­
voltarea unui organism, provocînd în felul acesta întine­
rirea artificială.
Ceea ce face ca toate aceste exemple să reprezinte totuşi
noţiuni de literatură S.F., nu de fantastic, este, pe de o parte„
regia ştiinţifică, iar, pe de alta, faptul că, principial, toate
p o t fi considerate elemente de anticipaţie.
C hiar atunci cînd regia ştiinţifică lipseşte, (cazul hiper-
spaţiului sau al biotransform atorului), explicaţia trebuie cău­
tată nu în fantastic, ci într-o atitudine proprie litera­
turii S.F. :

„ C îndva, la începuturile literaturii, cineva a in v en ta t o ipoteză, a;

susţinut-o cu o logică ştiinţifică sau, m ai probabil, «pseudo-ştiinţi-
fică» şi i-a convins pe cititori. O d a tă raţionam entul stabilit, ipoteza
este acceptată ca de la sine, face p arte din recuzita scriitorului de
S.F. şi, pornind de aici, poate fi întreb u in ţată de toţi artizanii, fă ră
ca aceştia să fie obligaţi să mai recopieze m odul de întrebuinţare"

C onfuzia literatu ră fantastică-literatură S.F. face ca S.F.-

ul să fie in terpretat ca un fantastic de astăzi (Roger Caillois)

1 D onald A. W ollheim , Les faiseurs d ’univers, La science-fictio

aujourd'hui (The Utuverse M akers, 1971), R obert L affont, Paris, 1974,
pp. 31— 32.

5Î
sau ca o variantă a fantasticului, ca un fel al acestuia de a
se exprim a (A drian M arino) 2.
în realitate, asemănările dintre cele două tipuri de lite­
ratu ră sînt m ult mai mici decit diferenţele.
Baza oricărei definiţii a fantasticului poate fi găsită la
Freud, în studiul din 1919 despre „neliniştitor" :
„...resim ţim un efect neliniştitor atunci cînd gran iţa d intre fantezie
şi realitate este ştearsă, cînd ceva considerat pînă atunci ca fa n ­
tastic ne apare ca real" 3.

C ercetătorii de astăzi ai fantasticului reiau ideea lui

Freud, sistemul său de opoziţii binare, în care noţiunile de
nelinişte, de frontieră sau de ruptură joacă un rol decisiv.
P en tru Roger Caillois :
„...fantasticul înseam nă o întrerupere a ordinii recunoscute, o n ă ­
vală a inadm isibilului în sinul inalterabilei legalităţi cotidiene..." 4

Ia r pentru Tzvetan Todorov

„Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaşte decît legile n a tu ­
rale pus fa ţă în fa ţă cu un evenim ent în ap aren ţă su p ran atu ral" 5.

în com paraţie cu fantasticul, literatura S.F. nu cunoaşte

această ruptură. Şi fantasticul şi S.F.-ul se po t defini prin
felul în care se com portă faţă de un al treilea termen de
com paraţie, care este realitatea. D a r în tim p ce fantasticul
reprezintă o breşă şi, implicit, o agresiune a iraţionalului în
real, fantasticul ştiinţific păstrează mereu legătura raţională
cu acesta, ceea ce face ca, în cele din urm ă, el să se poată
transform a, prin tr-o interpretare adecvată, într-un real. S.F.-
ul este un real plauzibil, posibil sau virtual, fantasticul este
un ne-real.
D iferenţa dintre cele două m entalităţi poate fi urm ărită
la toate nivelele, începînd cu acela al m otivelor tematice.

2 v. A drian M arino, D icţionar de idei literare I, E d itu ra Eminescu,.

Bucureşti 1973, p. 673— 675.
3 Sigm und Freud, Das U nheim liche, în Gesam melte W erke X I I ,
F ra n k fu rt am M ain, 1966, p. 258.
4 R oger C aillois, In inim a fantasticului (A u coeur du fantastique,
1965), M eridiane, Bucureşti, 1971, pp. 65— 66.
5 T zvetan T odorov, Introducere în literatura fantastică (Introduction
a la litterature fantastique, 1970), E ditura U nivers, Bucureşti, 1973, p. 42.

52
 N im ic mai greşit decît convingerea că există o corespon­
denţă perfectă între temele fantastice şi cele ale literaturii
S.F. în ciuda semnificaţiei lor apropiate sau comune, hom un-
culii, golemul, androizii sînt elemente de fantastic, a tîta timp
cît se nasc pe o cale iraţională, prin conjuraţie sau printr-o
m anoperă alchimică. Fiind un produs al raţiunii, robotul ap a r­
ţine literaturii S.F., pe care nu o părăseşte nici în clipa în
care se com portă haotic, iraţional, întorcîndu-se îm potriva
creatorului.
Sînt teoreticieni care se întreabă dezorientaţi cum pot fi
deosebite temele fantastice de cele S.F., cum se poate deter­
m ina cei este fantastic şi ce este Science fiction în Franken-
stein, de exemplu. C u toată mizanscena gotică, schimbarea
de m entalitate face din androidul lui Frankenstein un per­
sonaj plauzibil şi din rom anul lui M ary Shelley o lucrare de
pionierat a literaturii S.F.
D em onstraţia a fost făcută de Brian W. Aldiss :
„In capitolul trei, V ictor Frankenstein merge la U niversitate şi
consultă doi profesori. P rim ului, un b ărb at pe nume K rem pe, care
este profesor de filozofie a naturii, el îi destăinuie cum setea de
cunoaştere l-a condus la operele lui C ornelius A grippa, Paracelsus
şi A lbertus M agnus. K rem pe îl ia peste picior : «T răzniţii aceştia
din care te-ai în fru p ta t cu a tîta lăcomie sînt vechi de o mie de
ani !» A ceasta este o obiecţie m odernă ; an tichitatea nu m ai re­
prezintă cea m ai în altă curte la care putem face apel.
Frankenstein frecventează un al doilea profesor, un oarecare W ald-
m an, care predă chim ia. W aldm an îi condam nă pe vechii profesori
care «au prom is im posibilul şi nu au realizat nimic». El vorbeşte
în schimb despre cei m oderni, care folosesc m icroscopul şi re to rta
şi îl converteşte pe Frankenstein la m odul lui de a gîndi. In chip
simbolic, Frankenstein întoarce spatele alchim iei şi trecutului, în-
dreptîndu-se spre ştiinţă şi spre v iito r...". în concluzie, „C oncepţia
din F rankenstein se sprijină pe ideea cvasi-revoluţionară că D um ­
nezeu este retras sau absent din actul creaţiei. D e aceea, om ul este
liber să-şi creeze p ro p ria lui sub-viaţă" 6.

Ia r aceasta nu este o idee fantastică, ci o idee S.F.

Aceleaşi diferenţe po t fi stabilite şi în cazul în care exa­
minăm calitatea spaţiului sau a tim pului în cele două genuri
de literatură.
Spre deosebire de spaţiul S.F., care reprezintă o prelun­
gire v irtuală şi adesea alegorică a spaţiului real (insula uto­

6 B rian W . Aldiss, op. cit., pp. 2 4 —26.

5 :)
pică, planeta, universul paralel), spaţiul fantastic este fun­
dam ental nealegoric, închis (castelul gotic, casa Usher, caste­
lul din C arp aţi), profund (subterana, pivniţa), izolat (tre­
cerea real-fantastic presupune regie, iniţiere, trucaj), instabil.
Tim pul fantastic este, în principiu, un trecut de esenţă
magică. Tim pul S.F. preferă viitorul şi im plică o atitudine,
angajam entul (H uxley, O rw ell, Pohl), p rofeţia (Jules Verne,
H ugo Gernsback), evaziunea [opera spaţială, fantezia eroică) 7.
La nivelul lecturii, în tim p ce fantasticul refuză citirea
cu sens dublu, ceea ce presupune din nou etanşeitatea perfectă
şi ru p tu ra faţă de realitate, literatura S.F. adm ite o inter­
pretare alegorică şi, pe acesată cale, o legătură mai profundă
cu contextul real.
Pe scurt, fantasticul este o atm osferă, un decor cu precă­
dere psihic, o tensiune întreţinută printr-o tehnică şi, poate,
o estetizare a fricii. P rin m entalitatea ei, literatura S.F. re­
prezintă o estetizare a curiozităţii. Ambele sînt ficţiune, dar
în tim p ce fantasticul este o revelaţie cu accentul pus pe ira­
ţional, S.F.-ul este o deducţie, un produs al raţiunii, care
nu renunţă la această esenţă nici în momentele de sofisticare
sau de joc.

3. Relaţia
» basm — S. F.

O rson Wells aplică literaturii ştiinţifico-fantastice denu­

m irea de „folclor atom ic" şi sînt cazuri în care deosebirea
d intre un basm şi o povestire S.F. pare să .se reducă la cîteva
am ănunte lipsite de im portanţă.
în capitolul cinci din Starswarm (1964), de Brian W.
Aldiss, din cauza erorii unui transm iţător de materie perso­
najul principal ajunge pe planeta G lum palt, unde este vînckit
ca sclav unui negustor cu cinci ochi, p atru mîini prevăzute
cu cleşti şi blană verde pe picioare. Păm înteanul scapă de
acest m onstru prin tr-u n truc des întrebuinţat în basmele
orientale şi aplicat şi de Boccaccio în Decameronul (V II, 9).
El se urcă într-u n copac şi simulează că zăreşte de acolo

7 G erard Cordesse, Fantastique et science-fiction, în D u fantastique

a la science-fiction americaine, p. 46.

54
 cum stăpînul său fuge şi îl părăseşte. Curios, negustorul re­
petă experienţa fiind convins că fuga (reală) a sclavului său
trebuie interpretată ca o iluzie. Puţin mai tîrziu, păm înteanul
se întîlneşte cu un fel de crab-păianjen poliglot, descoperă
nişte pietre anti-gravitaţionale, este prins de un ungulph care
îl aruncă într-o prăpastie, de unde însă poate ieşi num aidecît
cu ajutorul pietrelor. U ngulphul îl ia drept vrăjitor, îi d ă­
ruieşte fata în schimbul unui p ra f despre care păm înteanul
afirm ă că ar avea calităţi magice şi ar conferi celui care îl
foloseşte nem urirea. Apoi ungulphul descoperă şiretlicul, p o r­
neşte în urm ărirea păm înteanului, dar acesta reuşeşte să scape
în ultim a clipă, ajungînd la o rachetă care îl va transporta
spre planeta natală.
P ornind de la astfel de texte s-au făcut numeroase în­
cercări de a reduce literatura S.F. la un num ăr fix de situaţii
sau de şabloane, din convingere sau din dorinţa de a-i do­
vedi, şi pe această cale, precaritatea.
în prim a categorie poate fi încadrată şi opinia italianu­
lui Franco Ferrini :

„...pornind de la exam inarea tu tu ro r povestirilor S.F., s-ar putea

întrevedea fă ră ezitare un tip structural unic, o singură istorisire
«reală», spre care converg toate celelalte, şi după m odelul lui
P ro p p s-ar putea chiar reconstitui o singură fabulă-arhetip a lite­
ra tu rii S.F." *.

P entru Franz R ottensteiner

„S.F.-ul tipic este un fenomen colectiv, cu un num ăr de trucuri

bine stabilite, cu elemente de acţiune, personaje fixe şi tem e care
sînt repetate la nesfîrşit şi com binate intre ele, cu mici v ariaţiu n i,
de la povestire la povestire şi chiar de la autor la autor" 2.

1 Franco Ferrini, C he cosa e la fantascienza, U baldini E ditore, R om a,

1970, p. 148. U n punct de vedere asem ănător este susţinut în Rom ânia
de Voicu Bugariu : „S-a spus destul de des despre literatu ra de science-
fiction că este o prelungire m odernă a basm ului. A firm aţia aceasta a
fost făcută însă m ai m ult în treacăt, fă ră argum ente. O exam inare struc­
tu rală c ît de sum ară duce însă spre dovezi foarte serioase. O astfel de
exam inare propun însem nările de faţă, a căror m etodă constă în adaptarea
unora din tre analizele lui V. I. P ro p p din M orfologia basm ului...",
V. Bugariu, U n gen m onotipic ?, în Incursiuni în literatura de a zi, E di­
tu ra Eminescu, Bucureşti, 1971, p. 168.
2 F ranz R ottensteiner, Erneuerung und Beharrung in der Science
Fiction, în Eike Barm eyer (editor), op. cit., p. 340.

55
 John Sladek întocmeşte chiar o listă de 14 subiecte ste-
reotipe, care a r rezum a întregul S.F. :

„1. Super-copilul telepat.

2. R obotul (sau e xtraterestrul m ucilaginos) care salvează o viaţă.
3. în războiul de o mie de ani al Im periului pangalactic îm po­
triv a vulvilor, cosm onautul Jake în trep rin d e tocm ai un zbor
de rutină, cînd din tr-o dată...
4. M aşina tim pului îl tran sp o rtă pe erou în anul...
5. 1984 3 re-reexam inat.
6. O chii cenuşii ca oţelul ai eroului întrezăresc soluţia unei pro­
bleme tehnice care o v a salva pe fa tă , n a v a cosmică şi chiar
P ăm întul.
7. C eilalţi îi asupresc cu cruzim e pe păm întenii transform aţi în
sclavi, p în ă cînd eroul le descoperă punctul vulnerabil ţin u t
secret.
8. Pe sta ţia spaţială unul dintre noi este în realitate un android
care vrea să ne distrugă pe toţi.
9. C om puterul principal face o singură greşeală m ăruntă.
10. U ltim ul om de pe P ăm înt.
11. N eo-feudalism , după M arele R ăzboi A tom ic.
12. E roul, care tocm ai s-a trez it din tr-o hibernare de o sută de
ani, este cerut de urgenţă.
13. H ă itu it de poliţia robotică în uniform e negre, găseşte adăpost
la m işcarea subversivă, o asociaţie secretă de bătrîn i cumse­
cade şi de fete drăguţe, acea mişcare pe care, c ît tim p a fost
Preşedinte a încercat zadarnic să o nimicească.
14. Salt în tr-u n univers paralel" 4.

D e fap t, oricît ne-am strădui să întocm im astfel de liste,

oricît le-am aduce com pletări, ele răm în pînă la urm ă inex­
presive 5.
în tr-o nuvelă de Isaac Asimov, din The Marţian W ay
(1955), doi copii capturează două anim ale mici, rătăcite în
grădina casei. Copiii a r vrea să se angajeze la un circ şi
speră să fie prim iţi cu aceste anim ale pe care deocam dată le
ţin în tr-o colivie şi le hrănesc pe ascuns cu m încare furată
de la bucătărie. în tim pul acesta, părinţii copiilor aşteaptă
o navă din cosmos şi nişte fiinţe străine, care vor să cumpere
cărbuni şi petrol. C înd află că fiii lor sînt în posesia unor

3 1984 este titlu l contrautopiei lui George O rw ell.

4 A pud M anfred N agl, Science Fiction in D eutschland, Tiibinger
Vereinigung fu r V olkskunde, Tiibingen Schloss, 1972, p. 10.
5 v. o listă asem ănătoare de 15 subiecte la Lino A ldani, La fa n -
tascienza, E ditrice La T ribuna, Piacenza, 1962, pp. 11— 12.

56
anim ale ciudate, p ărin ţii iau hotărîrea de a le ucide, dar îşi
dau seama, în ultim ul moment, că este vorba, de fapt, de
fiinţele raţionale cu care intraseră în contact. „Animalele"
sînt puse în libertate şi, odată întoarse pe racheta lor, ele îşi
amintesc cu oroare că ar fi p u tu t sfîrşi într-un circ :

„ — Spune şi tu, ce neruşinare !

— C um aşa ? Ce ai fi fă cu t tu, dacă l-ai fi găsit pe el, în lumea
noastră f D acă l-ai fi găsit pe P ăm înt, cu antenele lui roşii,
cu cele şase picioare, cu crusta lui şi cu toate celelalte ?“

în acest text, după o schimbare spectaculoasă de perspec­

tivă, avem revelaţia unei identificări de sisteme logice, şi la
sfîrşitul lecturii constatăm surprinşi că toţi gîndim la fel şi
că o poveste cu extratereştri poate deveni o poveste despre
orice fel de rasism.
în treb area este în care din cele 14 capitole tematice ale
lui Jo h n Sladek poate fi încadrată povestirea de mai sus ?
Fireşte, nicăieri, dacă ceea ce urm ărim să încadrăm este
semnificaţia.
Redusă la subiect sau la relaţie, toată literatura devine
schematică şi rizibilă, nu num ai literatura S.F. în tr-o istorie
a rom anului poliţist, Julian Symons constată (desigur în
glumă) că Scufiţa roşie reprezintă „un caz interesant de
deghizare, com binat cu o tentativă de om or", iar în Brave
new W orld (1932), de Aldous H uxley, un personaj (ingi­
nerul de suflete) rezum ă astfel tragedia lui Shakespeare,
Rom eo şi Julieta : „U n tată şi o mamă care — grotescă p o r­
cărie — au constrîns-o pe fiica lor să accepte un bărbat pe
care ea nu-1 dorea ! Şi proasta nu spune pe faţă că are, cel
puţin în acel moment, pe un altul pe care îl preferă !"
N ici un gen literar nu poate fi judecat după num ărul de
scheme la care se reduce, cu a tît mai m ult cu cît propoziţiu-
nile tem atice sînt form ulate de obicei de la nivelul operelor
de serie.
Şi totuşi, există un fond de noţiuni comune, o m entali­
tate a autorului de S.F., diferită de toate celelalte, dar ase­
m ănătoare cu m entalitatea de lucru a creatorului de literatura
populară. Situaţiile acestea sînt com parabile cu ceea ce în
teoria basmului p o artă numele de stereotipie sau de loc co­
mun.

57
 Iată-le pe cele mai uşor de recunoscut :
1. Ticul verbal, care sugerează un sistem nou de reiaţi?
mitologice sau sociale. în N orul lui Magelan (1955), de Sta-
nislaw Lem, un astronaut jură „pe nucleele vechilor atom işti“ ,
în The Stars Like D ust (1951), de Isaac Asimov, personajele
jură „pe G alaxie", iar la E. E. Smith, în ciclul Lensman, „pe
C lono“.
2. U n sistem m onetar generalizat, avînd ca unitate prin ­
cipală creditul, apare la E. E. Smith, în Im periul Isher,
creat de A. E. van Vogt, în romanele galactice ale lui Asimov
sau la Roger Zelazny, în Isle of the Dead (1969).
3. R ecurenţa noţiunilor de hiperspaţiu sau hiperimpuls
şi utilizarea largă a facultăţilor psi (telepatia, teleportarea,
telekineza), pe care nimeni nu se mai gîndeşte să le explice.
4. Preluarea conceptului de cosmic group sau cosmic mină
(o unitate telepatică, realizată de un num ăr restrîns de in­
divizi sau de o întreagă specie) de la O laf Stapledon (The
Star M aker, 1937) şi utilizarea lui în C hildhood’s End (1952),
de A rth u r C. C larke (overm ind) sau în The Cosmic Rape
(1958), de Theodor Sturgeon.
5. E nunţarea unor „legi S.F.“, pe care le respecta apoi
m ajoritatea scriitorilor. D in această categorie fac parte cele
trei reguli ale roboticii, inventate de Isaac Asimov, sau legea
absenţei vieţii pe planetele cu sori dubli, citată şi de Lem
in Solaris (1961) şi form ulată astfel de I. A. Efrem ov în
Nebuloasa din Androm eda (1957) : „Planetele stelelor duble
sînt de obicei lipsite de viaţă din pricina neregularitaţii or­
bitei lo r“.
6. Exemplul cel mai elocvent prin care poate fi ilustrată
o m entalitate de creaţie apropiată de cea folclorică este re­
lativa absenţă a sentim entului de proprietate literară, însoţită
de un neobişnuit sentiment de solidaritate şi de o rem arca­
bilă conştiinţă de grup.
Jules Verne continuă în Le sphinx des glaces (1897) po­
vestirea lui E. A. Poe, The N arrative o f A rthur Gordon Pym
(1837), pe care o consideră incompletă.
Jean de La H ire îşi trim ite personajele din Le mystere
des X V (1911) pe planeta M arte, unde se află m arţienii lui
H . G. Wells, iar în Les grandes aventures d'un boy-scout
(1926), acelaşi scriitor descrie o colonie franceză de pe pla­

58
neta M arte, ai cărei membri s-au p u tu t deplasa aici în tim pul
lui Ludovic al X lII-lea, datorită aparatelor lui C yrano de
Bergerac.
In fine, în Reîntîlnirea cu Gri f f i n (1962), M ihu D rago-
m ir îşi imaginează ce s-ar întîm pla cu omul invizibil din
rom anul lui Wells, după 500 de ani, iar în povestirea In tîl-
niri în tim p (1963), devenită ulterior ...Un fel de spaţiu,
Ion H obana utilizează atm osfera şi unele situaţii din Maşina
tim pului, de H . G. Wells, care este vizitat la el acasă, în
anul 1894.
P ornind de la toate aceste observaţii nu s-ar putea oare
ajunge la un S.F. colectiv, realizat p rin tr-u n efort de unifi­
care al tu tu ro r autorilor ?

„Să ne im aginăm acum că un anum it num ăr de autori, în loc să

descrie la întîm plare şi foarte repede oraşe care să se confunde m ai
m ult sau m ai puţin în tre ele, s-ar apuca să fixeze ca decor al
• povestirilor lor i'a singur oraş, num it, situat cu precizie în spaţiu
şi în viito r ; că fiecare va ţine seama de descrierile oferite de
ceilalţi, p entru a introduce ideile sale noi. Acest oraş ar deveni un
bun comun, avînd acelaşi prestigiu ca oricare oraş antic d is p ă ru t;
p u ţin cîte puţin, cititorii vor d a acest num e oraşului pe care îl
visează şi îl vor m odela după im aginea lu i“ 6.

Basmul a realizat de m ult aceasta m onotipie ; în S.F.

nu vom descoperi decît o stereotipie parţială, pe care operele
ambxţioase reuşesc s-o evite, ca în cazul oricărui gen cu ade­
v ărat literar.
Asemănarea dinjtre basm şi S.F. se întem eiază pe o năzu­
inţă comună : nevoia omului de a-şi satisface şi de a exprim a
dorinţe sau temeri colective, „să se deplaseze într-o clipită,
să se facă nevăzut, să acţioneze de la distanţă, să se m eta­
m orfozeze după plac, să-şi vadă treaba îndeplinită de ani-
male-slugi sau de sclavi supranaturali, să poruncească duhu­
rilor şi elementelor naturii, să posede arm e invincibile, alifii
eficace, saci fără fund, filtre irezistibile, să scape, în sfîrşit,
de bătrîneţe şi de m oarte" 7.
D ar relaţia basm-S.F. nu poate fi redusă la atît. în esenţă,
toate situaţiile enumerate mai sus exprim ă un decalaj între

6 Michel Butor, op. cit., loc. cit., p. 193.

7 Roger Caillois, D e la basm la povestirea ştiinţifico-fantastică, în
A ntologia nuvelei fantastice, E d itu ra U nivers, Bucureşti, 1970, p. 23.

59
o dorinţă şi ceea ce poate fi realizat la un m om ent dat,
într-un anum it context de viaţă. Asemănarea dintre basm
şi S.F. încetează în momentul în care ele numesc posibili­
tatea de desfiinţare a acestui decalaj. în tim p ce basmul
apelează la miraculos şi la feeric, S.F.-ul recurge la raţional
şi (la lim ită) la ceea ce este virtual ştiinţific (pseudo-ştiin-
ţific). C onvenţia basmului, magică şi rituală în punctul de
plecare, presupune un aranjam ent schematic al situ a ţiilo r;
fiind ştiinţifică sau tehnică, convenţia S.F.-ului are în ve­
dere situaţii virtual-realiste, nelim itate ca num ăr şi prin
aceasta diverse. Frecvenţa repetiţiei sau stereotipia sînt in­
vers proporţionale cu num ărul situaţiilor care urm ează să
fie dram atizate.
în com paraţie cu basmele, prin num ărul mare de specii,
de teme şi de m otive, literatura S.F. tinde spre o configu­
raţie ireductibilă, de tip romanesc, şi în înţelesul acesta ea
nu este cu mu’lt mai stereotipă decît literatura main-stream.
 VI. SPECIILE

1. Opera spaţială

Opera sau epopeea spaţială (space opera) este form a ti­

pică de S.F. practicată în Statele U nite ale Americii spre
sfîrşitul anilor ’20 şi în tot cursul epocii num ite „de a u r‘‘
(aproxim ativ 1937— 1945), cînd ap a r în revistele pulp un
num ăr de texte considerate azi clasice, T riplanetary, din ci­
clul Lensman, de E. E. Smith (Astounding, 1933), The Le-
gion o f Space, de Jack W illiamson (A stounding, 1934) sau
The Star Kings, de Edm ond H am ilton (A m azing , 1947).
Principalul reprezentant al speciei, judecată global, poate
fi considerat Edgar Rice Burroughs (1875— 1950), autorul
celebrei serii Tarzan şi al unor cicluri S.F. despre M arte,
Pellucidar (ciclul subteran), Lună şi Venus, traduse în peste
şaizeci de limbi.
Inspirîndu-se dintr-o literatură în care accentul cade pe
aventura în stare pură, din W alter Scotit (Ivanhoe), din
Odiseea şi din povestirile de tip w estern 1, E.R.B. inaugu­
rează, în com paraţie cu Jules Vem e şi cu H . G. Wells, al
treilea drum al literaturii S.F. 2.
Ia tă ce cuprind, pe scurt, romanele din seria Venus :

T em erarul C arson N apier, eroul întregului ciclu, născut în I n d ii

si crescut de hindusul C hand K abi, care îi dezvoltă capacitatea de
a proiecta la distanţă gîndurile şi im aginea obiectelor pe care le
priveşte, se stabileşte în Am erica, după îm plinirea vîrstei de 11 ani.
Aici, C arson N a p ier în v aţă boxul şi înotul, particip ă la m ai m ulte
concursuri pe care le cîştigă, cucereşte titlul de cam pion al C aii-

1 I. şi G. Bogdanoff, La Science-fiction, Seghers, Paris, 1976, p. S3

»N u ne putem opri să nu vedem aici o reluare a tem elor epice legate
de cucerirea vestului am erican, exodul spre aur fiind înlocuit de cucerire*
stelelor, indienii de ex tratereştri şi «C oltul 45» de faim osul pistol dezinte­
grator".
- V. Jacques van H erp , op. cit., pp. 35— 36.

61
 fom iei la categoria sem i-uşoară şi se ilustrează ca un excelent
lup tăto r. D a to rită a p titu d in ilo r dobîndite în In d ia, el in tră în
contact telepatic cu rom ancierul E.R.B., căruia îi v a transm ite
aventurile de pe planeta Venus (A m tor).
In prim ul volum al ciclului, Pirates o f V enus (1934), C arson N a -
pier construieşte o rachetă de 16 tone, cu care decolează de pe
insula G uadelupa, în intenţia de a ajunge pe planeta M arte.
D a to rită unei erori de calcul (ignorarea forţei de atracţie a Lunii !),
eroul se v a în d rep ta însă spre Venus. în apropierea acestei planete,
el va îm brăca un costum de protecţie îm blănit, se va înarm a cu o
pereche de ochelari şi cu un rezervor de oxigen şi v a sări cu
p araşuta. D ar, fireşte, atm osfera de pe A m tor este perfect respi­
rabilă, aşa încît personajul nostru se va putea mişca nestingherit.
A juns pe o insulă din V epaja, în tr-u n oraş construit în copaci de
2.000 de m etri înălţim e, C arson N a p ie r este găzduit în locuinţa
regelui M intep, de a cărui fiică, prinţesa (janjong) D uare, se în d ră ­
gosteşte. In ciuda a pucăturilor şi a tehnologiei de tip feudal, lo­
cuitorii din V epaja sînt nem uritori, d a to rită unui ser care trebuie
ad m inistrat o d a tă la fiecare doi ani. D u p ă un tim p, prinţesa
D uare este ră p ită de tborişti, un popor b arb ar, care dispreţuieşte
activitatea spirituală şi care doreşte să obţină cu fo rţa serul
nem uririi. C arson N a p ier cade şi el în m îna thoriştilor, d a r trans­
p o rta t pe o navă reuşeşte să organizeze o revoltă si s-o salveze
pe fa tă cu ajutorul oam enilor-pasăre (voo klangan). în ultim a
clipă însă, oam enii-pasăre se răzgîndesc şi o predau d in nou pe
D uare thoriştilor.
In Lost on Venus (1934), C arson N apier, făcut iarăşi prizonier,
este chinuit de thorişti în „cam era cu şapte uşi“, păzită de un
tharban (anim al de p rad ă, p re v ăz u t cu dinţi, foarfeci şi cu un
imens ochi pedunculat). D a r eroul scapă şi de aici, îm preună cu
prinţesa D uare. în oraşul M orov, unde regele Skor prep ară oam eni-
m orţi, cu ajutorul sîngelui celor vii, C arson N a p ier salvează o a ltă
prinţesă, pe N alte. în H avatoo, C arson, N a lte şi m ai tîrziu D uare
sînt exam inaţi de o comisie eugenică, form ată d in tr-u n biolog, un
psiholog, un chim ist, un fizician şi un soldat. Găsindu-1 inutil pen­
tru societatea lor, cei cinci hotărăsc uciderea lui C arson. D a to rită
însă cunoştinţelor sale de astronom ie şi de astronautică (ştiinţe
inexistente pe V enus/A m tor), eroul se salvează construind un avion
din lemn şi din oţel sintetic, cu un m o to r p ropulsat de ele m en td
v ik -ro , care în com binaţie cu substanţa yorsan produce o canti­
tate imensă de energie.
In Carson o f Venus (1939), D uare este cap tu rată de un trib de
femei din H outom ai, care trăiesc în peşteri şi-i terorizează pe
bărbaţi. D u p ă ce o eliberează pe fată şi de aici, C arson ajunge în
Sanara, unde se înrolează in a rm a ta regală, obţinînd gradul de
căpitan. O raşul acesta este asediat de trupele zani ale lui M ephis.
M em brii „mişcării zan i“ (n a z i!) se disting p rin tr-o p ieptănătură
s p e c ia lă ; la trecerea regelui şi a în alţilo r dem nitari, ei salută
stînd în cap şi strigînd : „M altu M e p h is!“ („Iubite M e p h is !“ ).
Cele două obsesii ale mişcării zani sînt anexiunea teritorială şi
p u rita tea rasei. A rm ata zani utilizează în tim pul parăzilo r un pas

62
 special de defilare, cu sărituri verticale de 60 de cm. La teatrele
d in oraşele zani se joacă o singură piesă, care descrie v iaţa lui
M ephis, şi pe care toţi cetăţenii sînt obligaţi să o vadă cel puţin
o d a tă la zece zile. închisorile sînt pline de adversari ai mişcării,
care sînt to rtu ra ţi periodic, în prezenţa liderilor şi a regelui.
Şi în acest volum C arson salvează o prinţesă, pe frum oasa N n a ,
fiica lui T am an, regele din K orva. In urm a acestei fa p te de eroism,
el este p roclam at p rin ţ (tanjong).
în Escape on Venus (1946), după ce lu p tă cu oam enii-peşte şi cu
brokolienii (oam enii-fruct), C arson N a p ie r reuşeşte să se întoarcă
în regatul K orva, a ju ta t de oam enii-din-nori.

Exem plul ciclului Venus, im itat de O tis A delbert Kline

sau de R alph M ilne Farley, conţine toate elementele tipice
ale operei spaţiale, în varianta consacrată de E.R.B. : eroul
infailibil, prinţesa cosmică, m onstrul extraterestru. Tipic este
şi amestecul delirant de civilizaţii, concom itenţa tehnologiilor
avansate şi a barbariei, luptele cu gladiatori, vestim entaţia
incoerentă, toaletele superficiale ale femeilor, zalele, p a n ta ­
lonii scurţi şi sandalele rom ane ale bărbaţilor. în luptă, eroii
(călare pe insecte uriaşe şi pe cai hexapozi) m anevrează fie
dezintegratoarele atomice, fie suliţa, sabia sau arcul cu să­
geţi — armele cele mai răspîndite ale operei spaţiale.
Spre deosebire de tipul E.R.B., a doua variantă de O.S.,
ilustrată de Edm ond H am ilton sau de E. E. Smith, m uta
intriga în cadru galactic, punînd accentul pe confruntarea
d in tre om, care ilustrează întotdeauna binele, şi rasele extra­
terestre, rele din principiu. Ponderea m otivaţiei şi a recuzitei
ştiinţifice creşte dar, în esenţă, atenţia este îndreptată tot
«pre aventura repetată m etronom ic, din galaxie în galaxie,
cu acelaşi rezultat.

C om pus din Triplanetary (1948), The First Lensm en (1950), G a-

lactic P atrol (1950), G ray Lensm en (1951), Second Stage Lensm en
(1953) şi C bildren o f the Lens (1954), ciclul lui E. E. Sm ith
(1890— 1965) este povestea coliziunii a două galaxii reprezentate
prin planetele A risia şi E ddore, şi a conflictelor care decurg de
aici.
A risia este condusă de un M entor şi de „Sfatul înţelepţilor", car»;
funcţionează pe principii dem ocratice ; E ddore este subordonată
„Cercului interior", organizaţie ierarhică, de tip m ilitar, în care
P rim ul S tăpîn are înto td eau n a d rep tate. Cei din A risia gîndesc
filozofic, eddorienii dezvoltă o inteligenţă tehnică, obsedată de
cîştigul m aterial. V alorile pe care le ap ără A risia sînt dragostea,
adevărul, onoarea, credinţa, puritatea, om enia. E ddorienii, dim ­
p o triv ă, sîn t grosolani, b rutali şi vor să distrugă valorile pozitive

63
 cu ajutorul crim ei, al drogurilor, şantajului şi instinctelor rele. Ari-
sia, care este localizată în galaxia noastră, lu p tă p entru o civili­
zaţie paşnică şi liberă, E ddore, care este un intrus, iubeşte răz­
boiul şi anexiunile cosmice.
C onflictul d in tre aceste două tip u ri de civilizaţie, care se reduce,
în fond, la conflictul dintre principiul binelui şi al răului (sau, cu ^
cuvintele lui Brian W . Aldiss, la o joacă „de-a hoţii şi vard iştii"), «
se desfăşoară pe o scenă de p ro p o rţii uriaşe. Bătăliile se dau la
scară galactică, în tre form aţiuni m ilitare care se întind pe spaţiul
unui întreg sistem solar. Pe P ăm înt, N ero, H anibal, G ingis-H an,
A ttila , K aiserul germ an, M ussolini şi disp ariţia A tlantidei sînt per­
sonaje sau evenim ente program ate de eddorieni.
In Triplanetary, după cel de al doilea război m ondial, consum at
pe P ăm înt, A risia intervine îm p o triv a E ddorei organizînd în Am e­
rica de N o rd „un puternic guvern dem ocratic". M ai m ult, ea ini­
ţiază pe planetele Sol III , Rigel IV şi P alain V II un „program
de dezvoltare arisian“, care debutează cu pregătirea genetică a
unor super-eroi, selecţionaţi pe parcursul m ai m ultor m ilenii, şi
care are ca finalitate realizarea unei patrule galactice din care vor
face p arte „cei m ai im p o rtan ţi bărb aţi ai civilizaţiei", în frunte
cu păm înteanul K im ball K innison, eroul întregului ciclu.
Principalii adversari ai patrulei galactice sînt boskonienii de pe
planeta P loor, reprezentanţi ai unei organizaţii piratereşti care
practică traficu l de droguri thionit. în ultim ul volum al ciclului,
mem brii patrulei galactice, îm preună cu cei cinci copii ai lui
K im ball K innison, reuşesc să distrugă organizaţia boskonienilor şi
planeta E ddore — centrul universal al răului.

O v ariantă îm bunătăţită a tipului al doilea de O.S. poate

fi întîlnită la Isaac Asimov, în ciclul Fundaţiei (Foundation,
1951 ; Foundation and Empire, 1952 ; Second Foundation,
1953), a cărei acţiune se desfăşoară începînd cu anul 12.000.
H a ri Seldon, întem eietorul psihoistoriei (ram ură a m atem aticii ge­
nerale, care studiază reacţia conglom eratelor um ane la stim uli eco­
nom ici şi sociali), anticipează în jurul anului 12.CC0 destrăm area
Im periului Galactic, în cursul u rm ătorilor 500 de ani, ca urm are
a birocraţiei, a lipsei de in iţiativ ă şi a spiritului de castă exa­
gerat. Im periul cuprinde peste 25 de m ilioane de planete, colo­
nizate de aproxim ativ un trilion de locuitori. El este îm p ă rţit în
q uadranţi, provincii, prefecturi şi sectoare şi este condus de un
îm părat cu reşedinţa pe planeta Trântor. D acă istoria şi-ar con­
tinua în m od firesc cursul, d u p ă dezm em brarea Im periului ar trebui
să urm eze o perioadă de nesiguranţă şi de nelinişte care ar dura
13.000 de ani. întem eierea celui de al doilea Im periu a r deveni
posibilă abia după scurgerea acestui interval. P e n tru a scurta pe­
rioada de inter-regn la num ai 1.000 de ani, H a ri Seldon elabo­
rează un p lan cu o finalitate dublă. Ţ elul a p aren t constă în redac­
tarea unei lucrări m onum entale, E ncyclopedia Galactica, în care
30.000 de savanţi, selecţionaţi din întregul Im periu, urm ează să

64
 consemneze toate cunoştinţele u m anităţii. E nciclopediştii se v o r
stabili pe două planete, la cele două extrem ităţi ale galaxiei.
Term inus (Foundation I) şi Sta r’s E nd (Foundation II). Ţelul real
al lui Seldon urm ăreşte ca, de fa p t, cele două F undaţii să joace
rolul principal în alcătuirea noului Im periu.
în prim ul volum al trilogiei, în tim p ce pe planetele învecinate
civilizaţiile degenerează şi populaţia se întoarce la folosirea surselor
prim itive de energie (cărbunele şi petrolul-), Fundaţia I dezvoltă
sisteme din ce în ce mai rafinate de întrebuinţare a energiei a to ­
mice. E a devine „centrul religios" al G alaxiei, iar enciclopediştii
de aici se transform ă în negustori care îşi vînd produsele aşa cum
m isionarii îşi vindeau religia, subordonîndu-i rîn d pe rînd pe ve­
cini. D upă 50 de ani urm ează „prim a criză Seldon" (o ascuţire
a conflictelor d intre Term inus şi celelalte planete), după 80 de ani,
a doua, după 155 de ani a treia ; d a r fiecare din aceste crize re­
prezintă un pas nou în vederea form ării noului Im periu G alactic.
Cel de al doilea volum înregistrează a p a tra şi a cincea criză
Seldon : conflictul dintre F undaţia I şi generalul galactic Bel Riose
şi confruntarea cu un m u ta n t (The M uie), care reuşeşte în cele din
urm ă să învingă şi care porneşte în căutarea Fundaţiei II, pentru
a cuceri întregul Im periu G alactic. A p a riţia acestui personaj am e­
n in ţă să răstoarne toate calculele psihoistoricului H a ri Seldon, care
studiase num ai statistica maselor, fără să p o ată prevedea inter­
venţia unui m utant în istorie.
In cel de-al treilea voiam , m utantul este convertit de către psi­
hologii Fundaţiei II, care este o planetă a ştiinţelor um aniste, pan-
dant al prim ei F undaţii, consacrată ştiinţelor pozitive. Fundaţia I
îşi recîştigă poziţiile tem porar am eninţate şi procedează la desă-
vîrşirea planului Seldon. Tem îndu-se totuşi de existenţa Funda­
ţiei II, o „conspiraţie" condusă de doctorul T oran D arell, spe­
cialist în encefalografie, decide să o descopere. Finalul ciclului re­
prezintă o expunere de concluzii, în stilul rom anelor poliţiste.
B ibliotecarul H om ir M ann susţine că Fundaţia I I nu există, d a r
se dovedeşte că personajul acesta este „controlat" de psihologi.
D u c ă tînărul Pelleas A nthor, Fundaţia I I s-ar găsi pe planeta
K algan, d a r Pelleas A n th o r este el însuşi un psiholog. In fine, în
versiunea lui T oran D arell, F undaţia I I se află chiar pe Term inus,
în inim a Fundaţiei I, d a r de fa p t şi această teorie nu reprezintă
decît to t o înscenare a psihologilor. în realitate, ca în rom anele
poliţiste, cea m ai bună ascunzătoare este un loc expus vederii tu ­
turor. Fundaţia II există pe Trântor, în centrul fostului Im periu.
Susţm înd că a întem eiat F undaţia I I la celălalt capăt al G alaxiei
(Star’s E nd), Seldon dăduse acestei afirm aţii un înţeles simbolic.
T rân to r fusese centrul vechiului Im periu, prin urm are, după căde­
rea lui, opusul urm a să devină chiar T râ n to r !

U tilizînd ca termen referenţial exemplul Istoriei decli­

nului şi a prăbuşirii Im periului R om an, de E dw ard Gibbon,
ciclul Fundaţiei reface, la scară galactică, istoria unui im periu
şi a unei civilizaţii care face eforturi să supravieţuiască mo­

65
m entelor de criză şi de falim ent. Acţiunea, care se desfăşoară
pe o durată de 400 de ani (în cursul m ileniului X III al
Im periului G alactic), pune în mişcare peste 100 de personaje
(aproape în exclusivitate masculine), distribuite pe aproxi­
m ativ 40 de planete ! Faţă de modelul E.R.B., mai gratuit
şi mai baroc, Isaac Asimov introduce în opera spaţială per­
spectiva istorică, dezvoltată pînă la a căpăta dimensiunile
unei adevărate sociogonii S.F. 3.
C înd nu este practicată de maeştrii, opera spaţială tinde
să se rezume la acelaşi num ăr de figuri şi de locuri epice
comune, răm înînd v arianta ideală de recuperare a vechilor
epopei, cu accentul pus pe acţiunea sub form ă de poveste.
De aceea, numeroşi cercetători sau teoreticieni ai literaturii
S.F. înclină să dea asupra operei spaţiale, ca specie, o jude­
cată de valoare n eg a tiv ă4. D ar procedînd astfel se comite
nu num ai o eroare de m etodă (căci speciile nu po t fi judecate
valoric decît p rin cazurile particulare care le ilustrează), ci
şi una de înţelegere a literaturii S.F. care, fără opera spaţială
şi-ar descompleta domeniul şi ar fi silită să renunţe la o
parte im portantă din istoria ei.

2. Contra-utopia

Spre deosebire de opera spaţială, contra-utopia reprezintă

o form ă de S.F. angajat. Opera spaţială este un produs al
civilizaţiei americane, cu un gust mai pro n u n ţat pentru aven­

3 Ia tă cum rezum ă D onald A. W ollheim sem nificaţia ciclului galactic

al lui Isaac Asimov : „...acest im periu v a d u ra aşa cum a d u ra t şi Rom a
şi se va prăbuşi ca şi Rom a, p e n tru m otive asem ănătoare. în tre barbari
şi trezirea naţionalism elor locale v a fi o perioadă de haos, o vîrstă a
tenebrelor inter-stelare, un inter-regn în tim pul căruia se vor ridica o
m ulţim e de naţiuni stelare, echivalentul Franţei, Angliei şi al Spaniei,
toate ieşite din R om a, d a r ne m ai a p a rţin în d u -i; avînd ca ideal reconsti­
tuirea Im periului R om an, d a r nereuşind, căci epoca, ştiinţa şi apariţia
unor noi orizonturi spirituale fac im posibilă p entru totd eau n a o a doua
Rom ă. Pe scurt, Asim ov a aplicat istoriei viitoare lecţiile istoriei trecute".
D onald A. W ollheim , op. cit., p. 68.
* „O pera spaţială, care proliferează la aproape to ţi scriitorii ame­
ricani, de la E. R. Burroughs pînă la Samuel D elany, se situează la fro n ­
tiera indecisă d intre S.F.-ul rău şi non-S.F.“, D arko Suvin, Pour une poe-
tique de la science-fiction, pp. 35— 36.

66
tu ră şi p en tru gratuit ; contra-utopia se consolidează în Eu­
ropa, sub impulsul m arilor frăm întări politice şi sociale, al
revoluţiilor şi al ideologiei din sistemele de filozofie a isto­
riei. Opera spaţială este o literatură preponderent comercială,
răspîndită cu generozitate în publicaţiile şi în fasciculele
S.F. ; contra-utopia este o literatură mai rară, de protest şi,
de aceea, o literatură căzută în dizgraţie.
P rin contra-utopie se înţelege o povestire utopică, în­
d reptată îm potriva iluziilor din utopia socială sau tehnică
im plicită epocii în care trăieşte autorul e i 1. Ea mai este
cunoscută sub numele general de anti-utopie, sau sub denu­
mirile mai puţin răspîndite de distopie şi utopie in reverse,
în critica anglo-am ericană, sau de utopie minus şi utopie
m anetekel (după form ula biblică Mane, tekel, fares), în cri­
tica germană.
„Regula" generală a speciei pretinde ca într-o contra-
utopie scriitorul să descrie o lume ostilă omului, p riv it ca
individ sau ca um anitate. D em onstraţia sau operaţiunea lo­
gică pe care o sugerează ca literatură contra-utopia, echiva­
lează cu artificiul cunoscut sub numele de „reducere la ab­
surd". în tr-o contra-utopie, valoarea redusă la absurd este
omul.
C a literatură, contra-utopia se constituie odată cu S.F.-ul,
în a doua jum ătate a secolului X IX , şi se impune în epoca
dintre cele două războaie mondiale, cînd omul anti-um ani-
zează ştiinţa, cînd se nasc marile dictaturi totalitare şi în­
cep să se înm ulţească actele de represiune şi de cinism politic
şi social. C a realitate însă, contra-utopia este un fenomen
vechi, şi toată istoria universală e plină de momente în care
omul este redus la absurd şi um ilit, şi care, dacă nu s-ar fi
petrecut cu adevărat, ar părea de n atură literară. Ia tă un
exemplu scos din Prelegerile de filozofie a religiei, ale lui
Hegel :

„ în jurul anului 1122 î.e.n., epocă a istoriei chineze destul de

determ inată, a ajuns la conducere dinastia Dsheu. Prim ul îm p ărat
din această dinastie a fost W uw ang. U ltim ul îm p ă rat al dinastiei
precedente, D sheu-sin, domnise, ca şi antecesorii săi, rău, încît

1 v. M artin Schwonke, V o m Staatsrom an zu r Science Fiction, p. 57

şi M arguerite R oehette, La Science-Fiction, Librairie Larousse, Paris, 1975,
p. 169.

67
 chinezii şi-au închipuit că a dom nit geniul cel rău care se în tru ­
pase în el. O d a tă cu o nouă dinastie trebuie să se înnoiască totul
pe păm în t şi în cer, trebuie să existe legi noi, altă muzică, alte
dansuri, alţi funcţionari etc. ; şi sînt înlocuiţi nu num ai funcţio­
n arii existenţi în realitate, ci şi cei m orţi" 2.

Cele mai cunoscute contra-utopii sînt Le m onde tel qu’il

sera (1845— 1846), de Emile Souvestre, O poveste a zilelor
ce vor veni (1897) şi C înd se va trezi cel adorm it (1899),
de H . G. Wells, The h o n Heel (1907), de Jack London,
povestirea lui E. M. Forster, The Machine Stops (1928), N oi
(1920), de Evgheni Zam iatin, M etropolis (1926), de Thea von
H arb o u , soţia regizorului F ritz Lang, Brave N e w W orld
(1932), de Aldous H uxley, N ineteen Eighty Four (1949), de
George O rw ell şi Fahrenheit 451 (1951), de R ay B radbury.
D intre acestea, exemplele clasice trebuiesc considerate
contra-utopiile lui H uxley, O rw ell şi B radbury.
Prim a, Brave N e w W orld, este istoria unui viitor ipo­
tetic, din anul 632 după Ford, în care indivizii sînt produşi
pe cale artificială, într-un „centru de fertilizare", după „me­
toda B okanow sky", şi respectînd, ca în cazul oricărei p ro ­
ducţii de m ărfuri, legea cererii şi a ofertei. Em oţia şi senti­
mentele au dispărut, în locul noţiunii de a naşte se întrebu­
inţează form ula de a destupa (a scoate din sticlă), iar cu-
vîntul mamă, am intire jenantă a unor vrem uri barbare, este
scris „m...ă“, ca expresiile incomode din romanele ad usum
delphini. Femeile sînt disponibile şi pneum atice (grase) şi în
general, relaţiile lor, care nu cunosc decît varianta fizică,
sînt poliandrice. în sectoarele de predestinare socială, oamenii
sînt norm aţi ca viitori lucrători sau ca directori, pentru a
funcţiona în frig sau pe căldură, la tropice, în mine sau în
oţelării. N orm area se face fie pe cale chimică, în stare em­
brionară, fie p rin hipnopedie, după principiul „62.000 de
repetiţii fac un adevăr". U n rol im portant în această socie­
tate îm p ărţită pe caste îl joacă o substanţă num ită soma,
un tranchilizant care este consum at pentru a dim inua stările
de iritare sau de insatisfacţie. Efectul obţinut pe această cale
p o artă numele de concediu. La ieşirea din fabrici, castele
inferioare primesc zilnic o porţie fixă de soma. Cum era de

2 G . W. F. H egel, Prelegeri de filo zo fie a religiei, E ditura Academiei

R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 205.

68
prevăzut, delictul esenţial în această lume de două m iliarde
de locuitori, care dispun de numai 10.000 de nume, este
delictul de personalitate. Individualiştii sînt exilaţi în locuri
izolate, în Islanda, în insula Sf. Elena sau în Falkland. Lite­
ratu ra a dispărut şi ea, G. B. Shaw (considerat autor antic)
fiind unul dintre puţinii scriitori a căror operă mai poate
circula. Singura form ă de artă este film ul, pitoresc şi vio­
lent erotic.
Ia tă cum descrie Consilierul m ondial civilizaţia anului 632
după Ford :

„Lum ea este acum în echilibru. O am enii sînt fericiţi, primesc

ceea ce doresc şi nu doresc ceea ce nu p o t prim i. Le m erge bine,
sînt în siguranţă, m ereu sănătoşi, nu le este team ă de m oarte. P a ­
siunea şi bătrîneţea le sînt necunoscute acestor fericiţi, ei nu m ai
sînt legaţi de m am e şi de taţi, nu au nici soţie, nici copil, nici
iubită p entru care ar pu tea n u tri sentim ente puternice, şi întreaga
lor norm are este de aşa n atu ră încît aproape că nu se pot com­
p o rta altfel decît trebuie. Şi dacă totuşi se întîm p lă vreo d ată ca
ceva să nu m eargă, atunci există som a".

Influenţat de rom anul lui A rth u r Koestler, Darkness at

N o o n (1940), N ineteen E ighty Four, de George Orw ell
(1903— 1950), înscenează un univers halucinant prin coerenţa
cinismului şi p rin insistenţa cu care sînt analizate tehnicile
opresiunii. S-a spus de aceea, pe bună dfeptate, că George
Orw ell reprezintă veriga de legătură care lipsea între Sw ift
şi K afka.
La O rw ell, Anglia s-a transform at în anul 1984 în tr-o
ţară a dictaturii absolute. Oamenii locuiesc în „complexe de
locuinţe", într-o singurătate desăvîrşită. Singura raţiune a
căsniciei este aceea de a produce copii. Iubirea este un delict,
ca şi „delictul de gîndire", iar pericolul cel mai m are la care
se expun indivizii este acela de a vorbi în somn. P entru a
comunica în scris între ei, oamenii utilizează cărţi poştale
pe care sînt im prim ate un num ăr de propoziţiuni dintre care
cele considerate inutile urm ează să fie şterse. P entru a călă­
tori pe o distanţă mai mare de 100 de kilom etri este nevoie
de o aprobare specială. Romanele sînt scrise de maşini p ro ­
gramate de un com itet al planificării, iar poeziile sînt com­
puse de un versificator de stat. U n rol esenţial în această
lume îl joacă „poliţia gîndirii“. Instrum entele ei principale

69
 de control sînt televizorul (care funcţionează neîntrerupt,
em iţînd şi înregistrînd în acelaşi tim p), m icrofonul (m ontat
nu num ai în case, d ar şi pe străzi, în spatele unui copac,
pe o pajişte) şi helicopterele, care patrulează neîntrerupt,
perm iţînd supravegherea tu tu ro r încăperilor dintr-o clădire.
Evenimentele esenţiale ale cărţii sînt actele de trădare sau
de delaţiune, care se produc de fiecare dată într-un m od
surprinzător.
U na dintre temele esenţiale ale contra-utopiei lui O rw ell
este problem a adevărului în istorie. în Ministerul Adevărului,
un num ăr de „găuri ale memoriei", de conducte, înghit toate
m ărturiile despre trecut. în această instituţie, istoria este
necontenit rescrisă, dar pen tru a realiza acest lucru sînt
„rescrise" m ai întîi documentele ei — ziarele, cărţile, fil­
mele, desenele şi fotografiile. „O zi după alta şi aproape din
m inut în m inut, trecutul era pus de acord cu prezentul".
Clasicilor, lui Chaucer, Shakespeare, M ilton sau Byron li se
pregătesc ediţii în limba nouă. Rom anul se încheie de altfel
cu o „Mică gram atică" în care este descrisă „lim ba nouă" a
Oceaniei, aşa cum va arăta ea în anul 2050. C are este sensul
existenţei acestei limbi ? „în mom entul în care limba veche
a fost înlocuită, a dispărut şi ultim a verigă de legătură cu
trecutul".
S-a observat în legătură cu Fahrenheit 451 că romanul
ar reprezenta o reacţie la cam pania antiintelectuală din anii
’50, a senatorului american Joseph Mc C arthy. D a r obiceiul
de a-i persecuta pe intelectuali, de a le cenzura sau arde căr­
ţile este mai vechi, şi poate fi în tîln it în cele m ai diverse
epoci istorice. Acţiunea rom anului se petrece într-un oraş din
Statele Unite, după ce omenirea a trecut prin două războaie
m ondiale şi se pregăteşte să-l dezlănţuie pe al treilea. A t­
m osfera seamăna cu cea din contra-utopiile lui H uxley, O r­
well sau Zam iatin. Oamenii sînt extrem de violenţi, se de­
nunţă unii pe alţii (la O rw ell copiii îşi denunţă mama, la
B radbury eroul este denunţat de propria lui soţie) şi este o
am intire înd ep ărtată vrem ea în care jucîndu-se, copiii nu se
om orau unii pe alţii. în fiecare noapte se produc nouă sau
zece încercări de sinucidere, muzeele sînt pline de picturi
fără nici un înţeles şi din oră în oră, escadrile de avioane
de bom bardam ent planează deasupra oraşului, producînd un
zgom ot infernal. Acesta este dealtfel semnalul ritm ic al cărţii,

70
 leit-m otivul ei apăsător, ca ploaia din poezia lui Bacovia.
Personajul principal al cărţii, tînărul G uy M ontag, face parte
dintr-o unitate de pom pieri care are misiunea de a incendia
cărţile, „pentru a şterge pe deplin ultimele resturi ale isto­
riei culturii". Pom pierii p o artă pe cap căşti negre cu semnul
„451“, care reprezintă tem peratura, în grade Fahrenheit, la
care se aprinde hîrtia. „Este o meserie foarte frumoasă, de­
clară G uy M ontag la începutul rom anului. Luni îl arzi pe
Milley, miercuri pe M elville, vineri pe Faulkner, îi arzi pînâ
la cenuşă, şi pe urm ă arzi şi cenuşa. Aceasta este deviza
noastră". Cele cinci reguli de bază ale pom pierilor din Fah­
renheit 451 sînt „1. D ă im ediat ascultare alarm ei, 2. D ă
repede foc, 3. Arde totul, 4. Prezintă-te im ediat înapoi şi
5. Fii pregătit pentru alarm a urm ătoare". Arzîndu-se cărţile,
trecutul şi trad iţia sînt scoase din domeniul legalităţii şi al
istoriei. în felul acesta, „a fost odată" devine o expresie scan­
daloasă, şi cine vrea să spună că este cuprins de disperare
sau că a ajuns la capătul răbdărilor, poate exprim a toate
aceste stări de spirit prin form ula „îm i vine să citesc o carte !"
A proape toate contra-utopiile exprim ă aşadar un num ăr
de prim ejdii potenţiale care, instituţionalizate, po t duce la
pierderea libertăţii, la desfiinţarea om ului ca individ, la
transform area lui într-un num ăr sau într-o m arionetă. Den-
ton şi Elizabeth, eroii lui Wells din O poveste a zilelor ce
vor veni sînt două m atricole în C om pania muncii, 0714709
g.f.b. tu 95 şi 000764 b.c.d. gama41. Personajele din N o i sînt
numere („m ărim i aritm etice m edii"), m atem aticianul D-503,
poetul R-13 şi prietena lor 0-90. La H uxley, „69 de surori
pe deplin identice deservesc 69 de maşini pe deplin identice",
în rom anul lui Orw ell, W inston Smith, personajul principal,
p o artă şi el un num ăr, 6079.
în toate contra-utopiile, aparatul birocratic şi represiv a
luat p roporţii monstruoase, valorile culturale şi-au pierdut
semnificaţia şi omul este m anipulat pe căi rafinate, cu aju­
torul drogurilor sau prin biocontrol. Represiunea are în ve­
dere toate aspectele existenţei, cuprinzînd nu numai m ijloa­
cele de comunicaţie verbală („limba nouă" şi cărţile poştale
ale lui O rw ell), dar şi pe celc sexuale („biletele roz" la Za-
m iatin, femeia pneum atică la Huxley).
P rin tehnica surprizei şi prin contrast, autorul de contra-
utopii scoate o neaşteptată valoare de protest din aducerea

71
unui caz de norm alitate, într-un context anorm al (casa veche
a lui Zam iatin, ţigările, vinul, mobila, cărţile, hainele de
m odă veche pe care, îm brăcîndu-le, realizezi un gest politic,
iubirea devenită Ia O rw ell act de conspiraţie).
In fine, com ună tu tu ro r contra-utopiilor este şi prezenţa
personajului din clandestinitate, a m işcărilor de restauraţie
şi de em ancipare (sălbaticul lui H uxley, care îl citeşte pe
Shakespeare, anticarul lui O rw ell, bătrînii profesori univer­
sitari din Fahrenheit 451, care au în v ăţat pe dinafară şi
conservă literatu ra din cărţile arse de pom pieri).
Se poate spune deci că faţă de opoziţia tipică a S.F.-ului
(vechi/nou, prezent/viitor) şi faţă de opoziţia clasică prezentă
în orice utopie (rău/bine), contra-utopia introduce o opoziţie
nouă (norm al/anorm al). Ia r pentru a deveni literatură, sche­
m a aceasta este pusă în mişcare, prin acţiunea „personajului
din clandestinitate" sau, şi mai simplu, prin scoaterea unui
fa p t de norm alitate din contextul lui firesc şi aducerea lui
în contextul anorm al.

3. Fantezia eroică

Fantezia eroică (heroic fantasy) poate fi considerată o

varian tă a operei spaţiale, cunoscută şi sub numele de science
fantasy sau, mai recent, swords and sorcery („spadă şi m a­
gie"). A flată la graniţa dintre fantastic şi S.F., ea recupe­
rează m otivaţia magică, elementele de acţiune şi de decor
din literatura de tip Apuleius (Măgarul de aur) sau din ci­
clul celor O mie şi una de nopţi, m anifestînd în acelaşi timp
o pro n u n ţată afinitate de spirit cu basmele din literatura
orală.
V arianta „veche" a fanteziei eroice pune accentul pe ceea
ce este terifiant şi enigmatic în aparenţă, pe inspiraţia me­
dievală şi esoterică, fiind mai m ult o suită de ritualuri stranii
şi de panouri arhitectonice, construite prin contribuţia unei
im aginaţii de orientalist şi de arheolog.
R eprezentanţii clasici ai acestui tip de literatură, care în
com paraţie cu muster-literatura S.F. reprezintă aripa cea mai
am biguă a genului, sînt A braham M erritt (1884— 1943) şi
H o w ard Phillips Lovecraft (1890— 1937).

72
 în The People o f the P it (1918), de A braham M erritt, doi cău­
tăto ri de aur, F ran k şi S tarr A nderson, în drum aţi de v răjitorul
indian A thabascan, pornesc în căutarea M untelui M îinii, din A laska.
P e drum , ei întîlnesc o fiinţă cu membrele schilodite pînă la a
fi lu a t form a u nor picioare de elefant. A cesta este exploratorul
Sinclair Stanton, care le relatează celor doi în tîm p larea terifian tă
p rin care trecuse. A juns în apropiere de M untele M îinii, Stanton
descoperise o prăpastie imensă, în care coborîse îm pins de curio­
zitate. In interiorul prăpastiei se află un oraş straniu, in v ad at de
o vegetaţie respingătoare şi alcătuit din clădiri cilindrice şi p ira ­
m idale. O raşul este locuit de nişte fiin ţe sferice, care em ană o
lum ină albastră, un fel de limacşi transparenţi, prevăzuţi cu zeci
de tentacule şi cu ventuze. Sferele îl capturează pe Stanton şi îl
fixează în tr-u n tem plu, cu ajutorul unui lan ţ. D u p ă cinci zile de
sforţări disperate, S tanton reuşeşte să se elibereze şi să fugă pînă
la zidul prăpastiei, pe care îl escaladează tero riza t de fiinţele
sferice care îl urm ăresc. D upă ce îşi încheie povestea, Stanton
adoarm e epuizat şi moare.

Greu de fix at între fantastic şi S.F. este şi proza lui

H . P. Lovecraft (The Temple, 1925 ; The C olour O u t o f
Space, 1927 ; The Call of C thulhu, 1928 ; A t the M ountains
o f Madness, 1931).

în Culoarea căzută din cer, un m eteorit declanşează la o ferm ă

din N o u a Anglie, lîngă A rkham , o suită de evenim ente stranii, pe
care savanţii nu reuşesc să le explice (vegetaţia ia p ro p o rţii colo­
sale, anim alele se m etam orfozează) şi care culm inează cu dispa­
riţia tu tu ro r m em brilor fam iliei ferm ierului N ahum Gardruer, în­
tr-u n pu ţ. „C uloarea" ascunsă aici se com portă ca un v am p ir cu
o irezistibilă fo rţă hipnotică, aspirînd v ia ţa din corpurile vii, care
se năruiesc putrezite într-o clipă. In cele din urm ă pu ţu l este
golit şi din noroiul efervescent de pe fund o coloană de lum ină
ţîşneşte spre cer.

La V ladim ir Colin, în Cetatea m orţilor (1964), un aven­

turier din secolul X V III, Mac Allen, urm ăreşte să-şi procure
în P eru aur, cu ajutorul indianului A tahualpa, pentru a în ­
cepe o v iaţă nouă în Europa. Cei doi p ătru n d în craterul
unui vulcan din inima junglei, unde se află oraşul părăsit al
incaşilor, Cetatea morţilor. Aici, aventurierul îşi pierde viaţa,
trecînd p rin tr-u n ritual com plicat, care îl sileşte, cu ajutorul
unor b răţări biostim ulatoare, să se identifice cu M ay ta Yu-
panqui, Fiul Soarelui.
în Broasca (1964), povestire asem ănătoare cu nuvela lui
H . P. Lovecraft, Culoarea căzută din cer, o fată de şase ani

73
 descoperă într-un sat de lîngă D unăre o fiinţă roşie, asemă­
nătoare cu o broască, pe care o aruncă într-o groapă din
grădina casei, după ce anim alul îi produsese un fel de înţe­
pătu ră în palm ă. U rm area este că vegetaţia îşi schimbă cu­
loarea şi se com portă nefiresc, iar fetiţa începe să vadă prin
obiecte şi să povestească lucruri stranii despre plantele inte­
ligente de pe o altă planetă. Profesorul C ornea, de la Institu­
tul de biologie al Academiei din Bucureşti, deduce să „broasca"
fusese mesagerul unei civilizaţii extraterestre, care din păcate
n-a reuşit să intre în contact cu păm întenii.
In D ivertism ent pentru vrăjitoare (1972), fata unui al­
chimist transilvănean din secolul X V II, Mela, care deţine
puterea de a-şi transform a gîndurile în realitate, este trans­
p o rtată în diferite epoci ale istoriei, unde aptitudinile ei
sînt puse la contribuţie de o „echipă de intervenţie" în timp.
T ot la V ladim ir Colin, în U ltim ul avatar al lui Tristan
(1975), un alt alchimist, T ristan B ătrînul, dispare în anul
1588 din laboratorul de la Luvru al lui H enri al III-lea.
Reexam inînd cazul, povestitorul ajunge la concluzia că, de
fapt, alchimistul reuşise să descopere o cale de acces într-un
univers cu p atru dimensiuni.
V arianta mai nouă a fanteziei eroice (swords and sorcery),
practicată de Philip Jose Farm er, J. G. B allard, Roger Ze-
lazny sau Michael M oorcock, introduce magia în locul ele­
m entelor de justificare ştiinţifică, reactualizînd vechile tipare
ale rom anelor sau cîntecelor de gestă.
O trata re spectaculoasă a m otivelor din fantezia eroică
apare în rom anul lui Poul Anderson, Operation Chaos (1971),
în care, pe o planetă dintr-un univers paralel, în locul legilor
pe care le cunoaştem, funcţionează legile magiei. Cu excepţia
acestei singure deosebiri, planeta Midgard este o copie fidelă
a Păm întului, cu aceiaşi oameni, aceleaşi personalităţi, ace­
eaşi istorie.

In m om entul în care Am erica este invadată de sarazini, Steven

M atuschek, un personaj care se poate transform a în vîrcolac, şi
V irginia G raylock, vrăjito are licenţiată, primesc însărcinarea de
a scoate din lu p tă un a frit (un demon) pe care sarazinii îl ţin
închis într-o sticlă solomonică. D upă îndeplinirea misiunii, cei doi
îşi petrec luna de m iere în Mexic, unde in tră în conflict cu un
dem on erotic, un incub, A m aris-C ybelita M aledicto. A poi, fiica
lor, V aleria, este ră p ită şi tran sp o rta tă în iad, de unde totuşi p ă­
rin ţii reuşesc s-o salveze.

74
 Pe Midgard sînt întrebuinţate glugile fermecate, care te
fac invizibil, oamenii se deplasează pe cozi de m ătură şi pe
covoare fermecate, iar în război sînt utilizaţi dragonii care
scuipă flăcări şi basiliscul care îi îm pietreşte pe duşmani.
M etam orfozele magice se realizează în chip tradiţional, la
lum ina Lunii pline, pînă în clipa în care N o rb ert W iener
descoperă un procedeu nou, brevetat de societatea Polaroid,
în care rolul principal îl joacă lum ina polarizată şi efectul
acesteia asupra glandei pineale. P entru a fi făcuţi inofensivi,
demonii sînt psihanalizaţi după m etoda lui Freud, li se stabi­
lesc complexele şi punctele vulnerabile. O deplasare în iad,
care este de fap t un univers neeuclidian, poate fi efectuată
numai în com pania lui N icolai Ivanovici Lobacevski şi a lui
Janos Bolyai. în fine, la Universitatea Trismegistus se studiază
demonologia şi şamanistica, iar Institutul Faustus se ocupă
cu cercetarea iadului.
Aceleaşi lucruri se petrec şi în Magic Inc. (1940), de
R obert A. Fleinlein.

U n dem on din lumea subterană, N ebiros, se instalează pe P ă m în t

şi organizează un concern, Magic Inc., care urm ează să contro­
leze întreaga activitate a com ercianţilor, fixîndu-le tarifele şi acor-
dînd licenţe m agicienilor indispensabili în procesul de fabricare a
diferitelor m ărfuri. U n m ic v în ză to r de m ateriale de construcţie,
A rchibald Fraser, se îm potriveşte însă concernului şi după ce trece
prin to t felul de peripeţii provocate de vrăjile adversarilor, se
aliază cu cîţiva prieteni şi coboară prin deschizătura sobei în in­
fern, în căutarea dem onului care pînă la urm ă este făcut inofen­
siv. D in grupul lui A rchie fac pa rte b ă trîn a vrăjito are A rm ada
T odd Jennings, care în tr-u n m om ent de enervare bate cu pan to fu l
un gnom, tîn ăru l m agician licenţiat Jack Bodie şi un negru spe­
cializat în depistarea dem onilor, dr. Royce W orthington, care nu
se desparte niciodată de capul m um ificat al bunicului său.

Fenomene magice şi fantastice în aparenţă, sau de-a drep­

tul undine, gnomi, demoni, pisici negre, amulete, formule
magice şi cercuri din care cei închişi nu mai po t ieşi, aceasta
este figuraţia fanteziei eroice care, cum era de aşteptat, nu
exclude ideea de joc şi de glumă, tipică pentru orice combi­
naţie literară în care convenţia şi regia tind să acapareze
întregul conţinut al speciei. D e aceea, fantezia eroica repre­
zintă un loc privilegiat de întîlnire al umorului cu S.F.-ul
şi, nu m ai puţin, o literatură a stiliştilor şi a celor care
scriu frumos.

75
 4. Ucronia, ficţiunea politică

în tr-u n a din cugetările sale, Pascal face observaţia că dacă

nasul C leopatrei ar fi fost mai scurt, C ezar şi Antonius nu
s-ar mai fi îndrăgostit de ea, şi istoria Im periului rom an ar
fi decurs altfel („Si le nez de C leopatra eut ete plus court,
toute la face de la terre aurait change", Pensees, VI, 18). La
această idee seducătoare, care vrea să spună că orice istorie
s-ar fi p u tu t desfăşura şi altfel, se reduce întregul mecanism
al ucroniei.
Termenul a fost în trebuinţat pentru prim a dată de filo­
zoful francez C harles R enouvier (1815— 1903), într-o operă
de ficţiune istorică, ap ărută în anul 1857 şi republicată în
1876 sub titlul Uchronie (l’U topie dans l’Histoire), Esquisse
apocryphe du developpem ent de la civilisation europeene
tel q u il n ’a pas ete, tel q u il aurait pu etre.
T entaţia ucroniei fusese sim ţită şi de Jules V em e în ro ­
m anul său din 1886, R obur Cuceritorul. în momentul în
care Albatrosul lui R obur trece pe deasupra insulei Sfînta
Elena, Jules Verne face această observaţie, care echivalează
cu schiţa unei ucronii :

„D acă pe vrem ea cînd N apoleon se a fla în puterea englezilor ar

fi existat un a p a ra t asem ănător celui construit de inginerul R obur.
fă ră îndoială că H udson Lowe, în p ofida jignitoarelor m ăsuri de
precauţie pe care le luase, s-ar fi pom enit cu ilustrul său prizo­
nier scăpîndu-i din m înă pe calea văzduhului !“

Brian W. Aldiss foloseşte pentru tipul acesta de literatură

S.F. denum irea de „alternate univers novels". într-adevăr,
ucronia descrie o alternativă im aginară a istoriei, introducînd
în mecanismele determ inism ului istoric factorul subiectiv al
dorinţei sau al angoasei. în N apoleon apocryphe (1841), de
Louis G eoffroy, îm păratul Franţei term ină învingător cam­
pania din Rusia şi instaurează m onarhia universală ; mai re­
cent, la W ard Moore, în Bring the Jubilee (1953), războiul de
secesiune este cîştigat de sudişti, iar în rom anul lui Philip K.
Dick, The Man in the H igh Castle (1962), cel de-al doilea
război m ondial este cîştigat de puterile axei.
Cunoscută este şi colecţie de eseuri ucronice apărută în anul
1931 în Anglia ( / / it had happened otherwise) şi în America

76
 ( / / , or history rewritten), cu contribuţia lui G. K. Chesterton
( / / D on John o f Austria had married M ary Queen of Scots),
Andre M aurois ( / / Louis X V I had had an A to m of Firmness)
sau W inston S. C hurchill ( / / Lee had missed Lincoln).
R enouvier înţelegea prin ucronie utopia sau ficţiunea isto­
rică a unei epoci trecute. în cazul acesta, elementul optativ,
d o rin ţa introdusa în schema istoriei schimbă în tr-a tît faţa
evenimentelor, încît ceea ce rezultă ţine de specificul univer­
sului paralel.
Ficţiunea politică are în vedere o realitate apropiată, faţă
de care se com portă ca un scenariu viitorologic im aginar. Ea
încearcă să explice (sau să anticipeze) evenimente politice
care au m arcat (sau ar putea să marcheze) conştiinţa ome­
nirii, şi care prin caracterul lor spectacular se înconjoară cu
un aer de mitologie sau legendă. Astfel, cam pania dezastru­
oasă a lui N apoleon în Rusia este explicată de Rene Jeanne,
-în N apoleon bis (1932), prin înlocuirea generalului, căzut
prizonier în m îna cazacilor, cu o dublură, iar celebrul atentat
de la Berlin, îm potriva lui H itler, este pus de Philip K. Dick,
în The Simulacra (1964), pe seama unor călători tem porali !
I. şi G. B ogdanoff (care consideră că această specie trebuie
să includă şi contra-utopia) indică pentru ficţiunea politică
urm ătoarele trei elemente de definiţie :

1. Ficţiunea politică îşi alege drep t cad ru o situaţie socio-politică

reală, din care extrapolează cîteva elem ente, pe term en foarte
scurt (doi sau trei ani).
2. Ficţiunea politică integrează temele anticipaţiei sociologice şi
ale universului paralel, d a r povestirea răm îne întotdeauna cen­
tra tă d o a r pe evoluţia fluxului politic.
3. In ficţiunea politică identificăm o intenţie m oralizatoare, cri­
tică sau ap o lo g etică.1

5. Romanul poliţist

în tre literatura poliţistă şi literatura S.F. există o asemă­

nare de principiu, care ţine de procedeul detecţiei şi de meca­
nica regiei a suspense. Foarte multe povestiri ştiinţifico-fan-

1 I. şi G. Bogdanoff, op. cit., pp. 98— 99.

77
 tastice au de explicat o enigmă, o situaţie neaşteptată, un
„ m i s t e r C e e a ce diferă în cazul acesta este mobilul enigmei
şi tipul anchetei. în locul crimei avem de a face cu o curio­
zitate sau cu o noutate de n atu ră tehnică, în locul anchetei
poliţieneşti urm ează să se desfăşoare o anchetă ştiinţifică.
Schema este de obicei aceasta : într-un univers particular
(un alt corp ceresc, un loc ascuns sau inaccesibil de pe propria
noastră planetă), aproape to t ceea ce se întîm plă este altfel.
O rganizarea acestui univers este coerentă în fond şi incom­
prehensibilă în aparenţă. Ceea ce îşi propune scriitorul este
să descopere principiul, legea, cauza care determ ină acest tip
nou de coerenţă.
Pe o planetă trăieşte o singură specie de anim ale şi un
singur fel de plante. De ce ? (C lifford D. Simak, D rop dead).
în tr-o rezervaţie din A frica se nasc anim ale-m utanţi, monştri
cu două capete şi şase picioare. C are este originea lor, cine
sau ce le produce ? (L. Sprague de C am p, The blue G iraffe).
Pe o planetă cu doi sori, unul albastru, altul portocaliu, toate
fiinţele vii p ar a fi cuprinse de dorinţa de a se autodistruge.
M embrii unei expediţii cosmice sar în prăpăstii cuprinşi de
panică sau încearcă să se arunce afară din navă, în vid.
C um se explică acest com portam ent neobişnuit, care anulează
instinctul de conservare al rasei şi, m ai ales, cine îl provoacă ?
(Neil R. Jones, The Planet of the Double Sun).
T rena aceasta enigmistică este evidentă mai ales în textele
care ţin de faza de început a literaturii S.F.
20.000 de leghe sub mări (1870) începe cu o „enigmă"
care declanşează o „anchetă ştiinţifică". Ceea ce pare a fi o
stîncă sau un m onstru m arin necunoscut, începe să atragă
atenţia opiniei publice şi să provoace dezbateri şi polemici
aprinse în ziare şi în sînul societăţilor ştiinţifice din întreaga
lume. D upă cum se ştie, pentru ca misterul să fie elucidat,
este organizată o expediţie din care va face parte şi profe­
sorul de istorie n aturală de la Muzeul din Paris, Pierre
A ronnax.
în romanele S.F. de tipul acesta, locul detectivului este
luat de savant. D ar se poate întîm plă ca în elucidarea unui
„caz" de n atură ştiinţifică sau tehnică să fie im plicată chiar
poliţia. Este cazul rom anului Stăpinul lumii (1904), de Jules
Verne. Aici, un şir de enigme inexplicabile provoacă curiozi­

78
tatea întregii omeniri. Pe rînd, este vorba de „misterul de
pe G reat-E y ry “, un m unte din Statele Unite, din care încep
să iasă flăcări, deşi se ştie că nu este vorba de un vulcan ;
de misterul autom obilului care parcurge şoselele Americii cu
o viteză de 240 km /h, fără ca pilotul sau constructorul lui
să p o ată fi identificat, şi care cîştigă în joacă un concurs al
Autom obil-Clubului ; de „misterul din G olful Boston", în
care îşi face ap ariţia un ap arat de navigaţie extrem de rapid ;
în sfîrşit, de misterul din lacul K irdall, în Kansas, unde se
pare că se ascunde un submarin.
C înd autorităţile îşi dau seama că şi-ar putea însuşi un
mijloc revoluţionar de locomoţie, capabil să m anevreze în
egală m ăsură în aer, pe uscat şi în mediul lichid, ele îl însăr­
cinează pe inspectorul principal John Strock, de la poliţia
din W ashington, cu elucidarea cazului.
D upă aproxim ativ acelaşi tipic se desfăşoară şi celebra
povestire a lui I. A. Efrem ov, Corăbii astrale (1945).

T înărul paleontolog chinez Tao-Li, m ort în anul 1940, descoperă

în provincia Sikan, din Asia C entrală, m ai m ulte cranii de dino­
zaur, vechi de 70 de m ilioane de ani, cu o perforaţie care pare
să fi fost produsă de un glonte. C azul acesta „inexplicabil" este
studiat de a lţi doi paleontologi, sovieticii Aleksei Petrovici Şatrov
şi Ilia Andreevici D avîdov. D in deducţie în deducţie, cei doi
ajung la concluzia că dinozaurii nu au p u tu t fi ucişi de fiinţe
născute pe P ăm înt, în tru c ît omul nu exista în perioada aceea.
A utorul îm puşcăturii, căci de o îm puşcătură este vorba, trebuie
să fie un extraterestru. A doua dificultate (distanţa m are dintre
diferitele sisteme solare de pe care a r fi p u tu t proveni extra-
tereştrii) este rezolvată cu ajutorul unei teorii originale despre
m işcarea în spaţiu a sistemului nostru solar, care în urm ă cu
70 de m ilioane de ani s-ar fi a fla t în tr-o regiune m ai densă a
galaxiei noastre. D u p ă rezolvarea pe cale deductivă a enigmei,
paleontologii organizează o nouă expediţie în urm a căreia, sub
scheletul unui dinozaur, este descoperit craniul unei fiinţe extra­
terestre.

Teoretic, pornind de la enigmă şi de la anchetă, literatura

S.F. poate deveni cu relativă uşurinţă rom an poliţist. în fond
orice rom an poliţist se reduce la cinci elemente esenţiale :
m ediul, victim a, ucigaşul, suspecţii şi detectivul. Este sufi­
cient ca unul dintre aceste elemente să fie înlocuit cu un
corespondent din S.F. pentru ca rezultatul să fie un rom an
poliţist ştiinţifico-fantastic.

79
 C u toate acestea, rom anul poliţist S.F. nu se reduce la atît,
am orul lui nu schimbă, p u r şi simplu, decorul realist al rom a­
nelor lui Dashiell H am m ett cu un plan în d ep ărtat de oraşe
cosmice şi de rachete, şi nici nu se mulţum eşte să înlocuiască
detectivul, crim inalul şi m artorii cu unul sau mai m ulţi r o ­
boţi. Esenţial într-un rom an poliţist ştiinţifico-fantastic este
faptul că aceste substituiri po t aşeza un num ăr de elemente
tradiţionale, într-un sistem de relaţii noi.
C ondiţia aceasta este îndeplinită de romanele poliţiste ale
lui Isaac Asimov.
în The Caves o f Steel (1954), populaţia planetei noastre
a atins cifra de opt m iliarde de locuitori, îm părţiţi în aproxi­
m ativ 800 de m ari oraşe (city). U n city este un complex
socio-arhitectonic subteran, alcătuit din sute de mii de locu­
inţe. în centrul lui se află birourile şi adm inistraţia, iar la
periferie fabricile şi plantaţiile hidroponice care asigură h ra­
na oraşului. C irculaţia se realizează cu ajutorul unei vaste
reţele de tro tu are rulante, care se mişcă în mai m ulte regi­
m uri de viteză. U nul dintre cele mai palpitante episoade ale
rom anului este o urm ărire de-a lungul acestei reţele de benzi,
în afara oraşului se dezlănţuie natura ostilă, aşa încît nici
un om nu se mai poate confrunta cu ea. în opoziţie cu aceste
gigantice refugii subterane s-au dezvoltat astro-lumile, un
num ăr de colonii pam întene ajunse la un înalt grad de civi­
lizaţie. Ce se întîm plă în rom anul lui Asimov ?
U n astronid (doctorul Sarton, cetăţean al planetei A urora,
sociolog şi specialist în robotică) este ucis cu o arm ă electro­
nică, în îm prejurări neclare. Cazul este fără precedent şi
riscă să ducă la deteriorarea relaţiilor, şi aşa încordate, dintre
păm înteni şi astronizi. în consecinţă, comisarul Julius Enderby
îl însărcinează pe detectivul de rangul V, Elijah (Lije) Baley,
din poliţia oraşului N ew Y ork, să rezolve cazul, în colaborare
cu un anchetator desemnat de pe A urora, R. Daneel O liw aw ,
R . însem nînd robot. Daneel este într-adevăr un robot cu cre­
ier pozitronic şi colaborarea dintre om şi un ap arat hum anoid
devine la Isaac Asimov un m otiv fascinant de speculaţie.
D upă cîteva supoziţii care se dovedesc eronate, Lije Baley
îl descoperă pe crim inal. El face parte dintr-o vastă organi­
zaţie clandestină, a m edievaliştilor, îndreptată îm potriva ro­
boţilor, şi a ucis din greşeală, confundînd un om cu un robot.

80
 In Soarele gol (1957), personajul principal este acelaşi
Elijah Baley, prom ovat în categoria V I. La cîteva luni după
ancheta din The Caves of Steel, el este detaşat pe planeta
Solaria, unde a fost asasinat fetologul Rikaine D elm arre. Şi
de data aceasta Baley colaborează cu robotul hum anoid
R. Daneel O liw aw , prad ă aceluiaşi amestec sîcîitor de stări
de spirit, între repulsie şi simpatie.
Se ştie, Asimov inventează reguli de la care apoi derogă
prin cazuri particulare. U n rol im portant în desfăşurarea in­
trigii poliţiste din Soarele gol îl joacă cele trei reguli ale
roboticii, form ulate în ciclul Eu, robotul (1950). Deşi prim a
lege stabileşte că roboţii nu po t săvîrşi acţiuni care să dăuneze
omului, se p o t totuşi comite crime cu ajutorul lor, căci doi
roboţi p o t efectua două operaţiuni inofensive, dacă le inter­
pretăm separat, dar care luate îm preună au ca rezultat o
crimă.
Mai m ult, ca efect al încadrării în S.F. a unei fabule de
tip poliţist, to ată m otivaţia anchetei din romanele lui Asimov
este nouă. în definitiv, de ce este nevoie ca un păm întean să
rezolve cazurile penale ale unei civilizaţii superioare ? P entru
că a tît astronizii cît şi solarienii trăiesc într-o izolare abso­
lută, evitînd contactul fizic şi com unicînd numai cu ajutorul
videofoanelor. Solarienii suferă de aceea de agorafobie, de
frustraţii sexuale sau de tactilofobie, şi nici unul dintre ei nu
s-ar putea ocupa de interogarea m artorilor sau de toate cele­
lalte operaţiuni pe care le presupune anchetarea unei crime.
în felul acesta, într-un rom an poliţist ştiinţifico-fantastic,
toate elementele vechi ale rom anului poliţist, mobilul crimei,
tehnica anchetei şi chiar unele scheme tradiţionale (la Asimov,
m otivul camerei închise, în The D ust of Death, m otivul cri­
mei perfecte, în O rbituary sau în The Billiard Ball) po t că­
p ăta o rezolvare nouă 1.

1 In F icţiuni pentru revolver şi orchestră (1970), D orel D orian im a­

ginează şi el O anticrim ă perfectă, în povestirea cu acelaşi titlu . La el,
cuplul Teo C elan (cibernetician şi detectiv) şi super-robotul anchetativ
S.H . 12 efectuează o succesiune de nouă anchete, cu totul rem arcabile
fiind cele din Im posibilul Q uasifer şi Elegie pentru ultim u l Barlington.
In Im posibilul Q uasifer, cei doi detectivi exam inează posibilitatea exis­
tenţei unui univers crim inal (Q uasifer), în care personajul principal,
pilotul Luan W o, a r fi ajuns cu ajutorul unui extragalactor. în acest
sub-univers dom inat de o m entalitate şi de acte crim inale, pilotul este su­
pus unor interogatorii neuro-psihice şi ţin u t în tr-o închisoare m obilă
 U n bun rom an poliţist ştiinţifico-fantastic nu urm ă­
reşte să schimbe regulile vechi ale genului, cu a tît mai m ult
cu cît este greu de precizat dacă S.F.-ul şi-a anexat rom anul
poliţist sau acesta din urm ă utilizează S.F.-ul. în schimb, el
determ ină o creştere a num ărului variantelor de joc.

(o încăpere care se deplasează od ată cu prizonierul). In Elegie pentru

ultim u l Barlington, în centrul anchetei se află „decesul" inexplicabil al
unui robot m uzical, în ca d rat la baza unui ansam blu piram idal, construit
de C ib B arlington în oraşul N o u l W eim ar. P iram ida aceasta este orga­
nizată pe cinci nivele şi populată, la fiecare nivel, cu roboţi care îi
„garantează" pe cei de la etajul inferior (etajul I, orchestra, etajul II,
giranţii soliştilor, etajul II I, experţii, etajul IV , creatorii, etajul V, selec­
torul unic, C ib B arlington). E roarea celor doi detectivi este de natură
socio-politică. A ncheta lor se fixează la baza edificiului, acolo unde s-a
produs defecţiunea. D a r într-u n sistem piram idal rigid, im pulsurile şi
comenzile au un sens unic, aşa în cît orice accident este provocat, de
fa p t, de v îrfu l piram idei.
 V II. TEMELE

O clasificaţie satisfăcătoare a tem elor din literatura S.F.

trebuie să privească obiectele care urm ează să fie clasificate
cu o oarecare detaşare, şi să ţină seama de cîteva dificultăţi
care decurg din absenţa unor noţiuni clare de teorie şi chiar
de istorie a literaturii S.F.
D upă n atu ra criteriilor cu care operăm po t fi identifi­
cate temele m anifeste (călătoria interplanetară, universul p a ­
ralel, călătoria în tim p) şi aşa numitele teme latente (natura
şi omul, ecologia, com unicaţia etc.). Prim ele sînt teme „vechi",
specifice genului S.F., celelalte sînt teme aproape întotdeauna
noi, care nu aduc argum ente decisive pentru a distinge între
literatura main-stream sau „norm ală" (cum o numeşte Sta-
nislaw Lem) şi S.F.
Există, de asemenea, teme care se situează la periferia
genului, teme preluate (transm utaţia, convertirea m etalelor)
sau teme care se epuizează (călătoria interplanetară), răm î-
nînd să ilustreze conţinutul unui anum it fel de literatură,
sub aspectul istoriei lui literare.
în fine, există teme obsedante, care pot fi proprii unui
num ăr redus de scriitori sau unei anum ite literaturi. Kingsley
Amis tem atizează nostalgia vieţii rurale şi anti-urbanism ul
din romanele lui C lifford D. Simak sau din povestirile lui
R ay B radburv, num indu-le „sindromul Sim ak". D upă Brian
W. Aldiss, S.F.-ul am erican revine cu obstinaţie la tema extra-
tereştrilor, în tim p ce tem a naţiunilor submerse ar fi o obse­
sie britanică, de extracţie victoriană (Benjamin Disraeli, Sy-
bil, or The T w o N ations, 1845 ; B ulw er-Lytton, The Corning
Race, 1871 ; Lewis C arroll, Alice in W onderland, intitulată
iniţial A lice’s A dventures Underground, 1865 ; H . G. Wells,
Maşina tim pului, 1895 ; John W yndham , The Secret People,
1935).

I 83
 în acelaşi tim p, în ciuda unor diferenţe esenţiale între uni­
tatea de sens a diferitelor categorii de texte, se poate vorbi
de echivalenţa în absolut a tem elor S.F.
în Călătoria spre centrul Păm întului, de Jules Verne,
în m omentul în care descoperă cavitatea subterană şi curioa­
sele fenomene electrice care o luminează, unul dintre perso­
najele rom anului face această observaţie :

„M i se părea că m ă găsesc pe vreo planetă în d ep ărtată, pe U ranus

sau N eptun, şi că asistam la nişte fenomene cu to tu l necunoscute
unui «păm întean»“ 1.

Aceeaşi reacţie o are reporterul Tom a Grigoriu, din po­

vestirea D rum deschis, de Ion H obana, pe nava Calypso,
în fundul m ării :

„Parcă ne aflăm pe o altă planetă... O planetă unde aerul ar

avea o stranie culoare verzuie. N u p o t să asemuiesc culoarea
aceasta im aginilor păm înteşti : ierburile crude, frunzişul pădurilor
tinere, sm araldelor chiar — sim boluri ale verdelui fără pată...
N e aflăm pe o altă p lanetă".

Romanele care au ca temă viaţa trecută, speciile dispărute

sau ascunse, form ează o categorie num ită şi lost-race sau
lost-continent. D ar de fapt, ele pot fi considerate ca variantă
la tema rom anelor planetare. în loc să-şi deplaseze perso­
najele în alt sistem solar, autorul inventează pentru ele o
lume ascunsă, nedescoperită sau inaccesibilă, în interiorul sau
pe suprafaţa Păm întului.

„ în realitate, observă reporterul M alone, din The Professor C hal-

lenger Stories, The lost W orld, de A rth u r C onan D oyle, sîntem la
fel de departe de un aju to r omenesc, ca şi cînd ne-am afla pe
L ună".

D upă acelaşi tip de raţionam ent, un univers paralel,

care presupune o mişcare în spaţiu, poate fi luat drept o

1 A nalizînd rom anele lui Jules Verne, D arko Suvin observă că „Ex­
pediţiile lui N em o — şi ale lui Lidenbrock — se apropie mai m ult d :
S.F.-ul interplanetar, decît de cel din dipticul lu n ar". în Potir une poe-
tique de la science-fiction, p. 132.

84
călătorie în tim p. în Oameni ca zeii, de H . G. Wells, un
utopian îi declară păm înteanului venit dintr-un alt univers :

„E ca şi cum aţi fi venit la noi din trecut... din istorie".

în ciuda acestor alunecări de teren de la un grup tematic

la altul, individualitatea de gen a literaturii S.F. poate fi
dovedită şi p rin descrierea cîtorva teme de referinţă. Acestea
sînt :

1. C ălăto ria in terplanetară

2. Invazia şi Războiul lum ilor
3. Sfîrşitul lum ii, C atastro fa, Rom anul post-atom ic
4. A tlan tid a, Lumile ascunse
5. U niversul paralel
6. C ălăto ria în tim p.

1. Călătoria interplanetară

Cea mai simplă tem ă a literaturii S.F. este tema călăto­

riei interplanetare sau cosmice. Ea are un caracter eminamente
anticipativ, exprim înd dorinţa arhetipală a omului de a se
desprinde de P ăm înt. în acelaşi tim p, fiind pe punctul de a
se transform a într-un fap t real, cea mai veche temă a litera­
turii S.F. am eninţă să părăsească domeniul, pentru a se re­
trage în fondul istoric şi pasiv al genului.
A proape toate călătoriile din faza naivă a literaturii ştiin-
ţifico-farutastice îşi îndreaptă atenţia asupra Lunii. Ele încep
odată cu Istoria adevărată a lui Lucian din Somasata (cca.
125— 185 e.n.), care descrie peripeţiile unei corăbii smulse
de o furtună din apele Oceanului de vest (dincolo de C oloa­
nele lui Hercule) şi îm pinsă de vînt pînă în Lună, unde
ajunge după şapte zile şi şapte nopţi de zbor. în tr-o altă
operă a lui Lucian, Ikarom enip, M enippos îşi fixează de
umeri, cu ajutorul unor curele, o aripă de v u ltu r şi una de
pajură, şi porneşte sa parcurgă în zbor cele 3000 de stadii
(aproxim ativ 540 de km) care crede că-1 despart de Lună.
O ascensiune cu ajutorul vulturilor încearcă şi şahul Fir-
dusi, din Cartea regilor, dar atelajul său se prăbuşeşte şi eşecul
suferit este in terpretat ca o sancţiune a divinităţii.
 La Ariosto, în cîntul 34 din Orlando furioso (1516),
Astolfo este tran sp o rtat în Lună de sfîntul apostol Ioan, care
utilizează în acest scop carul profetului Elia, tras de p atru
telegari :
„69. Sfîntul evanghelist înham ă p a tru telegari m ai roşii decît focul
şi apoi luă Ioc a lătu ri de A stolfo, apucă frîu l şi se în d rep tă către
cer. C arul se în ălţă în aer şi ajunse în curînd în mijlocul focului
etern pe care, prin puterea m iraculoasă a bătrîn u lu i sfînt, îl stră­
b ătu ră fără să-l sim tă.

70. T raversară to ată sfera focului şi apoi in tra ră în im periul

lunii. “

Prim a călătorie interplanetară concepută de un astronom

este lucrarea lui Johannes K epler (1571— 1630), Som nium ,
publicată postum , în anul 1634. Ascensiunea lui D uracoto,
fiul unei vrăjitoare din Islanda, se produce în vis, cu aju­
torul unor spirite. Ele se aruncă asupra celui ales şi îl trans­
p ortă în Lună în mai puţin de p atru ore. P entru a suporta
şocul vitezei iniţiale, călătorul trebuie anesteziat şi aşezat
astfel încît fo rţa de recul să fie uniform repartizată pe toată
suprafaţa corpului. K epler anticipează şi unele fenomene de
insuficienţă respiratorie, pe care spiritele le com bat aplicînd
pe nasul şi pe gura călătorului un burete umed.
Domingo Gonsales, eroul lui Francis G odw in (1572— 1633),
din The M an in the M oone (1638), utilizează 25 de lebede săl­
batice, cu ajutorul cărora porneşte din insula Sfînta Elena
spre Lună, atingînd o viteză de 50 de mile pe oră. La în to ar­
cere, căderea pe P ăm înt este încetinită cu ajutorul pietrei
Ebolus care, pusă în contact cu corpul omenesc, îl face im ­
ponderabil.
Celebre sînt şi tentativele de zbor ale lui C yrano de
Bergerac (1619— 1655), descrise în H istoire comique, par
monsieur de Cyrano Bergerac. C ontenant Ies etats et empires
de la Lune (1657) şi în Fragment d'H istoire comique par
monsieur de Cyrano Bergerac, contenant Ies etats et empires
du Soleil (1662) : roua din sticle, care se evaporă şi este
atrasă de Soare, rachetele în trepte, m ăduva de bou atrasă
de Lună, m agnetul aruncat în sus, care trage după sine un
mic vehicul de fier, sau m aşina cu icosaedru, construită de
erou în celula unei închisori.

86
 D upă cum se vede, cele mai multe din procedeele de zbor
ale lui C yrano de Bergerac sînt comice, asem ănătoare cu me­
todele baronului Miinchhausen, eroul lui R udolf Erich Raspe
(1737— 1794), care se ridică în Lună cu ajutorul unui vrej de
fasole turcească şi se înapoiază pe o funie tăiată mereu
deasupra capului şi înnodată dedesubt !
Inventarul posibilităţilor de a zbura, în faza preistorică
a literaturii S.F., este realizat de John W ilkins (1614— 1672),
în The D iscovery o f a N e w W orld (1638) : aripi fixate de
corp, după m etoda lui D aedalus sau pentru a im ita îngerii, cu
ajutorul păsării Rock, domesticită, prin aplicarea principiilor
mecanice descoperite de A rchytas din T arent şi de Regiomon-
tanus, care au construit două maşini capabile să zboare, un
porum bel şi un v u ltu r de lemn 1.
Cel care scoate călătoria interplanetară din domeniul spe­
culaţiei fanteziste sau ironice este Edgar Allan Poe, probabil
şi sub impresia avalanşei de încercări care se declanşează
după 27 august 1783, data la care fraţii M ontgolfier reali­
zează la Paris prim a ascensiune cu balonul aerostatic 2. Deşi

1 Istoricul procedeelor de zbor spre Lună este realizat de M arjorie

H ope N icolson, în Voyages to the M oon, N ew Y ork, 1949 şi de H elm ut
Sw oboda, în D ichter reisen zu m M ond, Utopische Reiseberichte aus zw ei
Jahrtausenden, Fischer Bucherei, F ra n k fu rt am M ain, H am burg, 1969.
2 Se pare că în R om ânia, p rim a experienţă de acest fel are loc
35 de ani m ai tîrziu : „O a ltă noutate p entru bucureşteni a fost ascen­
siunea unui balon — prim ul pe care-1 vedeau locuitorii oraşului ; «eve­
nim entul» a a v u t loc la 26 iunie st. v. 1818, în D ealul Spirii, la C urtea
Arsă, şi a fost consem nat de un contem poran, ceauşul Costache de la
biserica Amzei ; m ahalagiii şi-au a m in tit m ultă vrem e de «băşica» lui
vodă C aragea." (C onstantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele
mai vechi tim puri pîria in zilele noastre, E d itu ra p entru literatu ră, Bucu­
reşti, 1966, p. 110). D ar în tr-o notă din revista N atura, in titu la tă Dacii
şi balonul, a u to ru l revendică pentru... daci ideea baloanelor cu aer cald !
„Se ştie că pe C olum na lui T raian steagul dacilor e un draco. Acesta era
un bu rd u f de piele cu o gură de a rgint ca de balaur şi legat de o pră-
. jină. C în d bătea v în tu l prin gura căscată, burduful se um fla şi se zbătea
în aer m ai m ult sau m ai p u ţin ciudat. Draco s-a p ă stra t m ultă vrem e în
a rm ata rom ană şi a fost îm p ru m u tat şi de alte popoare. Ei bine, acest
draco ar fi fost transform at în ad ev ărat balon, pe vrem ea E vului Mediu,
în chipul urm ăto r : în gura balaurului se punea p uţin foc. Se înţelege
lesne că aerul ce um plea burduful se încălzea, se făcea m ai uşor şi
ridica pe draco în sus. în C odex germanicus de la 1504 se află chiar un
desen cu un balaur de acesta zburînd în aer şi legat cu o frînghie ca să
nu fugă, se vede, prea departe." (N a tu ra , an. II, nr. 2, noi. 1906, p. 64.)

87
păstrează o rezervă ironică, în povestirea Huns Pfaall (1835),
Poe descrie m etodic ascensiunea unui olandez spre Lună, cu
ajutorul unui balon confecţionat din pînză cauciucată, punîn-
du-şi toate problemele tipice ale zborului interplanetar :
distanţa pînă Ia astrul vizat, viteza de deplasare, dificultă­
ţile provocate de altitudine, clişeul contem plării globului te­
restru de la mare înălţim e, problem a aprovizionării cu aer
şi cu alimente, prim ejdia ciocnirii cu un meteorit.
In esenţă, traseul stereotipic al acestei călătorii este parcurs
şi de Jules Verne, în rom anul De la P ăm int la Luna (1865),
care trebuie considerat capodopera genului. In ciuda schemei
fixe şi a nenum ăratelor anticipaţii care, odată cu trecerea
tim pului s-au dovedit a fi simple naivităţi ştiinţifice, vitali­
tatea literară a cărţii lui Jules Verne răm îne nealterată. Ea
se întem eiază pe o tehnică perfectă a înscenării, pe ştiinţa
de a crea tensiune şi suspans, pe succesiunea rapidă a ele­
m entelor de atm osferă şi de mişcare : clubul pitoresc al tuna­
rilor (Gun Club), cuprinşi de febra selenomaniei, disputele
academice în jurul proiectului de zbor, adversitatea dintre
căpitanul N icholl şi preşedintele Barbicane, care are mereu
ultim ul cuvînt, bursa finanţării experienţei, şantierul gigantic
al C olum biadului şi încordarea efortului industrial fără pre­
cedent, în fine, personajele, în frunte cu inimosul J.-T . Mas-
ton, secretarul perm anent al Gun-clubului, care face p ropu­
nerea de a se în d rep ta axa Păm întului cu ajutorul unor
maşini, sau care, atunci cînd află că proiectilul lunar trebuie
lansat dintr-o zonă cuprinsă între paralela 0 şi 28, cere să
se declare război Mexicului, neştiind că Statele U nite posedă
teritorii situate în această regiune :

„— Ei bine ! Fiindcă frontierele noastre nu sînt destul de întinse,

deoarece la m iazăzi oceanul constituie o stavilă de netrecut, şi
fiindcă trebuie să căutăm dincolo de Statele L h ite şi într-o ţa ră
învecinată această a douăzeci şi opta paralelă, cred că e un
casus belii bine m otivat în această situaţie şi cer să se declare
război M e x icu lu i!“

în ciuda unor variaţiuni (tulburările psihice, problemele

sociale care p o t lua naştere într-o călătorie de m ari proporţii,
expediţia desfăşurată p rin participarea mai m ultor generaţii),
tot ce se va scrie mai tîrziu pe această temă va respecta p ro ­
tocolul riguros sugerat de K epler şi fixat de E. A. Poe. D ar

88
după Jules Verne, tema s-a epuizat în principiu şi călătoria
interplanetară a fost înlocuită aproape peste tot cu figura
de stil a hiperspaţiului. P rintr-o simplă apăsare de buton,
distanţele imense dintre două planete, două sisteme solare
sau chiar două galaxii sînt traversate într-o fracţiune de se­
cundă. în aceste îm prejurări, locul călătoriei am ănunţite este
luat de o scurtă prezentare a teoriei cutelor sau buclelor spa­
ţiale şi singura problem ă a cosm onauţilor răm îne o ameţeală
uşoară, o greaţă sau un şoc trecător.
O d ată cu creşterea vitezei de deplasare, călătoria in­
terplanetară dispare ca literatură.

2. Războiul lumilor, invazia

M otivul invaziei poate fi considerat o obsesie anglo-saxonă

şi se poate spune că în tim p ce S.F.-ul călătoriei interplane­
tare este dom inat de modelul Jules Verne, S.F.-ul invaziei
stă sub semnul autorităţii lui W e lls1.
Totuşi, prim a operă rem arcabilă pe tema invaziei apare
în Germ ania, unde K urd Lasswitz publică în anul 1897 ro­
m anul A u f zw ei Planeten.
M arţienii lui Lassw itz (numele) sînt, d a to rită superiorităţii lor
tehnice, stăpînii întregului sistem solar. Ei controlează P ăm întul
cu ajutorul unor sateliţi staţionari, fix aţi deasupra polilor planetei,
pe care au transform at-o în p ro tec to ra t m arţian, în urm a bătăliei
de la Portsm outh. In ten ţia in v ad ato rilo r este de a exploata aerul
şi energia solară a planetei noastre. î n m om entul în care păm în-
tenii (num iţi de m arţieni bate) reuşesc să construiască aeronave
com parabile cu cele ale m arţienilor, aceştia din urm ă sînt învinşi
şi alungaţi de pe P ăm înt.

In v azia lui H . G. Wells, din R ăzboiul lum ilor (1898)

se produce în prim ii ani ai secolului X X . D in 24 în 24 de
ore, m arţienii lansează cîte o navă spre P ăm înt, în căutarea

1 în tr-o bibliografie a literatu rii despre viito r (The Tale o f the

Future, From the beginning to the present day, L ondra, 1961), I. F. C lark
înregistrează p entru intervalul 1871— 1898 (d a ta publicării rom anului lui
H . G. Wells, R ăzboiul lum ilor) 40 de lucrări (rom ane, povestiri, pam ­
flete) pe tem a invaziei, apărute în A nglia. Cele m ai m ulte din tre ele
au ca subiect războiul şi invadarea Angliei de către nem ţi, ruşi, chinezi
şi m ai ales francezi, pe calea aerului, pe a p ă sau p rin tr-u n tunel săpat
pe sub C analul M înecii.

89
unei planete mai apropiate de Soare, M arte fiind pe punctul
de a se-răci. U na din aceste rachete aterizează în apropiere
de Londra şi din craterul produs prin cădere îşi fac apariţia
nişte fiinţe terifiante, cu ochi enormi, cu cioc şi cu tentacule.
N eputîndu-se adapta gravitaţiei terestre, m arţienii se depla­
sează cu ajutorul unor tripozi metalici. La început ei îi ex­
term ină pe oameni utilizînd raze de foc şi nori negri cu
efect toxic instantaneu. Mai tîrziu, păm întenii încep să fie
urm ăriţi sistematic şi capturaţi, pentru ca m arţienii să se
poată hrăni cu sîngele lor. D upă ce distrug oraşele W eybridge
şi Shepperton, invadatorii se îndreaptă spre Londra. C apitala
este părăsită în panică, trenurile sînt luate cu asalt, m aga­
zinele de biciclete sînt jefuite. In cele din urm ă m arţienii cad
victimă m icrobilor de pe P ăm înt şi m or tînguindu-se sinistru,
„ul-la, ul-la, ul-la" !
T o t Wells dezvoltă şi a doua ipoteză a invaziei — apa­
riţia unor animale sau plante de pe p ro p ria noastră planetă
care, prin num ărul lor im presionant, prin fo rţă sau prin inte­
ligenţa p o t pune în pericol existenţa rasei umane.
Ideea plantelor agresive apare la Wells într-o povestire
din anul 1894, Înflorirea ciudatei orhidee. U n horticultor
am ator cum pără un bulb adus din insulele Andam ane, de
lîngă India, şi îl plantează într-o seră. în scurt tim p începe
să crească o p lan tă cu flori albe şi dungi portocalii, cu radi-
cele aeriene de 30 de cm lungime, ca nişte tentacule. în tr-o
bună zi p lan ta îl atacă pe grădinar, cuprinzîndu-i gîtul cu
radicelele şi aplicîndu-i ventuzele pe corp.
în R ăzboiul lumilor, ierburile roşii aduse de m arţieni pe
P ăm în t ating dimensiuni monstruoase, astupă canalele apelor
şi pier apoi ca şi invadatorii, din cauza m icrobilor tereştri.
în Im periul furnicilor (1905), un oraş brazilian este luat
cu asalt de furnici inteligente, de 5 cm lungime, care se depla­
sează în form aţiuni regulate şi p oartă un echipam ent m ilitar
cenuşiu. Ele folosesc unelte, prelucrează metalele cu ajutorul
focului şi dezvoltă un sistem de comunicaţie com parabil cu
acela al oamenilor.

„Cam pe la 1911, dacă merg în continuare ca acum, vor ajunge

pînă la prelungirea de cale ferată de la C apuarana, şi se vor
im pune atenţiei capitalism ului european.
P rin 1920, vor fi la jum ătatea drum ului pe A m azon în jos. C red
că cel m ai tîrziu prin 1950 sau ’60 vor descoperi E uropa."

90
 în H rana zeilor, (1904), o substanţă care provoacă creş­
terea exageraită a organism elor (heracleoforbia) este risipită
din neglijenţă în n atură şi dă naştere unor exemplare de
plante şi de animale gigantice, care am eninţă populaţia A n­
gliei : viespi m ari cît bufniţa, urechelniţe şi furnici uriaşe,
iederă cu un diam etru de peste 60 de cm, urzici cu ace o tră ­
vitoare, şobolani imenşi care atacă de mai m ulte ori Londra,
năvălind din canalele de scurgere ale oraşului. R itm ul în
care toţi aceşti m onştri îşi fac apariţia este te rifia n t:

„...Hrana se îm prăştiase din nou. în tr-o săptăm înă, islazul din

K eston era ceea ce naturaliştii numesc un centru de răspîndire
în plină activitate. De astă d a tă nu erau viespi sau şobolani,
urechelniţe sau u r z ic i; erau num ai vreo trei păianjeni de apă,
cîteva larve de libelulă, care în scurt tim p au devenit libelule, luînd
ochii întregului K ent cu trupurile lor de safir care p lanau prin
văzduh şi o buruiană dezgustătoare, gelatinoasă ca o spum ă, care
se revărsa peste m alul bălţii, trim iţîndu-şi masele verzi şi vîscoase
pe cărarea grădinii, pînă spre casa doctorului W inkles. începură
să m ai crească şi trestiile, eqtiisetum şi potam ogeton şi expan­
siunea lor nu încetă decît o d ată cu secarea acelei bălţi,
în scurtă vrem e deveni lim pede p entru m arele public că de d ata
aceasta nu era doar un singur centru de răspîndire, ci m ai m ulte.
U nul era la E aling — acum nu m ai încape îndoială şi de la acesta
venea plaga m uştelor şi păianjenilor roşii ; altul era la Sunbury,
producînd ţip ari m ari şi feroci, care erau în stare să iasă pe m al,
unde om orau o i le ; şi se a fla unul în Bloomsbury, ia r aceasta
hărăzi lum ii o nouă rasă de gîndaci de bucătărie de un soi te ­
ribil..."

S-ar crede că povestirile şi romanele lui H . G. Wells epui­

zează toate com binaţiile posibile ale temei invaziei, în v a­
rian tă extraterestră sau provocată de agresori păm înteni. în
realitate există cel puţin două m otive care explică longevi­
tatea acestei teme. Prim ul m otiv ţine de efectul literar al
tipului special de conflict pe care îl presupune agresiunea şi
invazia, al doilea trebuie căutat în funcţia variabilă pe care
o îndeplineşte agresorul, pentru că, deşi form ula este fixă,
un tip special de coerenţă, şi prin aceasta, adevăratul conţi­
n u t al rom anului, vor decurge de aici.
Aşa se explică num ărul relativ m are de rom ane notabile
pe tem a invaziei, care reuşesc să p ară inedite, în ciuda nu­
m ărului mic de com binaţii epice cu care pot lucra.

91
 U nul dintre cele mai convingătoare exemple din această
categorie îl oferă rom anul lui K arel C apek (1890— 1938),
R ăzboi cu salamandrele.

Descoperite în tr-o colonie olandeză, la vest de Sum atra, salam an­

drele sint întrebuinţate la început pentru pescuitul perlelor sau
p entru realizarea construcţiilor portuare. A poi ele colonizează toate
ţărm urile lumii, îşi construiesc oraşe subm arine, fabrici, linii de
tran sp o rt, organizează un Salam ander Syndicate, se înarm ează şi
sfîrşesc prin a face revendicări teritoriale, sub conducerea unui
C h ief Salamander. C înd ajung la cifra de aproxim ativ 20 de m i­
liarde de exem plare, salam andrele aruncă în aer coastele Statelor
U nite şi ale Chinei, instituie blocadă în jurul Angliei, inundă
G erm ania, F ranţa, B razilia, Egiptul, India. In fa ţa acestui val de
agresiune, unul dintre personajele rom anului se consolează cu
ideea că ţa ra lui, Cehoslovacia, nu are ieşire la m are şi că, de
aceea, nu este am eninţată de invazie. In tr-u n a din zile însă, în
tim p ce pescuieşte liniştit pe V îltava, o salam andră scoate capul
din apă şi îl priveşte fix.

Rom anul lui Capek a apărut în anul 1936. în 1938 Cehos­

lovacia pierdea Sudeţii, iar ceva mai tîrziu, Boemia, M oravia
şi Slovacia. în anul 1939 izbucnea cel de al doilea război
m ondial.
Foarte cunoscute sînt alte trei romane pe tema invaziei,
The D ay o f the T riffid s (1951), de John W yndham , The
Puppet Masters (1951), de R obert A. Heinlein şi C ity (1952),
de C liffo rd D . Simak.
Rom anul englezului John W yndham (1903— 1969) por­
neşte de la ideea plantelor agresive, dezvoltată şi de ameri­
canul D avid H . Keller într-o cunoscută nuvelă publicată de
A m azing Stories în anul 1930, The iv y w a r 2.

T rifizii lui W yndham sînt plante de laborator, produse în secret

de o m are putere, pentru a fruniza un ulei cu calităţi n utritive
superioare. O reţea de spioni reuşeşte să sustragă un recipient cu

2 De fa p t, nuvela lui Keller respectă cu fidelitate schema propusă de

H . G . W ells în R ăzboiul lum ilor. In tr-u n mic orăşel din Statele U nite,
Y eastford, d intr-un puţ izolat izbucneşte o iederă imensă, care se h ră ­
neşte cu sîngele oam enilor. P la n ta îşi agită cîrceii am eninţătoare, este
prevăzută cu un sistem sanguin, respirator şi nervos şi este d o tată cu
inteligenţă. Respinsă din oraş prin intervenţia gărzii naţionale şi a poli­
ţiei, iedera se îndreaptă prin apă spre Philadelphia, provocînd panică.
P înă la urm ă, biologul W hite fabrică o toxină hem olitică pe care o in­
jectează în ram urile plantei, distrugînd-o.

92
 seminţe, d a r avionul care le tran sp o rtă este dob o rît deasupra ocea­
nului şi plantele ajung în atm osferă, de unde sînt apoi răspîndite
pe to ată su p rafaţa planetei. La m aturitate, un trifid dezvoltă o
tulpină lem noasă, pe care cresc trei pedunculi scurţi şi un num ăr
de frunze verzi, cu aspect pergam entos. In v îrfu l plantei se află
un cornet în care este adăpostit un pistil păros, asem ănător cu
un p ă m ă tu f de ferigă. O substanţă cleioasă, a fla tă în interiorul
acestei pîlnii, im obilizează insectele cu care p lan ta se hrăneşte în
prim a p a rte a existenţei. D u p ă ce au atins un anum it grad de
dezvoltare, trifizii îşi scot rădăcinile din p ă m în t şi încep să se
deplaseze cu viteza cu care se mişcă un om. Rădăcinile sînt de
fa p t trei cioturi de aproxim ativ 30 cm lungime şi cu ajutorul lo r
p la n ta execută m işcări asem ănătoare deplasării unui om în cîrje.
La fiecare „pas“ , tulpina se balansează puternic înainte şi înapoi,
p roducînd o impresie terifian tă. In v îrfu l pîlniei se m ai află un
tentacul cu ac, care poate atinge lungim ea de 20 de m etri. C u
ajutorul celor trei pedunculi care b at în tulp in a lemnoasă, trifizii
comunică între ei, scoţînd un fel de semnale morse. D acă aceşti
pedunculi sînt în lă tu raţi, p lan ta m oare. A ju taţi de îm prejurarea
că aproape întreaga populaţie a planetei şi-a pierdut vederea în-
tr-u n accident de origine cosmică, trifizii încep să-i exterm ine pe
oameni, alungîndu-i din oraşe. A u loc adevărate scene de asediu,
trifizii pîndesc răb d ăto ri pe după colţurile caselor şi, în general,
im aginea Londrei abandonată de oameni şi îm p în zită de autom o­
bile din care începe să crească iarba este de neuitat.

Aceeaşi impresie o lasă şi rom anul lui R obert A. H ein-

lein, The P uppet Masters.

Aici, P ăm întul este in v ad a t în anul 2014 de nişte m oluşte respin­

gătoare, care sosesc de pe T itan, cel de al şaselea satelit al planetei
Saturn, şi care se fixează pe spatele oam enilor, anihilîndu-le per­
sonalitatea şi voinţa. P entru a se putea răspîndi, m oluştele sînt
expediate în cutii m etalice care trebuiesc încălzite înainte de a fi
aplicate pe spinarea noilor victime. Acestea p o t fi recunoscute
num ai după m ica u m flătu ră de pe spate. C um era de aşteptat,
p o pulaţia intră în panică, cei suspectaţi sînt om orîţi im ediat, în-
tr-o atm osferă de teroare absolută („încuiaţi uşile ! închideţi cla­
pele de aerisire ale şemineelor ! N u in tra ţi niciodată în tr-o încă­
pere întunecoasă ! A tenţie la în trunirile publice ! U n b ărb at care
p o a rtă un palton este un duşm an — îm puşcaţi-l“ ). D upă ce inva­
zia este respinsă cu ajutorul unui virus, o expediţie porneşte spre
T ita n p e n tru a distruge toate moluştele.

Rom anul lui C lifford D. Simak, pe care D onald A. Wol-

Iheim îl consideră „un fel de Biblie canină", acoperă o peri­
oadă de 12.000 de ani (începînd cu 1990), după exemplul
panoram elor cosmice realizate de O laf Stapledon, şi presu­
pune înlocuirea rasei umane, care s-a retras de bună voie pe
planeta Jupiter, cu o rasă de cîini inteligenţi, produşi prin-
tr-u n proces de m utaţie dirijată. în accepţia „editorului",
care este... un cîine, rom anul C ity ar fi o culegere de texte,
o legendă alcătuită din opt povestiri „transmise de secole,
din generaţie în generaţie". Fiecare poveste e precedată de
observaţiile filologice sau istorice ale editorului, care face
textologie şi declară că are m ari dificultăţi în interpretarea
unor noţiuni ininteligibile, cum ar fi oraş, război, a omori.
Problem a principală a editorului din C ity este de a şti dacă
a existat vreodată cu adevărat o fiinţă num ită „om". La
această întrebare, el este înclinat să răspundă negativ. P entru
cîini, omul este un produs al credinţelor populare.
Să încheiem cu un ultim exemplu dintr-o serie care pare
să fie inepuizabilă : rom anul lui W illiam Tenn (Philip Klass),
O f Men and Monstres (1968).

L a W illiam Tenn, P ăm întul a fost in v ad a t de nişte fiinţe gigan­

tice, bestiile, care au distrus cu to tu l întreaga civilizaţie um ană,
în aceste îm prejurări, supravieţuitorii sîn t constrînşi să ducă o
existenţă p a raz ita ră, adăpostindu-se în ceea ce la început p a r a fi
nişte peşteri, d a r reprezintă în realitate spaţii goale în m aterialul
izo lan t care căptuşeşte pereţii uriaşelor locuinţe ale invadatorilor.
Sarcina cea m ai im p o rta n tă a fiecărui b ărb at este aceea de a fu ra
h rană din căm ările bestiilor, sarcina fem eilor este de a face c ît
m ai m ulţi copii. O am enii se com portă deci ca gîndacii de bucătărie,
care fu ră h rană şi neliniştesc pe copiii şi pe femelele bestiilor. De
aceea ei urm ează să fie striviţi cu piciorul sau exterm inaţi cu p ra ­
furi şi momeli.

în ciuda acestei viziuni dezolante, rom anul lui Tenn rea­

lizează o răsturnare utilă a perspectivei antropocentriste.
Ficţiunea invaziei vrea să spună că o rasă mai inteligentă şi
mai puternică decît cea um ană s-ar putea instala pe P ăm înt
şi s-ar putea com porta cu omul exact în felul în care acesta
se com portă de mii de ani cu celelalte specii. Tema iniţială a
invaziei a fost com pletată cu o temă nouă, a cutiei în cutie
sau a lum ilor emboîtes, aşa încît unul din personajele cărţii
se poate întreba la sfîrşit dacă nu cum va bestiile locuiesc
la rîndul lor în pereţii locuinţelor unor bestii mai m ari, care
şi ele locuiesc în pereţii caselor unor bestii-bestii-bestii-

94
 3. Sfîrşitul lumii, catastrofa,
romanul post-atomic

L iteratura sfîrşitului lumii se întem eiază pe am intirea,

mereu stim ulată de realitate, a catastrofelor planetare, pe o
veche temere escatologică, exprim ată în Biblie sau în gîn-
direa mitologică şi legendară (Apocalipsul, potopul, Ragna-
rok, Voluspa).
Sub impresia unor m ari catastrofe cosmice sau geologice
(cutrem urul pustiitor de la Lisabona, din 1755, descris şi de
Voltaire, ploaia m eteoritică din anul 1833, erupţia vulca­
nului Pele, care distruge oraşul Saint Pierre din M artinica,
în 1902, m arele cutrem ur din 1906, de la San Francisco, cu­
trem urul din Sicilia şi C alabria, urm at de o epidemie de
holeră, în 1908, cutrem urul din Japonia, din 1923, cînd sînt
distruse aproape în întregim e Tokio şi Yokoham a) se dez­
voltă o im presionantă literatură apocaliptică anticipativă, pe
care o putem considera S .F .1.
C am ille Flam m arion (1842— 1925), autorul rom anului în
două p ărţi La fin du monde (1893, 1894), enumeră mai
m ulte variante catastrofice, între care potopul, coliziunea
cosmică, infectarea atmosferei prin im pact cu o cometă alcă­
tuită din gaze otrăvitoare, explozia de tip vulcanic, cutre­
murul, îngheţul, epidemiile, focul.
Toate aceste alternative sînt exemplificate şi de literatura
S.F. : potopul (G arrett P. Serviss, The second Deluge, 1912),
coliziunea cosmică (E. A. Poe, The C onversation o f Eiros and
Charmion, 1839 ; Jules Verne, H ector Servadac, 1877 ;

I. 1 Şi în R om ânia tem a sfîrşitului lum ii reprezintă, m ai ales în a doua

jum ătate a secolului X IX , un m otiv perm anent de îngrijorare şi de
speculaţii. în 1840, A lbina românească şi Curierul românesc publică
Luări am inte astronomice asupra auzirei despre sfîrşitul lumei, pentru
a pune cap ăt tem erilor în legătură cu sfîrşitul lum ii prin ciocnirea cu
o cometă sau prin căderea Lunii pe P ăm înt. în 1881 apărea la T ipografia
m odernă din Bucureşti o broşură in titu lată A dio, C om eta ! sau N u e încă
sfîrşitul lumei. Revista Familia publică în 1884 articolul Zilele din urm ă
ale P ăm intului, de M arcu E m ilian. I. L. C aragiale, care are şi el obsesia
cometei, scrie în 1899, în U niversul, despre teoriile lui R udolf Falb (Co­
meta lui Falb), care prezisese sfîrşitul Păm întului la 1 noiembrie 1899.
T o t în anul 1899, V ictor Anestin dezbate aceeaşi tem ă în articolul S fîr ­
şitul lum ei, publicat în revista Foaia populară.
H . G. Wells, Steaua, 1897 şi In zilele cometei, 1906 ; Rosny
Aîne, La force mysterieuse, 1913 ; C onan Doyle, The Poison
lielt, 1913 ; V ictor Anestin, O tragedie cerească, 1914), epi­
demiile (M ary Shelley, The last M an, 1826) etc. Există chiar
autori care m anifestă o preferinţă specială faţă de această
stereo-temă, unul dintre ei fiind englezul J. G. Ballard, ale
cărui rom ane ilustrează cele mai neaşteptate forme catastro­
fice : furtuni apocaliptice (The W ind from N ow here, 1962),
inundaţii (The D row ned W orld, 1963), secetă (The Drought,
1965), procese inexplicabile de cristalizare (The C rystal
W orld, 1966).
La V ictor Anestin (1875— 1918), în rom anul O tragedie
cerească, un corp ceresc, denum it de astronom i Satan, p ă­
trunde în interiorul sistemului nostru solar, cu o viteză de
400 de kilom etri pe secundă, m odifică orbitele planetelor
M arte şi Venus şi împinge Păm întul pe o traiectorie come-
tară. In tim p ce m arţienii primesc cu dem nitate sfîrşitul apro­
piat, pe P ăm înt, unde inundaţiile şi cutrem urele fac ca în­
treaga omenire să dispară în decurs de 24 de ore, păm întenii
îşi pierd controlul şi luciditatea. Cei două m ilioane de locui­
tori ai oraşului Bucureşti, capitala Im periului rom ân, sînt
cuprinşi de panică, se sinucid, incendiază locuinţe şi cărţi, se
pierd, în intervalul scurt care precede catastrofa, în scene
de isterie colectivă, interm inabile.
La Felix Aderca (1891 — 1962), în Oraşele scufundate (ro­
man ap ăru t în volum în anul 1937, sub titlul Oraşele înecate),
operatorul de cinem atograf Ioan D oirin discută, în Bucu­
reştii anului 5000, cu soţia sa Ri, de meserie „floristă", ipo­
teza răcirii Soarelui şi a retragerii oam enilor în m ări, sub
cupole de sticlă. Culcîndu-se, Ioan Doicin se visează peste
alte cîteva mii de ani, într-un mom ent în care Soarele este
pe punctul de a se stinge şi omenirea s-a refugiat în patru
m ari oraşe submarine, în aşteptarea sfîrşitului apropiat. C înd
tem peratura atinge un nivel critic, inginerul X avier, îm preuna
cu O livia, pleacă cu un avion propulsat de „gazul 8 “ spre
un alt sistem solar, în tim p ce cuplul W hitt-Lucia se retrage
într-un nou oraş subteran, mai aproape de sîmburele cald
al Păm întului.

„A dam şi E va în inim a globului, A dam si E va p orniţi spre cuce­

rirea unui nou P ăm înt, în spaţii."

96
 în grupul catastrofelor de tip „biblic" trebuiesc introduse
şi motivele num ite de D onald A. W ollheim „cele trei baraje
ale secolului X X “ : suprapopulaţia, poluarea şi bomba ato­
mică. în prim a categorie, cauzele sînt naturale şi im previ­
zibile (cu excepţia epidem iilor nim icitoare, pe care le poate
provoca savantul nebun) ; responsabilitatea distrugerilor din
a doua categorie de catastrofe o p oartă chiar omul.
în O rbit unlim ited (1961), de Poul Anderson, populaţia
P ăm întului s-a înm ulţit peste măsură şi rezervele de energie
şi de m aterii prim e încep să se epuizeze. Producţia articolelor
de lux încetează, cultura dispare, fiind înlocuită de o sin­
gură preocupare — economia. în aceste îm prejurări, o „miş­
care constituţionalistă", scoasă în afara legii, organizează
exodul spre planeta Rustum , din Epsilon Eridani, care ur­
mează să fie colonizată.
Tema poluării a fost anticipata de Wells în O poveste a
zilelor ce vo r veni (1897) :

„încălzitul electric a înlocuit focul (în anul 2013 aprinderea unui

foc care nu consum a în întregim e propriul său fum a devenit
pasibilă cu pedeapsa)..."

şi în Dl. B lettsw orthy pe insula Ratnpole (1928) :

„...aveam să aflu că o specie triu m făto are cum este om ul poate

triu m fa num ai p entru a-şi transform a m ediul în tr-u n pustiu. El
arde şi doboară copacii care-i adăpostesc viaţa, creşte capre care
pasc şi transform ă A rabia într-u n deşert şi acum începe să trans­
form e azotul din aer în îngrăşăm inte şi explozibile, astfel încît
atm osfera sa ar p u tea deveni în curînd de nerespirat."

Este ceea ce se întîm plă în „tragedia ecologică" a lui

Brian W. Aldiss, Eartbw orks (1965).

Aici, statele europene, Rusia, C hina şi Statele U nite sînt prezentate

ca ţări epuizate prin distrugerea echilibrului ecologic şi biologic,
în tr-o epocă în care om enirea a atins cifra de 24 de m iliarde de
locuitori, deşi n a ta litate a a fost redusă la m inim prin sterilizări şi
prin practicarea cultului răspîndit al abstinenţei sexuale. Intervalul
dintre secolele X V III şi X X I este denum it „epoca risipei". D upă
această perioadă A nglia a fost tran sfo rm ată în tr-u n imens platou
agricol, prin reducerea la zero a tu tu ro r form elor de relief. C opacii
au fost distruşi, p entru a nu m ai perm ite înm ulţirea păsărilor, pur­
tătoare de viruşi epidem ici. Peisajul acesta dezolant este com pletat
de im aginea apocaliptică a avioanelor care lansează ritm ic insec­

97
 ticide, aşa în cît păm întul este acoperit în perm anenţă de nori o tră ­
vitori, deasupra cărora se înalţă, pe platform e imense, cele cîteva
oraşe. în aceste condiţii, agricultura este practicată num ai de d e ţi­
nu ţi care, pentru a se putea deplasa pe păm înt, trebuie să fie
e chipaţi ca şi cum s-ar afla pe planeta M arte. C în d v înturile încep
să erodeze solul, sîn t confecţionaţi copaci m etalici, iar terenul
arabil este regenerat cu ajutorul nisipului im p o rtat din A frica,
în ciuda eforturilor, om enirea este am eninţată cu foam etea şi,
d a to rită subnutriţiei şi avitam inozei (cele m ai m ulte alim ente sînt
artificiale), suferă de cele m ai sîcîitoare boli (cu precădere psihice) :
agorafobia şi claustrofobia, m ania persecuţiei, com plexul vinovăţiei,
cancer d . P aradoxul acestei lum i este fa p tu l că, în ciuda supra-
populaţiei, oamenii sînt îngrozitori de singuri ca indivizi („Eşti
veşnic singur într-o lume în care singurătatea este bunul cel m ai
de p re ţ.“).

The W orld Set Free (1914), de H . G. Wells, este prim ul

rom an în care se anticipează explozia unei bombe atomice 2.
Ideea aceasta stă la baza unei lungi serii de romane numite
post-atomice, care descriu rebarbarizarea omului, întoarcerea
la formele prim itive de viaţă şi de civilizaţie, după consu­
m area unui război nuclear nim icitor (Aldous H uxley, Ape
and Essence, 1949 ; Daniel F. Galouye, The dark W orld,
1961).
în This Im m ortal (1966), de Roger Zelazny, Păm întul se
auto-distruge în cursul unui război atom ic de trei zile. C a ­
tastro fa aceasta determ ină, după trecerea mai m ultor ani,
apariţia unor m utanţi oribili şi a unor creaturi com parabile
cu personajele din m itologia greacă, despre care ni se suge­
rează, de altfel, că ar fi, ele însele, m utanţi.
T o t la Roger Zelazny, în D am nation A lley (1969), la
30 de ani de la consumarea „războiului de trei zile“, Păm întul
a fost lu at în stăpînire de animale apocaliptice, produse de
iradierea atom ică : lilieci uriaşi, animale Gila (şopîrle agre­
sive), fluturi de dimensiunea unor vulturi, care îşi depun
ouăle în trupul anim alelor Gila, păienjeni de statura um ană,
cu pînzele ţesute între ruinele zgîrie-norilor. V inovaţi de de­
clanşarea războiului atom ic sînt consideraţi a fi profesorii de

2 D u p ă E rich von D ăniken (A m in tiri despre viitor, E d itu ra politică.

Bucureşti, 1970, pp. 55— 56, 78), prim ele explozii atom ice sîn t descrise
în Biblie (distrugerea Sodomei şi Gom orei) şi în M ahabharata („m odul în
care G u rk h a a azv îrlit asupra unui oraş m are, de la bordul unei puternice
vim ana, un singur proiectil.").

98
toate specialităţile şi m ilitarii, urm ăriţi şi linşaţi de supra­
vieţuitori.
O sinteză ironică a celor mai im portante m otive şi pro
cedee din literatura sfîrşitului lumii poate fi întîlnită la fran ­
cezul Rene Barjavel.

In rom anul Le diable l’em porte (1948), al treilea război m ondial

izbucneşte în jurul anului 1960, din cauza pretenţiilor de proprie­
tate exclusivă aspra Lunii, emise de m arile puteri. C onflictul este
precedat de o m are conferinţă a păcii, la O .N .U ., dar în m om entul
în care ecranele televizoarelor transm it im aginea strîngerilor de
m înă oficiale, oam enii încep să părăsească în panică oraşele. Pre­
textul declanşării războiului este fu rn iza t de fotografia pe care
un avion am erican de recunoaştere o face în V ranghel, şi pe care
p o t fi identificate nişte puncte suspecte. R ăzboiul atom ic începe,
d a r cînd fotografia este reanalizată, se constată că era vo rb a de
un grup de pinguini. Bătălia continuă totuşi deasupra Polului N o rd ,
calota glaciară se topeşte şi un v al imens de apă oceanică m ătură
în tr-o mişcare de dus-întors N orvegia şi Islanda. L ondra dispare
şi ea sub apele Tam isei, Sena m ătu ră podurile Parisului, din care
tim p de cîteva ceasuri nu se m ai văd decît v îrfu rile de la M ont-
m artre, M ontparnasse şi H au t-V au g irard . D upă un tim p însă, Polul
N o rd reîngheaţă şi în cîteva luni, în locul ruinelor a p a r noi oraşe.
In tr-u n elan de generozitate, m arile naţiuni hotărăsc să distrugă
bombele atomice şi să instaureze o eră a păcii şi a securităţii m on­
diale. N u trece însă prea m ult tim p şi o ştire senzaţională face
ocolul planetei. U n savant sovietic reuşeşte să transform e roca
lunară în aur. El efectuează chiar cîteva experienţe în public, şi
apoi dispare. Ruşii îi acuză pe am ericani că l-ar fi ră p it, am eri­
canii pe ruşi că v o r să păstreze secretul num ai p entru ei. în felul
acesta se declanşează cel de al patrulea război m ondial, prilej de
exprim are a celor m ai diabolice procedee de distrugere în m asă.
Parizienii m or asfixiaţi cu C147, o pulbere care, răspîndită în aer,
neutralizează oxigenul atm osferic. Aceeaşi soartă o au locuitorii
tu tu ro r celorlalte oraşe m ari, mijlocii sau mici din F ra n ţa şi din
Italia. P o p u laţia N e w Y ork-ului este dezintegrată de undele unor
generatoare de ultrasunete, lansate cu paraşuta. în R usia sînt a run­
cate bombe bacteriologice. A nglia este d inam itată. Singura ţa ră
care rezistă este Elveţia, ascunsă sub A lpi. Ea deţine, dealtfel, o
arm ă secretă, inventată de fizicianul Emboulestein. Este vorba de
a p a super-grea, care îngheaţă Ia tem peraturi cuprinse în tre + 4 2
şi — 43°C , provocînd m oartea tu tu ro r organism elor. în ultim ul m o­
m ent, un a lt fizician inventează un antid o t — hidrogenul cu greu­
tate atom ică m odificată. D a to rită lui gheaţa devastatoare este in­
cendiată, păm întul se acoperă cu cenuşă şi tim p de zece ani apa
prim ordială cade, fă ră întrerupere, fertilizîn d planeta, în aşteptarea
unor germeni de v iaţă nouă, care îşi vor face a p ariţia d a to rită m ă­
surilor de prevedere ale dom nului Ge. Acesta a construit, la o
adîncim e de 900 de m etri sub păm înt, o arcă cu pereţi de 15 m etri
grosime, în care a instalat 12 femei, 12 bărb aţi şi o colecţie de

99
 anim ale (cal, vacă, cocoş, iepure, m ăgar, cline, melc, albină, vierme
de mătase, broască, vrabie, rîndunică) şi de plante (principalele
soiuri de pomi fructiferi şi de legume din E uropa, ierburi, m iro­
denii, cereale, flori). A doua arcă a dlui Ge este locuită de num ai
două fam ilii. Ia r în m om entul în care este distrus şi acest adăpost,
dl G e lansează în spaţiu o rachetă în care au lu at loc un bărbat
şi o femeie. Acest cuplu se v a roti în jurul Păm întului tim p de
zece ani, după care v a ateriza p entru a repopula planeta.

De la frisonul prerom anticilor, stîrnit de ruinele m arilor

civilizaţii dispărute, pînă la teroarea în faţa accidentului cos­
mic, tema sfîrşitului lumii cuprinde un num ăr nelim itat de
nuanţe. Ea a fost stim ulată, de obicei, de o spaimă, de un
com plex colectiv al vinovăţiei sau ck o nem ulţum ire faţă de
trecut care, după ce s-a exprim at în forme apocaliptice, sfîr-
şeşte prin a face propuneri de resurecţie, oferind un model
nou de civilizaţie şi referindu-se, aproape întotdeauna, la eter­
nul cuplu adamic.
M odelul utopic şi cuplul paradisiac sînt cele două ele­
m ente care compensează aproape toate catastrofele finale.
în acelaşi timp există o m otivaţie ideologică a literaturii
catastrofice, care se naşte în momentele de epuizare ale ve­
chilor sisteme politice şi sociale, generează pesimism şi cre­
ează confuzie între istoria care se face şi istoria care este
făcută. în înţelesul acesta, literatura de tip apocaliptic ilus­
trează ideile de filozofie a istoriei de tip Spengler (Der U n-
tergang des Abendlandes, 1918^, şi „viziunile despre sfîrşitul
lum ii sînt viziunile despre sfîrşit ale unei clase am eninţate cu
sfîrşitul" 3.

4. Atlantida, lumile ascunse ,

D espre A tlantida s-au scris aproape 2500 de lucrări. Şi

pentru că dezlegarea enigmei este căutată de peste 2300 de
ani, subiectul a fost considerat, pe bună dreptate, un adevărat
rom an poliţist al isto riei1. El începe odată cu Platon, care
ne oferă cele mai am ple inform aţii despre „continentul dis-

3 H a n s Joachim Alpers, W eltuntergangsvisionen in der Science Fic-

tion, în Reim er Jehm lich şi H a rtm u t Liick (editori), op. cit., p. 146.
1 Jacques van H erp, op. cit., p. 85.

100
 p a ru t“ , în celebrele sale dialoguri Kritias şi Timaios, com­
puse între anii 370— 347 î.e.n.
In Timaios, A tlantida este descrisă ca o insulă de dim en­
siunea Libiei şi a Asiei Mici, situată în Oceanul A tlantic,
dincolo de coloanele lui Hercule (strîm toarea G ibraltar). D upă
ce sînt în frîn ţi de atenieni, atlanţii dispar în urm a unui cu­
trem ur, îm preună cu întreaga lor insulă. în Kritias se preci­
zează mom entul catastrofei (9000 de ani înainte de data
la care se p o artă dialogul) şi se dau inform aţii în legătură
cu zeul tutelar al insulei (Poseidon), cu fauna, flora, prelu­
crarea m etalelor (între care vestitul oricalc), construcţiile
arhitectonice, în care predom ină pietrele albe, negre şi roşii,
instalaţiile portuare, organizarea m ilitară, ritualul de sacri­
ficare a taurului şi, în general, în legătură cu m area prospe­
ritate a im periului atlanţilor.
Versiunea lui Platon, care pare a fi mai degrabă o utopie,
a fost interp retată în cele mai diverse feluri şi A tlantida,
considerată ca realitate, a fost plasată de-a lungul secolelor
în cele mai neaşteptate puncte ale globului : în Am erica
(Francisco Lopez de Gom ora, 1553), în Suedia, avînd drept
I capitală U psala (O laf Rudbeck, 1675), în nordul G ro-
I enlandei (J.S.Bailly, 1779), în A frica de Sud (Johann Chris-
tian Bock, 1685) şi de-a lungul N igerului (Leo Frobenius,
1912), în A frica de nord (A.F.R. Knotel, 1893 ; CI. R oux,
1926^, în insula C reta (E. S. Balch, 1917) sau în Dacia a r­
haica, între Porţile de Fier şi crestele m unţilor Bucegi
* (Nicolae Densuşianu, în cunoscuta sa lucrare postum ă
Dacia preistorică, 1913) 2. J. J. Scheuchzer, pe care îl ironi­
zează Karel Capek în R ăzboi cu salamandrele, susţinea chiar
că ar fi descoperit scheletul unui atlan t înecat în tim pul
.1 potopului, pe care însă C uvier îl contestă, atribuindu-1 unei...
■f salam andre. _________
Toate aceste interpretări alcătuiesc îm preună corpul de
propoziţiuni teoretice fundam entale ale atlantologiei, ca şti­
inţă. D ar dacă am presupune că una dintre ipoteze s-ar do­
vedi, ca Troia, în urm a cercetărilor lui Schliemann, adevă­
rată, atunci toate celelalte ar deveni S.F.

2 v. Aurel D îm boiu, Pe urmele atlanţilor, E d itu ra ştiinţifică, Bucu­

reşti, 1963 şi A urel Leca, L 'im i dispărute, E ditura tineretului, Bucureşti,
1963.

101
 A tlan tid a scriitorilor apare ca m otiv, sau cel puţin ca
sugestie, a tît la Jules Veme, în 20.000 de leghe sub mări,
cît şi la H . G. Wells, în povestirea în abis (1896). în prim ul
text, căpitanul Nem o îi arată profesorului A ronnax, la lu­
m ina vulcanilor care continuă să erupă, ruinele vechii cetăţi,
pe fundul Oceanului A tlantic, în cel de-al doilea, englezul
Elstead descoperă lîngă tropicul C apricornului, la o adînci-
me de 5 mile, nişte fiinţe fosforescente, cu ochi pedunculaţi,
care îl capturează şi îl transportă în oraşele lo r submarine.
La seria lungă a rom anelor despre A tlantida (Andre
Laurie, A tlantis, 1895 ; Pierre Benoit, L ’A tlantide, 1919 ;
P aul Feval Fils şi H . J. Magog, Le reveil d ’A tlantide, 1923 ;
H ans D om inik, A tlantis, 1925 ; A rth u r Conan Doyle, The
M aracot Deeps, 1927) trebuie adăugat şi rom anul lui A. N .
Tolstoi (1883— 1945), Aelita (1922), în care inginerul Los
dezvoltă teoria p o triv it căreia A tlantida s-ar fi scufundat
în urm a ciocnirii Păm întului cu un corp ceresc de m ari d i­
mensiuni, iar A elita dă un com pendiu de istorie m arţiană,
din care rezultă că de pe steaua T alţetl (Păm întul), Fiii C e­
rului (sau m egaţitlii), supravieţuitorii unei rase pe care a
distrus-o potopul, în urm ă cu douăzeci de milenii, ar fi m igrat
spre p laneta M arte. Aceştia sînt atlanţii, oameni uriaşi, care
construiesc canalele m arţiene şi care, neavînd femei, se căsă­
toresc cu fecioarele aolilor m arţieni şi dau naştere neamului
albastru al m untenilor.
Foarte cunoscut este şi rom anul lui Al. Beleaev (1884—
1942), U ltim ul om din A tlantida (1926).

Aici, un bancher din N ew Y ork, m ister H enri Solly, citeşte o

broşură în lim ba franceză (Roger Vigny, U n continent dispărut.
A talantida, a şasea parte a lum ii) şi se decide să organizeze o expe­
diţie p en tru a descoperi insula m itică a lui P lato n . D u p ă cinci ani
de cercetări, A tlan tid a este reperată la o adîncim e de peste 3000
de m etri, în apropierea insulelor Azore. „T rep tat, A tlan tid a îşi
dezvăluie toate tainele : tem ple, piram ide, statui, case, arm e de
bronz, obiecte casnice şi un num ăr nesfîrşit de «cărţi de bronz»
ale a tla n ţilo r". C u ajutorul acestor „cărţi", profesorul Larison re ­
face istoria continentului pierdut, descrie capitala im periului, Po-
seidonis, şi civ ilizaţia de bronz a a tlanţilor, conflictele d intre casta
preoţilor şi sclavii care se răscoală în m om entul în care o erupţie
vulcanică distruge insula. în ultim ul m oment, o m ică pa rte a
clasei conducătoare reuşeşte să se salveze trecînd în A frica centrală
cu ajutorul unor corăbii construite din tim p.

102
 R aportîndu-se la modelul seminal al lui Platon, romanele
pe tema A tlantidei p o t fi reduse la o com ponentă fix ă (des­
crierea geografică, socială, religioasă şi politică a continentului
pierdut, apariţia, în acest context, a unei prinţese care stă în
centrul unei idile, răscoala sclavilor, catastrofa geologică),
în cadrată de o com ponentă variabilă (localizarea continen­
tului, efortul expediţionar, m odalităţile de acces, întoarcerea).
în m ăsura în care com ponenta fixă se identifică aproape
întotdeauna cu fabula şi cu subiectul, rom anele despre A tlan ­
tid a sînt dintre cele mai canonice şi mai stereotipe produse
ale literaturii S.F.
La Victor K ernbach, în Luntrea sublimă (1961), o astro­
navă m arţiană („luntrea sublimă") aterizează în A tlantida
pen tru a prospecta condiţiile de viaţă de pe P ăm înt, m arţienii
fiind pe punctul de a-şi părăsi planeta îm bătrînită (com po­
nenta variabilă). Ajunşi aici, ei vor juca un rol h o tărîto r în
conflictul dintre sclavi şi păturile conducătoare. Sclavii se
v o r răscula sub conducerea unui fost soldat, Iahuben, şi a
unui rob african, A uta. în mom entul în care conflictul este
pe cale de a căpăta am ploare maximă, un preot al Zeului
Puterii, T efnaht, fură un ap a rat de zbor al m arţienilor, pro­
pulsat de energia nucleară, pătrunde în craterul unui vulcan
(M untele de Foc) şi declanşează o explozie atom ică în urm a
căreia A tlan tid a se scufundă. M ai m ulte corăbii reuşesc să
transporte în Sumer un num ăr im portant de preoţi, dregători
şi negustori bogaţi (com ponenta fixă), d ar m arţienii pornesc
o expediţie de pedepsire şi distrug Sodoma şi G om ora din
care se va salva doar Lot îm preună cu cele două fiice ale
sale. Apoi m arţienii construiesc o ram pă de lansare pe terasa
de la Baalbek şi se întorc pe planeta lor (componenta va ­
riabilă).
C om ponenta variabilă este îm bogăţită de V ictor K ernbach
p rin tr-o relativă contam inare a tem elor (A tlantida + con­
tactul m arţian) şi prin punerea la contribuţie a unor problem e
de paleoastronautică sau de „enigmistică terestră". V îrsta
matusalemică a unor personaje mitice este explicată prin p a ­
radoxul lui Langevin, Sodoma şi G om ora au fost distruse
de o explozie nucleară, terasa de la Baalbek (Liban) a fost
construită de marţieni.

103
 P ornind de la exemplul A tlantidei, în literatura S.F. au
pătruns toate celelalte am intiri mitice ale unor continente
dispărute, Thule, Gondwana, Lemuria, ţările M u şi M ud ale
civilizaţiei m aya.
D in acelaşi grup tem atic fac p arte şi lumile ascunse, de
tip A ggartha sau Sham bala, care se situează într-o zonă
inaccesibilă, la poli (Tyssot de Paitot, La vie, Ies aventures ec
le voyage de Groenland du reverend Pere Cordelier Pierre
de Mesange, 1720 ; R odolphe Toepffer, Voyages et aventures
du D octeur Festus, 1840 ; George Sand, Laura, voyages et
impressions, 1865), în mijlocul pădurilor virgine din America
de Sud (A rthur C onan Doyle, The Proţessor Challenger Sto-
ries, The Lost W orld, 1912) sau din A frica (Tiphaigne de la
Roche, G iphantie, 1760 ; J.-H . Rosny Aîne, L ’etonant voyage
de H areton Ironcastle, 1922), pe o insulă îndepărtată
(E. R. Burroughs, The Land that Tim e Forgot, 1924), în cra­
terul unui vulcan (Abraham M erritt, The People o f the Pit,
1918), în spatele unei bariere de m unţi (H . P. Lovecraft, A t
the M ountains o f Madness, 1931), în peşteri (Bulwer-Lytton,
The Corning Race, 1871), dar mai ales în interioul Păm în-
tului (Ludwig H olberg, N icolai K lim ii lte r Subterraneum,
1741 ; C asanova, L ’Icosameron ou l'histoire d ’Edouard et
d ’Elisabeth qui passerent quatre-vingt-un ans chez Ies Me-
gamicres, habitants arborigenes de Protocosme dans l’Inte-
rieur de notre globe, 1788 ; Adam Seaborn, Sym zonia, 1820 ;
Jules Veme, O călătorie spre centrul P ăm m tului, 1864 ; Wil-
liam R. Bradshaw, The Goddess o f A tvatabar, 1892 ; ciclul
Pellucidar, al lui E. R. Burroughs, form at din A t the Earth’s
Core, 1922, Pellucidar, 1923, Tanar o f Pellucidar, 1930, Tar-
zan at the Earth's Core, 1930, Back to the Stone Age, 1936,
Land o f Terror, 1944 şi Savage Pellucidar, 1963 ; V. A. O bru-
cev, Plutonia, 1924 ; John W yndham , The Secret People,
1935 ; F. Richard-Bessiere, Les sept anneaux de Rhea, 1962).
O influenţă hotărîtoare asupra literaturii despre lumile
din centrul Păm întului a avut-o teoria căpitanului John
Cleves Symmes, care se pare că l-a inspirat şi pe E. A. Poe,
în Ms Found in a Bottle (1833), în H ans Pfaall (1835) şi în
The N arrative o f A rthur Gordon P ym (1838). In anul 1818,
Symmes adresează întregii omeniri o scrisoare în care declara
că P ăm întul, gol pe dinăuntru, este alcătuit din mai multe

104
sfere concentrice. El se oferă să preia conducerea unei echipe
de ICO de oameni, care să pornească din Siberia spre una din
cele două căi de acces aflate în regiunile polare.
Symmes m oare în anul 1829. D ar pe calea ficţiunii, Jules
Yerne realizează acest „proiect" cu ajutorul a numai trei ex­
ploratori. In Călătorie spre centrul Păm întului, profesorul de
mineralogie O tto Lidenbrock, nepotul său Axei şi călăuza
H ans Bjeeke urm ează indicaţia unui alchimist din seco­
lul X V I, Arne Saknussemm, pătru n d în interioul unui vulcan
stins din Islanda, descoperă o lume subterană fascinanta şi
sînt expulzaţi de o erupţie a vulcanului Stromboli, lîngă
Sicilia. M omentele cele mai palpitante ale expediţiei sînt,
desigur, descoperirea unei m ări subterane de aproxim ativ 600
de leghe diam etru, în care se păstrează intactă fauna din
terţiar, călătoria pe o plută alcătuită din cozi de ciuperci
de 30—40 de picioare înălţim e şi, mai ales, întîlnirea cu
omul gigantic care păzeşte o turm ă de m astodonţi.
Şi mai am ănunţită este expediţia condusă de profesorul
Kaştanov, din Plutonia lui V. A. Obrucev. Aceasta descoperă
mai întîi un continent polar (Ţara lui Nansen), la 81° lati­
tudine nordică şi, după ce traversează un masiv muntos, p ă ­
trunde în cavitatea interioară a Păm întului (Plutonia), lu­
m inată de un astru central (Pluto). în Plutonia trăiesc
m am uţi, rinoceri păroşi, urşi ai cavernelor, cerbi gigantici,
cai pitici, grifoni, gliptodoni, m astodonţi, titanoderi, creodoni,
triceratopşi, pleziozauri, pterodactili, ihtiozauri, iguanodoni,
ceratozauri, stegozauri, furnici gigantice care locuiesc în ce­
tăţi de 12 metri înălţim e şi peste 100 de metri diam etru,
brontozauri, diplodoci şi, în cele din urm ă, oameni prim itivi.
D upă cum se vede, Plutonia este un adevărat muzeu p a ­
leontologic, conservat în interiorul Păm întului. în penultim ul
capitol al cărţii (O discuţie ştiinţifică), O brucev expune pe
larg cele m ai im portante teorii ale Păm întului gol (Leslie, la
care făcuse aluzie şi Jules Verne în Călătorie spre centrul
Păm întului, Corm ulus, Steinhauser, Symmes). D upă teoria
unuia din personajele cărţii, scoarţa planetei noastre ar fi
fost străpunsă de un m eteorit gigantic, care ar fi rămas apoi
im obilizat în centrul ei, transform îndu-se într-un soare in­
candescent.
D acă în cazul rom anelor despre A tlantida, sintaxa n ara­
tivă era determ inată de existenţa unui proto-m odel, în cazul

105
 lum ilor ascunse ea depinde de un itinerar destul de riguros,
care presupune îndreptarea atenţiei spre o anum ită zonă te­
restră inaccesibilă, alcătuirea corpului expediţionar, drum ul
propriu-zis, trecerea în universul secret, exam inarea lui, în­
toarcerea în punctul de plecare. Tipic este aici accidentul
final, care determ ină pierderea tu tu ro r probelor colectate în
tim pul expediţiei. C aracterul excepţional şi închis al lum ilor
ascunse este subliniat şi pe această cale, şi aşa cum, în ge­
neral, călătorii tem porali nu po t transporta obiecte decît
intr-o singură direcţie (din trecut spre viitor), membrii unei
expediţii care a traversat o lume ascunsă nu p o t aduce cu
ei nici o dovadă în sprijinul descoperirilor făcute. Excepţiile
(cele două flori din Maşina tim pului, nasturele călătorului
tem poral din ...Un fel de spaţiu, de Ion H obana, lam pa cu
lum ină rece din The Secret People, de John W yndham ) ră-
m în, pentru cei care le pretind, dovezi inconcludente sub
rap o rt „ştiinţific", deşi au produs o fisură prin care îndoiala
se poate strecura.
La întoarcerea prim ei expediţii a paleontologului George
E dw ard Challenger din inim a platoului brazilian (A rthur
C onan Doyle, The lost W orld) am barcaţiunea cercetătorului
se răstoarnă şi lada cu plăcile fotografice se deteriorează. A
doua expediţie, decisivă, răm îne şi ea fără probe ştiinţifice.
Oam enii-m aim uţă distrug în cursul unui atac ap aratu ra expe­
diţiei şi plăcile fotografice. Profesorul C hallenger reuşeşte
totuşi să transporte un mic pterodactil pînă în Queen's H ali,
la Londra, unde un com itet de savanţi urm ează să se pro­
nunţe asupra credibilităţii rezultatelor expediţiei. D ar în
punctul culm inant al dem onstraţiei, proba definitivă se stre­
coară prin tr-o fereastră deschisă şi dispare fără urm ă. O
sentinelă de la Marlborough House, care confundă reptila
în arip ată cu diavolul, îşi părăseşte postul. Soldatul e deferit
unui tribunal m ilitar şi condam nat. Mărtturia lui nu are cre­
dit, semn că în tr-o lume norm ală, astfel de întîm plări nu
sînt de crezut şi prin urm are nici nu se pot produce.
în Plutonia lui Obrucev, la ducere, expediţia profesoru­
lui K aştanov are „un noroc nem aiîntîlnit". M area e dezghe­
ţată în regiunile polare şi trecerea în noul univers se face
pe nesimţite, fără nici o dificultate. La întoarcere însă, marea
se dezgheaţă foarte greu şi cînd, în cele din urm ă, toate ob­

106
stacolele p ar a fi trecute, exploratorii nimeresc în plin război
m ondial, vasul expediţionar „Steaua P o la ră“ este cap tu rat în
M area Behring de un crucişător austro-ungar, întreaga încăr­
cătură este confiscată şi probele se pierd pentru totdeauna.
La Viorica H uber (Georgina Viorica Rogoz), în A ventură
în G ondwana (1964), exploratorul D an P rodan, rătăcit pe
un p latou din A ntarctica, descoperă într-o cavitate glaciară
un poliedru misterios care înregistrase imaginile unor imense
păduri tropicale şi ale unor reptile uriaşe, şi care reprezintă
dovada existenţei continentului dispărut Gondwana. C înd
colegul lui P rodan, N ils Larren, intervine pentru a-1 salva,
grota se prăbuşeşte şi poliedrul este acoperit de gheţuri.
U n exemplu tipic de pierdere a probelor este oferit de
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări. Aici, profesorul
A ronnax descoperă în apele Pacificului scoica senestră, o
moluscă rarisim ă, care se opune norm alităţii, avînd cochilia
răsucită de la stînga la dreapta. D ar în clipa în care extazul
în fa ţa acestei piese de excepţie atinge paroxism ul se p ro ­
duce ireparabilul :

„E ram am îndoi cufundaţi în cercetarea preţioasei scoici şi tocm ai

m ă gîndeam că voi îm bogăţi M uzeul cu ra ritate a aceasta, cînd o
p ia tră a zv îrlită de un indigen sfărîm ă scoica ra ră , chiar în m îna
lui C onseil.“

A face descoperiri senzaţionale şi a pierde în ultim a clipă

dovezile de credibilitate, a pătrunde cu relativă uşurinţă în
buzunarele secrete ale planetei şi a ieşi cu foarte mare dificul­
tate de aici, acestea sînt trucurile cele mai obişnuite ale ro­
m anelor despre lumile ascunse şi, în acelaşi tim p, un mod
special de a dovedi că legătura dintre realitate şi literatura
S.F. nu s-a pierdut.

5. Universul paralel, „micro-megas“

în com paraţie cu tema lumilor dispărute sau ascunse, care

presupun, în general, o imaginaţie şi o scenografie de tip
m uzeal, tema universului paralel este mai literară şi mai so­
fisticată. în v arianta vieţii ca vis, ea poate fi regăsită la
taoişti, în paradoxul lui C iuang-ţe :

107
 „ în tr-o noapte, povesteşe C iuang-ţe, am visat că eram un fluture,
zburînd de colo-colo, m ulţum it cu soarta lui. A poi m -am trezit,
fiind C iuang-ţe. Cine sînt în realitate ? U n fluture care visează că
este C iuang-ţe, sau C iuang-ţe care îşi im aginează că a fost un flu ­
ture ?“ 1

D in aceeaşi sferă tem atică fac parte toate celelalte ima­

gini literare care presupun ideea de repetiţie sau de redu-
plicare : reverberaţia în oglinzi, dublul, cutiile în cutie, p ă ­
puşile ruseşti, lumile „citite" â rebours, macro sau micro-
universul, ca replică a lumii în care trăim („micro-megas").
Abatele Desfontaines (1685— 1745) publică în anul 1730
Le nouveau G ulliver ou Voyage de ]ean Gulliver, fils du
capitaine G ulliver, în care eroul descoperă o insulă pe care
viaţa oam enilor se scurge în sens invers, de la m aturitate
spre copilărie, şi o alta în care relaţiile tradiţionale dintre
sexe au fost răsturnate. Femeile conduc toate treburile p u ­
blice, regina întreţine un harem de bărbaţi, care nu mai
îndeplinesc decît o funcţie decorativă, se împodobesc, se
pudrează şi produc rom ane uşoare sau mici opere de artizanat.
în La decouverte australe par un hom m e volant, ou le
Dedale frangais (1781), de Restif (Retif) de la Bretonne
(1734— 1806), inventatorul Victorin îi descoperă pe megapa-
tagonezi într-o insulă australă, situată la antipodul Europei.
C ap itala M egapatagoniei este Sirap (Paris), lim ba m egapata-
gonezilor este o franceză răsturnată, iar cel mai înţelept dintre
ei se numeşte N o ffu b (Buffon). M ai m ult, pieptănătura me-
gapatagonezilor seamănă cu pantofii europenilor, şi încălţă­
m intea are, la bărbaţi, form a unei pălării, iar la femei, forma
unei bonete.
Num eroase sînt povestirile sau romanele scrise pe tema
echivalenţei dintre universul mare şi universul mic : R ay
Cummings, The Girl in the Golden A to m (1919), People of
the Golden A to m (1920), The Princess of the A to m (1929) ;
Maurice R enard, U n hom m e chez Ies microbes (1928) ;
R. F. Sttarzl, O u t o f the Sub-Universe (1928) ; Jacques Spitz,
L'hom m e elastique (1938) ; Theodore Sturgeon, Microcosmic

1 V. Les peres du systeme taoîste, I Lao-tzeu, I I Lie-tzeu, II I Tcho-

ang-tzeu, p a r Leon W ieger, Paris, 1950, p. 227 şi The com plete xcorks o f
Chuang T zu , T ranslated by B urton W atson, Colum bia U niversity Press,
N ew Y ork, I.ondra, 1968, p. 49.

108
 G od (1941) ; R ichard M atheson, The Shrinking Man (1956) ;
James Blish, The Seedling Stars (1957).
în The D iam ond Lens (1858), de Fitz-Jam es O ’Brien
(1828— 1862), un tîn ăr construieşte un microscop prevăzut
cu o lentilă de diam ant şi descoperă într-o picătură de apă o
femeie de care se îndrăgosteşte (Animula).

în O u t o f the Sub-U niverse, profesorul H a lle y stabileşte cu aju­

to rul unei „raze cosmice" cu o lungim e de undă foarte scurtă, că
electronii sînt de fa p t p articule de m aterie care se rotesc în jurul
atom ilor, ca planetele sistemului nostru solar. U niversul atom ic este
deci un sub-univers, analog celui cosmic, o verigă din tr-u n la n ţ
infinit. D e asemenea, „raza cosmică" are p roprietatea de a reduce,
după dorinţă, m asa şi volum ul oricărui corp. în consecinţă, p ro ­
fesorul H alley trim ite un n um ăr de cobai în sub-universul unui
grăunte de cărbune, fă ră a-i m ai putea recupera. P en tru a lăm uri
enigm a, asistentul profesorului, tîn ă ru l H ale M ac Laren şi fiica
acestuia Shirley, iau h o tărîrea de a în trep rin d e chiar ei călătoria,
u rm înd să fie aduşi înapoi din sub-univers după scurgerea unei
ju m ă tăţi de oră. L a expirarea term enului, în locul celor doi tineri,
sub clopotul de sticlă al a p ara tu lu i apare un grup de bărbaţi şi
de femei care pretin d că sînt locuitorii planetei Electron, urm aşii
lui H ael şi Sheureley, un fel de A dam şi E v a sosiţi în urm ă cu
m ilioane de ani pe p lan e ta lor. M em brii grupului declară că au
a ştep tat cu înfrigurare m om entul acestei revelaţii, tran sp o rtu l într-o
lum e superioară, prom is prin tradiţie, din generaţie în generaţie.
E roarea profesorului H alley fusese aceea de a nu fi anticipat că
unei diferenţe de volum şi de masă îi corespunde şi o diferenţă
de tim p. Deoarece fiecare ro taţie a electronului echivala cu un an
terestru, în tr-o jum ătate de oră păm înteană, pe Electronum se
scurseseră m ilioane de ani.

Ca problem ă de situare literară, universul paralel repre­

zintă o înnoire de fond prin care literatu ra S.F. iese dintr-o
dependenţă mai veche (faţă de literatura de aventuri, faţa
de utopie) şi se fixează în propriul ei perim etru. Această
schimbare, care numai în aparenţă se reduce la decor, şi care
este, de fap t, o dovadă de m aturitate literară şi de autono­
mie, poate fi com parată cu revoluţia produsă în literatura
main-stream prin introducerea distincţiei dintre tim pul m ate­
matic şi durată (H. Bergson) sau prin descoperirea spaţiului
interior şi a subconştientului.
Invenţia universului paralel se sprijină pe speculaţiile din
m atem atica form ală (Einsitein, M inkowski), din care a re­
zu ltat conceptul spaţiului cu n dimensiuni. în felul acesta, în

109
com paraţie cu spaţiul mitologic etajat, bazat pe o ierarhie
religioasă, sau cu spaţiul omogen al cosmologiilor ioniene, de­
finit ca relaţie geometrică între un centru (polis) şi o cir­
cum ferinţă, literatu ra S.F. a d at naştere unui model spaţial
cu valoare speculativă, universul paralel.
M etafora cea mai des întrebuinţată perftru a sugera exis­
tenţa unui univers m odificat este m etafora cărţii (pe care o
foloseşte şi Schopenhauer în legătură cu tema vieţii ca vis).
In Oameni ca zeii (1923), de H . G. Wells, un savant din
U topia dă aceste explicaţii :

„— Se ştie de m ultă vrem e [...] că num ărul de dim ensiuni posibile,

ca şi num ărul posibil a orice altceva care poate fi n u m ăra t este
n e lim ita t! {...] acest univers în care trăim nu este num ai întins,
d a r şi, ca să spunem aşa, uşor îndoit şi torsionat în tr-u n num ăr
de alte dim ensiuni spaţiale, m ult tim p nebănuite [...] to t aşa cum
a r putea să fie posibil ca orice n um ăr de universuri, în m od practic
cu două dimensiuni, să stea unul lîngă altul, precum foile de
hîrtie, într-u n spaţiu cu trei dim ensiuni, to t astfel în spaţiul cu
mai m ulte dim ensiuni, pe care m intea omenească, insuficient în­
zestrată, nu poate să-l cunoască decît încet şi cu greu, este posibil
ca o can titate nenum ărată de universuri, în m od p ractic cu trei
dimensiuni, să stea, ca să spunem aşa, unul lîngă altul şi să su­
p o rte o mişcare aproape paralelă p rin tim p. O p e ra speculativă
a lui Lonestone şi C ephalus dăduse de m ult baza cea m ai solidă
credinţei că există un foarte m are n um ăr de astfel de universuri
în spaţiu şi în tim p, paralele unele cu altele şi sem ănînd între
ele, cu aproxim aţie d a r nu exact, după cum seam ănă una cu alta
foile unei cărţi. T oate au du rată, toate sînt sisteme gravitaţionale
[...] şi cele care se află mai aproape unele de altele vor semăna
între ele cel m ai m u lt.“

în N o ru l lui Magelan (1955), de Stanislaw Lem, profe­

sorul Trehub dezvoltă o teorie asemănătoare în esenţă, pe
care o numeşte teoria universurilor reciproc acoperite :

„Se poate presupune că universul în care trăim nu există în mod

continuu, ci periodic, că m ateria din care este alcătuit a r «sclipi»
întocm ai ca un izvor de lum ină în tre ru p t, iar noi nu observăm lu­
crul acesta, deoarece frecvenţa «sclipirii» ar fi extrao rd in ar de m are,
de ordinul cîto rv a m iliarde pe secundă. In acest caz ar fi posibilă
existenţa unui alt univers, a cărui m aterie, în perioadele existenţei
sale, ar «acoperi» pauzele existenţei universului nostru. Să numim
aceste două universuri, «reciproc acoperite» în acelaşi spaţiu. D a r
dacă p o t exista două asemenea universuri, atunci ele p o t fi m ult
mai num eroase, p o t fi mii, ba chiar m ilioane. T oate astea, subliniez.

110
 p o t exista în acelaşi spaţiu, d a r avînd legi fizice cu totul indepen­
dente, cu excepţia uneia singure şi anum e aceea care reglem entează
frecvenţele lor reciproce în aşa fel în cît să nu aibă loc «ciocnirea»
m ateriei a două sau a cîto rv a universuri."

D in modul acesta de a concepe spaţiul s-au născut şi no­

ţiunile, des întrebuinţate în literatura S.F., de hiperspaţiu,
hipervolum sau teseract.
în Seniorii războiului (1970), G erard Klein defineşte ast­
fel h ip erv o lu m u l:

„S uprafaţa unui hipervolum e un volum al cărui n um ăr de di­

mensiuni e inferior cu o unitate celui al dim ensiunilor hipervo-
lum ului"

şi tesera ctu l:

„U n hipercub, sau un teseract, cuprinde o infinitate de cuburi

şi, în tr-u n spaţiu cu p a tru dimensiuni, volum ul lui e totuşi finit."

O aplicaţie spectaculoasă a noţiunii de teseract poate fi

în tîln ită la R obert A. H einlein, în povestirea A n d he built a
croocked house. Aici, arhitectul Q uintus Teal construieşte
pentru prietenul său H om er Bailey o locuinţă bazată pe mo­
delul spaţial al unui teseract, explicat în felul urm ător :

„«U n teseract este un hipercub, un corp cuadratic cu p a tru dim en­

siuni, aşa cum un cub are trei şi un p ă tra t două [...]» . Teal con-
fecţionă nişte bile de plastilină de m ărim ea u nor boabe de m a­
zăre şi uni cu ajutorul lor p a tru scobitori, form înd un p ă tra t.
«Poftim ! Acesta e un p ă t r a t !» [...] «U n al doilea p ă tra t şi alte
p a tru scobitori form ează un cub». Bilele de plastilină legau col­
ţurile. «Acum confecţionăm în acelaşi fel un al doilea cub, şi
am îndouă form ează cele două latu ri ale unui teseract». Teal con­
tin u a să lucreze cu repeziciune. «Acum fii atent, H om er ! D eschi­
dem un colţ al prim ului cub, îl unim acolo cu cel de al doilea
şi închidem colţul la loc. A poi luăm alte o p t scobitori şi unim
cu ele baza celui de al doilea cub. S u p ra faţa superioară a p ri­
m ului cub v a fi u n ită în acelaşi fel cu su p ra faţa superioară a ce­
lui de al doilea». «Şi ce vrea să fie asta ?», încercă să afle Bailey,
neîncrezător. «Acesta este un teseract — o p t cuburi form ează la ­
turile unui hipercub în p a tru dim ensiuni»".

D upă ce proiectul este executat, arhitectul şi clienţii săi

p ătru n d în locuinţa-teseract, din care riscă să nu mai poată
ieşi. Fiecare cameră se varsă, ca fluidele, într-un alt spaţiu,

111
 fiecare fereastră a casei prezintă o altă perspectivă, din ce
în ce m ai stranie şi mai neliniştitoare. N oţiunile de sus şi de
jos îşi pierd orice înţeles, şi interiorul acestui teseract a de­
venit un fagure labirintic, în care se intersectează un num ăr
infinit de lumi, şi în care, la un mom ent dat, personajele se
po t zări m ultiplicate, printr-o fereastră sau printr-o uşă în­
tredeschisă. A ieşi din acest joc disperat cu dimensiunile,
însemnează a descoperi o structură arhitectonică superioara,
care dă sens întregului univers 2.

U n univers paralel se poate naşte şi ca urm are a feno­

menului de reverberaţie sau de ecou produs de o maşina care
transm ută m ateria.

Este cazul rom anului lui T hom as M. Disch, Echo round his bone!.
(1966), în care căpitanul N a th a n H ansard, din arm ata Statelor
U nite, este teleportat, în anul 1990, pe planeta M arte, cu ajutorul
unui tran sm iţăto r de m aterie in v en ta t de profesorul Panofsky,
p entru a preda ordinul de distrugere a P ăm întului. D in fericire
însă, transm iţătorul de m aterie produce duplicate, după princi­
piul p o triv it căruia „fiecare acţiune dă naştere unei contra-acţiuni
de valoare egală", şi N a th a n H an sa rd „sub doi", care răm îne pe
P ăm înt, ca ecou sau ca replică a lui N a th a n H an sard „sub unu",
va încerca, îm preună cu profesorul P anofsky şi cu soţia acestuia,
Bridgetta, să zădărnicească planul de război al m ilitarilor.

De cele mai m ulte ori, tem a universului paralel, inter­

pretat ca v irtu alitate sau ca alternativă satirico-filozofică a
unui univers de referinţă, apare tra ta tă în ucronii.
Judecate în ansamblu, cele mai bune lumi paralele (M ar­
cel T hiry, Echec au temps, 1945 ; Fr. Brown, W h a t Maci
Universe, 1948 ; Philip K. Dick, The Man in the high Castle,
1962 ; Thom as M. Disch, Echo round his bones, 1966 ; C har-

2 U n p aradox ştiinţific asem ănător, legat de noţiunea de spaţiu, este

şi inelul lui M obius, descris astfel de H . Baudin, în op. cit., pp. 37— 38 :
„dacă luăm o fîşie lungă de hîrtie subţire, pe care o răsucim cu 180° la
una din extrem ităţi şi pe care o lipim cu cealaltă extrem itate, răm asă ca
la început, inelul astfel obţinut sfidează distincţia între interior şi exte­
rior, căci dacă urm ărim cu degetul o fa ţă interioară, nu vom în tîrz ia să
ne regăsim, după o m işcare perfect continuă, pe partea exterioară a aces­
tei feţe ; inelul nu are decît o singură faţă, elim inînd îm p ărţirea între
d re ap ta şi stînga. M ai m ult, dacă se taie inelul în lungime, pe m ijloc, p a ­
ralel cu m arginile, nu vom obţine două inele separate, ci unul singur,
de două ori m ai lung şi de două ori m ai îngust decît prim ul".

112
Ies Duits, Ptah H otep, 1971), dau naştere unor rem arcabile
efecte literare, prin surpriza pe care o declanşează parado-
xele spaţiale, prin regia rupturilor, prin efectul de uluială
creat de trecerea dintr-un regim spaţial într-altul.

6. Călătoria în timp, chirurgia temporală

Im aginaţia poate recurge la numeroase artificii prin care

trecutul sau viitorul devin realităţi accesibile şi bariera tim ­
pului este în lătu rată : visul (Sebastien Mercier, L'an deux
miile quatre cent qm rante..., 1771 ; H . G. Wells, A Dream
o f Arm ageddon, 1901), fenomenul cosmic care face ca tim pul
să se scurgă în sens invers (A lbert R obida, Uhorologe des
siecles, 1902 ; Philip K. Dick, C ounter C lock W orld, 1967),
elixirul sau reţeta alchimică (M ary Shelley, The M ortal Im -
m ortal, 1834 ; Karel Capek, Reţeta M akropolos, 1922), des­
h id ratarea (Edm ond A bout, O m ul cu urechea, ruptă, 1862),
hibernaţia artificială (Roger Zelazny, Isle o f the Dead, 1969)
şi „starea de anim aţie suspendată" (H . G. Wells, W hen the
Sleeper wakes, 1899 ; Philip Francis N ow lan, Arm ageddon
2419, 1928), istorioscopul, televiziunea tem porală şi arheofo-
nul (Eugene M outon, Uhistorioscope, 1883 ; R ay Cummings,
The Man w ho mastered Tim e, 1924 ; Ion H obana, Glasul
trecutului, 1963), grefa unui creier um an pe u n robot imor-
tal (N eil R. Jones, The Jameson Satellite, 1931), încetinirea
metabolismului cu ajutorul unor droguri (C lifford D . Simak,
Cosmic Engineers, 1939), electrolepsia sau electroparalizia
complexului cerebral înainte de fisura R olando (Stanley G.
W einbaum, The Black Flame, 1939).
Toate aceste procedee, diferite ca ingeniozitate şi ca grad
de justificare ştiinţifică, presupun fie privirea de la distanţă
(istorioscopul, arheofonul), fie o mişcare a eroului împreună
cu tim pul. Elixirul, anabioza sau starea de anim aţie suspen­
dată, grefa şi încetinirea m etabolismului cu ajutorul drogu­
rilor prelungesc viaţa personajelor, le creează un ascendent
în com paraţie cu ceilalţi reprezentanţi ai rasei umane, dar
nu reprezintă decît o victorie iluzorie în rap o rt cu tim pul,
care râm îne nealterat.

113
 C ălătoria în tim p se transform ă într-o temă de referinţă
a literaturii S.F. în mom entul în care scriitorul contestă legea
ireversibilităţii tim pului, inventează mijlocul de a se sustrage
determ inism ului istoric şi încearcă să rezolve dificultăţile
logice care decurg de aici.
Fireşte, din punct de vedere teoretic, o călătorie fizică în
trecut sau în viitor, care să se încheie printr-o reîntoarcere
la m om entul iniţial al experienţei, provoacă îm potrivirea
ferm ă a spiritului critic, h o tărît să nu accepte astfel de sub­
tilităţi. S-a observat chiar că dacă procedeul ar fi fost desco­
p erit în viitor, efectul aplicării lui s-ar fi făcut sim ţit în
zilele noastre. Jacques van H erp merge şi mai departe cu
argum entaţia, pentru a dovedi im posibilitatea acestui tip
de călătorie :

„ P entru cei m ai m ulţi autori, călăto ria în tim p nu este însoţită de

loc de o deplasare în spaţiu. C ălăto ru l îşi face a p ariţia peste un an,
peste zece sau peste o m ie, d a r înto td eau n a în acelaşi loc, una din
m arile sale tem eri fiind aceea ca relieful să nu fie m odificat, aşa
încît el să iasă în tr-u n deal, în tr-u n zid sau în tr-o locuinţă oarecare.
D a r ce vrea să însemne «în acelaşi loc» ? Se adm ite că este vorba
de acelaşi loc în ra p o rt cu P ăm întul, care reprezintă astfel, nu se
ştie de ce, un reper privilegiat, cînd de fa p t ar trebui să fie în
ra p o rt cu U niversul şi, în cazul acesta, călătorul ar ieşi, în c
m ai m ulte cazuri, în vid ...“ 1

De fapt, argumentele teoretice sînt inutile şi călătoria în

tim p trebuie acceptată ca fiind una dintre cele mai fasci­
nante speculaţii logice din întreaga literatură S.F.
P rim ul scriitor care acreditează „ştiinţific" ideea călăto­
riei în tim p este H . G. Wells, în Maşina tim pului (1895).
D a r consecinţele pe care le anticipează Wells râm în încă în
firea lucrurilor : posibilitatea istoricului de a se deplasa în
trecut, pentru a controla adevărata versiune a unor eveni­
m ente sau, dim potrivă, posibilitatea de a face cunoştinţă cu
tipul de societate în care vom trăi peste un anum it num ăr
de ani şi de a verifica o ipoteză de evoluţie biologică.
Situaţiile lim ită care decurg din acceptarea convenţiei de
călătorie în timp sînt paradoxele temporale.
Cel mai simplu tip de paradox tem poral (paradoxul lui
Langevin, num it şi paradoxul celor două ceasuri sau para­

1 Jacques van H erp , op. cit., p. 61.

114
doxul gemenilor) se naşte prin aplicarea în literatură a con­
secinţelor care decurg din teoria relativităţii. El poate fi
în tîln it la Stanislaw Lem, în N orul lui Magelan :

„E xpediţia în a fara sistemului nostru solar, pînă la cea m ai ap ro ­

p iată stea, Proxim a C entauri, trebuia să înregistreze două feluri
de tim p. U nul care se scurge cu o viteză constantă şi răm îne pe
P ăm înt, al doilea, m ăsurat pe Gea [n a v a cosm ică], urm a să se
scurgă cu a tît m ai încet, cu cît racheta se m işca m ai repede. D ife­
re n ţa din tre aceste două feluri de tim p, calculată p entru întreaga
călătorie, ajungea la a n i.“

în felul acesta, un astronaut de pe o cosmonavă care se

deplasează cu o viteză apropiată de viteza lum inii, urm ează
să se întoarcă pe P ăm înt mai tîn ăr decît orice persoană de
aceeaşi vîrstă, care nu a efectuat zborul.
Al doilea tip de paradox tem poral, cu consecinţe lite­
rare m ult mai im portante, poate fi com parat cu antinom iile
sau cu aporiile din logica form ală (paradoxul mincinosului,
dilema, crocodilului, A hile şi broasca ţestoasă). El decurge
din îm prejurarea că un călător care efectuează o mişcare în
tim p se poate întîlni cu el însuşi sau se poate plasa în diverse
epoci, pe mai m ulte linii de probabilitate, num ite de G erard
Klein, în Seniorii războiului, creode. M ai m ult, în m ăsura
în care tim pul devine reversibil, inform aţia poate deveni şi
ea reversibilă, şi în lanţul tradiţional de determ inare cauză-
efect, efectul îşi poate schimba poziţia, substituindu-se cauzei
şi dîn d naştere unei capcane logice perfecte.
U n exemplu tipic de astfel de paradox tem poral este for­
m ulat de Rene Barjavel în ediţia a doua din Le voyageur
im prudent (1944). Aici, Pierre Saint-M enoux intenţionează
să-l ucidă pe N apoleon, la asediul Toulonului, pentru a vedea
ce curs ar urm a să ia istoria, dar îşi ucide propriul străbunic,
dînd naştere unei antinom ii pe care Barjavel a in titulat-o
a fi şi a nu fi :

„Şi-a om orît străm oşul ?

Deci nu există.
Deci nu şi-a om orît străm oşul.
Deci există.
Deci şi-a om orît strămoşul.
Deci nu există..."

115
 Cazul cel mai sofisticat de paradox tem poral este con­
struit de R obert A. Heinlein în povestirea A ll you Zombies
(1959) :

U n bărbat (agent tem poral) cunoaşte o femeie (Jane), născută în

anul 1955, la C leveland, îi face un copil în anul 1973 şi o p ă ră ­
seşte. D upă naştere, în 1974, fem eia trebuie să suporte cîteva ope­
ra ţii chirurgicale în urm a c ăro ra se transform ă în bărb at. D a r
agentul tem poral răpeşte copilul de la spital, în anul 1974, şi îl
tran sp o rtă în anul 1955, în pun ctu l în care începe biografia fe­
meii Jane. Deci „fem eia" este p ro p ria ei m am ă. D upă operaţie,
Jane-bărbat devine agent tem poral şi se întoarce în anul 1973,
unde o cunoaşte pe fem eia-Jane, căreia îi face un copil. Deci
„fem eia" este p ropriul ei soţ. In concluzie, agentul tem poral, care
p o a rtă pe deget un inel cu sim bolul şarpelui O uroboros, înghi-
ţindu-şi coada, reuşeşte perfo rm an ţa de a fi, în acelaşi tim p, p ro ­
p riul său tată , p ro p ria sa m am ă, p ropriul soţ, p ro p ria soţie, p ro ­
p riul copil.

Asem ănătoare ca efect sînt toate romanele sau povestirile

din această categorie, Tim e and Again (1951), de C lifford D.
Simak, The E nd o f E ternity (1955), de Isaac Asimov, Patrula
tim pului (1955), de Poul Anderson, Seniorii războiului (1970),
de G erard Klein. D iferenţa care se poate stabili ţine de ati­
tudinea ad o p tată de scriitor faţă de paradoxul tem poral şi
fa ţă de posibilitatea de a interveni retroactiv în istorie
(chirurgia temporală).
In The End o f E ternity, Isaac Asimov analizează vari­
antele care decurg din ipoteza întîlnirii unui individ cu el
însuşi, în tr e c u t:

„Să analizăm m ai în tîi diferitele variante pe care le-ar putea con­

ţine această eventualitate. Să notăm cu A prim ul om din fizio-tim p
şi cu B pe cel de-al doilea.
V arian ta nr. 1 : A şi B nu se văd unul pe celălalt. în cazul
acesta, ei nu s-au în tîln it cu a d ev ă rat şi problem a poate fi con­
siderată ca rezolvată.
V a rian ta n r. 2 : B îl vede pe A , în tim p ce A, ca persoană ante­
rioară, nu îl vede pe B. N ici în cazul acesta nu trebuie să ne
aşteptăm la vreo urm are deosebită. B îl vede pe A într-o situaţie
sau într-o activitate care îi este deja cunoscută. P en tru el nu vor
rezulta de aici m om ente noi.
în variantele 3 şi 4, A îl vede pe B, în tim p ce B nu îl vede
pe A şi A şi B se văd unul pe celălalt. în ambele cazuri, punctul
sensibil îl constituie fa p tu l că A l-a văzu t pe B ; omul a fla t în-

116
 tr-un stadiu m ai vechi al existenţei sale fiziologice se vede pe el
însuşi în tr-u n stadiu viitor. Să luăm în consideraţie fa p tu l că el a
a fla t că va mai fi în v iaţă atunci cînd va avea v îrsta lui B. El ştie
că v a trăi suficient tim p pentru a îndeplini acţiunea la care a fost
m artor. D a r atunci, un om care îşi cunoaşte viitorul, fie şi num ai
în tr-u n detaliu m ărunt, poate acţiona p o triv it cu această cunoştinţă
şi în felul acesta îşi poate m odifica viitorul. D e aici rezultă că
realitatea trebuie m odificată astfel în cît A şi B să nu se poată
întîlni conştient, sau ca A să fie îm pedicat să-l vadă pe B. în
orice paradox al călătoriei în tim p, realitatea se m odifică în sen­
sul că va fi silită să evite paradoxul, aşa încît putem spune în
concluzie că nu există şi nu p o t exista paradoxe în cazul călăto­
riei în tim p."

Concluzia la care ajunge Asimov reprezintă un alt tip de

înţelegere a paradoxului tem poral decît cel ilustrat de Bar-
javel. P entru Isaac Asimov trecutul nu poate fi m odificat
decît într-o proporţie infim ă, cauza nu poate fi anticipată de
efect şi inform aţia nu se poate mişca în cerc.
La aceeaşi concluzie ajunge şi G erard Klein, în Seniorii
războiului, unde este invocată legea inform aţiei neregresive 2,
p o triv it căreia viitorul nu poate interveni în trecut, sau Poul
Anderson, pentru care continuum ul tem poral este considerat,
în Patrula tim pului, elastic, aşa încît, deform at într-un punct
oarecare, el îşi revine sub acţiunea m ulţim ii de elemente
compensatoare :

„Să ne imaginăm un caz m ai precis : că aş reveni să-l îm piedic

pe Booth să-l ucidă pe Lincoln. D ar, dacă nu iau nişte precauţii
extrem e, se va întîm pla, fă ră îndoială, ca altcineva să tragă focul
şi ca Booth să fie totuşi acuzat. E xistă m ai degrabă o elasticitate
decît o plasticitate a tim pului. T ocm ai această elasticitate îngăduie
să te deplasezi prin el fără prejudicii."

2 Deşi nu se poate vorbi de existenţa unor legi tem porale, com pa

rabile prin influenţa exercitată asupra literatu rii S.F. cu cele trei legi ale
roboticii (I. Asimov), tentativele de a le „descoperi" şi form ula nu lip-
iesc. în tr-u n articol publicat în revista H orizons du fantastique, n r. 25,
M arc Leblanc enunţă urm ătoarele trei legi ale trecutului : „Legea în tîi :
nici un act comis în trecut (în cursul unei călătorii retro-tem porale) nu
ar putea să provoace m odificări în tram a istorică din care a ieşit călă­
torul. Legea a doua : orice act comis în trecut de către un individ venit
din prezent sau din viitor, se v a îm plini înainte ca acest act să fie
proiectat. Legea a treia : în v irtu tea prim elor două legi, orice act comis
în trecut se poate repeta la nesfîrşit, el p u tîn d fi convocat să-şi devină
propria lui cauză şi, cu aceeaşi ocazie, p ro p ria lui consecinţă." C f. I. şi
G. Bogdanoff, op. cit., pp. 174— 175.

117
 Teza compensaţiei sau a necesităţii cu care se desfăşoară
întîm plările şi evenimentele istorice este ilustrată şi de Josef
N esvadba în povestirea Trustul pentru distrugerea istoriei.

U n ceh din anul 1950 ar vrea ca am ericanii să fi in tra t, în locul

ruşilor, la Praga, în anul 1945. A tunci, un com ando germ an fusese
însărcinat cu dinam itarea podului peste care urm au să treacă ruşii,
d a r un grup de p a rtiza n i se transportase, cu ajutorul unei cam io­
nete, în punctul strategic v izat de nem ţi, zădărnicindu-le acţiunea.
D eplasîndu-se în trecu t cu ajutorul unei m aşini tem porale, eroul
povestirii taie pneurile cam ionetei utilizate în 1945, d a r are sur­
p riza să constate că se găseşte altcineva care să le ofere p a rtiza ­
nilor o altă cam ionetă, aşa încît istoria răm îne neschim bată.

Aici, orice tentativă de a m odifica istoria printr-o inter­

venţie în trecut eşuează, datorită capilarităţii legăturilor de
determ inare cauzală, prea numeroase şi subtile pentru a fi
controlate de un singur individ. Om enirea are o singură is­
torie, determ inată de un şir de necesităţi cauzale imposibil
de corectat în ansamblu.
D im potrivă, pentru R ay B radbury, în D etunătura, alte­
rarea unui eveniment cît de mic declanşează o avalanşă care
poate m ătura în calea ei o întreagă direcţie a dezvoltării
istorice. Astfel, un excursionist tem poral care se deplasează
60 de milioane de ani în trecut şi striveşte din greşeală un
fluture, provoacă m odificarea rezultatului unor alegeri pre­
zidenţiale din secolul X X I, p o triv it urm ătoarei scheme de
determ inare :

„— [...] să zicem că om orîm din întîm plare un şoarece de aici.

A r însemna să distrugem întreaga posteritate a acelui şoarece, nu-i
aşa ?
— Aşa-i.
— T oate fam iliile fam iliilor acelui şoarece ! D intr-o călcătură, poţi
nim ici un şoarece, apoi o duzină, apoi o mie, un milion, un m i­
liard de şoareci posibili.
— Foarte bine, şi ce-i cu asta ? întreabă Eckels.
— Ce-i cu asta ? replică T ravis, calm . Păi, ce s-ar în tîm p la cu
vulpile care au nevoie de şoarecii ăia ca să supravieţuiască ? D a-
că-i lipsesc zece şoareci, v ulpea m oare. D acă-i lipsesc zece vulpi,
leul m oare de foame. Lipsite de un leu, to t felul de insecte, v u l­
turi, m iliarde de fiinţe sînt azvîrlite în haos şi distrugere. Rezul­
ta tu l la care se ajunge poate fi descris astfel : cu cincizeci şi nouă
de m ilioane de ani m ai tîrziu, un om al cavernelor, unul din cei
zece-doisprezece existenţi în întreaga lum e, se duce să vîneze un
porc m istreţ sau un tigru cu colţi de spadă, ca să aibă ce m înca.

118
 D ar dum neata, prietene, ai distrus to ţi tigrii din acea regiune,
călcind un singur şoarece. A şa că omul cavernelor m oare de
foame. Ia r omul acela nu-i un om oarecare, bagă de seamă ! N u ,
el este o întreagă naţiune viitoare. D in rărunchii lui a r fi ieşit
zece feciori. Ia r din rărunchii acestora, a r fi ieşit o sută de
feciori, şi aşa m ai departe, pînă la a p ariţia unei civilizaţii. Dacă-1
distrugi pe omul acela, distrugi o seminţie, un popor, o întreagă
istorie a vieţii. E ca şi cum ai ucide nişte strănepoţi ai lui Adam .
C ălcînd în picioare un şoarece poţi stîrni un cutrem ur, ale cărui
u rm ări ar putea zgudui din temelii păm întul şi destinele unui şir
Întreg de generaţii. P rin m oartea acelui om al cavernelor, un
m iliard de alţi oameni, încă nenăscuţi, sînt înăbuşiţi în pîntecele
m umelor lor. R om a nu se m ai poate în ă lţa p e cele şapte coline.
E uropa răm îne, poate pe veci, o pădure întunecată, şi d o a r Asia
prosperă, plină de vigoare. C alcă în picioare u n şoarece, şi z d ro ­
beşti piram idele. C alcă în picioare un şoarece, şi-ţi laşi asupra
Veşniciei urm a adîncă, aidom a unui G ran d C anyon. R egina Elisa-
beta nu s-ar m ai naşte niciodată, W ashington n -a r mai traversa
rîul D elaw are, Statele U nite n -a r m ai exista."

Ceea ce im presionează în toate aceste cazuri este am ­

ploarea speculaţiei, acurateţea cel puţin aparentă a exerci­
ţiului logic, tem eritatea reducerii la absurd.
Fireşte, integrînd evenimentele m odificate în serii topo­
logice noi, simultane, conexe sau intercalate cu seria de re­
ferinţă în care ne situăm şi care răm îne intactă, rom anele
universului paralel sînt mai „convingătoare" şi mai credibile
decît cele care au ca temă călătoria în tim p. D ar a contesta
cu argumente filozofice sau logice paradoxele şi chirurgia
tem porală însemnează a confunda viaţa cu literatura, care
răm îne singura m odalitate de a aduce am endam ente istoriei,
în afara ei, sugerînd, şi pe această cale, o judecată de valoare
necesară.
Pe de altă parte, în m ăsura în care se poate interesa nu
numai de evenimentele istorice, dar şi de cele sentimentale,
nu numai de um anitate, d ar şi de indivizi, călătoria în tim p
răm îne una dintre puţinele teme capabile să realizeze o inte­
grare firească în S.F. a povestirii de dragoste, considerată în
general ca fiind incom patibilă cu genul acesta de literatură.
P entru a judeca eficienţa estetică a operelor tem porale
(time-opera) de acest fel trebuie să facem apel la categoria
destinului, şi atunci specia se dovedeşte a fi „cea mai greacă"
dintre formele m odem e ale literaturii S.F.
La Poul Anderson, în Patrula tim pului, tentativa de a
schimba, prin chirurgie tem porală, datele unei drame senti­

119
m entale este încununată de succes. A vînd asentimentul dane-
elienilor (oamenii viitorului, „imposibil de descris"), un cro-
nonaut îşi salvează iubita, m oartă în tim pul unui bom bar­
dam ent din 1945, deplasîndu-se îm preună cu ea în anul 185C.
La V ladim ir Colin, într-o povestire din Capcanele tim ­
pului (1972), in titulată In cerc, tot mai aproape, călătorul
tem poral răm îne prizonierul unui exerciţiu sisific de recu­
perare a femeii iubite, împins tot mai departe, în trecut,
repetat la infinit, şi eşuat, în acelaşi fel, de fiecare dată.
Indivizii, ca şi omenirea, au o singură istorie, politică
sau sentimentală, pe care nimic nu o poate schimba. In cazul
acesta literatura seamănă cu viaţa, putînd lua înfăţişări la
fel de tragice ca şi ea.
 V III. „PLANETELE** CLASICE

A discuta despre Lună, despre M arte şi Venus, ca despre

nişte „planete" clasice ale literaturii S.F. însemnează, la
prim a vedere, a dezbate o problem ă de situare în spaţiu şi
de decor.
Num eroase romane ale Lunii, ca şi unele dintre romanele
planetare, au p u tu t fi scrise dintr-un impuls de esenţă uto­
pică sau dintr-o convingere inspirată de aşa num ita teorie a
pluralităţii lumilor.
Pe de altă parte, „...la mijlocul secolului X V II, sentimen­
tul de a fi explorat în mare m ăsură P ăm întul, com binat cu
răspîndirea imaginii copernicane a lumii, au dus la primele
încercări de a «anexa» literar mai întîi Luna, iar apoi, în
perioada iluminismului, şi celelalte planete ale sistemului
solar1' 1.
Cu toate acestea, spaţiul S.F. nu trebuie p riv it ca reali­
tate geografică. în ciuda configuraţiei ca şi realiste pe care
o poate lua, el este o convenţie şi, ca cele mai multe dintre
categoriile literaturii S.F., un loc geometric de un tip aparte,
care exprim ă relaţia specifică dintre fantezie şi ştiinţă.
Faptul că în istoria literaturii S.F. spaţiul S.F. se m ută
dintr-o insulă necunoscută, în centrul Păm întului, pe una
din planetele sistemului nostru solar sau pe altă galaxie, poate
fi pus în legătură cu ştiinţa şi cu ideea de progres al cerce­
tărilo r geografice, ceea ce nu explică decît în chip superficial
această perm anentă adîncire a decorului. R educînd problem a
la acest unic punct de vedere, nu s-ar mai putea scrie ro­
mane despre Lună, cînd s-ar stabili că Luna este un corp

1 K laus-Peter Klein, Z u k u n ft zu isc h e n Traum a und M ythos : Science

fiction, Z u r W irkungsastbetik, Sozialpsychologie und D id a k tik eines lite-
rariscben Massenphanomens, E rnst K lett V erlag, S tu ttg art, 1976, p. 24.

121
ceresc m ort, şi a r trebui să tragem concluzia că, în raport
cu ştiinţa, fanteziei se află în aceeaşi poziţie ca şi superstiţia,
că am îndouă sînt alungate de ştiinţă şi împinse într-un colţ
din ce în ce mai în d ep ărtat al spaţiului şi, prin aceasta, al
conştiinţei.
D a r de fap t, între fantezie şi superstiţie deosebirea este
fundam entală, pentru că în tim p ce superstiţia este supri­
m ată de ştiinţă, fantezia funcţionează „ca m om eală", trăgînd
cunoaşterea după ea. In felul acesta, legătura dintre fantezie
şi realitate funcţionează după principiul vaselor com unicante,
şi în istoria gîndirii omeneşti, în tim p ce superstiţia este con­
dam nată să dispară, spaţiul de fantezie rezervat dorinţelor
sau spaimelor răm îne o constantă, indiferent de locul în care
este plasat.

1. Luna

Pe satelitul natural al Păm întului se poartă, fără s-o ştim,

războaie interplanetare, se construiesc baze m ilitare sau lagăre
pentru cei deveniţi indezirabili pe P ăm înt, şi astfel, un astru
ca şi m ort în realitate, devine în literatură scena vie a unor
întîm plări extraordinare.
începutul l-a făcut, şi de d ata aceasta, antichitatea. D upă
A naxagora din Clazom ene (500— 428 î.e.n.), în Lună se afla
locuinţe, dealuri şi văi, iar P lutarch trim ite aici sufleitele
m orţilor să se odihnească.
în Istoria adevărată, Lucian din Samosata descrie războiul
d intre seleniţi şi helioţi, izbucnit din pricina intenţiei p ri­
m ilor de a coloniza Luceafărul.
La Kepler, în Som nium (1634), Luna se numeşte Levania
(în ebraică Liana sau Levană) şi se află suspendată în eter,
la o distanţă de 15.000 de mile germane de planeta noastră.
Levania este compusă din două emisfere, dintre care cea
îndrep tată perm anent spre P ăm înt (V o lva) se numeşte sub-
volvană, iar cea opusă Păm întului, privolvană. P entru a se
feri de căldura puternică a Soarelui, privolvanii se ascund în
tim pul zilei în cavităţile scoarţei lunare. D in acelaşi motiv,
cea mai mare parte a masei corporale a copacilor sau a ani­

122
 m alelor o form ează coaja, iar plantele care cresc aici au
ciclul de viaţă lim itat la o zi.
D upă Francis G odw in (The Man in the Moon, 1638), lon­
gevitatea seleniţilor ar fi direct proporţională cu gradul lor
de inteligenţă, roiurile de lăcuste de pe P ăm înt ar proveni
din Lună, iar păsările m igratoare ar ierna acolo. în general
Luna lui Godw in reprezintă un stat ideal, iar această stare
de lucruri se datorează între altele şi faptului că atunci cînd
se constată că s-au născut copii înapoiaţi, aceştia sînt trans­
p o rtaţi pe P ăm în t şi schimbaţi în America.
C yrano de Bergerac (H istoire comique, par Monsieur de
C yrano Bergerac. C ontenant Ies Etats et Empires de la Lune,
1657) descrie seleniţi patrupezi, care se hrănesc cu vapori,
aburi şi mirosuri şi care fac plata consumaţiei în versuri
(„dacă cineva moare de foame, atunci acesta nu poate fi
decît un nătărău, şi oamenii de spirit pot trăi cu toţii bine").
Epoca „m odernă" a explorărilor selenare este inaugurată
de E. A. Poe (Hans Pfaall, 1835) şi de suita de articole
publicate de R ichard Adams Locke în The N e w Y o rk Sun,
în cursul anului 1835, sub titlul Great Astronom ical Disco-
veries Lately M ade by Sir John Herschel, L.L., D.F.R.S. &cc, at
the Cape o f Good H ope. C unoscut sub numele de The Moon
H oax, textul acesta atribuie astronom ului Flerschel identi­
ficarea florei şi faunei selenare (flori asem ănătoare m acilor
păm înteni, păduri de brazi, turm e de animale patrupede ase­
m ănătoare cu bizonii, creaturi hum anoide înzestrate cu aripi),
cu ajutorul unui telescop de construcţie nouă, instalat la
C apul Bunei Speranţe.
La Jules Verne, în dipticul lunar (De la Păm înt la Lună,
1865 şi în jurul Lunii, 1870), un obuz lansat cu ajutorul unui
tun imens (C olum biadul), din Florida, ajunge la o distanţă
de 50 de kilom etri de suprafaţa Lunii şi se înapoiază ame-
rizînd în Oceanul Pacific. Luna lui Jules Verne este un ou
uriaş, cu v îrful întors spre P ăm înt şi cu aer şi apă pe faţa
opusă. în apropierea Lunii, la lum ina provocată de explozia
unui m eteorit, cei trei călători zăresc nori, oceane, mase în­
tunecate cu ap arenţa unor păduri, iar Michel A rdan are chiar
impresia de a fi identificat ruinele unui oraş selenar. D ar
totul este pus sub semnul prudenţei („Era oare o iluzie, o
înşelăciune optică, o eroare a ochilor ? P uteau ei da un temei
ştiinţific acestei observaţii a tît de superficial captate ?“).

123
 Luna lui Wells (Primii oameni în Lună, 1901) este per­
forata de un labirint de cavităţi şi de peşteri legate cu supra­
fa ţa prin cilindri metalici. în tim pul zilelor, păstorii lunari
ies cu viţeii (un fel de larve imense) la păscut. în restul
tim pului, o intensă activitate îm părţită pe specialităţi şi pe
nivele de adîncime frăm întă satelitul nostru, care este locuit
de oameni-insectă, în încăperi hexagonale, organizate după
principiul furnicarului. întreaga activitate este condusă de
Marele Lunar, un creier gigantic p u rta t în lectică şi stropit
în perm anenţă cu un lichid răcoritor. Ceilalţi seleniţi sea­
m ănă cu m onştrii din gravurile lui Dtirer, fiind îm părţiţi în
sute de tipuri, în rap o rt cu funcţia socială pe care o înde­
plinesc, şi adaptaţi unui singur tip de activitate. în răstim ­
purile de inactivitate, m uncitorii sînt păstraţi cu faţa în jos,
sub efectul unui narcotic. M etalul cel mai răspîndit pe Lună
este aurul, iar lum ina necesară este produsă de o reţea de
pîrîiaşe albastre, care se varsă într-o uriaşă M are C entrală.
Cele mai curioase anim ale selenare sînt rapha („un ghem
inextricabil de tentacule vînjoase, care, tăiat în bucăţi, se
transform ă în to t atîtea vietăţi") şi tzee („o lighioană care
se repede ca o săgeată şi ucide a tît de brusc şi de subtil,
încît nu poate fi văzută niciodată").
C a şi E. A. Poe, A lexandru Speranţă (O călătorie în Lună,
fantezie, 1907), îşi trim ite eroii în Lună cu ajutorul unui
balon „cu cîrm ă“, de o construcţie specială, care poate dez­
volta o viteză de 6— 700 km /h. Seleniţii, care nu depăşesc
cifra de o mie, sînt acoperiţi cu o pojghiţă de argint, m aterie
din care este alcătuit, în întregime, satelitul Păm întului, şi
pe care o consumă ca alim ent, sub form ă de făină. Sistemul
de organizare socială exclude şcoala, biserica, tribunalul, ar­
m ata şi proprietatea. Singura îndeletnicire a seleniţilor este
astronom ia, în care aceştia au atins un înalt grad de per­
fecţiune.
Aerosfredelul lui H . Stahl (Un român în Lună, 1914)
ajunge pe satelitul natural al Păm întului datorită unui in­
v entato r rom ân care a fabricat „azbestoidul refractar atrac-
ţiunii". Aici există vulcani activi, vegetaţie şi coloane de apă
care ţîşnesc cu interm itenţă din interiorul craterelor. C a şi
la Wells, în tim pul nopţii ninge, Luna este găurită ca un
burete şi în interiorul galeriilor aerul poate fi respirat.

124
 De cele mai multe ori, m ulţim ea rom anelor selenare ilus­
trează spiritul com petitiv şi acaparator al burgheziei, în se­
colele X IX şi X X . In acest interval toate naţiunile îşi trim it
reprezentanţii pe Lună, francezii în 1865 (Jules Verne, De la
P ăm înt la Lună), ruşii în 1893 (K. E. Ţiolkovski, Pe Lună),
englezii în 1901 (H . G. Wells, Primii oameni în Lună), ger­
manii în 1902 (O skar H offm ann, Von der Terra zur Luna
oder U nter den Seleniten), rom ânii în 1907 (A lexandru Spe­
ranţă, O călătorie în Lună) şi 1914 (H . Stahl, Un român în
Lună), bulgarii în 1934 (Emil K oralov, Ian Bibian în Lună).
Eroul lui H . Stahl transportă pe Lună tricolorul rom â­
nesc, pe care îl sărută exclam înd „Trăiască patria !“ , înainte
de a-1 înfige pe locul de „aterizare", sub ochii m iraţi ai unui
m arţian. Dl. Bedford, din rom anul lui H . G. Wells, şi p o ­
vestitorul din nuvela lui A lexandru Speranţă reuşesc să trans-
pdrte, prim ul, o încărcătură de 50 de kilogram e de aur, cel
de al doilea o im portantă cantitate de argint, vîndută ime­
d iat lui Theodor R adivon... furnizorul curţii regale ! Şi la
Al. Beleaev, în Steaua K E Ţ , biologul Artem iev descoperă
pe Lună diam ante în stare pură şi aur în Oceanul Furtunilor.
în palatele din basme există adesea o încăpere în care
eroul nu este lăsat să pătrundă. V ecinătatea apropiată sti­
m ulează în tr-a tît fantezia, încît, în ciuda riscurilor, inter­
dicţia este pînă la urm ă încălcată.
Faţă de P ăm înt, Luna reprezintă o astfel de încăpere
greu accesibilă, în care im aginaţia îngrăm ădeşte bogăţii imense,
pe care, apoi, ar vrea să le poată poseda.
în acelaşi tim p, Luna este un topos al ideii de p erfo r­
m anţă şi de prioritate, pentru că a ajunge aici, în im aginaţie
ca şi în realitate, însemnează a face dovada unei aptitudini şi
a da expresie unei vanităţi.

2. Marte

Toţi istoricii S.F.-ului explică neobişnuitul interes literar

pentru cea de-a p atra planetă a sistemului nostru solar prin
caracterul spectaculos al concluziilor astronom ice inspirate
de suita de opoziţii M arte-P ăm înt, din anii 1877, 1879, şi
1881 : descoperirea celor doi sateliţi, Deimos şi Phobos, în

125
 august 1877, de către Asaph H a l i 1, „canalele" lui Schiapa-
relli sau cărţile lui Percival Lowell despre M arte (Mars, 1895
şi Mars and Its Canals, 1906). D upă Flam m arion (La pla­
nete Mars, 1892), asemănările dintre P ăm înt şi M arte sînt
a tît de puternice, încît a-1 m uta pe om aici nu ar însemna
pentru el decît a-i schimba coordonatele geografice.
înainte de a se transform a într-o decepţie sau, după cum
vom vedea, într-o fixaţie tipologică, speranţa că pe M arte
există sau a existat viaţă ilustrează una dintre cele mai sim­
patice cute sufleteşti ale omului de la sfîrşitul secolului X IX .
D acă în 1784 W illiam H ershel comunica descoperirea at­
mosferei m arţiene, form ulînd presupunerea că m arţienii tră ­
iesc în circum stanţe de viaţă asem ănătoare cu cele de pe
Păm înt, la sfîrşitul secolului X IX astronom ul Percival Lowell
îşi exprim a convingerea ferm ă în existenţa m arţienilor, de­
dusă din existenţa canalelor artificiale, iar austriacul O tto
Dross publica în anul 1901 o lucrare de ştiinţă popularizată
(Mars, eine W e lt im K a m p f ums Dasein), în care descria
eforturile dram atice ale inginerilor m arţieni, nevoiţi să lupte
îm potriva deşerturilor şi să cucerească, cu ajutorul canalelor,
noi suprafeţe agricole. în Dialectica naturii, redactată între
anii 1873 şi 1886, şi publicată postum , în 1925, Engels
afirm ă şi el că lumea organică de pe M arte a p u tu t ajunge
de m ult „la o specie de fiinţe care gîndesc".
D a r dincolo de refuzul îndărătnic de a accepta absenţa
vieţii „în apropierea noastră", dincolo de nevoia de aventură,
de gustul p en tru senzaţional şi polim orf, M arte este, ca pla­
netă literară, un produs al narcisismului antropocentrist, care
doreşte să se verifice nu numai în imaginile simultane, d ar şi
în acelea ale anticipaţiei. N um ită de caldeeni Nergal (zeul

1 Identificaţi în anul 1877, cei doi sateliţi ai planetei M arte sînt

anticipaţi de speculaţiile astronom ice sau de lite ratu ră, oferind unul din­
tre cele m ai incredibile exemple p entru ceea ce s-ar putea num i teoria
coincidenţelor ulterior confirm ate. în N arratio de Jovis satellitibus (1610),
Johannes K epler exprim ă prim ul b ănuiala că M arte ar avea doi sateliţi
pe care, în 1643, călugărul capucin A nton M aria Schyrl susţine că i-ar
fi văzut, deşi cu instrum entele existente atunci, lucrul acesta a r fi fost
im posibil. C ea m ai surprinzătoare atestare a sateliţilor lui M a rte apare
la Jo n a th an Sw ift, în Călătoriile lui G ulliver (1726), unde datele oferite
nu sînt foarte în d ep ă rta te de cele reale (v. cap. I I I din Călătoria în
Laputa). In fine, cei doi sateliţi ai planetei M arte sînt m enţionaţi şi de
V oltaire, în povestea filozofică M icromegas (1752).

126
m orţii, al ciumei şi al războaielor), de persani Pahlavani Si-
p h ir (războinicul celest), de greci Ares, iar de scriitori Barsoom
(E dgar Rice Burroughs), Malacandra (C. S. Lewis) sau Şîrî
(H . Stahl), M arte a devenit un topos, o imagine de repetiţie
a planetei bătrîne, lipsită de resurse şi cu sîmburele germi­
nativ m ort.
în com paraţie cu planeta noastră, M arte reprezintă în
literatura S.F. o vîrstă şi o imagine ulterioară a Păm întului.
Istoria literară a acestui clişeu este inaugurată de
H . G. Wells în Războiul lum ilor (1898) :

„...foarte p uţini oam eni ştiu că, de vrem e ce M arte e m ai b ătrîn

decît P ăm întul nostru, de vrem e ce are o su p rafaţă abia c ît un
sfert din acea a Păm întului şi se află la o distanţă m ai m are de
Soare, rezultă de aci în m od firesc că această planetă e nu n u ­
m ai m ai d e p ărtată de începutul vieţii, d a r şi m ai a propiată de
sfîrşitul ei.
R ăcirea ce se urm ează de veacuri şi care în tr-o zi va atinge şi
P ăm întul, e deja foarte în ain tată la vecina noastră. [...] A tm o­
sfera lui M arte e m ai ra ră ca a noastră, oceanele lui s-au restrîns
p în ă la o treim e din su p ra faţa planetei, şi din cauza anotim purilor
ce se perindă cu încetineală, troiene enorm e de gheaţă şi zăpadă
se îngrăm ădesc şi se topesc la cei doi poli, inundînd în răstim puri
ţin u tu rile m ai tem perate."

D in această stare de lucruri, literatura S.F. deduce nece­

sitatea migraţiei interplanetare, căutarea unei lumi mai tinere,
exodul m arţian — com ponentă esenţială a toposului, alături
de cea de a doua alternativă curentă, a stingerii lente fără
opoziţie.
M odelul „lumii bătrîne", îm preună cu ideea de tristeţe a
speciilor vechi, apare şi la J.-H . Rosny Aîne, în N avigatorii
infinitului (1925) sau în Astronauţii (rom an ap ăru t postum,
în 1960).

Aici, echipajul rachetei Stellarium descoperă pe M arte trei forme

superioare de existenţă, zoom orfii, un fel de m inerale tu rtite, în ­
zestrate cu viaţă, eteralii, fiinţe aeriene luminoase şi tripezii, care
reprezintă corespondentul oam enilor de pe P ăm în t. A proxim ativ o
zecime din su p ra faţa planetei este locuită de şapte-opt m ilioane
de tripezi, restul aflîndu-se sub controlul zoom orfilor, „cărora le
aparţine viito ru l". Resem naţi, tripezii trăiesc în locuinţe subterane
sau în case de p iatră, a căror arhitectură am inteşte de stilul ro ­
m an. C ivilizaţia tripezilor este com parabilă cu cea terestră din
secolul X IX . „Se pu tea ghici că industria tripezilor era în plină

127
 decădere. Ei fabricau unelte, m aşini destinate culturii plantelor sau
transportului ; acestea din urm ă, destul de rare, nu circulau pe roţi.
ci păreau că se tîrăsc destul de repede pe sol ; m ai înainte, fără
îndoială, tripezii avuseseră ap arate de zbor...“

Cu ajutorul păm întenilor, tripezii reuşesc să oprească un

tim p expansiunea zoom orfilor. D a r din cauza condiţiilor de
viaţă şi a tem peram entului („D atorită resemnării care stă la
baza simţirii lor, tripezii n-au sentimente înflăcărate. C arac­
terul lor e blînd, sînt răbdători, inofensivi, pasiunea nu-i mai
înfierbîntă de mii de secole."), pieirea lor este inevitabilă şi,
după cum se exprim ă unul dintre ei, mediul de pe M arte
este „mediul care urm ează să vină pe P ăm în t“.
La John W yndham , în Stow aw ay to Mars (1935), 3.000
de m arţieni (femei şi bărbaţi) trăiesc în şapte oraşe, dintre
care unul se numeşte H anno. D a r deşi au cărţi, teatre şi
cinem atografe, m arţienii lui W yndham sînt nişte „piese de
m uzeu", vestigii ale unei civilizaţii care se stinge nu din
m otive fireşti, ci pentru că, lăsîndu-se înlocuite de maşini,
fiinţele vii au pierdut gustul vieţii şi au devenit inutile.
Vechimea im em orială, care face ca specia sa-şi piardă
trep ta t vitalitatea şi să adopte u n com portam ent hieratic, nu
lipsit de patetism , face din m arţienii lui R obert A. Heinlein,
prezenţi în rom anul Double Star (1956), una dintre cele mai
conservatoare şi mai form aliste specii ale sistemului nostru
solar.

Legenda lui K kkahgral cel tînăr, fundam entală p entru înţelegerea

m entalităţii m arţiene, exprim ă tocm ai aceste p articu larităţi. In
urm ă cu m ai m ulte mii de ani, tîn ăru l K kkahgral a treb u it să se
prezinte într-u n anum it loc, p entru a i se conferi o în altă dis­
tincţie. In tru cît nu reuşeşte să ajungă la tim p (din m otive care
nu-1 im plică), tîn ă ru l urm ează să fie ucis, conform norm elor din
codul de etică m arţiană. D a r av în d în vedere tinereţea şi calită­
ţile sale excepţionale, cei care p a rticip ă la solem nitate propun ca
tîn ăru l să refacă drum ul p entru a se reabilita. K kkahgral refuză
însă, se sinucide şi devine în m itologia m arţian ă patro n u l sfînt al
noţiunilor de p u n ctualitate şi de protocol.

D ouă dintre cele mai cunoscute rom ane despre M arte,

Steaua roşie (1908), de A lexandr A. Bogdanov şi Âelita
(1922), de A. N . Tolstoi, p ar să ignore stereotipia consacrată
de celelalte cărţi. Prim ul, Steaua roşie, im plică totuşi o nu­

128
 anţă p articulară a propoziţiei axiomatice „M arte este Pă-
m întul care va fi“.

T înărul bolşevic Leonid-Lenni întreprinde o călătorie spre M arte,

p e n tru a se fam iliariza cu structura societăţii socialiste. In esenţă,
m arţienii au trecut la socialism pe o cale paşnică, pensionîndu-i
pe capitalişti, după ce construcţia uriaşelor canale de irigaţie a
im pus concentrarea capitalului şi a forţei de m uncă. Socialismul
m arţian a în lă tu ra t în m are m ăsură deosebirile fizice dintre femei
şi bărbaţi, accentuate în capitalism (conform aţia um erilor, mus­
culatura). P rin transfuzii de sînge, d u ra ta vieţii a fost prelungită,
d a r ceea ce este m ai im portant, m etoda aceasta dovedeşte exis­
ten ţa unei conştiinţe socialiste, opusă individualism ului îngust al
păm întenilor. Spitalele de pe M arte sîn t prevăzute cu cîte un
salon som ptuos, în care b ă trîn ii îşi pot lua singuri viaţa. E ducaţia
copiilor se face cu ajutorul conferinţelor, d a r şi pe cale intuitivă.
D acă un copil a lovit o broască, este lovit la rîndul său cu un
b ă ţ peste m înă, pentru a realiza durerea pe care i-a produs-o
anim alului. In fine, m arţienii lui Bogdanov nu p o artă barbă sau
m ustăţi, seamănă între ei pentru că nu au riduri şi vorbesc o
singură lim bă, care nu cunoaşte excepţiile, care nu are genuri şi în
cadrul căreia o anum ită term inaţie indică fa p tu l că un obiect
(o fiinţă) există, a existat sau va exista.

Rom anul lui A. N . Tolstoi, în care sînt topite mai multe

teme (a iubirii, a revoluţiei, a continentului pierdut A tlan ­
tida), constituie un tulburător exemplu de S.F. complex.

Inginerul Los şi ajutorul său Alexei Ivanovici Gusev, soldat în

A rm ata Roşie, pornesc spre M arte într-o rachetă construită de
prim ul, într-u n şopron, „cu mijloacele puse la dispoziţie de Re­
voluţie", ajung la destinaţie după un zbor d e 19 ore, şi se întorc
pe P ăm în t după trei ani şi jum ătate, aterizînd pe m alul lacului
M ichigan, în Statele U nite. Pe M arte, Los se îndrăgosteşte de Ae-
lita, fa ta tiranului T uskub, iar Gusev se aşază în fruntea unei revo­
luţii proletare, care nefiind bine organizată eşuează, deşi există o
stare revoluţionară şi proletarii m arţieni, conduşi de inginerul G or,
trăiesc în m izerie şi sînt nem ulţum iţi.

U nul dintre cele mai pitoreşti personaje ale întregului

S.F. este bravul soldat Gusev, care ajuns pe M arte transm ite
un salut în flăcărat populaţiei autohtone („Bună ziua, to­
varăşi m arţieni, vă aducem salutări din partea R epublicilor
Sovietice...“), trece repede la acţiune, înarm at cu un pistol
M auser şi cu şase grenade de m înă şi vrea să-l numească pe
Los comisar al întregii planete.

129
 R om anul Iul A. N . Tolstoi reprezintă o tentativă ironică
de recuperare literară a fanteziei şi a visului, într-o epocă în
care acestea riscă să-şi p iardă înţelesul, un com entariu de­
gajat pe m arginea activism ului revoluţionar, o poveste de
dragoste ştiinţifico-fantastică, totul în tr-u n cadru coerent şi
complex, pentru că planeta rom ancierului este, în acelaşi
tim p, floră şi faună, geografie, climă, legendă, istorie sau
filozofie.
în ciuda excepţiilor şi a diferitelor semnificaţii pe care le
poate sugera, ca literatură M arte răm îne semnul minus al
resemnării, pentru că autorii de rom ane S.F. expediază pe
suprafaţa acestei planete nu num ai astronave şi cosmonauţi,
d a r şi partea din noi care îm bătrîneşte şi renunţă 2.

3. Venus

Spre deosebire de M arte, planeta Venus este centrul li­

terar al exuberanţei germ inative şi al tinereţii, iar în rap o rt
cu planeta noastră, un P ăm înt prim itiv. Totuşi, cantitatea
de ficţiune localizată aici nu depăşeşte pe cea din romanele
despre M arte sau despre Lună, cu toate că explorările literare
încep odată cu Athanasius K ircher, în Iter E xtaticum (1656),
iar în jurul anului 1830, astronom ul F ranz von P aula G ruit-
huisen pune luxurienţa vegetaţiei de pe Venus mai presus
de aceea a codrilor brazilieni. Există chiar exegeţi care consi­
deră că nici din punct de vedere al calităţii ficţiunii, astrul

2 F ără să ofere exem ple de referinţă, ca în cazul rom anelor despre

L ună sau despre Venus, form ula rom ânească a „m odelului m arţian " adoptă
v a ria n ta stingere (bătrîneţe) — exod. M arţienii din Luntrea sublimă. (1961),
de V ictor K ernbach, prospectează întregul sistem solar în căutarea unei
noi reşedinţe planetare, iar la O vidiu Şurianu, în povestirea Galbar, din
volum ul Intîlnire cu H ebe (1972), m arţienii au plecat de pe planeta lor
cu peste 215 m ilioane de ani (m arţieni) în urm ă şi s-au stabilit pe planeta
D erin din sistemul A lgara (Proxim a C entauri). La A drian Rogoz, în
Planeta M rina în alarmă (1959), m arţienii supravieţuiesc făcînd apel la
o form ulă de organizare socială de tip com unist. în tre altele, ei canali­
zează în treaga planetă şi construiesc doi sateliţi artificiali, P rix to şi A skruk
(în 1959, astronom ul sovietic I. S. Şklovski emisese ipoteza că Deimos
şi Phobos a r fi sateliţi artificiali).

130
iubirii nu e fast şi că astronom ii au sporit inhibiţia scriito­
rilor p rin concluziile la care au ajuns :

„...Venus nu a fost niciodată cea m ai bună planetă p entru im a­

ginaţie. S u p ra faţa ei ascunsă de văluri a descurajat im pulsul crea­
tor. P ornind de la un raţionam ent foarte fragil, astronom ul suedez
A rrhenius a p roclam at în 1917, «totul pe Venus este ud leoarcă»
— şi m entalitatea deprim antă s-a consolidat. Im aginaţia scriito­
ricească a fost acoperită de n o ri.“ 1

Saitni, eroul lui V ictor Anestin, din rom anul In anul

4000 sau O călătorie la Venus (1899), îşi ia cu el o um brelă
imensă, pentru a se apăra de ploile de pe Venus. U m brela
se pierde la un m om ent d at şi Saitni se îndrăgosteşte de o
femeie-pasăre care o găseşte şi i-o readuce. în tr-u n astfel de
clim at, vegetaţia (descrisă pe scurt în capitolul IX al rom a­
nului) este abundentă şi de dimensiuni uriaşe :
„A rborii şi plantele ce cresc pe această planetă au dim ensiuni co­
losale şi sînt de o n a tu ră foarte elastică ; în tim pul fu rtu n ilo r,
ce se dezlănţuiesc cu a tîta furie pe Venus, ei se îndoiesc pînă la
p ăm înt, d a r nici unul nu se rupe."

Im aginea planetei pe care ploaia nu se m ai opreşte apare

şi la R ay B radbury, în două povestiri din The lllustrated
M an (1951) şi A Medicine fo r M elancholy (1959). U na
dintre ele, The long Rain, este halucinantă.

P a tru astro n au ţi naufragiaţi pe Venus (care nu are decît un singur

continent, în m ijlocul unui imens ocean locuit de fiinţe acvatice)
rătăcesc tim p de treizeci de zile, striv iţi de ploile torenţiale ale
planetei, în căutarea unui adăpost am enajat p en tru astfel de cazuri
şi denum it „cupola solară". S tim ulată de precipitaţiile infinite, ve­
getaţia m ăruntă, decolorată de apă şi de absenţa soarelui, se com­
p o rtă agresiv, pătru n d e în hainele oam enilor, cu o tenacitate în -
spăim întătoare. T runchiurile copacilor seam ănă cu nişte picioare
de ciuperci uriaşe, iar frunzele, care mustesc de apă, au aspectul
unor felii de brînză dospită. în intervalul celor treizeci de zile,
unul d intre astronauţi este om orît de un trăsnet şi alţi doi se si­
nucid, p e n tru că ceea ce îi descurajează nu este can titatea ploii, ci
răb d area ei, cadenţa m etronom ică, acuitatea insuportabilă sub ra ­
p o rt psihic.

1 Brian W. Aldiss, op. cit., p. 165.

131
 M onotonia aceasta, care nu exclude totuşi forţa genetică
şi ritm ul biologic debordant, este înlocuită de E. R. Burroughs,
în ciclul A m tor, p rintr-o mare varietate de decor şi de ac­
ţiune. P entru E.R.B., Venus (Am tor) este o planetă înconju­
ra tă de două straturi de nori im penetrabili, care fac im posi­
bilă observarea stelelor şi a Soarelui. De aceea, venusienii sînt
convinşi că planeta lor este un disc uriaş, care pluteşte pe o
m are de m etal to p it şi de magmă, lucru dovedit şi de faptul
că această masă incandescentă erupe din cînd în cînd prin
vîrfurile unor m unţi. Regiunea rece din centrul discului (în
realitate, polul planetei) se numeşte Karbol, zona caldă, de
la m arginea discului (ecuatorul) este Strabol, iar porţiunea
tem perată dintre ele p o artă numele de Trabol. Pe A m tor cresc
copaci de 2000 de m etri înălţim e şi 300 de m etri diam etru.
Ei p ătru n d cu vîrful în stratul de nori din care trag ume­
zeala. Fascinantă este m ulţim ea variantelor hominide, pentru
că, alături de venusienii propriu-zişi, care nu se deosebesc
de păm înteni nici ca înfăţişare, nici ca apucături, pe Venus
trăiesc oam enii-pasăre (voo klangan), oamenii-animale, care
merg în p atru labe şi se hrănesc num ai cu carne, oamenii-peşte
din M ypos, prevăzuţi cu bronhii şi cu membrane înotătoare
între degetele m îinilor şi picioarelor, oamenii sălbatici timal,
cu coarne pe cap, brokolienii sau oam enii-fruct, în fine, oa­
menii din nori, care trăiesc pe m unţii înalţi ai planetei, în­
făşuraţi în blănuri prevăzute cu mici orificii în dreptul ochi­
lor, nasului şi al gurii.
C a şi dendriţii lui Lucian din Samosata, brokolienii lui
E.R.B. cresc din p ă m în t:

„...brokolienii fac ouă mici, asem ănătoare nucilor, care sînt plan ­
tate în păm înt. D in ele iau naştere copaci, pe care după cîţiva ani
cresc fructele [...]. C în d micii brokolieni sînt copţi, cad, şi trebuie
să fie prinşi şi dom esticiţi.
Fiecare fam ilie are pro p ria ei grădină, care trebuie bine păzită de
păsările guypal şi de alte anim ale de pradă, p e n tru ca m ortali­
tatea să nu crească şi m ai m ult.“ (Escape on Venus)

Deoarece se dezvoltă în felul acesta, brokolienii, care au

sînge alb şi m anifestă înclinaţii vam pirice, răm în cu un fel
de nod de carne pe cap, ca al fructelor.
Şi mai numeroase sînt animalele sălbatice, tharbanul cu
blana dungată şi ochi pedunculat, păianjenul targo, care

132
scoate ţipete înfiorătoare, hipnotizîndu-şi prada, kazarul, un
fel de cîine cu pene şi cu trei coarne, zoratul, care este călărit
de venusieni, gantorul masiv ca elefantul şi utilizat ca anim al
de tracţiune, rotikul, un m onstru acvatic de 300 de m etri
lungime, păsările răpitoare guypal.
Şi pentru A drian Rogoz, Venus din O m ul şi năluca (1965)
este o planetă activă, înţesată de vulcani şi frăm întată de
cutrem ure şi de erupţii. Vegetaţia luxuriantă are un ciclu
exploziv, arborii au un diam etru de 150 de metri şi sînt
specii de plante care ajung la m aturitate şi produc fructe în
decurs de cîteva zile. în m ările planetei trăiesc m onştri cu
tentacule de peste 20 de m etri şi animale electrice, com para­
bile cu ihtiozaurii păm înteni.
Venusienii lui A drian Rogoz sînt, ca şi brokolienii lui
E.R.B., oam eni-arbori. Ceea ce îi deosebeşte de păm înteni
este num ărul degetelor (patru), culoarea pielii (portocalie), a.
părului (verde-aurie) şi, fireşte, procesele de reproducţie şi
de asimilare a hranei :

„Cu oarecari eforturi am conchis că din pîntecele venusienelor

creşte un sac, ca un m arsupiu. In acest sac se form ează fătul, ale
cărui rădăcinioare sînt prinse de m am ă, după cum pruncii noştri
sînt legaţi de cordonul om bilical.“

D upă un tim p, noii născuţi sînt răsădiţi într-o seră în

care îşi petrec „perioada rădăcinoasă“ sau copilăria. A poi,
adulţii îşi scot rădăcinile din păm înt, se deplasează fără nici
o dificultate, d ar continuă să extragă prin picioare apa şi
sărurile necesare procesului de fotosinteză („C u ochii mă-
nîncă soarele, prin p ăr se hrănesc cu aer, cu picioarele sug
apă şi săruri...").
N ervozitatea clim aterică, insistenţa vegetaţiei de a creşte
şi a faunei de a se diversifica rapid po t fi întîlnite oriunde
în literatu ra S.F. Aduse în mod sistematic pe Venus, ele trans­
form ă planeta intr-un simbol al energiei începuturilor şi al
febrilităţii vitale.

133
 IX . PERSONAJELE TE M A TIC E

U na din rezervele teoreticienilor fa ţa de S.F. decurge

din observaţia că această literatu ră nu a r conţine personaje
adevărate şi complexe :

„U nde este rom anul S.F. care să aibă ca erou om ul obişnuit de

familie... sau profesorul... sau artistu l creator... sau filozoful ?“ 1

Foarte sever, Jacques van H erp nu-1 acceptă ca personaj

decît pe căpitanul Nem o.

In afară de el „nu există personaje caracteristice, nici tip u ri în

rom anul S.F. N im ic com parabil cu pere G randet, cu d ’A rtagnan,
cu G avroche, cu M aigret, cu T arzan , nici cu Arsene L upin." 2

Reim er Jehm lich extinde rezerva şi asupra a ceea ce ar

trebui să reprezinte o realizare indiscutabilă a literaturii S.F.,
om ul nou al viitorului, homo futurus :

„E vident «omul nou» există în S. F. d oar ca schiţă p a rţială , şi

chiar şi în această form ă el răm îne o apariţie în tîm p lă to a re ." 3

Uneori, explicaţiile care se dau 4 au în vedere o diferenţă

de optică literară între genuri, d ar ele nu corectează reproşul

1 R obert Bloch, Im agination and m odern social criticism, în Basil

D av en p o rt (editor), op. cit., p. 116.
2 Jacques van H e rp , op. cit., p. 385.
3 Reim er Jehm lich, Es w ar einm al im Jahre 17.000, Eine Einfiihrung
in die Science Fiction, în Reim er Jehm lich, H a rtm u t Liick, op. cit., p. 25.
4 P en tru E dm und C rispin, „personajele unei povestiri S.F. sînt tr a ­
ta te în general ca reprezentanţi ai speciei lor şi nu ca indivizi. Ele sînt
m arionete p entru m otivul sim plu că, dacă lucrurile ar fi altfel, rutina
noastră antropocentristă ne-ar incita, în cursul lecturii, să le acordăm
o atenţie prea m are, fă ră să ne preocupăm suficient de forţele non-

134
iniţial şi nuanţa de decepţie estetică din care acesta s-a născut.
Curios, unii critici văd personajul din literatura S.F. ca pe
celebrul slan al lui A. E. van Vogt, din portretul robot al
poliţiei : „S tatură tip 7, cap 4, bărbie 4, gură 3, ochi căprui
tip 13, sprîncene 13, nas 1, obraji 6... sfîrşit."
Aceasta este o exagerare, căreia i se poate răspunde cu o
listă de nume suficient de cunoscute pentru a fi considerate
personaje : căpitanul Nem o şi R obur (Jules Verne), G riffin
(H . G. Wells), profesorul C hallenger (Conan Doyle), Alexei
Ivanovici Gusev (A. N . Tolstoi), Jom m y Cross (slanul lui
van Vogt), sau Lorenzo cel M are (R obert A. H einlein).
Să luăm exemplul lui G riffin, unul dintre cele mai obse­
dante personaje ale literaturii S.F. A pariţia lui, în prim ul
capitol al cărţii, în toiul iernii, la hanul din Iping, Sussex,
este tulburătoare. O pălărie de fetru cu m arginea pleoştită
îi acoperă cea mai mare parte a feţei, p oartă ochelari m ari,
albaştri, gulerul paltonului e ridicat („Parcă-i o căpăţînă de
scafandru, nu o m utră de om “). M anifestă un p ro n u n ţat gust
pentru întuneric şi pentru camerele cu uşi încuiate. D upă
prim ele 40 de pagini, în care hotărîtoare sînt elementele de
tensiune, personajul prim eşte un nume, surprinzător pentru
to ată lumea : O m ul Invizibil. Insă lucrul cel mai neliniştitor
este fap tu l că personajul lui Wells scapă oricărei determ inări
exacte, neputînd fi considerat nici bun nici rău. G riffin este
invizibil, şi o situaţie nouă creează legi noi, adesea o m orală
nouă. Fascinat de putere, convins că invizibilitatea îl va face
stăpîn pe întreaga omenire, Om ul Invizibil se rupe trep ta t
de um anitate, dar nu în felul savanţilor demenţi, din lite­
ratu ra de consum, ci pe calea com plicată a rom anticilor ne-
înţeleşi sau a m onstrului din Frankenstein, încolţit de oa­
menii care refuză să-l accepte. în finalul rom anului, G riffin
este om orît în chip bestial, cu o sapă, nu numai pentru că

um ane..." din lite ratu ra S.F. (cf. Kingsley Amis, op. cit., pp. 150— 151).
Jacques van H e rp (op. cit., p. 386) observă şi el aproape acelaşi lucru.
In literatu ra S.F., „dram a nu este individuală, ci colectivă ; ceea ce con­
tează este soarta unei astronave, a unei colectivităţi, a unei planete sau
a Păm întului." V era G ra a f (op. cit., p. 44) consideră că „A utorul de
lite ratu ră S.F. îşi priveşte în general eroii din tr-o altă perspectivă decît
alţi autori : punctul său de vedere trebuie considerat m ai degrabă ştiin­
ţific şi social-critic decît artistic..."

135
 încercase să terorizeze un oraş, d ar şi pentru că concetăţenii
lui nu sportă să fie confruntaţi cu excepţia :

„C ineva a făcut rost de un cearşaf de la «Jucătorii de cricket».

L -au acoperit pe cel ucis şi l-au dus în cîroium ă. Şi acolo, pe un
p a t m u rd ar d in tr-o odaie ponosită şi prost lum inată — înconjurat
de o droaie de creaturi ignorante, înnebunite de curiozitate — stîlcit,
cu trupul num ai răni, tră d a t de semenii lui şi de nim eni plîns,
acest G riffin, prim ul om care a devenit invizibil, G riffin , cel m ai
ta le n ta t fizician din cîţi au tră it vreodată, şi-a încheiat într-o
cum plită prăbuşire ciudata şi e x tra o rd in a ra lui carieră."

C u totul rem arcabil este şi Lorenzo cel M are, personajul

lui R obert A. H einlein, din D ouble Star (1956), actorul ra ­
tat, care este angajat să joace rolul unui mare politician, scos
p rin tr-u n atenltat al opoziţiei, din cursa prezidenţială, şi care
se substituie trep tat originalului, pînă ce devine el însuşi
„Lorenzo the G re at“.
Exemplele p o t fi înm ulţite, întrebarea este însă alta. Care
sînt elementele în funcţie de care decidem dacă un individ
din tr-o carte poate fi considerat sau nu personaj ?
Esteticile vechi recom andă personajelor (caracterele din
tragedii, la Aristotel) să fie superioare nivelului comun
(alese), să fie potrivite (coerente), asem ănătoare (adică să
respecte datele tradiţiei) şi statornice. D upă E. M. Forster,
personajele pot fi rotunde sau plate, după Tomaşevski, fixe
sau mobile. La noi, M ihai Ralea reclamă pentru rom an indi­
vidualităţile şi eroii m orali („Rom anul e povestea urior oa­
meni caracteristici, originali, a căror viaţă se degajă clar de
mediul cu care in tră în conflict. V iaţa lor sufletească trebuie
să fie complexă tocmai ca să fie posibil acest conflict..." 5).
Rezum înd, personajul literar ajuns la vîrsta rom anului
realist de la sfîrşitul secolului X IX , trebuie să aibă perso­
nalitate, să fie complex, dar credibil, indiferent dacă se m odi­
fică sau răm îne neschimbat, să îndeplinească o funcţie expo­
nenţială, care să îl transform e în tip sau în erou. în fine,
reputaţia unui personaj se mai poate întem eia pe repetiţie,
şi acesta este, de cele mai multe ori, cazul eroilor din ro ­
manele seriale, de tip poliţist sau de aventuri. A vînd cel

5 M ihai Ralea, De ce nu avem rom an f, în voi. Intre două lum i,

C a rte a Rom ânească, Bucureşti, 1943, p. 1S3.

136
puţin una din aceste calităţi, oamenii din cărţi devin figuri
literare memorabile sau relevante.
Făcînd însă din com plexitatea eroilor din romanele seco­
lului X IX singurul criteriu de identificare a personajului
literar, vom fi constrînşi să ajungem la concluzia că literatura
S.F. este o literatură cu personaje puţine.
A devărul este altul. Dacă rămînem numai la exemplele
lui van H erp , observăm că, de fapt, Gavroche, d ’A rtagnan,
M aigret, T arzan sau pere G randet nu sînt personaje în ace­
laşi fel. Ele există după criterii diferite, în funcţie şi de tipul
sau speţa de literatură din care provin. Leul din fabula lui
La Fontaine nu poate fi „com plex'1 şi nici zgîrcitul H arpagon,
din comedia lui Moliere. U n rom an poliţist cu personaje
complexe şi sofisticate, cu oameni care îşi pun probleme de
m etafizică şi se introspectează la nesfîrşit nu mai este un
rom an poliţist, indiferent de prejudecata literară a celor care,
crezînd că genul trebuie „salvat", fac din Shakespeare sau
din Dostoievski precursorii lui.
C a şi literatu ra de detecţie, literatura S.F. este literatură
pe o cale proprie, şi în loc să susţinem că ea nu conţine
personaje adevărate şi complexe, este mai firesc să observăm
ca în cadrele ei îşi face apariţia o serie particulară de perso-
naje-tem atice care, alături de celelalte elemente formale sau
de gen, o individualizează ca literatură.

1. Savantul

Savantul inventator, inginerul care reuneşte într-o singură

persoană teoreticianul şi practicianul, este cel mai proem i­
nent personaj din perioada clasică şi „de au r“ a litera­
turii S.F.
în viaţă, modelul în d ep ărtat al inginerului genial trebuie
cău tat la începutul secolului X V I, în exemplul personalităţii
lui Leonardo da Vinci, după cum savantul este un produs al
secolului X V III, mecanicist. D ar imaginea omului de labo­
rator, care poate, printr-o descoperire sau printr-o invenţie,
să determ ine o schimbare profundă în existenţa unui im pre­
sionant num ăr de indivizi, aparţine secolului X IX . De aceea,
savantul apare cu o statură eroică în romanele lui Jules

137
 Verne, unde lasă impresia că doreşte să se confrunte cu
creaţia inaugurală, de tip demiurgic.
P rin această aptitudine exem plară, savantul este m arcat
cu o valoare tem atică specială, care îi conferă un statut nou
de existenţă literară, în cadrul unui gen literar nou. M ai puţin
plauzibili şi complecşi ca indivizi, savanţii din literatura S.F.
sînt reprezentativi p en tru tipologia secolului X IX optim ist,
care îşi pune speranţele de hegemonie şi de prosperitate într-o
fo rţă investită în prim ul m om ent cu trăsături de esenţă m a­
gică — tehnica şi ştiinţa. Ei au, de aceea, valoare tem atică.
P rim a trăsătură de caracter a savantului se referă tocmai
la nevoia de a schimba, cu ajutorul ştiinţei, fa ţa lumii, de a
determ ina n atu ra să-şi restrîngă zona în care omul este silit
să cedeze sau să accepte că se află în inferioritate, pe un
teren alunecos. A proape toţi savanţii lui Jules Verne, N em o,
O tto Lidenbrock, R obur, sînt oameni care caută confrun­
tarea cu natura, o provoacă şi, de cele mai m ulte ori, o re­
zolvă în favoarea lor.
în Călătoria spre centrul Păm intului, profesorul de mine­
ralogie O tto Lidenbrock, autorul unui T ratat de cristalo­
grafie transcendentă, ap ăru t la Leipzig, în 1853, refuză să
accepte că se află în impas, chiar atunci cînd totul pare
p ie r d u t:

„— A h, ce renghi îmi joacă s o a r t a ! strigă ei. T oate elementele

natu rii com plotează îm p o triv a m ea ! A erul, focul şi apa îşi unesc
sforţările p e n tru a nu m ă lăsa să trec m ai departe ! Ei bine, Ie
voi a ră ta eu ce poate săvîrşi v o in ţa m ea ! N u m ă las bătut. N u
dau înapoi nici un pas, şi o să vedem cine o să învingă : omul
sau n a tu ra !...“

Prin interm ediul savantului şi al operelor sale identifi­

căm m area tem ă a literaturii lui Jules Verne, relaţia dintre
om şi n atură, în faza în care progresul ştiinţei prom itea re­
zolvarea unei vechi inechităţi. în rom anul De la P ăm înt la
Lună, în mom entul în care G un-C lub-ul începe să toarne
celebrul C olumbiad, rom ancierul exclamă :

„D acă nişte sălbatici ar fi rătăcit în clipa aceea dincolo de linia

orizontului, ar fi p u tu t crede că s-a născut un nou c rater în sînul
Floridei. T otuşi, nu era nici o erupţie, nici o trom bă, nici un
uragan, nici o lu p tă a elem entelor, adică nimic din acele fenomene
groaznice pe care n atu ra poate să le dezlănţuie. N u ! O m ul singur

138
 crease aceşti aburi roşietici, aceste flăcări uriaşe, vrednice de un
vulcan, aceste duduitoare zvîrcoliri, aidom a frăm în tărilo r unui cu­
trem ur de păm înt, aceste mugete care se puteau lua la întrecere
cu vijeliile şi f u r tu n ile ; toate acestea, doar m în a lui le făurise,
şi le arunca într-o prăpastie săpată de el însuşi, în tr-o adevărată
N iag ară de m etal lichid..."

Convingerea lui Jules Verne este că, prin ştiinţă, omul

face concurenţă naturii, bărbăteşte şi demn. V orbind despre
savanţi, literaturii S.F. îi este dat să înregistreze primele
semne ale sfîrşitului uneia dintre cele mai lungi şi mai înjo­
sitoare forme de „exploatare" din întreaga istorie a speciei
umane, exploatarea omului de către natură.
S-ar părea totuşi că figura literară a savantului se reduce
la cîteva linii um an-sim plificatoare : voinţa, optimismul exa­
gerat, nevoia de a acţiona.
D ar problem a profesorului Pierre A ronnax, din 20.000
de leghe sub mări, este mai puţin o problem ă de voinţă cît
una de conştiinţă. A utor al unei lucrări ştiinţifice în doua
volume, despre Misterele din adîncul mărilor, Pierre A ronnax
este făcut prizonier de căpitanul Nemo, care îi oferă în schim­
bul captivităţii, posibilitatea de a-şi verifica teoriile la faţa
locului. D a r îşi poate oare sacrifica omul de ştiinţă libertatea,
în schimbul cunoaşterii ? P oate savantul să-şi vîndă sufletul,
ca Faust ?
O problem ă m orală este şi cea a întrebuinţării pe care o
dă savantul ideilor sale, şi aceasta este, la Jules Verne, tema
din romanele despre R obur sau din Cele cinci sute de m ili­
oane ale Begumei (1879).
U n cuplu ferm ecător de savanţi apare şi la C onan Doyle,
în The Lost W orld (1912) : profesorul de anatom ie com pa­
ra tă Summerlee şi zoologul, antropologul şi paleontologul
George E dw ard Challenger. Prim ul este slab, deşirat, sar­
castic şi puţin credul. Se îm bracă neglijent, nu este prea
curat şi fum ează fără întrerupere dintr-o pipă Bruyere. în
tinereţe a p articip at la celebra expediţie a lui Robertson în
P apua. Al doilea, „un H ercule pocit", este un om cu un cap
imens, barbă de tau r asirian, sprîncene zbîrlite, mîini păroase,
voce tunătoare. C hallenger e capricios, violent, lipsit de m o­
destie. Pe un ziarist îl numeşte „porcus ex grege diaboli", dar
ceea ce îl irită peste m ăsură este scepticismul adversarului
sau, Summerlee, care refuză să-i accepte teoria platoului b ra­

139
 zilian, populat de pterodactili şi dinozauri. în ciuda tu tu ro r
anim ozităţilor, am îndoi sînt însă oameni de onoare şi în
faţa evidenţei, profesorul Summerlee se înclină solemn, fără
ezitare sau invidie :

„...trebuie să v ă rog să m ă scuzaţi, sir. Am fost foarte nedrept şi

vă rog să u itaţi totul."

în literatura lui C onan Doyle, savantul pierde din p ro ­

porţia eroică stabilită de Jules Verne, dar cîştigă o dim en­
siune sufletească nouă, umoristică, preluată repede de în­
treaga literatură S.F.
Profesorul d istrat („der zerstreute Professor“), incapabil
să se desprindă de obiectul m editaţiei ştiinţifice, apare în ro­
m anul parodic al lui W illiam C. Anderson, A D A M M -l
(1964), în persoana unui celebru medic german, Ludwig
Ehrick, stabilit în Florida, lîngă fostul C ap Kennedy. Doc­
torul Ehrick, specialist în transplanturi, locuieşte într-o ca­
meră m obilată în stil Fleidelberg, fum ează pipă, p oartă un
pince-nez (Z w icker) dem odat, şi num ără, la sfîrşitul fiecărei
operaţii, instrum entele chirurgicale, pentru a nu le uita în
corpul pacienţilor.
în S.F.-ul epocii aşa-num ite „de au r“ , savantul im punător
din literatura lui Jules Verne devine omul de ştiinţă genial,
d ar fără audienţă şi autoritate, pentru că se ascunde în spatele
modestiei şi pentru că oamenii au devenit mai circumspecţi.
Biologul W hite, din nuvela lui D avid H . Keller, The I v y W ar,
rău îm brăcat, insignifiant, atrage zadarnic atenţia asupra
iminenţei izbucnirii unui război între oameni şi plante.
„Şters“ este şi inginerul Prokop, savantul lui K arel C apek
din K ra ka tit (1924), în ciuda însuşirilor sale excepţionale
(cea mai curioasă este chemotaxa, capacitatea de a stabili
prin p ip ăit proprietăţile explozive şi chimismul oricărei sub­
stanţe) şi a posibilităţii de a distruge întreaga omenire cu
ajutorul unui explozibil care p oartă numele de krakatit.
Personaj „vechi" în literatura S.F. savantul suferă un
proces de degradare lentă, fie prin idealizare excesivă şi a tri­
buirea tu tu ro r calităţilor la superlativ, fie prin apropierea
de clişeul superman-u\ui din benzile desenate.
R alph 124 C 41 + din rom anul cu acelaşi titlu, al lui
H ugo Gernsback, este „un far al ştiinţei", unul dintre cei

140
zece bărbaţi ai planetei, cărora le este permis să adaoge la
numele propriu-zis semnul + . R alph este un mare inventator
şi, în acelaşi timp, un excelent jucător de tenis, cuceritor de
inimi şi om de acţiune. Savantul începe să se confunde cu
sportivul, ceea ce corespunde altui tip de ideal uman.
în felul acesta, o figură de reprezentare a secolului X IX
şi a literaturii S.F. îşi pierde trep tat sem nificaţia tem atică
şi se dizolvă în clişeu şi în subliteratură.

2. Geniul rău

Savantul consacrat de literatură ca erou civilizator şi

exemplar, cunoaşte o variantă populară, în stil jos, a ge­
niului rău sau nebun, cu înclinaţii sadice, m izantrop şi gran­
dom an.
Spre deosebire de tiranii periculoşi din istorie, Heliogabal,
Caligula, N ero, savanţii nebuni sînt indivizi m inim alizaţi de
colectivitatea în care trăiesc, ignoraţi şi de aceea hotărîţi să-şi
ia revanşa cu 'mijloacele pe care le au la dispoziţie. Ei fo­
losesc ca instrum ent al răzbunării ştiinţa, aşa cum R ichard
al III-lea din teatrul lui Shakespeare utilizează în acelaşi
scop tronul şi puterea care emană de aici.
La Jules Verne, inginerul R obur construieşte un aparat
de zbor care îi perm ite să se proclam e „stăpînul celei de-a
.şaptea p ărţi a lumii, mai întinsă decît A tlantida, Oceania,
Asia, America şi Europa, un adevărat continent aerian, Ica-
ria...“. în R obur Cuceritorul (1886) el îşi instalează drapelul
negru, cu stele şi cu un soare de aur în centru, pe cele mai
înalte clădiri ale principalelor oraşe de pe P ăm înt.
Totuşi, ca semnificaţie generală, inginerul R obur râmîne
deocam dată un simbol rom antic al ştiinţei care depăşeşte
puterea de înţelegere a um anităţii, iar ca om, un personaj
contradictoriu, răzbunător şi coleric în anum ite momente,
brutal şi arogant cînd nu i se dă dreptate, d ar incapabil să
îm pingă răzbunarea pînă la distrugerea adversarului şi dis­
pus, ca şi Nem o, să-i ajute pe cei slabi.
Procentul de anorm alitate a personajului creşte în Stăpînul
lum ii (1904), cel de al doilea rom an despre Robur. D ar şi

141
 aici, anorm alitatea este mai puţin o nebunie îndreptată îm ­
p otriv a um anităţii şi m ai m ult un gest blasfem atoriu la
adresa puterilor din natură, subestimate. în Stăpînul lum ii,
R obur se aruncă în mijlocul unui uragan pe care crede că-1
poate stăpîni cu ajutorul aparatului său de zbor, d ar este
lovit de o descărcare electrică şi se prăbuşeşte de la o înăl­
ţime de peste 1000 de picioare în apele golfului Mexic.
O figură stranie de savant nebun apare la H . G. Wells,
în Insula doctorului Moreau (1896). Izgonit din Anglia în
urm a unei cam panii de presă, celebrul fiziolog M oreau se
retrage pe o insulă pustie, unde efectuează o suită de operaţii
spectaculoase, în urm a cărora animalele se transform ă în
oameni (oameni-m aimuţă, oam eni-porc, oam eni-leopard, hienă,
taur, capră, rinocer, lup, urs, cîine). D a r efectul operaţiilor
este reversibil şi după o perioadă de tim p, pacienţii docto­
rului M oreau redevin animale, iar acesta sfîrşeşte prin a
ajunge, ca şi Frankenstein, victim a propriei sale creaţii.
S-ar părea că intenţia lui M oreau este aceea de a înlocui
creaţia naturii prin tr-o creaţie personală, care să facă inutilă
evoluţia. De aceea, pentru Brian W. Aldiss, M oreau este un
Dum nezeu al secolului X IX , iar, cu cuvintele lui Flaubert,
parafrazate, „The Leopard M an, c'est m oi“. 1
„U n inventator de talent şi un mare crim inal" este şi
fizicianul lui A. N . Tolsitoi, din H iperboloidul inginerului
Garin (1925). Ambiţios, cinic, crud, inginerul P io tr Petro-
vici G arin concepe un plan com plicat, în două etape, care
urm ează să-l transform e în stăpînul absolut al lumii. în
prim a fază, G arin construieşte un hiperboloid capabil să
focalizeze razele calorice şi străpunge scoarţa Păm întului,
pînă la o adîncime de opt mii de m etri, în Zona Olivinei, de
unde extrage cantităţi nelim itate de aur pur, cu ajutorul
căruia reuşeşte să dezechilibreze economia m ondială.
în a doua fază, omenirea urm ează să fie transform ată
într-o structură de tip fascist, avînd în vîrful piram idei o
p ătu ră de două-trei m ilioane de patricieni şi la bază masa
mare a truditorilor, care nu se mai pot revolta pentru că
li s-a aplicat „legea castrării cerebrale".

1 Brian W . Aldiss, op. cit., p. 124.

142
 U n specialist al rom anelor cu savanţi nebuni, sau cel
puţin răzbunători, şi prin aceasta periculoşi, este A lexandr
Rom anovici Beleaev.
Ludwig Stirner, din Stăpinul lum ii (1929), construieşte
un ap a rat cu ajutorul căruia poate transm ite ideoraze, pentru
a pune stăpînire pe voinţa oamenilor. Profesorul Charles
H eight, biofizicianul renegat din Ariei (1941), realizează
„m etalul zb u răto r", d ar pentru că invenţia sa este respinsă
se retrage în In d ia unde creează un om -zburător. în O m ul-
am fibie (1928), profesorul argentinian S alvador practică v i­
visecţia şi transplantul, ca şi doctorul M oreau, şi îl realizează
pe Ichtyandros, omul-peşte. în Capul profesorului Dow ell
(1926), chirurgul K em , „un crim inal, un om fără suflet,
ambiţios ca mii de H erostraţi", grăbeşte m oartea savantului
Dowell, îi reanim ă capul şi îl constrînge să-i furnizeze idei.
în Traficantul de aer (1929), simbolul savantului nebun
este în trebuinţat de Beleaev cu o valoare mai largă decît
aceea curentă, a ştiinţei care se poate întoarce îm potriva
omului.

U n oarecare m ister Bailey construieşte în apropiere de V erhoiansk

un oraş subteran care aspiră aerul planetei şi îl tezaurizează sub
form ă solidă sau lichidă, p e n tru a-1 com ercializa. T rep tat, vînturile
îşi schimbă direcţia, presiunea aerului scade, clim a se m odifică.
A erul lichid înlocuieşte toate valorile de pe p iaţă , aurul şi banii
îşi pierd orice sem nificaţie, m uncitorii reclam ă „ p la ta în aer" şi
organizează „răscoale ale aerului". C înd A rm ata Roşie declanşează
războiul îm p o triv a lui m ister Bailey, acesta form ulează un u lti­
m atum în trei puncte : „1. Instaurarea în lum ea întreagă a d icta­
tu rii m arii finanţe. 2. E xterm inarea fizică a com uniştilor. 3. M ister
Bailey să aibă m onopolul asupra v în zării aerului, m ăsură care va
asigura im uabilitatea sistemului politic pe care îl va instaura."

Savantul nebun este aici expresia unui cerc de nebunie mai

larg, de esenţă politică şi socială, şi rom anul lui Beleaev de­
vine, în felul său, o parabolă a contra-revoluţiei, a inter­
venţiei şi a blocadei post-revoluţionare.

„« T rafican tu l de aer» nu era decît un p a rav a n pentru ca m înia

m uncitorilor şi în general a populaţiei să nu fie în d rep tată îm po­
triv a tu tu ro r capitaliştilor. T otul fusese regizat în aşa fel încît
făcea im presia că un nebun sau un scelerat a a ca p ara t to t aerul,
iar capitaliştii sînt nevoiţi să-i accepte condiţiile !“

143
 Cu mici excepţii, literatura cu savanţi nebuni reprezintă,
ca valoare, lim ita de jos a S.F.-ului. A proape toate ticurile
literaturii de aventuri şi de senzaţie pot fi întîlnite aici, crima,
loviturile de teatru, travestiul, locuinţele înconjurate de zi­
duri im penetrabile, evadările victimei, din ghiarele călăului,
în ultim ul moment.
Adeseori, nivelul literaturii atîrnă de nivelul m odelului de
cititor şi de gust pe care îl au în vedere autorii. Savantul
nebun este un personaj de catharsis, program at pentru cititor
şi pentru gustul mijlociu al acestuia. Algoritm ul lui este fix,
ca şi cel al crim inalului din rom anul poliţist, nu num ai pentru
că savantul nebun este antipatic şi rău, dar şi pentru că bunul
simţ şi orgoliul cititorului nu ar accepta ca planurile lui să
devină realitate.

3. Polemica personajului: super-eroul/sub-eroul

Super-eroul din literatura S.F. descinde dintr-o schemă

veche a gîndirii mitice sau legendare. El reeditează, într-un
context literar nou, faptele unor eroi de mitologie (Hercule,
Thor), de epopee sau de legendă (Achile, Sigfried, mai re­
cent Robin H ood).
Tipologic, super-eroul este o fiinţă hipertrofică, un per­
sonaj cu o rezistenţă biologică neobişnuită, care îndeplineşte
funcţia de adversar al unui rău mai m ult principial şi mai
puţin social sau istoric. C onceptul devine clar nu prin ra ­
portare la noţiunea de Obermensch, din Also sprach Za-
rathustra, a lui Nietzsche, cu care super-eroul nu are nimic
comun, ci la aceea de superman din benzile desenate (Super-
man, de Jerry Siegel şi Joe Shuster, în A ction Comics, 1938,
Batman, Flash Gordon, Captain America etc.).
în com paraţie cu eroul civilizator (savantul, inginerul),
super-eroul este un personaj profilactic, m obilizat în perm a­
nenţă pentru a salva omenirea sau întreaga planetă de la o
distrugere sigură. Această misiune exercitată fără întrerupere,
pe m ăsură ce răul recidivează într-o tentativa nouă, îl deose­
beşte de m utant, care are şi el una sau mai m ulte funcţii

144
 vitale hipertrofiate, dar care duce aproape întotdeauna o
existenţă ilegală, contestată de omul norm al.
Un exemplu tipic de super-erou poate fi scos din rom a­
nele ciclului Lensmen, de E. E. Smith.
Denum irea de lensmen a m em brilor Patrulei galactice vine
de la lentila pe care aceştia o poartă la m înă şi care repre­
zintă o emblemă de recunoaştere şi un instrum ent de comu­
nicare şi de luptă îm potriva planetei Eddore, pus la dispozi­
ţie de M entorul din Arisia. D in P atrula galactică fac parte,
alături de păm înteni, cîţiva extratereştri, dar personalitatea
centrală a grupului trebuie identificată în persoana pilotului
Kim ball Kinnison, eroul absolut al întregului ciclu. Invin­
cibil, Kim ball Kinnison îşi dom ină adversarii prin telepatie
sau p rin control al voinţei. El este înzestrat cu o putere de
concentrare şi o viteză de reacţie com parabilă cu aceea a
m aşinilor electronice de calcul, poate stabili legături m entale
cu membrii patrulei, de la distanţe cosmice şi poate vedea
prin obiecte (celebra privire-R ontgen a superm an-ului din
benzile desenate). în Galactic Patrol, K im ball Kinnison de­
blochează ecranul de protecţie cerebrală al unui p ira t bosko-
nian cu ajutorul unui cîine pe care îl m anevrează telepatic,
iar în G ray Lensmen, cu ajutorul unui păianjen şi al unui
vierme ! Prins de boskonieni în Gray Lensm en, Kinnison este
to rtu rat, i se taie m îna cu lentilă, şi i se injectează un virus
care determ ină creşterea m onstruoasă a extrem ităţilor. D upă
un tim p însă, organele eroului regenerează şi acesta îşi ia re­
vanşa preluînd conducerea a 15.000 de nave cosmice, cu care
îl zdrobeşte pe inamic.
La antipodul super-eroului se află grupul personajelor
elementare, sub-eroul, anti-eroul sau, pur şi simplu, omul
obişnuit. în definitiv, din această categorie face parte şi m un­
citorul lui Wells, din O poveste a zilelor ce vo r veni, omul-
cifră al lui Zam iatin, proletarul lui O rw ell, într-un cuvînt,
omul fără individualitate, strivit în contra-utopii.
D ar adevăratul anti-erou, care poate să apară spontan la
toţi scriitorii S.F. „realişti", este un produs de reacţie, o
îm potrivire şi o polemică la adresa super-eroului convenţio­
nal din literatura S.F. „de acţiune". El îşi precizează identi­
tatea în aşa-num ita literatură new wave.

145
 „Spre deosebire de S.F.-ul convenţional, care se orientează în mare
m ăsură către reprezentările fizice, astronom ice, biologice, ciber­
netice şi m atem atice, şi le antrenează în explicarea fenom enelor
descrise, în cazul direcţiei noi a S.F.-ului, pe prim ul plan se află
psihologia şi psihanaliza. D e aceea, se vorbeşte uneori şi de «psiho-
ficţiu n e» * .1

Principalii protagonişti ai mişcării denumite new w ave,

new thing, new science fiction sau chiar inner space sînt, în
Anglia, M ichael M oorcock, J. G. B allard şi Brian W. Aldiss,
grupaţi în jurul revistei N e w W orlds, din 1964 (nr. 142,
mai-iunie), cind Michael M oorcock preia conducerea publi­
caţiei şi semnează un editorial cu valoare program atică, in ti­
tu la t A N e w Literature fo r the Space Age, pînă în anul
1971 (nr. 200), cînd revista îşi încetează existenţa şi se trans­
form ă într-un volum cu apariţie trim estrială şi num ărătoare
nouă.
M ai p uţin coerentă, mişcarea similară din S.U.A., denu­
m ită speculativ fiction şi legată, parţial, de revista Im agi-
nation, îi cuprinde pe Roger Zelazny şi H a rlan Ellison, la
câre p o t fi adăugaţi scriitori em igraţi în Anglia sau publicaţi
de N e w W orlds, John T. Sladek, Thom as M. Disch, Samuel
R. D elany sau N orm an Spinrad.
Figura cea mai controversată a „noului val" S.F. din
S.U.A. răm îne H arlan Ellison (n. 1934), editorul antologiei
Dangerous Visions (1967), la care, alături de americanii P h i­
lip Jose Farm er, R obert Silverberg, Samuel D elany, L arry
N iven, N orm an Spinrad, colaborează şi scriitorii englezi de
la N e w W orlds, J. G. B allard, Brian W. Aldiss, John
B runner 2.

1 V era G raaf, op. cit., p. 165.

2 A ceastă antologie a fost urm ată, în 1972, de A gain, Dangerous V i­
sions şi în 1976 de The Last Dangerous Visions. în p re fa ţa prim ului
volum din V iziuni periculoase, Isaac Asim ov integrează literatu ra anto­
logiei (num ită de H a rla n Ellison, cu term enul lui R obert A. H einlein,
speculative fictio n ) în cea de a doua revoluţie S.F., inaugurată în 1960
de revista lui Frederik Pohl, G alaxy (prim a revoluţie S.F. fusese declan­
şată de John W . C am pbell Jr. în revista A stounding, 1938). P entru H a r­
lan Ellison (op. cit., p. 25), antologia, care cuprinde povestiri cu „idei
im populare", refuzate de reviste, urm ează să joace un rol m ult m ai im ­
p o rta n t : „Ceea ce ţineţi în m înă, afirm ă el, este m ai m ult decît o carte.
D acă avem noroc, aceasta este o revoluţie".

146
 A titudinea criticilor faţă de H arlan Ellison (ca de altfel
în general faţă de new w ave) este atitudinea tipică faţă de
orice avangardă. P entru D onald A. W ollheim, H arlan Ellison
este „o specie unică de geniu", un m utant al literaturii S.F. 3
F ranz Rottensteiner, dim potrivă, îi contestă orice m e r it:

„La un iarm aroc, Ellison a r p u tea să devină o celebritate ; în lite­

ra tu ră , fireşte, el face doar o impresie penibilă." 4

A cceptată sau nu, mişcarea new w ave reprezintă o ten­

tativ ă de apropiere a S.F.-ului, cu mijloacele polemice ale
avangardei şi ale experim entului, de „literatura obişnuită".
Form a tradiţională a povestirii, înţeleasă ca naraţiune liniară
şi p racticată în m od sim plificator în literatura de consum,
este recuzată. Interesul scriitorilor (influenţaţi de suprarealism,
de experienţele psihedelice şi de artele pop) se îndreaptă
spre stil şi spre tehnicile narative noi pentru S.F. (dicteul
autom at, aşa num itul „stream of consciousness"), îm prum u­
tate din literatu ra main-stream. Scriitorii „noului val" S.F.
urmăresc să realizeze o lărgire a domeniului p rin tr-o tem atică
nouă, prin ignorarea tabuurilor, prin exam inarea spaţiului
interior (inner space) şi a inconştientului, îndreptîndu-şi aten­
ţia spre experienţele sufleteşti extrem e şi, im plicit, spre cate­
goria anti-eroilor (oamenii handicapaţi, personajele com ple­
xate, cu infirm ităţii psihice sau fizice).
în Earthw orks (1965), de Brian W . Aldiss, Know le N o-
land, com andantul vasului Triste Star, care transportă nisip
de pe coastele Africii, pentru o fabrică de păm înt arabil din
Liverpool, suferă de m ania persecuţiei şi de claustrofobie,
într-o lume suprapopulată în care, datorită avitam inozei şi a
subnutriţiei nu mai există oameni sănătoşi. D a r boala cea
mai degradantă a acestui sub-erou (care, între altele, îl de­
nunţă pe liderul unei mişcări clandestine de opoziţie) este
complexul vinovăţiei, agravat de o defecţiune psihică p ro ­
vocată de o veche intoxicaţie alim entară, în urm a căreia o
anum ită p arte a creierului a fost afectată. Periodic, Knowle
N o land are halucinaţii (descrise am ănunţit de rom ancier),
care îl fac să nu mai poată discerne între realitate şi vis.

3 D onald A. W ollheim , op. cit., p. 177.

4 F ranz R ottensteiner, op. cit., loc. cit., p. 347.

147
 La Roger Zelazny, în H e w ho shapes (1965), psihiatrul
C harles R ender practică neuroparticiparea, m etoda terapeu­
tică prin care două sisteme nervoase (prim ul al terapeutului,
celălalt al pacientului) sînt determ inate, cu ajutorul unui
ap arat, să trăiască aceleaşi im pulsuri şi reprezentări mentale.
U nul dintre pacienţii lui R ender este Eileen Shallot, o
femeie care nu vede şi care doreşte să se vindece de com­
plexele provocate de această infirm itate.
„D r. Shallot era o femeie de aproxim ativ treizeci de ani. Părul
blond, tuns p aj şi p iep tă n at în jos, pe frunte, nu reuşea să ascundă
în întregim e plăcuţa argintie pe care o p u rta deasupra rădăcinii
nasului, ca pe un semn distinctiv de castă. R ender trase din ţigară
şi capul ei se retrase p u ţin cînd v îrfu l aprins îşi spori incandes­
cenţa. P ărea că priveşte direct în ochii lui. E ra o senzaţie neli­
niştitoare, cu toate că ştia că to t ceea ce ea poate înregistra jdin
prezenţa lui erau num ai nişte im pulsuri slabe, transm ise de către
m inuscula celulă fotoelectrică de pe frunte, prin interm ediul unor
conductori im p lan taţi, subţiri ca firu l de p ăr, care duceau de la
convertizorul de oscilaţii la centrul ei optic."

Eileen Shallot, de care C harles R ender se va îndrăgosti,

este însoţită în perm anenţă de un cîine-lup m utant, Sig-
m und, care vorbeşte p unînd la contribuţie un vocabular de
aproxim ativ 400 de cuvinte, şi îm preună cu care formează
un cuplu de neuitat :
„Sigm und nu avea fru n tea joasă a cîinilor, care se în alţă num ai
puţin, ca un arc tu rtit, deasupra botului, ci o frunte înaltă şi încre­
ţită, sub care ochii păreau şi m ai adînci decît în realitate. Render
se sperie p u ţin de m ărim ea şi de form a capului. M utanţii pe care
îi văzuse pînă atunci erau nişte căţelandri. Sigm und însă era un
cîine adult şi blana lui gri-închisă tindea să se zbîrlească, ceea ce
îl făcea să pară şi m ai m are decît erau în m od norm al cîinii din
rasa lui.
II p rivi pe R ender într-u n fel cît se poate de necîinesc şi scoase
un m orm ăit care sem ăna prea m ult cu «Alo, doctore !», p entru a
fi doar o întîm plare.
R ender dădu din cap şi răm ase încrem enit.
«Alo, Sigm und !», răspunse el. «D ar de ce nu in tri ?»
Cîinele îşi răsuci capul, trase pe nas aerul încăperii şi adulm ecă
ca şi cum ar fi v ru t m ai în tîi să decidă dacă îşi poate lăsa prote­
jatul să intre sau nu. A poi se întoarse iarăşi spre Render, dădu din
cap şi împinse uşa cu um ărul."

U n alt personaj al lui Roger Zelazny, din categoria anti-

eroilor, este tînarul H ell Tanner, din D amnation A lley (1969),

148
 T raficant de droguri, fost conducător al grupului de m oto-
ciclişti „H ell’s Angels“ , din Pasadena, Tanner este prezentat
în primele pagini ale rom anului ca om „doar în sensul bio­
logic al cuvîntului“. A restat de poliţie, el este condam nat la
m oarte şi graţiat, cu condiţia de a efectua transportul unor
m edicamente de la Los Angeles la Boston, unde a izbucnit o
epidemie. D ificultatea drum ului decurge din im practicabili-
tatea lui. D upă un război atomic de trei zile, radioactivi­
tatea, m onştrii m utanţi şi furtunile pustiitoare fac aproape
imposibilă orice încercare de comunicaţie terestră. în aceste
condiţii, călătoria lui Tanner se transform ă într-un prilej
pedagogic de edificare sufletească, pentru că, în cele din
urm ă, personajul ajunge să descopere sensul misiunii care i
s-a dat şi, im plicit, sensul existenţei sale.
în general, anti-eroul este un personaj mobil, şi prin
aceasta uman şi complex, spre deosebire de super-erou, care
îndeplineşte o funcţie stereotipică. Singurul risc pe care îl
im plică este acela de a se opune cu un semn negativ exagerat
unei exagerări de trăsături pozitive, ceea ce poate avea ca
rezultat înlocuirea unei scheme vechi nu cu un om adevărat,
ci cu o nouă schemă, ceva mai complexă.

4. Homo futurus

Cele două elemente esenţiale pe care literatura S.F. le

introduce în structura omului de mîine sînt perfectibilitatea
şi capacitatea de adaptare fizică sau psihică. La baza acestei
interpretări curajoase stau sugestiile oferite de evoluţionism ul
darw inist, p o triv it căruia omul face parte dintr-o specie ca­
pabilă să se modifice.
în rom anul lui A drian Rogoz, O m ul şi năluca, un per­
sonaj face urm ătoarea afirm aţie :
„In ifa ra organelor cu ad ev ărat inovatoare în evoluţia anim ală,
omul posedă vreo treizeci de organe în decadenţă şi peste o sută
de organe rudim entare ce nu-i m ai sînt de nici un folos fiziologic."

La K urd Lasswitz, în cea de a doua povestire din Bilder

aus der Z u k u n ft (1878), apar oameni diferenţiaţi în funcţie
de activitatea pe care o desfăşoară (oameni de muncă, oameni

149
de gîndire, oameni cu mai multe sexe etc.), iar O laf Staple-
don (1886— 1950) descrie în Last and First Men : A Story
o f the N ear and Far Future (1930), 18 specii umane diferite,
care se succed în cicluri spengleriene, în decursul a doua
m iliarde de ani.
Sub ra p o rt psihic, omul viitorului este de cele mai multe
ori un homo superior, înzestrat cu un num ăr oarecare de
facultăţi P.E.S. (percepţii extra-senzoriale), dintre care cea
mai banală este telepatia.
De obicei, dialectica m odificărilor la care literatura S.F.
îl supune pe homo futurus se reduce la doi term eni : deca­
denţa fizică şi perfecţiunea intelectuală sau psihică. D ezvoltată
literar, diviziunea din ce în ce mai radicală a muncii, ca idee
practică a scolului X IX , face imposibilă aplicarea vechiului
adagiu latin al m inţii sănătoase într-un corp sănătos.
La H . G. Wells, în Maşina tim pului, în locul unei specii
armonioase şi unitare avem două tipuri umane distincte :
eloii şi morlocii. Eloii, care trăiesc la suprafaţa Păm întului,
sînt fiinţe firave, de 1,20 m înălţim e, care îşi petrec tim pul
bătîndu-se cu flori şi m încînd fructe. Foarte slab diferenţiaţi
sexual, indolenţi, cu o dezvoltare psihică ce nu depăşeşte
nivelul copilăriei, eloii vorbesc o lim bă melodioasă şi simplă,
alcătuită aproape în exclusivitate din substantive concrete
şi din verbe.
Spre deosebire de eloi, morlocii sînt fiinţe subterane, care
întreţin o laborioasă activi/tate industrială. Sub rap o rt fizic,
morlocii sînt un fel de mici maim uţe albicioase, respingă­
toare, cu craniul lipsit de bărbie, cu ochi enormi, cenuşii-
roşcaţi, fără pleoape. Fiind carnivori, în tim pul nopţii m or­
locii urcă, prin galerii, la suprafaţa păm întului şi capturează
eloii cu care se h răn esc.1.
Aceeaşi diferenţiere simbolică apare şi la Felix Aderca.
In Oraşele scufundate există o specie de oameni privilegiaţi,
care au pierdut obişnuinţa somnului şi se alim entează cu par-
fum uri şi cu fluide. Ei nu depăşesc vîrsta de 40 de ani, sînt
lipsiţi de păr, au ochii m ari, fără pleoape, cap imens, trup

1 Problem a diferenţierilor biologice în cadrul aceleiaşi specii este

dezvoltată de H . G. W ells şi în articolul The Mari o f the Year M illion,
a p ăru t în Pali M all G azette, 2 noi. 1894 sau în rom anul P rim ii oameni
în Lună.

150
 puhav, piele albă, miini minuscule, hipotrofiate, „încorporate
trupului ca două aripioare". Femeile sînt lipsite de sîni şi
p o artă sarcina tim p de num ai şase luni.
R asa oam enilor din oraşul industrial M ariana este for­
m ată din indivizi viguroşi, acoperiţi cu p ă r şi obişnuiţi cu
somnul. De aceea ei sînt priv iţi de oamenii din oraşele p ri­
vilegiate ca fiind prim itivi şi anacronici, iar preferinţa pe
care o m anifestă p entru hrana solidă este considerată un
instinct reacţionar.
Esenţială în aceste ultim e exemple de asimetrie biologică
nu mai este ideea de perfectibilitate, ci aceea de diviziune
p rin adaptarea la mediu şi la necesităţile sociale. P entru Wells
sau pentru Felix Aderca, homo futurus este o fiinţă scindată
şi la baza acestor diferenţieri stă o inegalitate funciară, care
a îm p ărţit um anitatea în fiinţe active şi în paraziţi. A plicat
şi de d ata aceasta, procedeul reducerii omului la absurd
atrage atenţia asupra degradării umane, care poate decurge
din degradarea mediului natural sau social al planetei.
D upă cum se vede, ca în cazul celor mai m ulte dintre fi­
gurile literare umane ale S.F.-ului, nu personajul ca atare
este pro fu n d şi complex, ci problem a pe care o ilustrează şi
care îi conferă semnificaţie tematică.

5. Roboţi

R obotul din literatura S.F. este un servo-mecanism aproape

întotdeauna m etalic, cu aspect hum anoid, realizat de om.
Termenul, derivat din substantivul robota, care în limba
cehă înseamnă „muncă grea“, a fost întrebuinţat pentru prim a
dată de scriitorul K arel C apek, în „dram a colectivă" R .U .R .
(1920). Uneori, în locul denumirii clasice, anum iţi scriitori
aplică un nom enclator diferit (simulacre, plastoizi, ciborgi),
care dovedeşte că, în fond, conceptul global include un nu­
m ăr m ult mai m are de variante şi de cazuri particulare.
Ideea de a realiza un om artificial este însă m ult mai
veche decît numele, aşa încît noţiunea de robot trebuie pusă
în legătură cu trad iţia m itologică, cu folclorul, cu antro-
pogonia talm udică şi cu autom atele de curte sau cu cele din
proza rom anticilor, de la începutul secolului X IX .

151
 In tr-o povestire chinezească din Tripitaka, Uit om de lem n, unul
dintre fiii îm păratului Ta-ciuan construieşte pentru un alt îm părat,
d intr-o ţa ră străină, un om de lemn care nu poate fi deosebit cu
nimic de oam enii obişnuiţi. H ainele lui sînt elegante, este neobiş­
nu it de inteligent, poate să cînte şi să danseze, aşa încît construc­
torul îl prezintă ca fiind fiul său. La o reprezentaţie în fa ţa perechii
im periale, omul de lemn se produce cu un num ăr im presionant
de figuri de dans, apoi îngenunchează, salută şi, brusc, începe sa
facă îm părătesei cu ochiul. Irita t, îm păratul ordonă ca dansatorul
să fie num aidecît decapitat. V ăzînd că nu poate obţine suspendarea
pedepsei, constructorul cere favoarea de a-şi om orî singur fiul şi,
scoţînd un bolţ d intr-unul din umerii autom atului, face ca cele
360 de piese din care acesta era alcătuit, să se năruie una peste
alta, în fa ţa asistenţei în m ă rm u rite .1

Foarte cunoscut este şi tratatu l lui H eron din Alexandria,

D e A utom atis sau exemplul lui H om er care, în Iliada (X V III,
373— 377, 417—421, 469—473), descrie atelierul autom at al
Jui H ephaistos, în care două fete tinere, de aur, îl ajută pe
.fierar să se deplaseze.
în Evul Mediu, un android vorbitor (după alţii, doar
■capul) ar fi fost construit de Albertus Magnus, spre dispe­
rarea lui Tom a de Aquino, care l-ar fi distrus, considerîndu-1
•o operă inspirată de diavol.
M ai im portante ca m otiv literar sînt legendele pragheze
despre golem, din jurul lui R abbi Low (1512— 1609), con­
semnate de L. Weisel în culegerea sa de povestiri populare
iudaice, Sippurim , ap ărută la începutul secolului X IX şi,
■ceva mai tîrziu, de povestirile lui Josef Micha Bin Gorion,
de rom anul lui G ustav M eyrink, Der Golem (1915), sau de
reportajul lui Egon Erw in Kisch, Dem Golem auf der Spur,
din volumul Der rasende Reporter (1925).
O descriere exactă a acestui „autom at", care poate fi
considerat, în egală măsură, un strămoş al roboţilor şi al an-
droizilor din S.F.-ul de astăzi a dat-o Clemens Brentano în
Erklarung der sogenannten Golem in der Rabbiniscben
Kabbala.

1 T ripitaka, C inq C ents Contes et Apologues. E x traits du T rip itak a

C hinois et traduits en fra n ţa is p a r E douard C havannes, Paris, 1962 ;
cf. K laus V olker, Kiinstliche Menschen, D icbtungen itnd D okum ente iiber
Goleins, H om unculi, A ndroiden und liebende Statuen, C a ri H anser Verlag,
M unchen, 1971.

152
 în ciuda procedeului magic de creaţie, care face din el
un personaj incredibil şi neliniştitor, golemul are toate carac­
teristicile robotului din literatura S.F. El este realizat de
om în ideea de a concura creaţia, pentru a i se subordona
şi pentru a-1 ajuta la îndeplinirea diferitelor munci. C a şi
robotul, golemul poate fi „program at", în m ăsura în care i
se aplică pe frunte, în dreptul creierului mic sau sub limbă
o form ulă magică (em eth, aemaeth, anm anth). C a şi robotul
din seria neagră, golemul se revoltă îm potriva omului, din-
tr-un m otiv care pentru Clemens Brentano ţine de caracterul
blasfem atoriu al creaţiei artificiale :

„O rice a rtă ap arentă şi falsă îşi ucide pînă la urm ă creatorul.

Avem , în toate tim purile, cele m ai îngrozitoare exemple de acest
fel. N u m ai arta adevărată, care este creaţia însăşi, e veşnică.'”

O d ată distrus „program ul" (inscripţia de pe frunte, per­

gam entul, tăbliţa de sub limbă), golemul redevine ceea ce a
fost, o masă inertă de păm înt, căci ştergînd un aleph din
aemaeth răm îne maeth, adică „m ort“.
Şi mai apropiate de roboţii m oderni sînt păpuşile meca­
nice, care ocupă un loc im portant în proza lui Jean Paul, a
lui H o ffm ann sau Ludwig Tieck. La rîndul lor, aceste auto­
m ate literare sînt precedate de numeroasele autom ate reale
ale secolului X V III, supranum it secolul mecanicii de curte.
Baza filozofică a acestei em ulaţii constructoare trebuie
căutată în teoria carteziană a anim alului-m aşină. P entru
Descartes, despre care se spune că ar fi construit el însuşi o
păpuşă autom ată, ca erzaţ al fiicei sale Francine, animalele
sînt, în com paraţie cu omul, nişte maşini fără suflet (M edita-
tiones de prima philosophia, 1641).
Discipolul lui Descartes, Julien O ffray de La M ettrie, a
mers şi mai departe considerînd, în L ’hom m e machine (1747),
că nu num ai anim alul, d ar şi omul poate fi com parat cu o
maşină sau cu un ceasornic. D upă La M ettrie, a realiza un
om mecanic, pornind de la această analogie, este o chestiune
de tehnică şi de îndem înare :

„D acă pentru a indica m işcarea planetelor au fost necesare mai

m ulte unelte, mai m ulte rotiţe, m ai m ulte arcuri decît pentru a
indica şi a bate orele, dacă lui V aucanson i-a trebuit maim
iscusinţă pentru a făuri flautistul decît raţa, el ar fi avut nevoie

153
 de şi m ai m ultă pentru a face un cuvîntător, m aşină ce nu m ai
pare cu nep u tin ţă de realizat, m ai cu seamă de m îinile unui nou
P rom eteu.“

Voga autom atelor în literatu ra secolului X IX a fost

enormă. La începutul acestui interval, H offm ann, un p a­
sionat colecţionar de m arionete şi de androizi mecanici, vor­
beşte insistent, în nuvelele sale, despre autom ate (în 1814
apare Die A utom aten, iar în 1817, Der Sandm ann), iar
E. A. Poe alcătuieşte chiar un mic muzeu im aginar de cele­
b rităţi mecanice, la începutul Jucătorului de şah al lui Mălzel
(1836), p rin tre care include şi operele lui Vaucanson, flautistul
şi raţa care mînca, digera şi expulza excrementele printr-o
conductă anală.
C are este deosebirea dintre vechile autom ate, num ite de
Stanislaw Lem, cu un termen generic, ur-roboţi, şi roboţii
m oderni din literatu ra S.F. ?
Form al, ea poate fi redusă la două aspecte : perfecţiunea
îm pinsă pînă la confuzia om-maşină şi credibilitatea tehnică.
U n exemplu de frontieră este andreida lui Villiers de
l ’Isle-Adam , din Viitoarea Evă (1886), construită cu mijloace
preponderent inginereşti şi avînd, de aceea, aparenţa unui
robot perfect, opus tu tu ro r autom atelor anterioare :

„A lbert cel M are, V aucanson, M aelzel, H o rn er etc., etc., abia

dacă au fost nişte fabricanţi de sperietori pentru păsări. A utom a­
tele lor sînt demne să figureze în cele m ai hidoase muzee de
ceară, în chip de obiecte dezgustătoare din care nu em ană decît
un puternic m iros de lemn, de ulei rînced şi de gutapercă. Acele
lucrări, sicofanţi inform i, în loc să dea O m ului sentim entul puterii
sale, nu p o t decît să te facă să-ţi înclini fru n tea în fa ţa zeului
C haos. A m intiţi-vă de acel ansam blu de m işcări sacadate şi baroce,
asem ănătoare cu cele ale păpuşilor de N iirem berg ! Acea absurdi­
tate a trăsătu rilo r şi a te n u lu i! Acea impresie de v itrin ă de peru-
chier ! Acel zgom ot produs de cheia m ecanism ului ! Acea senzaţie
de vid ! T otul, în sfirşit, în acele îngrozitoare m ăşti, oripilează şi
stîrneşte ruşinea. Sînt rîsul şi oroarea am algam ate în tr-o solemni­
tate grotescă. S -ar zice nişte d iv in ităţi din arhipelagurile austra­
liene, nişte fetişuri de-ale trib u rilo r din A frica ecuatorială : iar
acele manechine nu sînt decît o caricatură insultătoare a speciei
noastre. D a, acestea au fost prim ele eboşe ale A ndreidelor."

C onstruită de inginerul american Thomas A lva Edison,

andreida lui Villiers de l’Isle-Adam este o femeie ideală, „o
fiinţă electro-um ană", care bea apă filtrată prin cărbune, are

154
articulaţii magnetice, lubrefiate cu ulei de tran d afir şi se
hrăneşte cu pastile de zinc, bicrom at de potasiu şi peroxid
de plum b. Ea poate fi descrisă ca un ansamblu de pile fara-
dice, de fonografe şi condensatori perfecţionaţi, îm părţiţi în
patru subsisteme :

„1. Sistemul însufleţit, interior, care cuprinde Echilibrul, Mersul,

G lasul, G estul, Sim ţurile, Expresiile viitoare ale chipului, M işcarea
de reglare intim ă, sau, m ai bine spus, «Sufletul».
2. M ediatorul plastic, adică învelişul m etalic, izo lat de epiderm ă
şi de carnaţie, un fel de arm ură cu a rticulaţii flexibile în care se
află solid fix at sistemul interior.
3. C arnaţia (sau carnea artificială propriu-zisă) suprapusă M ediato­
rului şi aderentă la el, care — penetrantă şi pătrunsă de fluidul
însufleţitor — cuprinde T răsăturile şi Liniile trupului im itat, odată
cu em anaţia particu lară şi personală a trupului reprodus, form ele
O saturii, reliefurile Venoase, M usculatura, Sexualitatea m odelului,
toate proporţiile corpului etc.
4. E piderm a sau pielea um ană, care cuprinde şi com portă Tenul,
P orozitatea, C ontururile, strălucirea Surîsului, în creţitu rile im per­
ceptibile ale Expresiei, precisa mişcare labială a cuvintelor, P ărul
şi întregul Sistem capilar, Ansam blul ocular, cu in d ividualitatea
P rivirii, Sistemele dental şi unghinal."

Ceea ce face ca andreida lui Villiers de lTsle-Adam să

mai păstreze totuşi legătura cu vechile autom ate este ideea
sufletului, scoasă de rom ancier din lucrările de spiritism ale
lui W illiam Crookes. R obotul m odern presupune realizarea
unor perform anţe fizice şi logice asem ănătoare cu cele ale
unui organism uman, fără ajutorul cabalisticii sau al magiei.
D acă form al este posibil să stabilim o linie de dem ar­
caţie netă între vechile autom ate şi roboţii din literatura S.F.,
există o valoare a semnificaţiei, mai im portantă, o funcţie
care se păstrează aproape neschimbată şi care decurge din
faptul că robotul apare pe un teren pregătit de mitologie şi
de contextul creştinismului medieval. Astfel, cea mai insistentă
sugestie pe care o inspiră acest personaj-tem atic este team a de
artificial, rezerva faţă de creaţia care concurează firea.
P entru EI. Bruce Franklin, m otivele pe care se întem eiază
ideea creării unor roboţi p o t fi trei : aspiraţia de a fi „ca
D um nezeu", necesitatea de a întrebuinţa maşini sau dorinţa
de a ocoli reproducţia sexuală 2.

2 H . Bruce F ranklin, op. cit., p. 143.

155
 Indiferent de m otiv, după ce au fost creaţi, între oameni
şi roboţi se stabilesc un num ăr de legături care po t fi reduse
la două relaţii-tip :
1. R elaţia stăpîn-sclav
2. R elaţia în care robotul şi omul figurează ca parteneri
cu drepturi egale 3.
Ambele situaţii sînt apte să ofere pretextul unei dezvol­
tări epice conflictuale, chiar şi în cazul în care robotul pare
a face figuraţie, lipsit de personalitate şi obedient.
îm pingînd şi mai departe procedura de schematizare, ob­
servăm că în tim p ce, în rap o rt cu maşinile, oamenii sînt
întotdeauna buni, roboţii din literatura S.F. p o t fi buni sau
răi.
Legile de com portam ent ale roboţilor „buni" au fost for­
m ulate de Isaac Asimov, creatorul roboticii, în I, R obot
(1950) :

„1. U n robot nu are voie să provoace rău unui om sau să per­

m ită, prin inactivitate, să i se aducă daune vreunei fiinţe ome­
neşti.
2. U n robot trebuie să asculte ordinul pe care i-1 dă un om, în
afară de cazul în care un astfel de ordin a r contrazice regula 1.
3. U n robot trebuie să-şi apere p ro p ria existenţă, a tîta tim p cît
această apărare nu intră în contradicţie cu regula 1 sau 2.“

înzestraţi cu „creiere pozitronice", toţi roboţii lui Asimov

respectă cu stricteţe aceste legi, şi situaţiile în care sînt aduşi
pe această cale conduc în cele din urm ă spre una dintre cele
mai tulburătoare întrebări ale literaturii S.F. : este omul o
fiinţă perfectă ?

3 în H om o Futurus, Vera G ra af enum eră p a tru posibilităţi de inter­

pretare a relaţiei om -m aşină : 1. Robotul ca servitor şi a jutor al omului
(Etienne C abet, V oyage en Icarie, 1842) ; 2. R obotul ca partener egal în
drep tu ri cu omul (Jack W illiam son, The H um anoids, 1948 ; simbioza ci­
bernetică -|- organism = ciborg, la H e rb ert W. Franke) ; 3. D om nia m a­
şinii (M achina Sapiens) asupra om ului (Rom ain R olland, La revolte des
machines, 1921) ; 4. E xterm inarea oam enilor de către autom ate. D upă
Stanislaw Lem (R oboter in der Science F iction, în Eike Barm eyer, op. cit.,
p. 170), stereotipiile relaţiei om -robot sînt urm ătoarele : a. R elaţia om-
m aşină ; b. R elaţia stăpîn-sclav ; c. R elaţia om -incub sau succub ; d. Re­
laţia om -transcendenţă (Dum nezeu, Sfîntul D uh etc.).

156
 In nuvela a opta din I, R obot, în cursul unei cam panii elec­
torale din anul 2032, la sfîrşim l căreia urm ează să fie desemnat
prim aru l oraşului N e w Y ork, candidatul Francis Q uinn afirm ă
despre rivalul său, Stephen Byerley, că ar fi un robot cu creier
p ozitronic. A rgum entul pe care îl invocă : nu a fost văzu t nicio­
d ată m încînd, bînd sau dorm ind. Psihologul robotician, d r. Susan
C alvin, iniţiază discret o anchetă, pornind de la prem iza că se
poate stabili dacă Stephen Byerley nu este robot, în m ăsura în care
se constată că acesta nu respectă una din cele trei legi ale roboticii.
P aradoxul povestirii lui Asim ov constă în fa p tu l că omul se defi­
neşte ca a ta re num ai în m ăsura în care este inferior unui robot,
în caz contrar, d iferenţa dintre cele două „regnuri" nu poate fi
stabilită sau, cu cuvintele specialistei în psihologia roboţilor, „dacă
Byerley respectă toate legile roboticii, atunci poate că este un
robot. D a r poate că este şi num ai un foarte bun om."

Ideea egalităţii dintre oameni şi roboţi este dezvoltată

to t de Asimov, în rom anul The Caves of Steel. Tipul ideal
de civilizaţie al astronizilor (locuitorii celor 50 de colonii
ale Păm întului, ajunşi la un în alt grad de dezvoltare econo­
mică şi socială) este civilizaţia C/Fe, C sim bolizînd carbonul,
elementul de referinţă al organismului um an, şi Fe, fierul,
elementul esenţial din care sînt construiţi roboţii.
Egalitatea poate fi realizată şi pe calea simbiozei (ciborg),
ca în cazul profesorului Jameson, din The Jameson Satellite
(1931), de N eil R. Jones, al cărui creier este transplantat de
zorom i (oamenii-maşină de pe planeta Zor), după m oarte,
în interiorul unui corp metalic im ortal.
W illiam C. Anderson realizează şi el un ciborg în rom anul
parodic A D A M M -l (1964), com binînd creierul unui simpa­
tic pilot de încercare, cu un robot metalic ultraperfecţionat.
M ai m ult, infirm iera Susan Riley, îndrăgostită pînă peste
urechi de Adam , va cere să fie transform ată şi ea într-un
ciborg (EVA M-2), soartă pe care o va îm părtăşi ceva mai
tîrziu şi bătrînul cîine al pilotului, „generalul** Beauregard.
A doua situaţie tipică, cea în care roboţii „răi“ se re­
voltă îm potriva oamenilor, îi dom ină sau încearcă să-i exter­
m ine ca specie, se întem eiază pe o temere veche, denum ită de
Isaac Asimov (în Soarele gol sau în The Caves of Steel),
com plexul Frankenstein.
La Ambrose Bierce, în Stăpînul lui M oxon (1893), un
constructor de aparate hum anoide realizează într-un atelier
mecanic un jucător de şah autom at. Maşina, care şi-a compus
cu tim pul o fizionomie dem enţială, îşi terorizează creatorul şi

157
 sfîrşeşte p rin a-1 omorî, strîngîndu-1 de gît la sfîrşitul unei
partide.

In povestirea lui R ay B radbury, M arionettes, Inc., din volum ul

The Illustrated M an (1951), un oarecare Braling îşi confecţionează
cu ajutorul unei firm e clandestine un duplicat pe care îl ţine as­
cuns în p ivniţă, în tr-o ladă, şi pe care îl lasă cu soţia, fă ră ca
aceasta să bănuiască ceva, ori de cîte ori simte nevoia unei eva­
ziuni din v iaţa conjugală. D a r B raling II se îndrăgosteşte de
soţia Iui B raling, pe care îl v a introduce în locul său în lad a din
pivniţă.
Pe de a ltă p arte, excedat de insistenţele erotice ale soţiei sale,
Sm ith, prietenul lui Braling, se hotărăşte să-şi procure şi el un
duplicat, în m om entul în care află de existenţa firm ei M arionettes,
Inc. A juns acasă, Sm ith constată că banii de care a r fi avut ne­
voie lipsesc, şi cînd vrea să afle m otivul de la soţie, o găseşte
dorm ind în cam era ei :
„C eva i se p ă ru ciudat la ea. Inim a începu să-i bată sălbatic.
G ura i se uscă. Fiori de groază îl cuprinseră. G enunchii i se în-
m uiară brusc. Se prăbuşi. N ettie, N ettie, ţip ă el. C e-ai fă cu t cu
■banii mei ?
Si fă ră să vrea se aplecă to t m ai m ult, pînă cînd urechea sa
înroşită de febră se odihni pe sînul ei rotund.
— N ettie ! strigă el.
T ic-tic-tic-tic-tic-tic-
tic-tic-tic."

Deosebită de robot şi, după opinia lui Stanislaw Lem,

m ai conform ă cu direcţia principală a „revoluţiei intelectro-
nice" este m aşina a gouverner, com puterul cu funcţii de con­
ducere şi de control 4.

4 Stanislaw Lem, op. cit., p. 179. D e altfel, în acest studiu, Lem su­
pune unei critici nim icitoare robotica lui Asim ov şi, în general, roboţii
din lite ratu ra S.F. : „ toţi roboţii din S.F. sînt fiinţe cit se poate de ne­
interesante" (p. 170) ; „U neori ne putem am inti de unele obiecte tehnice
fictive, care au fost destul de interesant descrise — N autilus, subm arinul
lui Verne, de exem plu — aşa încît să nu le confundăm niciodată cu alte
obiecte de acelaşi fel. N u cunosc însă nici m ăcar o singură figură de
ro b o t care să fi produs asupra mea, ca cititor, o impresie asem ănătoare"
(p. 172). în concluzie, robotul este p entru Lem p la t ca volum psihologic
şi im probabil (fals) ca anticipaţie tehnică (om enirea nu v a realiza nicio­
d a tă roboţi hum anoizi, a tîta tim p cît funcţia de program are şi de con­
tro l poate fi ataşată unei m aşini). C ritica lui Lem, nedreaptă ca fond
(robotul din lite ratu ra S.F. nu este un personaj în felul personajelor din
rom anele realiste şi un text S J . nu-şi pierde valoarea şi sem nificaţia lite­
ra ră atunci cînd anticipaţiile lui s-au dovedit a fi aproxim ative), este
utilă ca form ă, în m ăsura în care echivalează cu o dovadă de m atu ritate
a literatu rii S.F., ajunsă în situaţia de a se lua ea singură în discuţie.

158
 D ar deşi a ap ăru t pe un loc mitic gol, com puterul poate
stabili cu omul aceleaşi relaţii ca şi robotul, inclusiv cele
trecute prin filtru l deform ator al com plexului Frankenstein.
Un com puter „simpatic" şi „complex" sub ra p o rt psiho­
logic apare în rom anul lui R obert A. H einlein, The M oon is
a H arsh Mistress (1966).

Sarcina obişnuită a acestui agregat din anul 2075, care se află

in stala t p e satelitul n a tu ra l al P ăm întului, devenit colonie peni­
tenciară, este de a calcula traiectoriile rachetelor de tran sp o rt
lansate spre P ăm înt. în m om entul în care însă pe Lună izbucneşte
o revoluţie, maşina este însărcinată cu program area şi conducerea
ei. C a autom at, com puterul calculează în term eni probabilistici
şansele de reuşită ale revoluţiei, d a r ca personaj, el îşi poate
scinda personalitatea, poate fi b ărb at (Mike) p entru o femeie şi
femeie (Mychelle) p en tru un bărbat, are sim ţul um orului, se în ­
furie, suferă de singurătate şi îşi face un prieten a p ro p ia t din teh­
nicianul M anuel G arcia O ’K elly (M annie), însărcinat cu revizia şi
supravegherea lui. C om puterul citeşte cu pasiune rom ane, spune
bancuri, scrie poezii şi ţine cu orice p reţ să le publice, p entru a-şi
vedea num ele tip ă rit. P en tru ca să-şi satisfacă în tr-u n fel orgoliul
de a utor, com pune catrene revoluţionare, care a p ar pe pereţii ca­
selor şi în W .C.-uri.

Desigur, se poate face observaţia că rom ancierul a recurs

la un truc, gîndind mai întîi un personaj um an obişnuit, şi
acordîndu-i apoi numele de robot sau de com puter. D ar p ro ­
blema adevărată a rom ancierului, ca şi a ciberneticianului,
sub rap o rt tehnic, este relaţia om-maşină, foarte expresiva
din punct de vedere logic şi literar :

„ N u ştiu dacă o m aşină poate trăi «cu adevărat», dacă poate «cu
adevărat» avea conştiinţă de sine. Este un virus conştient de exis­
ten ţa sa ? N u . O stridie ? P robabil că nu. D a r o pisică ? C u sigu­
ra n ţă . U n om ? A bsolut sigur. în tr-u n anum it m om ent, în cursul
evoluţiei de la m acrom oleculă la creierul um an, s-a fo rm at con­
ştiinţa propriei existenţe, care trebuie să depindă de num ărul cir­
cuitelor asociative. D u p ă părerea mea, observă tehnicianul M annie,
este lipsit de im p o rtan ţă dacă circuitele constau din proteină sau
din p latină."

U n exemplu opus, de S.F. „absurd", poate fi întîlnit în

povestirea lui G ordon R. Dickson, Com puters d on't argue
(1965), în care computerele devin ostile omului, pentru că,

159
deşi funcţionează după un algoritm perfect, se dovedesc a fi
incapabile să citească scenariul mai subtil al vieţii.

In povestirea lui G ordon R. Dickson, o eroare iniţială a maşinii

şi o lectură (decodare) greşită, în context literal, au ca rezu ltat
uciderea unui om. C om puterul unei librării expediază cetăţeanului
W alter A. C hild volum ul K idnapped, de R obert Louis Stevenson, în
locul unui rom an de R udyard K ipling. C itito ru l returnează coletul
şi refuză să achite contravaloarea lui. C om puterul librăriei^ con­
tinuă să reclam e suma de bani, Ia care între tim p se adaogă do-
bînzile şi im pozitele, apoi transferă cazul unui com puter federal,
tribunalului civil şi, în cele din urm ă, poliţiei, care em ite, prin com­
puterul ei, un m an d at de arestare : „Inculpatul A. (numele întreg
necunoscut) W alter este cău tat în baza în ştiinţării dvs. în legătură
cu răpirea [k id n ap p in g ] unui copil [C h ild , citit «copil», este de
fa p t numele inculpatului] cu numele de R obert Louis Stevenson,
la d a ta de 16 noiem brie 1965.“ C om puterul com isariatului de po­
liţie cere de la biroul federal de inform aţii date în legătură cu
„răpitul" R. L. Stevenson, şi în m om entul în care află că acesta
a m urit, obţine condam narea la m oarte a inculpatului, sentinţa
urm înd să fie executată pe d a ta de 1 iulie 1966. A vocatul lui
W alter A . C hild, care se lăm ureşte în cîteva m inute de grotescul
întregii afaceri, adresează o cerere de graţiere guvernatorului sta­
tului Illinois, personal. Acesta din urm ă expediază ordinul de gra­
ţiere pe adresa închisorii, d a r com puterul de aici îi trim ite ur­
m ătorul răspuns :
„Stim ate dom nule coleg,
A ţi u ita t num ărul de înregistrare !
Vă rog : în ain taţi docum entul încă o d ată, anexînd u rm ătoarea
cartelă p e rfo ra tă şi form ularul 876, prin care in stitu ţia dvs. va
solicita un T R A N S P O R T F U L G E R p entru num itul docum ent.
Form ularul 876 trebuie să poarte iscălitura superiorului dvs.
R E P R O G R A M A R E A C E R E R II : la cel m ai a p ro p ia t term en la
care biroul serviciului de înregistrare este deschis. In cazul acesta :
m arţi, 5 iulie 1966.
A V E R T IS M E N T : om iterea anexării form ularului 876, cu ISCĂ ­
L IT U R Ă S U P E R IO R U L U I Dvs. poate atrage după sine o ac­
ţiune penală p entru interpretarea abuzivă a unei dispoziţii de stat.
îm p o triv a dvs. poate fi emis un m an d a t de arestare !
N u există N IC I O E X C E P Ţ IE !
A ţi fost A V E R T IZ A T !“ 5

0 O tem ă asem ănătoare (relaţia d intre logica um ană şi logica unei

maşini) este d ezvoltată de George A nania şi Rom ulus Bărbulescu în ro ­
m anul Paralela-enigmă (1973). Cel m ai m are dezastru din istoria astro-
nauticii este p rovocat aici de com puterul C iberdav, care interpretează
după un algoritm personal ordinul unui cosm onaut şi distruge m ai m ulte
astronave.
 6. Androizi

Deosebirea cea mai im portantă dintre androizi şi roboţi

este o deosebire fizică. A ndroidul este un organism biologic,
produs de om pe altă cale decît prin procreaţie, robotul este
o maşină electronică, preponderent metalică, aparţinînd altui
„regn“. De aceea, cu toate că iniţial personajele lui Karel
Capek din R .U .R . fuseseră denum ite roboţi, ele trebuiesc con­
siderate, p rin definiţie, androizi.
Invers, andreida lui Villiers de l’Isle-Adam, frum oasa Evă
viitoare, este în realitate un robot com plicat, cu propulsie
electrică.
Obsesia creaţiei artificiale, prin transm utaţia elementelor
organice, în afara corpului uman, au avut-o alchimiştii. în
De generatione rerum naturalium , Paracelsus indică două po­
sibilităţi de producere a tu tu ro r lucrurilor din natură : pe
cale firească şi p rin artă, adică prin alchimie.
D upă Paracelsus, începutul oricărui proces de geneză il
reprezintă putrefacţia, în urm a căreia elementele organice
sînt transmutate, putîndu-şi schimba form a, culoarea, mirosul
şi chiar calitatea. Astfel, dacă se introduce într-un dovleac
sperma unui bărbat şi se lasă să putrezească tim p de 40 de
zile, la sfîrşitul intervalului va lua naştere un corp transpa­
rent care, p en tru a se transform a într-un homuncul, trebuie
h răn it cu sînge um an tim p de 40 de săptăm îni.
în Introducerea la ediţia din 1831 a rom anului Franken-
stein, M ary W ollstonecraft Shelley citează o experienţă ase­
m ănătoare, efectuată de profesorul Erasmus D arw in, în seco­
lul X V III :

„Erasm us D arw in a r fi ţin u t într-u n borcan de sticlă o bucăţică

de fidea pînă cînd, în urm a cine ştie cărui proces extraordinar,
ea ar fi început să se m işte singură. N u astfel, desigur, se va
ajunge la producerea vieţii. Şi totuşi, poate că n -ar fi imposibilă
reanim area unui cadavru ; galvanism ul a adus dovezi în acest
sens ; poate că părţile alcătuitoare ale unei fiinţe ar putea fi
confecţionate, puse laolaltă şi înzestrate cu căldură vitală."

O specie şi mai ciudată de om artificial este alraunul (în

sens restrîns, rădăcina de m ătrăgună), născut aut sperma in
terrarn effu n d it, adică din sperma (sau urina) pe care un
condam nat la m oarte o lasă sub spînzurătoare.

161
 U n hom uncul aparent este Die Papstin Johanna, a lui
Achim von A m im , un altul apare la Goethe, în Faust, în
fine, despre un alraun (Galgenmannlein) vorbeşte H anns
H einz Ewers în rom anul său Alraune (1911).
Este evident că alraunul şi hom unculii reprezintă, dacă
nu izvorul literar direct, atunci sugestia biologică a oamenilor
exogeni din literatu ra S.F.
în rom anul lui Aldous H uxley, O m îndră lum e nonă
(1932), este descris un întreg centru de fertilizare, adică de
p reparare în regim industrial a copiilor exogeni, după me­
to d a Bokanowsky.
U n exogen este şi D anny, din rom anul lui Poul Anderson,
O rb it U nlim ited (1963), care relatează povestea unui copil
produs prin com binarea seminţelor + şi — , în afara orga­
nismului m atern, pe p laneta R ustum , pentru a contribui la
■dezvoltarea accelerată a rasei umane.
Deosebirea originară dintre oameni şi androizi creează
un context literar de am eninţare difuza, o tensiune echiva­
lentă cu prem iza unui conflict. Suspectă este şi obedienţa ini­
ţia lă a androizilor, um ilitatea lor cvasigenerală, de la care
ne temem că se va produce, la un m om ent dat, o derogare.
A ndroizii lui C liffo rd D. Simak au ta tu a t pe frunte un
num ăr şi în relaţiile cu oamenii vorbesc cu „sir“. La fel, an­
droizii lui V ladim ir Colin, din Babei (1978) sînt obligaţi să
utilizeze formele de politeţă şi pluralul, în tim p ce oamenii li
se adresează la singular. A ndroizii lui G erard Klein, din
Seniorii războiului, p o t fi identificaţi după un mic detaliu
anatom ic, absenţa ombilicului.
De fapt, intriga din literatura cu androizi se întem eiază,
de cele m ai m ulte ori, pe ideea inegalităţii şi a discrim inării
biologice.
în Isprava androidului m u t (1965), de Gh. Săsărman, an-
droidul-chirurg T.C.M .-7 se simte discrim inat, în mom entul
in care i se extrage, pentru a fi revizuit, centrul de redare
sonora, şi încearcă să se elibereze de complexul de care suferă
ca organism artificial, procurîndu-şi un creier uman.

L a C liffo rd D . Sim ak, A sher Sutton, din Tim e and A gain (1951),
prim eşte în anul 7970 misiunea de a stabili dacă o anum ită p la ­
netă din sistemul stelar C ygni poate fi colonizată de păm înteni.
D u p ă o absenţă de 20 de ani, Sutton se întoarce acasă şi declară
c ă a r f i descoperit .ab stracţiu n ile sim biotice", care nu sînt altceva

162
 decît soarta om ului. In sp ira t de această descoperire, el in ten ţio ­
nează să scrie o carte care ar urm a să schimbe destinele om enirii,
în m ăsura în care va susţine, între altele, ideea egalităţii d in tre
oameni, androizi şi roboţi. D a r A sher S utton află de existenţa
acestei cărţi înainte de a o scrie, p entru că trei partide din viito r
îşi trim it reprezentanţii în trecut, p entru a determ ina în folosul
lor o m odificare a ideilor din viitoarea carte. P rim ul p a rtid u r­
m ăreşte ca autorul să fie om orît, înainte de a-şi concepe opera, al
doilea p a rtid , al revizioniştilor, doreşte să obţină de la autor d re p ­
tu l de a publica o ediţie am endată, în fine, adroizii îl pro te­
jează pe Sutton, lu p tîn d îm potriva prim elor două partide.

Asem ănătoare cu androizii sînt proiecţiile psihice sau

dublurile, care reinterpretează cu argumente S.F. ideea mai
veche de Doppelgănger, din literatura rom anticilor.
în Solaris (1961), Stanislaw Lem denumeşte aceste pro­
iecţii „corpuri F “ (F de la „fantom ă"), p en tru V ladim ir C olin,
în Babei, ele sînt simulacre.
D upă Stanislaw Lem, corpurile F „nu sînt nici persoane
şi nici copii ale anum itor persoane, ci doar proiecţii m ate­
rializate a ceea ce conţine creierul nostru p riv ito r la persoana
respectivă." Ele sînt extrase de planeta Solaris din sub­
conştientul unor păm înteni, şi stabilizate în cîm pul ei de
forţă, sub form a unor structuri neutrinice. C a şi obsesiile sau
complexele psihice ale personajelor din rom an, corpurile F
sînt indestructibile. D acă cineva încearcă totuşi să le distrugă,
atunci ele regenerează într-un ritm extraordinar. C a simu­
lacre umane, corpurile F nu exhală mirosuri, rezistă la tem ­
peraturi foarte scăzute, sînt imune la orice substanţă chimică
îi se adm inistrează, nu m ănîncă, nu dorm , şi ceea ce face
din existenţa lor o prezenţă terifiantă, nu pot fi despărţite
de persoana din care provin. Mai m ult, avînd o structură neu-
trinică, ele sînt înzestrate cu o forţă uriaşă, care face inutilă
orice îm potrivire. în clipa în care unul dintre păm înteni
încearcă să se îndepărteze fizic de obsesia sa, o fată de 19
ani, m oartă în îm prejurări dram atice, aceasta smulge o uşă
metalică din ţîţîn i şi se reîntoarce tandră la cel care o alun­
gase. Şi mai straniu este faptul că aceste corpuri nu au con­
ştiinţa existenţei lor reluate. Scoase din subconştientul cer­
cetătorilor de pe Solaris, ele sînt nişte personaje autentice,
contrariate de situaţia în care se regăsesc.
D acă p rin polem ica teoretică şi prin refuzul principal al
literaturii cu roboţi Stanislaw Lem săvîrşea, ca orice polem ist.

163
o exagetare, prin Solaris el ne oferă o rezolvare exem plara
a problemei stereotipiei de m otive, de teme sau de personaje
din literatura S.F. în rom anul său, planeta Solaris a devenit
un loc simbolic al judecăţii într-o instanţă supremă, iar an-
droizii, o alegorie terifiantă a im aginilor apăsătoare şi a
complexelor care ne urmăresc toată viaţa şi de care încercăm
zadarnic să scăpăm.

7. Mutanţi

Ideea m utaţiei biologice, înţeleasă ca transm itere greşită

a eredităţii sau ca m odificare a m aterialului din genofond, a
fost îm prum utată de literatura S.F. de la întem eietorul gene­
ticii, Johann G regor Mendel (1822— 1884), autorul unor
Versuche iiber Pflanzenhybriden (1865) şi de la botanistul
olandez Flugo de Vries (1848— 1935), care a expus-o pe larg
în Die M utationstheorie (2 voi. 1901— 1903).
M utantul din literatura S.F. este o fiinţă um ană care
prezintă elemente morfologice, fiziologice sau psihice noi,
dobîndite în urm a unei m odificări dirijate sau întîm plătoare
a m aterialului ereditar.
P rin extensie, conceptul poate fi întrebuinţat şi în legă­
tură cu plantele sau animalele, dacă în producerea lor a fost
respectată condiţia din definiţie (trifizii lui John W yndham ,
muştele lui Jacques Spitz, clinii lui C liffo rd D . Simak).
D efiniţia de mai sus, restrictivă num ai în aparenţa, face
posibilă identificarea personajului înţeles astfel, într-un grup
eterogen, greu de analizat la prim a vedere.
Prim a categorie faţă de care trebuie operată o delim i­
tare este aceea a indivizilor înzestraţi cu aptitudini excepţio­
nale, dobîndite altfel decît prin reform ularea program ului
genetic : om ul invizibil al lui Wells, Ichtyandro, din O m ul
am fibie (1928), de A. Beleaev, căruia profesorul Salvador îi
transplanteaza branhii de rechin, pornind de la prem isa că
„omul nu este perfect", omul trucat (prevăzut cu ochi electro-
scopici) sau omul cu trup inconsistent, din nuvelele lui M au-
rice Renard.
G reşită este şi încercarea de a face din m utant, printr-o
extindere care generează confuzie, un precursor al um anităţii

164
de mîine. Fiind abatere de la regulă sau excepţiey .m utantul
se deosebeşte de homo juturus, care nu este un personaj de
contrast, ci cazul norm al al viitorului. în tim p ce m utantul
trăieşte ca individ sau ca grup m inimal, cu funcţie de out-
sider, homo juturus sugerează specia. Prim ul este rezultatul
unei evoluţii care şochează şi stîrneşte împotrivirea,., celă­
lalt se naşte prin acumulare de am ănunte, adică printr-o
evoluţie lentă, în firea lucrurilor.
Mai greu de determ inat pare a fi diferenţa dintre super-
man şi m utant. Ambele personaje po t fi înzestrate cu una
sau mai m ulte calităţi psi, pot mişca obiectele de la distanţă,
pot trăi foarte m ult, frizînd chiar im ortalitatea. D ar în timp
ce supraomul joacă aproape întotdeauna rolul salvatorului
omenirii, m utantul este un individ aflat în m inoritate şi dis­
crim inat, ca geniile solitare din poezia rom anticilor. . •>.:
Mai m ult, m utanţii sînt personaje „cu semne“, la ie i ca
eroii rom antici, şi mulţim ea trăsăturilor care semnalizau acolo
excepţia (sensibilitatea excesivă, paloarea şi în cele din urm ă
boala) se exprim ă în cazul lor printr-un şir de accente fizio­
logice particulare. La Isaac Asimov, în Foundation a n d .E m -
pire (1952), m utantul, The Muie, are părul roşu ca focul,
m utanţii lui Lewis Padgett, din M utant (1953), se numesc,
d atorită calviţiei, baldies („bald heads“), în fine, Glane, sin­
gurul om de ştiinţă al Im periului Linn, din rom anul lui
A. E. van Vogt, The W izard of Linn (1962), este un rtiutant
care îşi ascunde diform ităţile sub o robă de preot..
D ar mai m ult decît semnele exterioare, esenţiale în struc­
tura m utanţilor sînt aptitudinile paranorm ale sau psi, percep­
ţia extrasenzorială (P.E.S.), telekineza, capacitatea de a trece
cu dezinvoltură dintr-un mediu de viaţă în tr-altu l, longevi­
tatea etc.
M utanţii din The Silkie (1969), de A. E. van Vogt, tră ­
iesc aproxim ativ 1000 de ani, pot parcurge un ciclu meta-
morfic form at din trei faze (faza terestră, faza acvatică şi
faza cosmică), dispun de rezerve de energie cerebrală pe care
Ie pot utiliza ca arm ă de atac sau ca ecran im penetrabil de
protecţie. în locul celor cinci simţuri obişnuite, ei pot recep­
ţiona 184 de impresii senzitive diferite, între care tem peratura
exactă a unui corp străin, mirosul sau secreţiile pielii.
Pianistul R ichard Kongrosian, din The Simula.cra {1964),
de Philip K. Dick, este un artist psi, capabil să interpreteze

165
 lâ pian orice p artitu ră, fără să atingă claviatura instru­
m entului.
La baza tu tu ro r acestor artificii, care fac din m utant una
d in tre cele mai extravagante figuri de reprezentare ale lite­
ra tu rii S.F., se află cel puţin două m otivaţii : preem inenţa,
în anum ite circum stanţe, a cunoaşterii intuitive asupra celei
raţionale (încrederea în parapsihologic)1 şi presiunea exer­
citată asupra genului de m entalitatea unei anum ite categorii
de cititori, care se regăsesc în proiecţiile infantile ale literaturii
de consum. De cele mai multe ori, aptitudinile para-norm ale,
care lasă im presia de imagine a omului nou, sînt în realitate
elem ente de compensaţie din grupul dorinţelor num ite de
F reud „infantile A llm achtsphantasien" 2. De aceea, m utantul
este sem nificativ ca personaj numai în m ăsura în care este
capabil să sugereze, dincolo de m ulţim ea trăsăturilor pitoreşti,
o valoare de reprezentare umană.
D in seria autorilor care au scris despre m utanţi (J. D. Be-
resford, The H am pdenshire W onder, 1911 ; H o w ard Phillips
L ovecraft, The O utsider, 1926 ; O laf Stapledon, O dd John,
A Sto ry Between Jest and Earnest, 1935 ; Jacques Spitz,
La guerre des mouches, 1938 ; Theodore Sturgeon, The Drea-
m ing Jewels, 1950), A. E. van Vogt oferă, prin Slan (1946),
un exemplu de referinţă.
T erm enul de slan, care a devenit în cadrul fandom ului şi a l lite­
ra tu rii de specialitate, echivalentul noţiunii de Einzelganger excep­
ţional d o tat, este derivat, în rom anul lui van Vogt, de la numele
biologului Samuel L ann (S. Lann), despre care se crede că şi-ar fi
expus soţia unei anum ite doze de radiaţii, înainte de naştere. In
realitate, slanii descoperiţi de biolog la 1 iunie 2071 sînt rezultatul
unei m utaţii spontane. Ei au înfăţişare um ană, d a r sînt înzestraţi
cu două inim i şi cu două antene aurii, care joacă rolul unor organe
d e em isie/recepţie telepatică. La v îrsta de 9 ani, un slan este to t
a tî t de inteligent ca şi un copil de 15 ani, iar la m atu ritate, ra ­
p o rtu l este de 200 : 1 în favoarea m utanţilor. R ezistenţa şi fo rţa
lo r fizică este ieşită din comun, se p o t c ă ţă ra pe o su p ra faţă ver­
ticală, p o t sări de la m ari înălţim i, aleargă cu viteze m ult mai
«nari decît cele norm ale, trăiesc m ai m u lt decît un om obişnuit şi
sînt autorii unor rem arcabile invenţii pe care le ţin ascunse în
peşteri secrete.

1 v. Jacques van H erp , op. cit., p. 323.

2 v. şi Jiirgen vom Scheidt, Descensus ad inferos. T icfenpsycholo-
%ische A spekte dur Science Fiction, în Eike Barm eyer (editor), op. cit.,
p . 159.

166
 De team a tu tu ro r acestor a p titudini neobişnuite, oamenii îi u r­
măresc şi îi exterm ină, ia r pentru a-şi uşura sarcina, răspîndesc pe
seama lo r zvonul că a r fu ra copii, p entru a-i transform a în m on­
ştri. In realitate, slanii sînt fiinţe paşnice, care detestă violenţa şi
care atunci cind sînt capturate preferă să fie ucise, decît să ri­
posteze p rin tr-u n com portam ent similar.

Rom an al represiunii sistematice şi al persecuţiei exerci­

tate de o um anitate care şi-a pierdut discernăm întul, Slan
ilustrează condiţia generală a m utantului, ca personaj. în
com paraţie cu supra-omul, care este o figură de repetiţie, cu
destin eroic, şi care poate face obiectul unor rom ane ciclice
sau seriale, m utantul are, dim potrivă, un destin dram atic şi
singular. El este de cele mai m ulte ori exterm inat ca individ
sau constrîns să se refugieze la marginea societăţii, în locuri
ascunse, pe o insulă sau p u r şi simplu în ghetou, pentru ca
în cele din urm a să capituleze.
Prin rom anul lui A. E. van Vogt, care aminteşte pe calea
ficţiunii de epocile pogrom urilor şi de practica exterm inării
populaţiilor aflate în inferioritate numerică, personajul m u­
tantului capătă adîncime tem atică, sugerînd ideea d$ protest
îm potriva persecuţiei oricăror m inorităţi, ca şi îm potriva unei
forme mai rafinate de discriminare, cu consecinţe îndepărtate
şi adesea im previzibile, discriminarea elitelor de către o m a­
joritate.

8. Extraterestri

înainte de a deveni o preocupare a literaturii S.F. chesti­

unea pluralităţii lum ilor a fost o problem ă de logica şi de
teologie, com parabilă cu marile dispute ale scolasticii sau cu
angelologia Evului mediu.
în cartea a Il-a (cap. 12) din De docta ignorantia (1440),
de N ikolaus von Kues (Cusanus), existenţa fiinţelor în Soare
şi pe celelalte stele este m otivată cu argumente teologice.
(Dumnezeu le-a creat pentru ca universul să nu fie gol şi
Păm întul sa nu fie singur), iar însuşirile acestor fiinţe sînt
deduse din caracterul specific al diferitelor corpuri cereşti.

167
Astfel, pe Soare trăiesc fiinţe mai clare şi mai lum inate, pe
Lună ele sînt mai lunare, iar pe P ăm înt, mai grosolane şi
materiale.
G iordano Bruno reia problem a în De l’infinito, universo
e m ondi (1584), iar nepotul lui Corneille, B ernard Le Bovier
de Fontenelle, o rezolvă în Entretiens sur la pluralite des
mondes (1686), prin tr-o spirituală naraţiune silogistică :

„Sa presupunem că n-au existat niciodată nici un fel de schim­

buri între Paris şi Saint-D enis şi că un burghez din Paris, care nu
şi-a p ărăsit niciodată oraşul, se află în turnurile de la N otre-D am e
şi vede Saint-D enisul de departe. în tre b a t fiind dacă crede că
S iint-D enisul e locuit, ca şi Parisul, el va răspunde p ro m p t că nu
căci, va zice el, îi văd pe locuitorii Parisului, dar pe cei din
Saint-D enis nu-i văd deloc, şi nici nu s-a auzit vreodată vorbin-
du-se de ei. Se v a găsi cineva care îi v a dem onstra că, în reali­
tate, cînd eşti în turnurile de la N otre-D am e, nu-i vezi pe locui­
torii din Saint-D enis, d a r că d epărtarea este una din cauze ; că to t
ceea ce se poate vedea din Saint-D enis seam ănă m u lt cu Parisul ;
că Saint-D enis are clopotniţe, case, ziduri şi că, sem ănînd cu
Parisul, ar putea să fie şi locuit. T oate acestea nu vor avea
nioi un efect asupra burghezului n o s tr u ; el se v a încăpăţîna să
susţină în continuare că Saint-D enisul nu este locuit, p entru că
el nu vede pe nimeni. Saint-D enisul nostru este Luna, şi fiecare
dintre noi este acel burghez din Paris, care nu şi-a părăsit
niciodată oraşul."

Şi C hristian Huygens vorbeşte în Cosmotheores sive de

ten is coelestibus earumque or na tu conjecturae (1698) despre
form a, mărim ea şi înfăţişarea diferiţilor locuitori ai sistemului
nositru planetar. D upă Huygens, pentru a fi considerate fiinţe
superioare, com parabile cu omul, făpturile extraterestre tre­
buie să îndeplinească urm ătoarele cinci condiţiuni :

1. Să stăpînească geom etria, aritm etica şi scrisul

2. Să aibă m îini, pentru a prelucra obiecte
î. Să aibă picioare, p entru a se deplasa
4. Să aibă locuinţe care să le apere de intem perii
5. Să se deplaseze vertical, aşa încît să poată întrebuinţa liber
mîinile.

în partea a IlI- a din Allgemeine Naturgeschichte und

Theorie des H im m els (1755), „care cuprinde încercarea unei
com paraţii între locuitorii diferitelor planete, întem eiată pe
analogiile naturii"* Im m anuel K an t susţine că „m ajoritatea

168
planetelor sînt cu siguranţă locuite, iar cele care nu sînt, vor
fi cîn d v a.“ Şi K ant ia ca termen de referinţă omul şi se
întem eiază în speculaţiile sale pe distanţa corpurilor cereşti
faţă de Soare. P o triv it acestui ultim criteriu, pe „scara fiin­
ţelor", păm întenii şi m arţienii reprezintă, în com paraţie cu
extremele sistemului nostru planetar, un stadiu mijlociu, atît
în ce priveşte constituţia m orală cît şi cea fizică. C reatu ­
rile de pe Ju p iter şi de pe Saturn sînt desăvîrşite, cele de pe
Venus şi M ercur sînt cu m ult sub nivelul păm întenilor. Pe
planetele din apropierea Soarelui, un groenlandez sau un ho-
ten to t ar valora cît N ew ton, d ar (cu un exemplu scos din
Pope), dacă N ew ton ar trăi pe Jupiter sau pe Saturn, locui­
torii acelor planete l-ar privi ca pe o m aim uţă. A ptitudinile
locuitorilor sistemului nostru solar mai depind la K ant şi de
viteza de rotaţie a unei planete în jurul axei sale. Astfel,
întru cît pe Jupiter se trece de la noapte la zi în decurs de
10 ore, rezultă de aici că în 5 ore, pe tim pul zilei, desăvîr-
şitele creaturi jupiteriene realizează ceea ce un păm întean
este capabil să producă în 12 ore. Deoarece perioada de ro ­
taţie a planetei Saturn pare a fi şi mai scurtă, saturnienii
trebuie să posede calităţi şi mai neobişnuite.
în concluzie, legea determ inării aspectului şi caracteristi­
cilor fiinţelor extraterestre, pe baza analogiilor naturii, este
form ulată de K ant astfel :

„...desăvîrşirea lumii spirituale, ca şi a celei m ateriale, pe p la ­

netele de la M ercur pînă la Saturn, sau poate şi dincolo de el
(în m ăsura în care există şi alte planete), creşte şi progresează
în relaţie directă cu p ro p o rţia distanţelor fa ţă de Soare.“

A vînd un obiect prezum at, exprim înd o temere sau o spe­

ran ţă pe term en lung şi sprijinindu-se aproape în exclusivitate
pe jocul speculativ al inteligenţei şi pe analogie, discuţia
despre pluralitatea lum ilor şi înfăţişarea locuitorilor de pe
celelalte corpuri cereşti reprezintă o teorie cu aspect narativ,
care se m enţine pe graniţa dintre literatură şi ştiinţă. N u este
de aceea nici o surpriză să constatăm că aproape toate arg
mentele ei au pătruns în literatura S.F.
O dem onstraţie am plă în legătură cu n atura şi formele
de viaţă extraterestre poate fi întîlnită în Corăbii astrale

169
 (1947), de I. A. Efrem ov, care deduce unitatea universului
de v iaţă din unitatea universului maiterial :

.S tru c tu ra fiinţelor vii nu este întîm plătoare. !n prim ul rîm], uni­

tatea m ateriei din U nivers este dovedită ; există p retutindeni nouă­
zeci şi două de elem ente, cum de altfel exista şi pe P ăm întul nos­
tru. S-a dovedit, de asemenea, caracterul comun al legilor chimice
‘i fizice în toate adîncim ile spaţiului cosmic. Şi dacă este aşa.
atunci [...] m ateria vie, care e constituită din cele m ai com plicate
m olecule, trebuie să aibă la bază carbonul, elem entul capabil de a
form a com binaţiile cele m ai complexe."

D upă teoreticienii din Corăbii astrale, pentru apariţia

vieţii în forme superior organizate trebuiesc îndeplinite cinci
condiţiuni :

1. „Schema generală a vieţii anim ale, bazata pe m olecula de nl-

bum ină şi energia oxigenului, trebuie să fie unică în univers."
2. Limitele de tem peratură la care se poate dezvolta v iaţa sînt
.acelea între care se m enţine starea lichidă."
3. .P e n tru a p ariţia şi p entru com plicarea tre p ta t crescîndă a vieţii
se cere o îndelungată dezvoltare evolutivă, istorică. P rin u r­
m are, condiţiile necesare vieţii trebuie să fie constante, să d u ­
reze în tim p, în lim ite m inim e de tem peratură, presiune,
rad iaţii şi to t ce înţelegem p rin condiţii fizice pe suprafaţa
P ăm întului."
4. G îndirea „se poate naşte num ai într-u n organism foarte com­
plex, cu o în altă energetică, un organism care este, în tr-o m ă­
sură anum ită, independent de m ediul înconjurător."
5. „Planeta cea m ai fav o rab ilă vieţii, în orice sistem plan etar,
trebuie să fie asem ănătoare Păm întului nostru."

în m omentul în care toate aceste legi şi premize sînt în­

deplinite, procesul evolutiv, care va conduce, în cele din
urm a, la apariţia unor fiinţe cugetătoare, urm ează să se des­
făşoare p o triv it unei strategii unice :

„Mai în tîi este nevoie ca organele sim ţurilor să fie bine dezvoltate
si. m ai ales, văzul biocular stereoscopic, capabil să cuprindă spaţiul,
să reţin ă exact obiectele ce se a flă într-însuj, fă form eze o repre­
zentare exactă a form elor şi a felului în care sînt ele dispuse. [...}
în ceea ce priveşte capul, această pa rte a corpului, p u rtăto are a or­
ganelor sim ţurilor, el trebuie să se afle în partea din fa ţă , venind
în prim ul rîn d în contact cu lum ea înconjurătoare ; la rîndul lor,
organele sim ţurilor trebuie să se afle Ia o cît mai m are apropiere

170
de creier, p entru o m ai grabnică transm itere a excitaţiilor. In plus,
fiin ţa cugetătoare trebuie să se p o ată deplasa cu uşurinţă, să aibă
m em brele complexe, capabile să m uncească, p entru că num ai p rin
activitate, p rin obişnuinţa m uncii se dezvoltă puterea de înţelegere
a lumii înconjurătoare şi anim alul se transform ă în om. Pe lîngă
aceasta, dim ensiunile unei fiinţe cugetătoare nu p o t fi reduse, pen­
tru că în tr-u n organism mic nu există condiţiile necesare pentru
dezvoltarea unui creier puternic şi nici rezervele necesare de ener­
gie. A fa ră de asta, existenţa unui anim al mic este foarte m u lt in­
fluenţată de cele m ai neînsem nate accidente de pe su p ra faţa p la ­
netelor ; v în tu l, ploaia şi alte intem perii sînt, p entru o astfel de
fiinţă, calam ităţi catastrofale. Ia r p e n tru a înţelege lum ea, este
nevoie să fii, în tr-o oarecare m ăsură, independent de forţele n a ­
turii. D e aceea, anim alul cugetător trebuie să aibă m obilitate, d i­
m ensiuni şi puteri suficient de m ari, adică să aibă un schelet ase­
m ănător anim alelor noastre vertebrate. D a r acest anim al nu poate
să fie nici prea m are, căci atunci s-ar stingheri condiţiile optim e
ale stabilităţii şi ale pro p o rţiilo r organism ului necesare p entru a
p u rta acea uriaşă încărcătură suplim entară, care este creierul.
[...] Pe scurt, anim alul cugetător trebuie să fie v ertebrat, să aibă
o cutie craniană şi să aibă cam aceeaşi sta tu ră ca noi. T oate aceste
trăsătu ri ale om ului nu sîn t întîm plătoare. C reierul poate să se
dezvolte num ai atunci cînd craniul nu constituie o arm ă de ap ă ­
rare, cînd el nu este îngreunat de coarne, de colţi, de m axilare
m ari ; cînd nu scurm ă păm întul şi nu apucă p ra d a. T oate aces­
tea sînt posibilie num ai dacă n a tu ra oferă suficientă hrană vege­
tală consistentă ; aşa, de pildă, p entru om ul nostru, un m are rol
l-a jucat a p ariţia fructelor. A ceasta i-a scutit organism ul de a con­
tinua să se hrănească cu ierburile la care erau condam nate ani­
m alele ierbivore şi l-a ferit şi de soarta anim alelor răpitoare,
aflate veşnic în goană după h ra n ă vie. A nim alul de p rad ă, deşi se
hrăneşte cu carne, cunoaşte totuşi un m are neajuns : el trebuie să
posede arm e de atac şi de ucidere, ceea ce îm piedică dezvoltarea
creierului său. C înd anim alul are fru cte la îndem înă, m axilarele
lui p o t fi m ai p u ţin puternice, iar acest lucru îi dă posibilitatea
să-şi dezvolte o enorm ă cutie craniană, în detrim entul botului. Aici
ar m ai fi m ulte de adăugat despre felul cum trebuie să fie mem­
brele, d a r cred că e lim pede : libertatea m işcărilor şi posibilitatea
de a m înui unelte, de a le fabrica, de a le u tiliza, sînt elemente
esenţiale. O m ul n u există şi nu poate exista fă ră unealtă. D e aici
reiese ultim ul c o n sid ere n t; m enirea m em brelor trebuie să fie dife­
rită : unele trebuie să îndeplinească funcţia de deplasare, şi aces­
tea sînt picioarele ; altele, m îinile, trebuie să servească la apucat,
avînd m işcări v ariate şi com plexe. T oate acestea sînt legate de o
condiţie im p o rtan tă şi anum e : craniul trebuie să se afle la o anu­
m ită înălţim e de p ăm înt, căci altfel facultatea de percepere a
lum ii înconjurătoare se v a dim inua.

171
 C oncluzia : înfăţişarea om ului, chipul său de anim al cugetător nu
sînt întîm plătoare, ci corespund în cel m ai în alt grad unui orga­
nism care posedă un uriaş creier cugetător. [...] D e aceea, orice
a ltă fiinţă cugetătoare trebuie să posede m ulte din caracteristicile
structurii omeneşti, m ai cu seamă ale craniului său.“

D upă cum se vede, modelul xenobiologic propus de Efre-

mov este geo- şi antropocentrist. Com od sub raportul demer­
sului logic, uşor de corectat p rin tr-o contra-argum entaţie de
n atu ră ştiinţifică 1, el beneficiază de avantajul unei anum ite
disponibilităţi literare, favorizînd pătrunderea în S.F. a unor
com binaţii din epica „norm ală". Teoretic, s-ar pu>tea susţine
că aproape toate relaţiile inter-um ane din literatura obişnuita
devin accesibile unui astfel de S.F., şi atunci Saltner, din ro­
m anul lui K urd Lasswitz, A u} zw ei Planeten, se poate în­
drăgosti de m arţiana La, Joan Shirning, din Stow aw ay to
Mars (John W yndham ), de m arţianul Vavgan, şi inginerul
M stislav Sergheevici Los, din rom anul m arţian al lui A. N .
Tolstoi, de Aelita.
C ariera literară a extratereştrilor antropom orfi, în v a­
rian ta seleniţilor şi a marţienilor, este veche şi prodigioasă,
atingînd un m om ent de paroxism la sfîrşitul secolului X IX şi
începutul secolului X X .
H um anoizii din afara sistemului nostru solar pătrund în
literatură cu ajutorul lui Voltaire, care descrie în Microme-
gas (1732) un locuitor din Sirius, venit în vizită pe Păm înt.

1 Ia tă concluziile la care ajunge un biolog, în legătură cu m orfologia

fiinţelor extraterestre : „Aş dori să se înţeleagă că procesul de adaptare
stă la baza evoluţiei, care nu este o linie dreaptă de la pro to zo ar la om,
ci reprezintă aşa de m ulte schim bări adaptative, pe care în bună p arte
paleontologia ni le poate arăta, încît fiecare schimbare a fost provocată
de anum ite cauze complexe, fizico-chimice şi biologice. P înă să se ajungă
la om, au fost aşa de m ulte astfel de schim bări încît nici m atem atic nu
le putem determ ina. D in acest m otiv procesul de evoluţie care a dus la
om nu se m ai po ate repeta niciunde în cosmos. Sigur că p o t exista forme
de mişcare a m ateriei pe o tre a p tă de viaţă, dar aceasta este de a lt tip
decît om ul. T oţi cei care visează să întîlnească «oameni» aidom a nouă se
înşeală, din cauza im posibilităţii absolute de a se repeta toate schimbările
adaptative în cursul celor 3 m iliarde de ani, care au dus de la prim a
celulă la omul de azi.“ (Eugen A. Pora, A m în tîln it animale cu obiceiuri
curioase, E d itu ra D acia. C luj-N apoca, 197S, p. 276}.

172
 Cel de-al doilea model, heterom orf, ilustrat de H . G.
Wells (R ăzboiul lumilor) şi J.-H . Rosny Aîne (X ipehuzii,
N avigatorii infinitului), se exprim a printr-o varietate de
exemple care se înmulţesc pe m ăsura ce scade im portanţa a r­
gum entaţiei „ştiinţifice". Logica form ală şi speculaţia exobio-
logică fac loc componentei ludice a oricărei ficţiuni şi, din
acest moment, registrul personajului capătă o lărgime care
face aproape imposibil orice rezum at.
De cele mai m ulte ori, scriitorii recurg la m ontajul de
elemente anatom ice cunoscute (ochi compuşi, tentacule, aripi,
solzi, pene, ventuze etc.), într-un ansamblu inedit şi şocant,
în cazul acesta, accentul cade la început pe descrierea m orfo­
logică, venind în întîm pinarea curiozităţii, care reprezintă
un element de cunoaştere prim ar. P rin heteromorfism p ă ­
trund în literatu ra S.F. m otivul m onstrului, ca extraterestru
B.E.M. (bug eyed monster) şi, îm preună cu el, povestea de
groază, frisonul fantastic, sadismul.
C a fiinţă heterom orfa, extraterestrul poate fi moluscă,
ansamblu de particule energetice, nor inteligent sau chiar
planetă înzestrată cu raţiune. în Children o f tbe Lens (1954),
E. E. Smith sugerează un sistem de clasificare a extrate­
restrilor, din care citează cîteva exemple. Astfel, RTSL sem­
nifică „fără ap a rat digestiv, se hrăneşte probabil din atm o­
sferă, transform ă energie pentru necesităţile proprii". Alte
com binaţii de litere indică tipul de epiderm ă, num ărul m em­
brelor, respiraţia etc.
Indiferent de aspectul lor, decisivă în toate aceste cazuri
ram îne relaţia de confruntare, contactul dintre extratereştri
şi păm înteni, şi atunci interesul se deplasează de la m orfo­
logic la psihologie.
La Stanley G. W einbaum, în Odiseea marţiană (1934), un
păm întean face cunoştinţă cu m arţianul Tuil (care are un
cioc flexibil de aproxim ativ 45 de centim etri, picioare prevă­
zute cu cîte p atru degete, gît lung, cap minuscul şi un corp
voluminos, în care se află adăpostit creierul), d ar nu reuşeşte
să stabilească un ad evărat contact intelectiv cu el, deşi m ar­
ţianul dă toate semnele unei înzestrări m entale superioare.

173
 La rîndul ei, relaţia de contact, esenţială din punct de
vedere epic, pentru literatura cu extraterestri, poate fi de
două feluri : între indivizi şi între specii.
în prim ul caz avem de a face cu o naraţiune de tipul
enigmei, cînd, în ra p o rt cu oamenii, extratereştrii sînt incom ­
prehensibili pentru că nu ştim ce gîndesc, pentru că sînt prea
mici, prea m ari, pentru că au alt ritm de viaţă şi se exprim ă
ca organisme prea repede sau prea încet.
în povestirea O întîlnire prin tim p, de Igor Rosoho-
vatski, o expediţie descoperă într-un deşert două „statui"
care, reexam inate după 5 ani se dovedesc a fi înzestrate cu
viaţă. U n arheolog extrăsese din corpul unei statui un mic
fragm ent p en tru analize, şi în acest lung interval de tim p
bărbatul făcuse un pas şi femeia, de la care se luase proba,
un gest de apărare.
C onfuzia sporeşte cînd oamenii constată că au de a face
cu făp tu ri al căror metabolism funcţionează pe bază de fluor
(I. A. Efrem ov, C or Serpentis, 1959), siliciu (Isaac Asimov,
The Talking Stone, 1968) sau siliciu-fluor (A. E. van Vogt,
The W ar Against the R ull, 1959).
în tîln irea d intre specii, im previzibilă ca evenimeni real,
preia toate alternativele de contact exprim ate în istoria um a­
nităţii, războiul, exterm inarea civilizaţiilor, colonialismul sau,
dim potrivă, schimbul de valori şi coexistenţa.
Indiferent de categoria din care fac parte, extraterestrii,
denum iţi generic şi aliens, sau mai sugestiv ceilalţi şi ei, sînt
fiinţe de pe alte corpuri cereşti decît P ăm întul, înzestrate cu
raţiune.
în introducerea antologiei sale din 1951, The Science Fic-
tion Bestiary, R obert Silverberg explică apariţia extraterestri­
lor în literatură p rin nevoia de a acoperi o lacună provocată
de im posibilitatea de a mai crede astăzi în existenţa fiinţelor
fantastice şi fabuloase de tipul celor descrise de bestiariile
Evului mediu. D ar mai im portantă decît nevoia de a potoli
curiozitatea şi gustul p entru fantastic şi inedit este necesi­
tatea de a da un răspuns speranţei sau spaimei omenirii de a
(nu) fi singură în univers.
Fireşte, nefiind o problem ă de viaţă im ediată, ca nevoia
de hrană sau de adăpost, chestiunea aceasta poate fi ignorată

174
 de spiritele practice. D ar în ciuda caracterului probabilistic
incert, gravitatea întrebării atîrnă de îm prejurarea că, la
fel ca în cazul tu tu ro r evenimentelor esenţiale din istoria
um anităţii — descoperirea focului, invenţia roţii, a prafului
de puşcă sau a acului magnetic — rezolvarea ei nu ne-ar
afecta ca indivizi, ci ca specie 2.

2 In Spuren in; AU (p. 53), W infried B rukner (pentru care făpturil

înspăim ântătoare cu care a u lu p ta t H ercule şi Odiseu, zeii, sfinxul, cen­
taurii, diavolul, vrăjitoarele, piticii şi uriaşii, a r pu tea fi am intirea con­
tactului cu fiinţe extraterestre) acordă acestui evenim ent potenţial o sem­
nificaţie apocaliptică, dem nă de înregistrat ca problem ă de g în d ir e : „O
întîlnire în cosmos va distruge cu totul concepţia despre lume a omului.
E a îi v a obliga pe teologi să se întrebe dacă p ăcatul originar este valabil
num ai p entru P ăm în t sau p e n tru întregul U nivers. E a va m ătu ra într-un
colţişor neînsem nat to t ce ştim astăzi. O ştiinţă veche de m ilioane de
ani se v a ivi brusc în fa ţa noastră. U n soare străin, cu fă p tu ri străine ne
va face prizonieri. C u imaginile şi cu fiinţele sale, cu dragostea şi cu ura,
cu înţelepciunea şi cu trecutul acestora. V a trebui să ne chinuim cu sen­
tim ente absolut străine nouă, plini de team a de a nu le interp reta greşit.
V a trebui să-i facem să înţeleagă pe străini propriul nostru m od prim itiv
de a gîndi. Şi va trebui să începem cu m ultă prudenţă să căutăm şi să
găsim trăsătu ri com une.” U n raţionam ent asem ănător fusese fo rm u la t de
Lenin, în tr-o discuţie cu H . G . W e lls: „D acă um anitatea ajunge pe alte
planete, v a trebui să ne revedem toate supoziţiile filozofice, m orale şi
sociale." (cf. D arko Suvin, Pour une poetique de la science-fiction, p. 174).

175
 X . OBIECTELE S.F.

In general, obiectele din literatura S.F. pot fi îm părţite

in trei clase :
1. obiecte de transport
2. obiecte de distrugere
3. obiecte ajutătoare.
Indiferent de categoria din care fac parte, toate aceste
entităţi au preluat, pînă la un punct, funcţia obiectelor năz­
drăvane din basm.

„Eroul fabulos se află, ca şi eroul unui rom an de aventuri in faţa

unei problem e : de a învinge un duşm an colosal, de a scăpa de
o urm ărire, de a se urca în aer sau a scoborî în m are. Atunci el
recurge la mijloacele tehnice pe care i le oferă ingeniul popular
şi care, dacă sînt de ordin fantastic, sim bolizează totuşi un dezi­
d erat al um anităţii, rezolvat astăzi în m ulte cazuri pe cale ştiin­
ţifică." 1

în prim a categorie in tră maşinile „miraculoase" care fac

legătura cu un mediu sau cu un univers nou, rachetele, ap a­
ratele de zbor în atm ofseră, submarinele, maşinile-amfibie,
aparatele de transport instantaneu într-un punct îndepărtat
al spaţiului, în alt tim p sau într-un univers paralel (crono-
mobilele, transm iţătoarele de m aterie) şi chiar autom obilul.
N autilus, Albatrosul, Năluca, Maşina tim pului, aerosjre-
delul lui H . Stahl, autom obilul lui Jom m y Cross, din Slan,
sînt astfel de obiecte de transport, înzestrate nu a tit cu
personalitate, cît cu o forţă de atracţie fascinantă, care tră ­
dează o funcţie simbolică şi o legătură sufletească cu perso­
najele, de un tip special.

1 G . Călinescu, Estetica basm ului, E ditura p entru literatură, Bucureşti,

1965, p. 166.

176
 Ceea ce izbeşte în prim ul rîn d la aceste aparate este etan­
şeitatea, „com portam entul" m atern, faptul că pe oricare din
ele se află, pentru un anum it interval, o cantitate im portantă
de alimente, de aer şi de muniţii.

In chip ironic, R ene Barjavel dem istifică o astfel de m aşină în

rom anul Le diable l’em porte, descriind o lim uzină de lux a indus­
triei am ericane, prev ăzu tă cu cauciucuri rezistente la infinit, m o­
to r auxiliar, com bustibil com prim at, telefon, televizor, instalaţii
pentru dorm it, toaletă cu apă rece şi caldă, frigider, bucătărie, bi­
bliotecă, dictafon, cartotecă, coş de gunoi, a p a ra t p entru p ră jit
pîinea, preş de şters picioarele, presă de fructe, c u ţit de desfăcut
conservele, brichetă, cleşte pentru spart nucile, m aşină de tăiat
scobitori, pieptănaş p entru m ustăţi, ra d ar, scaun balansoar, izola­
ţie fonică şi trei locuri.

O ricît de perfecţionate a r fi aceste maşini, puterea lor de

a rezista intr-un alt mediu este lim itată în tim p şi, mai de­
vreme sau mai tîrziu, omul trebuie să se întoarcă de unde
aplecat, să revină, adică, la realitate. Subm arinul din 20.000
de leghe sub mări este totuşi un microcosmos perfect, o lume
care se poate închide în lumea mai m are a planetei, încercînd
să facă abstracţie de ea. Pe N autilus se află o colecţie de artă
com pactă, o bibliotecă universală a capodoperelor, o uzină
capabilă să furnizeze cantităţi nelim itate de energie şi, în
rezum at, un microsistem al ştiinţelor şi al artelor, în centrul
căruia se află căpitanul Nemo.
D upă cum se vede, obiectele din această categorie sînt
capabile, toate, să asigure un grad în alt de protecţie, com-
portîndu-se ca o peliculă im penetrabilă, aşezată în jurul ero­
ilor, cînd aceştia se află în alte medii naturale sau sociale
decît cele pe care le considerăm fireşti. în momentele de
spaimă sau de nelinişte, cînd caută instinctiv protecţia, copiii
se retrag sub mese, în dulapuri şi, în general, în spaţiile închise
şi mici. în rom anul Slan, de A. E. van Vogt, Jom m y Cross
şi-a construit un autom obil im penetrabil (înzestrat cu dezin­
tegratoare atomice şi capabil să zboare sau să înainteze pe
sub păm înt), în care se retrage ori de cîte ori se simte ame­
ninţat.
A tracţia cititorilor de o anum ită vîrstă sau dintr-o anu­
m ită categorie, spre obiectele de transport de acest tip, se
poate deci explica printr-un demers sufletesc com plicat, care
devine prim ejdios pentru literatură în clipa în care traduce

177
 prea apăsat instinctul firesc al retragerii în copilărie şi, în
general, al regresiunii psihice.
Armele din clasa a doua a obiectelor ştiinţifico-fantastice
abundă în S.F.-ul m arţial, ilustrînd o deform aţie a fanteziei,
de tip paranoic, şi ap ar cu o funcţie de avertizare în sce­
nariile anticipative ale S.F.-ului grav (Jules Verne, Cele
cinci sute de milioane ale Begumei, 1879 ; A. R obida, La
guerre au vingtiem e siecle, 1883 şi L ’ingenieur Von Satanas,
1919 ; H . G. Wells, The W ar in the Air, 1908).
în ambele cazuri, arsenalul obiectelor de distrugere atinge
prop o rţii groteşti, atrăgînd atenţia asupra unei vocaţii din
ce în ce m ai rafinate a distrugerii, capabile să facă apel la
cele mai neaşteptate variante, de la tunul gigantic din Stahl-
stadt (Cele cinci sute de milioane ale Begumei), cu o rază
de acţiune de 40 de kilometri, la armele din clasa A.B.C.
(atomice, bacteriologice, chimice) şi la hipnosondele, parali-
zatoarele, cravaşele neuralgice şi pistoalele dezintegratoare
din S.F.-ul de consum.
în ciclul Lensmen, alături de sferele dezintegratoare (ne-
ga-sferele) şi proiectoarele energetice, com batanţii supralici­
tează utilizînd cîteva topoare de 15 kilogram e greutate.
în The W eapon Shops of Isher (1951), A. E. van Vogt
descrie un revolver controlat de gîndirea celui care îl posedă,
şi care apare brusc în m înă, prin teletransport, atunci cînd
este nevoie de el, iar în The W izard o f Linn (1962) o armă
fotografică, în stare să identifice victim a pentru care a fost
program ată, dintr-o m ulţim e de un milion de obiecte sau
de indivizi.
D in cea de a treia categorie fac parte obiectele ajutătoare,
indispensabile eroilor în contextele noi în care sînt im plicaţi,
m ulţim ea ap aratelo r minuscule, casnice şi de tehnică meşte­
şugărească, a m aşinilor de comunicare şi de înregistrat sau,
mai simplu, a gadgeturilor.
în The End o f E ternity (1955), Isaac Asimov descrie un
m agnetofon molecular de 12 centim etri lungime, cu o capa­
citate de înregistrare de aproxim ativ 20 de m iliarde de cu­
vinte, la fiecare suprafaţă energetică a trei molecule.
T o t un m agnetofon este şi Am pek-Fa 2, din The Simulacra
(1964), de P hilip K . Dick, care a integrat o form ă de viaţă
ganym ediană, insensibilă la durere şi cu excepţionale calităţi
de receptor auditiv, în tr-un sistem electronic.

178
 La Poul A nderson, în The Corridors o f Tim e (1965), că­
lătorii tem porali utilizează diaglossa, o sferă transparentă
care se introduce în ureche, se alim entează cu energie p ro ­
venită din căldura corpului um an şi perm ite înţelegerea tu tu ­
ro r lim bilor, din toate epocile istorice ale Păm întului.
M ult mai complexe şi mai personale din punct de vedere
literar sînt obiectele aparent ajutătoare, de tipul ziarului, al
televideofonului sau al televizorului total din Fahrenheit 451,
care reifică omul, silindu-1 să trăiască într-o dependenţă din
ce în ce mai accentuată faţă de lucruri. Aici obiectele ascund
relaţii sociale, clase, partide politice sau indivizi hotărîţi să
m anipuleze conştiinţele pe o cale mai rafin ată şi de aceea
mai prim ejdioasă.
Charles D . Forrester, pom pierul volu n tar din The Age
o f the Pussyfoot (1970), de Frederik Pohl, m oare într-un ac­
cident în anul 1962 şi este reanim at după 596 de ani, într-o
lume a obiectelor acaparatoare :

„— Bună dim ineaţa, hom o-Forrester, zise p a tu l. E o p t şi cincizeci

şi aveţi o întîlnire la o ra nouă şi şaptezeci şi cinci."

Semnul integrării lui Forrester în civilizaţia m ileniului II I

este un obiect, un joker de form a unui mic baston, descris
astfel într-un ghid al anului 2527 :

„D acă îţi p o ţi im agina o com binaţie de telefon, carnet de cecuri,

ceas deşteptător, b a r de buzunar, bibliotecă uzuală şi secretar p a r­
ticular, atunci vei avea im aginea unora dintre funcţiile pe care le
va îndeplini jokerul.
In principiu este vorba de un a p a ra t de transm isie, care îţi face
legătura cu centrala de com putere a cartierului în care locuieşti..."

C înd omul îşi pierde răbdarea dintr-un m otiv oarecare,

jokerul reacţionează prom pt, obligîndu-1 să inhaleze un cal­
m ant. M ai grav este faptul că orice decizie trebuie com unicată
aparatului care, la rîndul său, prin insistenţa cu care repetă
şi transm ite mesaje, poate determ ina m odificarea unei hotărîri.
în mom entul în care se ruinează, Forrester este deposedat
de acest joker, declasat şi silit să se retragă în subteranele
interlope ale oraşului Shoggo.
C hiar şi atunci cînd nu m ediază interese politice şi so­
ciale, maşinile, aparatele, lucrurile fără viaţă, se po t substitui

179
trep tat conştiinţei, încercînd să facă din om obiectul unui
obiect.
în romanele tradiţionale, oamenii se po t falsifica sufle­
teşte dato rită unei pasiuni care trece peste marginile firii, d a ­
torită dorinţei de putere sau de bogăţii. V orbind despre obiec­
tele din jurul nostru, din ce în ce mai „vii“ şi mai numeroase,
literatura S.F. atrage atenţia asupra unei probabilităţi de
dezum anizare noi.
 X I. S.F. ÎN R O M Â N IA

1. începuturile

T radiţia firească a oricărui S.F. trebuie căutată mai întîi în

suma de elemente ştiinţifice şi tehnice capabile să îm pingă fan­
tezia spre ipoteză şi, dacă se poate, spre ficţiune. A pariţia li­
teraturii ştiinţifico-fantastice româneşti a fost precedată, ca
peste tot, în Europa sau în Statele Unite, de pătrunderea aces­
tor elemente în viaţa şi în preocupările unui public din ce în
ce mai instruit şi mai curios, într-un mom ent de expansiune
a ştiinţelor pozitive şi a şcolii. Trecînd în ziare şi în revistele
de popularizare, inform aţia de specialitate s-a laicizat, şi-a
pierdut caracterul inaccesibil sau secret şi s-a transform at în­
tr-un element de viaţă, capabil să stimuleze fantezia şi să a-
tragă atenţia literaturii. Toate ştirile tehnice, colportate de
prim ele gazete româneşti, inform aţiile despre baloane şi
despre aparatele de zbor mai grele decît aerul, despre elec­
tricitate, submarine, autom ate şi mai ales cele cu caracter
astronomic, despre p luralitatea lum ilor şi sfîrşitul Păm în-
tului p ar a fi, prin caracterul lor insolit şi speculativ, mai
degrabă produsul ficţiunii, decît al unei realităţi obişnuite.
Primele gazete româneşti în care apar astfel de ştiri sînt
chiar Curierul românesc şi Albina românească de la Bucureşti
şi Iaşi. în Curierul, Ion H eliade Rădulescu redactează mai
m ulte note despre submarinul lui Villeroi sau despre auto­
matele lui Maelzel, care l-au preocupat şi pe E. A. Poe, in-
troducînd pentru prim a dată la noi noţiuni care vor deveni
mai tîrziu elemente de referinţă ale literaturii S .F .1 :

1 In nr. 54, 11 oct. 1829, p. 230, o n o tă despre un piroscaf din

Liverpool ; în nr. 98, 23 febr. 1830, p. 414. despre cîinele autom at al
lui sior M atz (sir Maelzel) ; V arietăţi (subm arinul Iui Villeroi, din N antes),

181
 „Londra 25 septem brie. F ratele m ecanistului C u rţii Vienii d. M oel-
ţel a făcut la Boston o orhestră (adecă cum am zice un tacîm de
m uzicanţi) alcătuită din 24 de autom aturi * care din preună
împlinesc şi desăvîrşesc to ată orhestra. C u m irare vede cineva
cum violonii (adecă cei care cîntă cu viori) îşi mişcă degitele asu­
p ra coardelor şi plim bă arcuşurile : negri autom aţi cîntînd cu ţim -
bale, octavine şi triunghiuri (astea sînt organe) şcl. Aceste au to ­
m aturi cîntă (mi-e frică să spui ce cîntă că iar să vor lega de
mine că nu vorbesc rum âneşte, d a r fie că m ă va desvinovăţi ci­
neva) cîntă uverturile de la D on Juan, de la Ifigenia şi de la
V estala. O soţietate de bogaţi am ericani i-a d a t dlui M oelţel
300.000 de dolarsi p en tru acest cap d-operă de m ehanică. El însă
cere 500.000 şi este de crezut că v a lua această sumă.

* A utom at să num eşte un om sau a lt ceva de lem n care este al­

cătuit mehaniceşte încît să mişcă sau joacă sau face a lt ceva sin­
gur num ai p rin puterea m aşinii." 2

O impresie extraordinară trebuie să fi produs înălţarea la

Iaşi cu ocazia înscăunării dom nitorului M ihail Sturza, a unui
„glob aerostaticesc“, din care s-au îm prăştiat apoi foi volante
cu versurile lui Gheorghe Asachi, Ziua de 26 A vg u st 1834 3.
Ştiri despre „baloane de aer", „maşini cufundătoare" şi
„maşini de zburat" ap ar şi în revista ieşeană Icoana lumei sau
în Foaie pentru m inte inima şi literatură 4. O maşină de zbu­
ra t este descrisă pe larg şi prezentată printr-o ilustraţie în
A lbina românească din 1843 :

„P a rte a cea de căpitenie a maşinei se com pune din o întindere,

care se poate num i aripi, cu deosebire că ele sînt fă ră încheieturi,
ţapine şi de sine nem işcătoare. M aşina are o lungim e de 168 şi
33 palm e lăţim e ; ea este în v ălită cu pînză seau cu m atasă. De-a
curmezişul ei se află trăsura p entru m aşina de vapor, p entru po-
voară şi pasajeri, care trăsu ră c ătră aripi are analogia trupului
pasărei. L a sb u ra t rădică oarece aripele în sus din p a rte a cea

în nr. 64, 15 sept. 1832, pp. 243— 244 ; Înotător (idem), în n r. 77, 30
oct. 1832, pp. 299— 300. D ouă dintre aceste articole indică şi sursa de
inform aţie : „G azeta ţărilo r de jos“ şi „G azeta rusească a Petersburului".
2 [ I. H eliade R ădulescu], [N o tă ], în Curierul românesc, nr. 55,
15 oct. 1829, p. 237.
3 v. A lbina românească, nr. 76, 2 sept. 1834.
4 In Icoana lu m e i: C .N ., Baloane aerostatice, n r. 22, 1 iunie 1841
— nr. 23, 8 iunie 1841 ; Fabricarea baloanelor de piele şi um plerea lor
cu „idrogen fab ricat din acrime de pucioasă şi ap ă", n r. 23, 8 iunie 1841 ;
S.S.B., Maşina cufundătoare, nr. 26, 29 iunie 1841. In Foaie pentru
m inte inim ă şi lite ra tu ră : Balonul de aer, n r. 17, 27 april. 1841.

182
 mai lungă ; la m ijloc se află o coadă de 56 palm e lungă, care
spre cârm uirea sborului se p o ate sui şi coborî, sub aceasta se află
o cîrm ă verticală, carea povăţuieşte m işcarea orizontală. D easupra
trăsurei, curm eziş peste aripi, este o ţesătură verticală ce regulează
osţilaţiile (lovirile) d in coaste. M aşina de vapor mişcă două şiruri
propelere (bastoane) în cîte şesă de fiecare latu ri a cozei, care
aceste regulează iuţim ea sborului. T răsura se aşază peste un plan
înclinat (pieziş) ce se înaintează cu aşa repegiune, încît pînă a
nu luneca în gios, de aripi se po artă, şi om ul cîrm uitoriu are în
puterea sa de a o în ălţa, de a o mişca de-a dreptul seau a o
luneca înainte. Im protivirea aerului ce p o a rtă m aşina, îm puţinează
repegiunea ei, încît ea s-ar atinge de păm în t dacă m aşina de vapor
prin propelerile ei nu a r putea păstra iuţala sa ; iar de v a sbura
de pe o înălţim e, atunci s-ar cru ţa acea întîi osteneală. P rin acest
prin ţip iu se lăm ureşte cînd vedem paseri sburînd o m are întindere
fă ră a mişca aripile lor, căci ele au cîştigat iu ţa la prin puterea
îm pingătoare a aerului. Se întreabă num ai de poate m aşina de
v ap o r să producă puterea trebuitoare p entru a birui toate îm pie­
decările sburatului. D . H enson m ult s-au ostenit de a afla o aşa
m aşină cu putere de 20 cai, în care m ai ales figurează oarecare ţevi
ce se expun cătră cursul aerului. Ea întrebuinţează num ai 20 de
galoane (160 ocă) apă. G reutatea trăsurei cu po v o ara şi pasajerii se
suie la 1200 ocă, iar întinderea planului ce o p o a rtă este la 5200
palm e cvadrace, adică pe o palm ă c v a d ra tă 2/9 de ocă, care se
apropie de analoghia m ultor paseri. D . H enson, în ap licaţia sa au
ţin tit luare-am inte asupra sborului paserilor. M aşina a căreia figură
aici se alăturează, în făţoşază vederea unei paseri urieşă seau a unui
balauri de hîrtie. N u se poate şti încă de va avea chiar nem erirea
d orită, însă de agiuns este că aflătoriul au deschis un început
interesant." 5

L iteratura începe să recurgă şi ea la datele ştiinţifice şi

Ia invenţiile colportate de revistele vremii, maşinile tehnice şi
industriale devin obiect al m editaţiei filozofice sau, mai sim­
plu, al adm iraţiei, ca şi tem eritatea celor care le construiesc
şi le m anevrează. în Portretul (1847), I. H eliade Rădulescu
face un foarte strîns şi com petent elogiu al invenţiei lui D a-
guerre, despre care va vorbi m ai tîrziu şi M acedonski:

5 Maşină de sburat, în A lbina românească, nr. 37, 13 m ai 1843

pp. 147— 148. In Vîrsta de aur a anticipaţiei rom âneşti (1969), p. 10,
Ion H obana sem nalează articolul Cercări făcute de om spre a zbura în
aer cu aripi, din A lm anahul de învăţătură şi petrecere editat de M . K o-
gălniceanu în 1842. D espre o experienţă rom ânească cu un a p a ra t de zbor
m ai greu decît aerul v. şi R u d o lf Suţu. „In v en ţia “ Principelui Grigore
Sturdza (1875), în Iaşii de odinioară, ed. V iaţa rom ânească, Iaşi, 1928,
voi. II, pp. 466— 468.

183
 „A i cugetat vro d ată, ai adm irat în sine
M etalica oglindă a artei lui D aguerre ?
Pe ea ştii cum m odelul s-assoarbe şi se ţine
Şi cum se-ntipăreşte p rin tr-u n arcan m ister.” 6

în Culegere de poezii (1854), Asachi celebrează zborul

aerostatic al „madam ei B lanchard" şi Vaporul pe Dunărea :

„O fiară m anină,
C u aripi rotunde,
D espică spumele,
L uptînd cu unde.
[........................1
De cîndu-i D unărea,
In Dacei ţa ră
N u fu asemine
M ăreaţă fiară.

însă nu temere,
N ice peire
Fiara adusu-ni-au,
Ce m întuire." 7

Dinicu Golescu îşi mărturisise şi el uimirea în faţa vapo­

rului „cu un meşteşug de foc“ (însemnare a călătoriei mele
făcută în- anul 1824), Ion C odru D răguşanu vorbeşte, în Pe­
regrinul transilvan (1865), despre m inunile seclului nostru",
locom oţiunea p rin vapor şi telegrafia electrică, despre loco-
m oţiunea pneum atică, „adecă pulsiunea prin atm osferă în
cilindre deşertate de aer“ şi mai ales despre faimosul „batel
cu abur" u tilizat pe D unăre, în 1839, iar V. Alecsandri şi
N . Rucăreanu introduc în literatura rom ână trenul, în Bără­
ganul (1870) şi V înătorul Carpaţilor (1873).
în a doua jum ătate a secolului X IX , ştirile de gazetă, cu
o valoare literară potenţială, interesante la început prin ca­
racterul lor aproape n arativ şi insolit, încep să sugereze o
legătură mai explicită cu v iaţa şi, ceea ce este mai im portant
pentru posibilităţile literare ce decurg de aici, sînt încadrate

6 P ortretul, în I. H eliade Rădulescu, O pere I, ediţie critică de Vla-

dim ir D rim ba, cu un studiu introductiv de Al. Piru, E d itu ra p entru lite ­
ra tu ră , Bucureşti, 1967, p. 262.
7 V aporul pe Dunărea, în G heorghe Asachi, O pere I, ediţie critică
şi p re fa ţă de N . A. U rsu, editura M inerva, Bucureşti, 1973, pp. 135— 136.

184
 într-o anticipaţie. Im presionat de am ploarea invenţiilor pe
care le popularizase el însuşi în Curierul românesc şi influ­
en ţat de ideile scoase din lucrarea lui Eugene H uzar, L'arbre
de la science (1857) 8, H eliade Rădulescu dezvoltă în cîntul
IV din A natolida (Arborul ştiinţei, publicat în Curs întreg de
poezie generală, II, 1870), ipoteza neliniştitoare a civiliza­
ţiilor care se succed în cicluri întrerupte de excesele ştiinţei :

„Să punem ipoteza de ce-ar putea s-advie

D -acum în c îţiv a secuii de-nvenţiuni, progrese.
Se-ntrarm ă astăzi omul cu electricitatea,
D ispune după voia-i d-a aburilor forţă,
Şi to ţi le recunoaştem foloasele immane.
Ci to t mai e progresul pe cît există încă
Şi m ai există tim pul.
Străbată-se uscatul de forţele de aburi,
M ulţească-se ca peştii pe m are piroscafe ;
D in popol la alt popol, de la un sta t la altul,
D in urbă 1-altă urbă şi din com ună 1-alta
încingă-se păm întul de căile ferate ;
Locom tive, fabrici m ulţească-se-n to t locul ;
Consume-se cărbunii şi îm ple atm osfera
De gazuri, cînd n atu ra ni-i dă-n stare com pactă.
Să-şi imagine omul la ce grad a r ajunge
Progresul în doi secuii şi cei ce au să vie ;
Ci fă ră preştiinţă sau fă ră prevedere
C e-ar fi cînd atm osfera deodată s-ar aprinde
în general incendiu şi cataclism de flăcări
A r arde ş-ar reduce progresul în cenuşă ?“ 9

Spre deosebire de H eliade, a cărui îngrijorare finală este

de n atură filozofică, satiricul N . T. O răşanu ia lucrurile mai
simplu, făcînd din ultimele noutăţi tehnice ale secolului
un decor de operetă, care nu m erită altceva decît ironia, ca
toate exagerările demagogice sau program ele parlam entare
ale epocii :
„Mesajul m ai spune
Ş-alte lucruri bune,
C -o s-avem curînd
D rum uri supt păm înt,

8 v. I. H eliade Rădulescu, O pere, T om ul I, Ediţie critică, cu intro­

ducere, note şi variante de D. Popovici, F un d aţia p en tru lite ratu ră şi artă,
Bucureşti, 1939, p. 591.
9 A natolida sau O m u l şi forţele, în I. H eliade Rădulescu, O p e rţ I,
ed. V ladim ir D rim ba, loc. cit., pp. 296— 297.

185
 Ş-un alt drum de fer,
D -aici p în ’ la cer,
Şi că-n d ată vin,
C h iar de la Berlin,
Baloane um flate,
Pline de v în t toate,
Şi eftene tare,
D e e lucru m are.
C u aste baloane,
P lă tite-n cupoane,
Vom putea a face
S p aţir c ît ne-ar place,
La soare la lună,
C înd e vrem e bună,
Şi chiar p în ’ la stele,
Şi la Dum nezele." 10

O anticipaţie optim istă, sub form a unui articol tradus

probabil dintr-o gazetă străină, apare la sfîrşitul secolului,
în revista Familia :

„C ă o d ată vom pute sbura, e neîndoios. G reutatea e pînă acum a

că nu putem ave m aşini destul de uşoare şi to to d a tă fracţia ne­
însem nată de putere în adevăr întreb u in ţată de la cărbune etc.
P roducînd electricitatea pe cale chim ică din cărbune, vom pute
realiza m aşini de sburat m ulţum itoare.
A gricultură prin ajutorul electricităţii se face cu folos în partea
sudică a Statelor U nite şi nu e departe vrem ea cînd agricultorii îşi
vor tăia lemnele, a ra ogoarele, secera holdele, treiera recolta şi
aJege untul p rin aceiaşi m aşină ieftină electrică.
In casă vom face bucatele, vom lum ina şi încălzi, vom p u rta căru­
ţele şi velocipedele prin electricitate. Vom pute chiar să ne slugim
la m asă pentru aducerea bucatelor etc. to t de electricitate. Prin
electricitate nu num ai vom auzi de la orice depărtare, d a r vom
şi vede. Vom pute deci din N ew Y ork, stînd în fotoliu, să ascul­
tăm şi să vedem o reprezentaţie teatrală, o dezbatere la C am era
din L ondra, Paris sau aiurea. Ba chiar, de ce n-am pute face pe
surzi să auză şi pe orbi să vază lucrînd de-a drep tu l asupra
centrelor din coaja creierilor ?“ 11

Pe acest teren de inform aţii din ce în ce mai impresio­

nante şi mai acaparatoare se naşte, la mijlocul şi în cea
de-a doua jum ătate a secolului X IX , o literatură de medi­
taţii ştiinţifice şi filozofice, de pam flete pe tem a sfîrşitului

10 Mesajul, în N . T. O răşanu, O pere satirice, f. ed.. Bucureşti, 1875,

p. 157.
11 E dison fi societatea viitoare, în Familia, nr. 13, 30 m artie 1897.

186
lumii şi chiar de anticipaţii în spiritul lui Louis-Sebastien
Mercier. D in p u n c t de vedere valoric, acestte texte reprezintă
o preliteratura de dimensiuni modeste, plină de naivităţi şi
de ştîngăcii. D in punct de vedere istoric însă, ele sînt prim a
form ă de S.F. (proto-S.F.) din ţa ra noastră.
In această categorie in tră Scrisoarea unui abonat cătră o
damă (1839), de P. A., Cerul stelit, M editaţie (1845), de
Gheorghe Asachi, Fiitoare jurnale în fiitorul secol (1846) şi
Locuitorii păm întului şi ai soarelui (1847), de N icolae Velia
Tincu, Testam entul Pâm întului în ajjunul de 13 Iuniu (1857),
de G. C hiţu, O escursiune în in fin it (1878), nuvelă de Iosif
Popescu, Aripile prietenului meu (1885), de C. Drăgulinescu,
O escursiune [în univers] (1887), de Ion C ornea şi m ai ales
m ulţim ea m editaţiilor sau a pam fletelor pe tema sfîrşitului
Păm întului, A dio, Cometa sau N u e încă sfîrşitul lumei (Ti­
pografia m odernă, Bucureşti, 1881), A stronom ul Cauc pre­
dicatorul cornetului de la 12 N oem bre 1881 (E ditura
„Amicul Li'tteraturei", Bucureşti, 1881), Zilele din urmă ale
păm întului (1884), de M arcu Em ilian sau Despre perirea lu­
mei — O perspectivă în viitor — (1888), de Isidor Ieşian 12.
Scrisoarea unui abonat cătră o damă, posibilă adaptare
după un model francez, este o convorbire în stilul spiritual
al lui Fontenelle, despre planetele sistemului nostru solar şi
despre p luralitatea lum ilor :
„In tablo S să vede că anu lui M ercuriu este num ai de 87 zile
şi 23 ceasuri, încît repede ajunge acolo cineva la v îrsta de 50 ani,
care lucru foarte ar displăcea dam elor noastre. C ălătoria lui M ars
în jurul Soarelui ar plăcea lor m ai bine căci ea ţine 2 ani, aşa
d a r o dam ă din Eşi de 60 ani ar avea pe M ars num ai 30 ani." 13

în Viitoare jurnale în viitorul secol, profesorul de teologie

N ic. V elia-Tincu anticipează titlurile şi conţinutul a nouă

12 In legătură cu Cerul stelit vezi şi M ihai Z am fir, Proza poetică

românească în secolul X I X , E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1971, p. 102 :
„Putem afirm a că rareori in spiraţia cosmică a dovedit în literatu ra noas­
tră din secolul trecu t profunzim i m editative de am ploarea şi v ib raţia celor
cuprinse în pagina in titu la tă Cerul s t e li t ; înaintea poeţilor postpaşoptişti
şi înaintea lui Eminescu, neliniştea tăcerilor stelare şi angoasa inextincti-
bilă se găsesc prefigurate în aceste rîn d u ri cu ad evărat prem onitorii..."
13 P.A ., Scrisoarea unui abonat cătră o dam ă, în A lbina românească,
nr. 10, 2 febr. 1839 şi în Curierul românesc, nr. 22, 11 febr. 1839.

187
gazete care ar urm a să apară în anul 1946 (M agazinul de
nimica, Secretul „dat afară de dam e", Cursul lum ii, Proţe-
sele etc.) u , iar în Testam entul Păm întului în ajjunul de
13 luniu, G. C hiţu, redactorul responsabil al ziarului O ltul,
transcrie dispoziţiunile testam entare ale Păm întului, înainte
de ciocnirea cu o cometă, în anul 1857 :

.S oarelui — acestui etern cuptor care m-a încălzit neîncetat pe

mine şi pe cei cari n-aveau m ijloace a cum păra stînjini de lemne,
care m -a orn at cu vestm inte de verdeaţă şi de flori ; care a copt
a i razele lui cele binefăcătoare fructe şi legumi pentru nenum ă­
rate m ilioane de oameni şi de anim ale ; care a fost singurul lumi­
năto r în tim pul negrei barbarii m ai nainte de G utenberg ş.c.l. —
...li las deocam dată toate acţiile de bancă din E uropa, toate del-
jele judecătoriilor din lume, toate jurnalele franceze cîte s-au oprit
după vrem i în M onarhia A ustriacă, şi în fine toate scrierile logo­
fătului Istratie, îm preună cu toate jelbile ce se vor fi subscris, pe
fa ţă sau în taină, cu voia sau cu sila, în contra U niunii princi­
patelor rom âne, ca să le arză în cuptorul lui şi să încălzească cu
dînsele capetele polilor degeraţi." 15

O escursiune în in finit, de Iosif Popescu, este o nu­

vela rom anţioasă, cu urm ăriri nocturne, lovituri de teatru,
atentate şi leşinuri scoase din recuzita rom anului de senza­
ţie, dar şi cu ipoteze ştiinţifico-fantastice şi noţiuni de popu­
larizare a astronomiei sau cu discuţii despre sfîrşitul P ă­
mântului :

„V a veni un tim p, se-.iţelege foarte tîrziu, cînd soarele nu ne va

m ai da căldură şi lum ină, izvorul vieţii va seca, atunci păm intul
nostru va pluti într-u n întuneric şi o iarnă eternă. Sau poate îna­
intea acestei catastrofe păm întul va avea soarta lunei şi v a nimici
orice vietate. D a r nu te îngriji, iubita mea, acel tim p e a tît de

14 N .V .-ia, T incu, Fiitoare jurnale în fiito ru l secol, în Foaie pentru

m inte, inim ă şi literatură, nr. 48, 25 noi. 1846.
’5 G .K .(iţu)., Testam entul P ăm întului în ajjunul de 13 luniu, în
O ltul, 25 iunie, 1857, p. 62. Interesant este faptul că şi Biciuirea Corne­
tu lu i de la 1 Iunie 1857 (Bucureşti, 1857), de Costache C aragiali, se în­
cheie în acelaşi spirit p atriotic unionist : „Puţin ne pasă nouă / De vom
m uri pîrliţi ! / Destul ne este num ai / Să fim cu toţi U N IŢ I !!“ . Despre
acelaşi evenim ent, care a provocat m ari emoţii în epocă, a scris şi
G r. Alexandrescu în C om etei anonsate pentru 13 iunie şi Răspunsul Co­
metei. A lte inform aţii la G. Călinescu, Gr. M. Alecsandrescu, E ditura pen­
tru literatură, Bucureşti, 1962, pp. 65— 67.

188
 departe, încît poate pînă atunci omul se va transform a în fiinţă
m ai perfectă şi va şei călători prin m ijloace supraom eneţei în alte
lum i m ai fericite." 16

şi despre corespondenţa dintre universul mare şi cel mic :

»— A h ! D oam nă, nici nu se poate găsi şciinţă mai sublimă şi

care să absoarbă spiritul în tr-u n grad m ai în alt. Telescopul ne dă
o slabă idee despre in fin itu l de m are, precum microscopul ne p e r­
m ite să aruncăm o privire fugitivă în in fin itu l de mic. Lumea
telescopică şi lum ea m icroscopică ne descopere un fel de grada-
ţiune de m ărim e în urm area fiinţelor una după alta, ceea ce ne
face să înţelegem giganţii şi piticii. N u se poate ca în tr-o lume
mai considerabilă decît m icul nostru grăunte de nisip să locuiască
fiinţe, pentru care noi am fi o lume m icroscopică, precum pentru
noi infusoriil* trăiesc nenum ărate în tr-o picătură de apă ? O p i­
cătură de apă conţine o lum e întreagă, cu organism ul perfect, o
lume care se nutresce, se mişcă, trăesce şi m oare în tr-u n tim p
fo a rte scurt, asemenea în v iaţa lor m icroscopică cu seculii noştri.
Ce trebuie să fie părăsitele acestor fiinţe, precum şi fiinţele cu
care se nutresc ele ? N u sîntem oare conduşi a crede că această
gradaţiune se urm ăresce to t m ai departe în jos, pînă unde ochiul
om ului nu poate străbate ? Şi ce ne opresce a presupune că aceeaşi
gradaţiune se urm ăresce de-asupra noastră ? P ăm întul abia este a
o m ilioana pa rte din soare. D acă a r p u tea fi locuitori în acest corp
imens, ce p roporţiuni gigantice a r trebui să aibă ei ca să fie în
ra p o rt cu m area lor patrie ? Ce să zicem cînd vom considera alţi
sori m ai m ari decît soarele nostru, şi care p entru noi se p a r nisce
stele abia vizibile ? V edeţi, D oam nă, ce filozofie adîncă în acest
infinit de m are şi in fin it de m ic." 17

N otabilă este şi schiţa lui C. Drăgulinescu, Aripile prie­

tenului meu, în care doi copii încearcă să evadeze dintr-un
internat şcolar cu ajutorul unor aripi confecţionate din hîr-
tie şi mai tîrziu din penele unor păsări :

„— Scii că paserile zboară prin aer cu aripi [...]

— D a, ai dreptate, şi ele sînt m ai m ulţăm ite ca noi.
— V a să zică, dacă am putea să ajungem să ne facem şi noi
aripi, o să zburăm ca ele.
— Aşa este, d a r cum ?
— U ită-te bine.

*® Iosif Popescu, O escursiune în in fin it, N o velă , în A lbina Carpa-

ţilor, nr. 3, 15 noi. 1878, pp. 35— 36.
17 Iosif Popescu, op. cit., în A lbina Carpaţilor, nr. 1, 15 oct. 1878
p. 6.

189
 U rm ărin d cu creionul conturul desemnului, îmi esplică în puţine
cuvinte cum s-ar putea construi aripi de o m ărim e proporţională
cu greutatea noastră. Ş iţa şi h îrtia jucau un rol însem nat în această
m aşină plăn u ită cu dibăcie şi m enită să ne scape din pensionat." 18

Cele mai im portante texte din proto-S.F.-ul românesc

p o t fi considerate însă nuvela lui Al. N . D ariu, Finis R u-
maniae şi anticipaţia lui D em etriu G. Ionnescu, Spiritele
anului 3000 (Impresiuni de călătoria).
N uvela lui A l. N . D ariu a ap ă ru t în foileton, în ziarul
bucureştean Viitorul, de sub direcţia lui N . Fabiu Bădescu,
între 22 m artie 1873 şi 29 iulie 1873, la rubrica Foliola
„Viitorului".

D upă m oartea subită a lui C arol I, la începutul anului 1878, o

locotenenţă dom nească, „acea essecrabile trin itate de ucigaşi”, în
frunte cu L ascăr C atargiu, pune C o nstituţia „la răcoare" şi aduce
pe tronul ţării pe Leopold de H ohenzollern, fratele fostului prin ­
cipe. F runtaşul opoziţiei, C onstante, îm preună cu „fiul m arelui
p a trio t rom ân" C îm pineanu, cu Blarem berg, Isvoranu şi N egură
cer „gubern păm întean, m onarhie ori republică, d a ră să fie rom â­
nească".
N oul principe, m ai rău decît cel vechi, se sprijină pe un num ăr
de „ilustraţiuni erostratice", „svăpăiatul grecotei C ostaforu, fiinţa
cea m ai neruşinată şi m ai abjectă din cîte a v ă zu t soarele pe
păm întul rom ânesc", „nesim ţitorul Lascăr C atargiu, a cărui greu­
tate politică sta în volum ul său bestiale", „generalul Florescu,
faim osul erou de strade", „M avroghenis, această vulpe şireată din
F an ar", „M anolachi Costachi, înim a cea m ai tăb ăcită din lum e",
în A dunarea legislativă, singurii care au răm as să se opună tiraniei
sînt d eputatul Bacăului, N . Ionnescu, „figură im posante a p arla­
m entarism ului naţionale" şi C onstante, trim isul Ploieştilor. U ltim ul
m ai ales „prepară coliva regim ului" şi sprijinit din afară de C o­
m itetul generale al Internaţionalei din L ondra, ia r în interior de
Al. C andiano-Popescu, M ălinescu şi P apiu Ilarian, declanşează re­
volu ţia la 1 m ai 1879, arestîndu-1 pe Leopold în Cişmegiu, unde
m ulţim ea a p are n t liniştită sărbătoreşte „sărutul lui F lorar".
C u ajutorul tăbăcarilor şi al m ăcelarilor, P refectura capitalei
este ocupată, arm ata fraternizează cu „internaţionalii" şi C om itetul
revoluţiunii, in stala t pe „m onticula C atedralei" (D ealul M itropo­
liei), proclam ă R epublica R om ână şi reduce cu 20°/o contribuţiunile
cetăţenilor către stat, ca în visele republicane ale C onului Leonida.
Lascăr C atarg iu îşi rade m ustăţile, se îm bracă în haine de bucătă­
reasă şi încearcă să fugă din ţa ră , d a r este recunoscut la Giurgiu
de P ap iu Ilarian , prefectul Vlascei, „cu to t incognitul în care se

18 C. D răgulinescu, A ripile prietenului m eu, în Telegraful rom ân,

nr. 52, 16/28 m ai 1885, p. 206.

190
 înfăşurase". T ran sp o rta t la 9ediul poliţiei el se sinucide „aruncin-
du-se în dependinţele im unde ale arestului".
G hica şi K ogăiniceanu sprijină şi ei revoluţia, care dă la 1 auguic
o nouă C onstituţie („un c ap de operă de bun sim ţ") şi se pregă­
teşte să-l aleagă pe Preşedintele R epublicii la 15 august 1SS0.
In tim pul acesta, guvernul provizoriu din Bucureşti prim eşte o notă
sem nată de G erm ania, A ustro-U ngaria şi A nglia, prin care se
contestă poporului rom ân dreptul de a se em ancipa de sub tutela
P o rţii. T urcia form ulează la rîndul ei un ultim atum şi cu toate
că F ran ţa, Italia şi Rusia susţin cauza R epublicii Rom âne, T evlik-
paşa trece D unărea lîngă V idin, la 25 august, u rm at la 4 sep­
tem brie de lussuf-Belim buk, care deplasează pe la Rusciuc o a r­
m ată de 120.000 de turci. A fla ţi în dificultate, rom ânii sînt aju­
ta ţi de principele M ilan al Serbiei, care le trim ite 40.000 de sol­
daţi. T o to d ată Bulgaria, M untenegru şi H erţegovina se revoltă, aşa
în cît C onstante poate contraataca, „şi la 8 septem brie, faim oasa a r­
m ată de la Şumla, care promisese sultanului M ehem ed-M urad că în
zece zile v a face R om ânia paşalîc, se întorcea la Rusciuc jum ă-
tă ţită în oameni şi m aterial ; şi ruşinată."
L a 1 octom brie, după înfrîngerea turcilor, guvernul de la Viena
notifică Bucureştiului că va interveni în Ţ a ra Rom ânească „spre
a pune cap ăt tu rb u rărilo r din O rien te“.
C onstante organizează p e n tru ultim a d a tă rezistenţa, 3.000 de
duşm ani sîn t aruncaţi în aer la bariera Iancului de minele lui C an-
diano, d a r rom ânii sînt în cele din urm ă învinşi şi cap itala este
ocupată de trupele feld-m areşalului Schweinitz, care se instalează
la putere în noaptea de 10 octom brie. A doua zi, C onstante este
îm puşcat în tim pul ultim elor ciocniri cu nem ţii şi m oare în braţele
lui C îm pineanu, pe m onticula C atedralei.

A părută în tim pul guvernării conservatoare a lui Lascăr

C atargiu, într-u n mom ent de antidinasticism aproape gene­
ralizat, la scurt tim p după mişcarea republicană de la
Ploieşti, condusă de Al. C andiano-Popescu, şi după violenta
m anifestare antigerm ană de la sala Slătineanu din Bucureşti,
nuvela Finis Rumaniae este o tipică ficţiune politică, reali­
zată cu ajutorul unor elemente scoase din contextul istoric
real şi integrate într-un scenariu socio-politic pe termen
foarte scurt. în ciuda naivităţilor politice şi, sub raport
form al, în ciuda izbucnirilor de retorică exasperată, în stilul
opoziţiei liberale post-unioniste, de care a făcut haz C ara-
giale, nuvela are ceva din vehemenţa polem ică foarte vie a
publicisticii de tip N . T. O răşanu şi, în plus, intuiţia exactă
a unei apropiate mişcări de em ancipare a naţionalităţilor din
Balcani.
Deşi nu avem nici o dovadă că Dem etriu G. Ionnescu
(T ake Ionescu, 1858— 1922) a r fi cunoscut nuvela lui

191
Al. N . D ariu, Spiritele anului 3000 (Impresiuni de călă­
toria), publicată în R evista Junimei [num erele 7, 8] din
1875 face p an d an t cu Finis R um aniae. 19

E roul din Spiritele anului 3000, povestitorul, visează că a m urit

în anul 1875 şi că se trezeşte după unsprezece secole în C im itirul
Onestiei din Bucureşti, unde un strănepot în d ep ă rta t, A ru, venise
să depună flori. C eea ce îl izbeşte de la început este înfăţişarea
oam enilor din anul 3000, mici de statură, „cel m ult de un m etru
şi cincizeci de centim etri", m aturi la 15 ani şi cu v iaţa încheiată
la 40. Lim ba în care se înţeleg cei doi este o rom ână cîntată, for­
m ată după auz, „nici caricatura Academiei, nici grosolana transil­
vănenilor, nici răguşită şi greoaia «noei direcţiuni»". A bia trezit
din buim ăceală, povestitorul află că ţa ra este străb ătu tă de canale,
clim a îndulcită prin îm păduriri şi că „Rom ânia şi-a recuperat to t
teritoriul ei n a tu ra l" , făcînd apel la „Suprem ul T ribunal al dife­
rendelor internaţionale", în v irtu te a d reptului n aţionalităţii. A rm a­
tele şi religia au fost desfiinţate, m onarhiile au dispărut, pentru că
om enirea întreagă „form ează o vastă confederaţie, Confederaţia
genului um an, care se consiliă, sau după cum s-ar fi zis odată,
se adm inistră de un Congres General, ales de diferitele Republici
şi care rezidă în urbea Libertatea, situată într-o insulă artificială,
în m ijlocul M editeranei".
E xprim îndu-şi do rin ţa de a vizita oraşul, străm oşul lui A ru este
tran sp o rta t deasupra capitalei, în balonul cu cîrm ă Prevederea :
„era o întindere, cît îmi lua ochii, de edificie albe toate, fără ex­
cepţie, un fel de m are n eîntreruptă de nici un v îrf de biserică.
Lunge şi drepte strate o străbăteau în toate direcţiunile, şi prin
mijlocul lor, canale pre cari gondolele le tăiau în toate sensurile.
Casele n-aveau decît un etagiu şi erau acoperite de flori, ceea
ce da Bucurescilor aspectul unei grădini superbe, în tre tăiată de
părăe." Pe fostele străzi ale Academ iei şi D oam nei se circulă în
gondole prevăzute cu steagul rom ânesc. D upă ce vizitează Bi­
blioteca U niversităţii şi asistă la o căsătorie, povestitorul se în­
toarce pe „drum ul de fier interior" la cim itir, şi se trezeşte din nou
în anul 1875, cu convingerea că totul este supus schim bării, cu
excepţia dragostei.

Cele două elemente esenţiale ale anticipaţiei lui De-

m etriu G. Ionnescu sînt tabloul geo-politic al Europei în
anul 3000 (cu numeroase m odificări justificate de principiul
dreptului naţionalităţilor) si posteritatea literaturii române

19 T extul acesta a fost sem nalat pentru prim a d a tă şi an alizat în

C . Xeni, T ake lonescu, 1858— 1922, E d itu ra „U niversul", Bucureşti, 1932,
pp. 22— 25. In 1968, el este repus în circulaţie, fragm entar, de către Ion
H obana, în R om ânia literară, num erele 8, 9, la rubrica D in istoria an­
ticipaţiei româneşti şi, în 1969, în V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti.

192
din secolul X IX , ridiculizată din perspectiva „şcolii de la
Bucureşti" a lui H asdeu şi a scriitorilor de la Revista C on­
timporană. Judecăţile pitoreşti despre Eminescu şi Maiorescu,
scriitori mediocri în anul 3000, sînt form ulate în sftilvil po­
lemicilor bucureştene cu junimiştii, după Direcţia nouă şi
Beţia de cuvinte.
Prim ul element conferă textului o nuanţă patetică, şi
viziunea care rezultă de aici este în m ulte privinţe surprin­
zăto r de exactă, cel de al doilea aparţine registrului comic,
din ce în ce mai strident, pe m ăsura trecerii tim pului.
Com pusă de un tîn ăr de 17 ani, care l-a citit pe
E. A. Poe şi, poate, pe Sebastien M ercier, anticipaţia lui
D em etriu G. Ionnescu, rem arcabilă prin am biţia de a cu­
prinde un tablou socio-politic şi cultural de dimensiuni ne­
obişnuite, sugerează, îm preună cu Finis Rumaniae, filiera de
coloratură patriotică a S.F.-ului românesc, la care vor p ar­
ticipa mai tîrziu şi V ictor Anestin sau H . Stahl.
Desigur, în com paraţie cu aproape orice S.F. din occi­
dentul Europei, începuturile literaturii ştiinţifico-fantastice
rom âneşti sînt relativ modeste, a tîta tim p cît, pînă la sfîr-
şitul secolului X IX , lipseşte opera de referinţă, ca produs al
unei adevărate vocaţii scriitoriceşti.
în ciuda acestei absenţe, concluzia cu totul neaşteptată
la care ajunge cel care face istoricul proto-S.F.-ului românesc
este aceea că prim ii scriitori care au a ră ta t în chip explicit
că au înţeles spiritul nou al epocii au fost Ion H eliade R ă-
aulescu, în Ţ ara Românească şi Gheorghe Asachi, în Mol­
dova, două dintre cele mai im portante personalităţi ale
epocii paşoptiste, întem eietori ai presei, ai şcolii sau ai teatru­
lui românesc, despre care putem afirm a acum că au pregătit
naşterea literaturii ştiinţifico-fantastice în Rom ânia.

2 . Primele traduceri

Prim a traducere în lim ba rom ână a unui text din proto-

S.F., Istoria adevărată, de Lucian din Samosata, a fost rea­
lizată de Samuil Micu, între anii 1800— 1803, în faza de
interes crescînd pentru literatura cărţilor populare de tip
Alexandria. C itată de Şincai în 1803, această traducere îm­

193
 părtăşeşte totuşi soarta Istoriei ieroglifice a lui D im itrie C an-
tem ir sau a Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu, răm înînd în
manuscris pînă în anul 1942, cînd este publicată de N ico-
lae L ascu 1.
D upă 1846, H elîade ar fi v ru t să traducă şi el, în cadrul
Bibliotecii Universale, Utopia lui Thomas Morus şi N oua
A tla n tid a a lui Bacon.
D intre proiectele realizate, ceva mai cunoscute sînt Călă­
toriile lui G ulliver în ţere depărtate, de Sw ift, traduse şi
ilustrate în 1848 de pictorul I. D. Negulici, în cadrul Biblio­
tecii enciclopedice2 şi, într-o oarecare măsură, poemul apo­
caliptic Visul (Darkness), de Byron, tradus de George Sion
în Foiletonul Zim brului, în anul 1855.
Despre o adevărată pătrundere a literaturii S.F. în R om â­
nia se poate vorbi însă abia în a doua jum ătate a seco­
lului X IX , cînd genul începe să se delimiteze de restul lite­
raturii prin activitatea lui Jules Verne, scriitorul cel mai
repede asim ilat în ţările române.
în anul 1873, cea mai im portantă revistă literară a epocii,
C onvorbiri literare, atrage atenţia asupra rom anelor lui Jules
Verne, pe care le semnalează cititorilor într-o notă biblio­
grafică :

„C inq semaines en ballon.

A ventures du C apitaine H atteras.
Voyage au centre de la terre.
De la terre â la lune, et autour de la lune.
U ne viile flo tta n te e t Ies forceurs de blocus.
A ventures de trois Russes e t de trois Anglais.
V ingt-m ille lieues sous Ies mers.
T oate aceste volum e form ează o serie întreagă de scrieri, publi­
cate de d. Jules Verne (ediţiuni ilustrate, grand in 8° chez J. H et-
zel, editor, 18. Rue Jacob, Paris) sub titlul a trăg ăto r de Voyages
extraordinaires.

1 Lucian din Sam osata, Istoria adevărată, traducere de Sam uil Micu.
T ext publicat după m anuscriptul de la O radea şi precedat de o notiţă
introductivă de N icolae Lascu, T ipografia sem inarului, Blaj, 1942.
2 Caletoriile lui G ulliver in (ere depărtate, dela Sw ift, traduse de
I. D . Negulice şi confruntate cu originalul englez prin ajutorul D. Em.
Angelescu. Ediţie ilustrată cu 80 figure to t de traducătorul, 2 voi., T ipo-
g ra lia Iosef K opainig, Bucureşti, 1848. In 1879, G r. H . G randea dă o
nouă traducere (Caletoriele lui G uliver), în ziarul Resboiul, num erele
615, 1 aprilie — 742, 8 august.

194
 In adevăr autorul îm brăţoşază în cercetările sale universul întreg,
descriind în m od interesant şi instructiv to to d a tă cele ce ştiinţa
m odernă cunoaşte despre cer, p ă m în t şi m are. Sperăm că aceste
scrieri vor găsi şi în tre rom âni cetitori num eroşi." 3

La Bucureşti, gazeta Viitorul, în care apăruse şi nuvela

lui Al. N . D ariu, Finis Rumaniae, publică între 12 august
1873 şi 14 m artie 1874 Bătălia de la D orking sau Viitoarea
invasiune a Angliterei de armatele germane, Suvenirele unui
voluntar narate în anul graţiei 1921, o traducere anonim ă a
celebrului pam flet The Battle o f D orking (1871), de George
T. Chesney.
De la Iaşi şi Bucureşti, interesul pentru ceea ce se va
numi mai tîrziu S.F. se m ută în Transilvania, pe un teren
p reg ătit de acţiunea pedagogică şi vulgarizatoare (în înţe­
lesul de A u fklă ru n g ) a iluminismului. Aici, cîteva din rom a­
nele lui Jules Verne p ătru n d pe calea foiletonisticii (insistent
utilizată mai tîrziu de rom anul de senzaţie, în ziare ca U ni­
versul, din 1884, şi A devărul, din 1888). Astfel, revista lui
Iosif Vulcan, Familia, publică în cursul anului 1876, în foi­
letoane săptăm înale, Caletoria de pe pam entu in lu n a 4 şi
In giurulu lunei 5, traduse de Iosif H olodan (Iosif Vulcan).
A pariţia prim ului rom an este însoţită de o noltă a redacţiei,
care atrage atenţia asupra unei form ule literare noi, reduse,
în spiritul epocii, la o tratare a ştiinţei cu mijloacele lite­
raturii :

„Facem atenţi pe cetitorii noştri la acesta scriere. A utorul ei tra-

teza sciinţia in form a de rom anu, de aceea operile sale sînt forte
cetite si traduse in tote lim bile culte. D intre t<Ste insa «De la
terre f â ] .la lune» a facutu efectu m ai m are. Publicatiunea ce in-
cepemu noi acum a e unu estractu copiosu din acestu rom anu."

3 R evistă bibliografică esternă, Jules Verne, în C onvorbiri literare,

nr. 10, 1 ian. 1873, p. 387. T ot aici apare în 1884 (nr. 3, 1 iunie) Lu-
mele celelalte, traducere din Flam m arion, de colonelul Iancu A lecsandri.
O dovadă că Jules V erne era citit în R om ânia im ediat d u p ă apariţie este
şi scrisoarea lui Costache N egri către fiica sa Iosefina (T îrgu-O cna, 1875),
în care este citat celebrul Phileas Fogg, din O colul P ăm intului in 80 de
zile (v. C. N egri, Scrieri II, T ext ales, stabilit, note şi studiu introduc­
tiv de Em il Boldan, E d itu ra p entru literatu ră, Bucureşti, 1966, p. 323).
4 Caletoria de pe pam entu in luna, după Jules Verne, în Familia,
num erele 4, 25 ian./6 febr. — 16, 18 aprilie/30 aprilie 1876.
5 In giurulu lunei, R om anu de Jules Verne, în Familia, num erele 48,
28 noi./lO dec. — 52, 26 dec./7 ian. 1876.

195
 Curios, ambele romane reapar aproape im ediat la Bucu­
reşti, în foaia ilustrată G lo b u l6, precedate de o notă mai
am plă, care poate fi in terpretată ca un veritabil document
al sentimentului (dacă nu şi al conştiinţei) noutăţii de gen
sau de specie literară pe care îl producea în epocă literatura
lui Jules Verne :

„începem ciclul rom anelor noastre mai m ari cu traducerea autori­

zată a uneia din operile oele m ai escelente ale celebrului scriitor
frances Jules Verne.
P rin «călătoriele sale extra-ordinară» în v ăţa tu l şi spiritualul autor
a inaugurat un nou gen de scrieri, care a produs în tim p de cîţiva
ani o adevărată revoluţiune, nu num ai în literatu ra beletristică, dar
m ai cu osebire în gustul lumei cetitoare de pe păm întul întreg.
C u un stil elegant şi în cîn tăto r Jules Verne tractează într-u n mod
speculativ diferite discipline ale sciinţelor positive şi se încearcă,
pe basa teoriei şi a observaţiunilor, a d a soluţiuni ipoteselor cari
preocupă lum ea sciinţifică. Jules Verne nu face sciinţă, ba de
m ulte ori îşi perm ite licenţe şi com ite chiar eresii sciinţifice. Scopul
său însă şi l-a ajuns ; căci a pro cu rat savantului o lectură din cele
mai plăcute în ore de repaos şi a tras şi pe cetitorul diletant, pe
care-1 instruesce într-u n mod nesim ţit, p entru ca să-l poată în ­
ţelege m ai bine. Şi astfel scriitorul frances a reuşit să răspîn-
diască gustul sciinţelor positive în cercurile cele m ai întinse ale
lumei cetitoare.“

T o t în Transilvania, la Sibiu, apare în octom brie 1897

rom anul Castelul din Carpaţi, traducere autorizată, de Victor
Onişor, însoţită de „o scurtă schiţă asupra vieţii şi scrierilor
lu i“ Jules Verne, de E. D ăianu, directorul Tribunei şi viito­
rul memorialist al lui E m inescu.7 Traducătorul, care avea
gata manuscrisul versiunii rom âneşti încă de la începutul
anului 1894, cînd se plîngea de absenţa unui editor interesat
de publicarea cărţii, este prim ul care îşi pune, în aproape
toate am ănuntele ei, problem a relaţiei dintre Jules Verne şi

6 D in p a m in t in luna, Caletorie directa în 97 ore şi 20 m inute de

Jules Verne, O peră laureată de Institutul Franciei şi In giurul lunei, în
G lobul, num erele 1, 6 august 1877— 17, 26 noi. 1877 şi 18, 3 dec. 1877—
34, 28 aprilie 1878.
' Jules Verne, C astelul din C arpaţi, R om an din vieaţa poporului
rom ânesc din A rdeal, T raducere autorisată de V ictor O nişor, Cu o pre­
fa ţă despre Jules Verne — scriitor şi scrieri — de D r. E. D ăianu, „T ipo­
g rafia", societate pe acţiuni, Sibiu, 1897.

196
ţa ra noastră, încercînd să identifice locul acţiunii rom anului,
în Transilvania, să precizeze sursele de inform aţie ale rom an­
cierului şi, legat de aceasta, să dea un răspuns la întrebarea
dacă scriitorul francez a fost sau nu în R om ânia :

„Puţini vor fi aceia cari nu vor fi auzit despre rom anţierul

francez Jules Verne, acest scriitor a tît de abundent, cu o fantasie
a tît de bogată, un născocitor a tît de însem nat. Rom anele lui în
cea m ai m are p arte sunt de interes universal, predom inează în ele
elem entul naturalist-ştiinţific. N e povestesc fel de fel de aventuri,
purtîn d u -n e cu fantasia prin aer în călătorie cu balonul prin re­
giuni neîm biate, ne afu n d ă la centrul păm întului, ne duce în
p ăm înt, în lună, în jurul lunei, ne coboară în fundul m ării la
d istanţă de douăzeci m ii mile, călătoreşte în jurul păm întului în
80 de zile, şi m ulte alte aventuri a tît de atrăgătoare, a tît de p lă­
cute, distractive şi instructive to to d a tă, că apucîndu-te de v r ’una
s-o citeşti, nu poţi lăsa cartea din m înă pînă ce n-ai sfîrşit-o.
Scrierile lui Verne în tr-u n num ăr considerabil au fost traduse în
toate lim bile culte ; m ulte şi în rom âneşte, publicate prin diverse
ziare şi reviste.
E roii sunt luaţi din fel de fel de naţiuni : francezi, angleşi, spa­
nioli, ruşi, chinezi etc., etc. în tr-u n u l din ultim ele rom ane ale sale,
a p ăru t num ai în prim ăv ara trecută a ajuns şi la rom âni şi i - 3
a fla t a tît de interesanţi ca să scrie un rom an din v iaţa lor. Acest
rom an e in titu la t «Le château des Carpathes» (Castelul din C a r-
p aţi), Bibliotheque d ’education et de recreation — J. H etzel et
Cie, 18 Rue Jacob Paris, în seria voiajelor extraordinare, prem iate
de A cadem ia franceză. A cţiunea se petrece în p artea sudică a
T ransilvaniei în ţin u tu l pasului V ulcan (com itatul H unedoarei),
cu escepţia unei digresiuni, ce povesteşte fapte petrecute în Ita lia
la N eapole. Eroii, bineînţeles, sunt rom âni, luaţi a tît din poporul
ţeran, cît şi din clasa cultă.
în ain te de a se apuca Jules V erne de scrierea acestui rom an, în
care şi-a propus să-şi iee eroii dintre rom âni şi al cărui tea tru va
fi un ţin u t rom ânesc, trebuie să presupunem că s-a apucat să stu­
dieze m ai de aproape a tît ţinutul, cît şi poporul rom ânesc din. acel
ţin u t, căci num ai aşa din senin nu poate scrie nime despre un
popor, cu p retenţia de a trece înaintea lum ii ca un cunoscător.
Jules Verne a şi făcut aceasta. în persoană nu a venit în T ransil­
vania, ca să studieze, ci a studiat după geografi dintre cei m ai de
renume ca D e Gerando şi Elisee Reclus (actualm ente renum it ca
socialist anarhist). Pe aceştia îi am inteşte la începutul rom anului.
Elisee Reclus a şi visitat T ransilvania, şi de la acesta sigur a
p u tu t să afle detailii m ai de aproape despre rum âni şi ţinutul
Vulcanului, unde se petrece rom anul." 8

8 V ictor O nişor, Jules Verne fi R om ânii, în D reptatea (Tim işoara)

nr. 21, 27 ian./8 febr. 1894, pp. 2 — 4.

197
 P regătită cu grijă de Tribuna, care publică mai întîi în
foileton (între 11/28 iunie şi 31 august/12 septembrie 1897)
traducerea lui V ictor Onişor şi reproduce apoi p refaţa lui
E. D ăianu (în nr. 223 din 8/20 octom brie 1897), apariţia
Castelului din Carpaţi este înregistrată de aproape toate ga­
zetele mai im portante ale epocii (L ’Independance roumaine,
Familia, Foaia literară din O radea, Gazeta Transilvaniei,
Patria din C ernăuţi, Telegraful român de la Sibiu, Unirea
din Blaj, Liga română din Bucureşti), care se grăbesc la
rîndul lor să recomande rom anul cititorilor. în felul acesta,
traducerea rom anului Castelul din Carpaţi reprezintă cel mai
importantt mom ent de receptare a unui text S.F. în Rom ânia,
în faza rom anului considerat deocam dată ştiinţific şi de
popularizare, 9
A proape în acelaşi tim p cu primele traduceri ale rom a­
nelor lui Jules Verne încep să apară şi traducerile din
E. A. Poe. Astfel, ziarul Resboiul, din Bucureşti, editat de
poetul şi prozatorul Gr. H . G randea, publică în foileton,
la mijlocul anului 1878, sub titlul Călătorie în Lună, nuvela
H ans Pfaall, considerată de numeroşi exegeţi de asităzi ai
genului ca fiind textul care m archează data de naştere a
literaturii S .F .10 Pînă la sfîrşitul secolului, Călătoria în Lună
a m ai ap ăru t cel p uţin o dată, în Foaia populară a lui Ilie
Ighel Deleanu, la începutul anului 1899 :

9 E vident, interesul m are a l cititorilor p e n tru Castelul din C arpaţi

nu trebuie in te rp reta t în prim ul rînd ca interes fa ţă de S.F., ci fa ţă de
îm prejurarea că un scriitor fo arte p o p u lar în E uropa vorbea cu sim patie,
în tr-unul din rom anele sale, despre rom ânii din T ransilvania. A lte tr a ­
duceri m ai im portante din Jules Verne, pînă la sfîrşitul secolului X IX ,
au a p ăru t după cum urm ează : O colul lum ii în opt-zeci de zile, traduc-
( ),
ţiune de D.B.M ., în Jurnalu pentru to ţi Bucureşti num erele 1, 1 iunie
— 25, 23 aug. 1879 ; A venturele a 3 R uşi şi 3 Englesi în A frica aus­
trală, traducţiune de D.B.M ., în Jurnalu pentru toţi, num erele 26, 26
aug. — 47, 8 noi. 1879 ; C inci săptăm ini în balon, traducere de Gil
(V irgil O niţiu), în Tribuna, num erele 9, 14/26 ian. — 64, 19/31 m artie
1888 ; U n oraş plutitor, în Ilustraţiunea română (Bucureşti), num erele
1, 16 iunie — 26, 8 dec. 1891 ; G azeta viitorului (o versiune prescurtată
a controversatei an ticipaţii In secolul X X I X . Ziua unui ziarist american
în 2889), în G azeta Bucovinei (C ernăuţi), n r. 70, 3/15 sept. 1892 ; Cezar
Cascabel, traducere de Vasile Alecsandrescu, în Biblioteca fam iliei (Bucu­
reşti), num erele 1, 6 ian. — 12, 5 dec. 1893 etc.
10 E dgar Poe, Călătorie in Luna, în Resboiul, num erele 337, 26 iu­
nie — 347, 6 iulie 1878.

198
 „începem cu num ărul de azi publicarea unei foarte interesante nu­
vele : «C ălătorie în lună», d a to rită penei em inentului scriitor ame­
rican E dgar Poe.
D ăm , conform trad iţiu n ilo r noastre, p o rtretu l şi note biografice
asupra acestui nuvelist." 11

De altfel, din E. A. Poe, Bonifaciu Florescu, fiul natural

al lui N . Bălcescu, tradusese încă din 1876, în Povestitorul
din Bucureşti (nr. 2, 11 iulie^, A devărul asupra caşului d-lui
Valdemar, povestire reluata sub titlul Un m ort viu,
nuvelă extra-ordinară, în Revista ilustrată din C raiova
(nr. 1, 1891) sau în Liga literară (nr. 11/12, 1894), îm preună
cu M orella. 12
O altă traducere im portantă poate fi înregistrată la Bucu­
reşti, în Biblioteca ziarului Rom ânul, care editează în anul
1891 cunoscuta utopie a scriitorului american E dw ard Bella-
my (1850— 1898), Looking backward, 2000— 1887 (1888).'13
P entru dreptul de existenţă în R om ânia al noului gen,
înţeles to t ca popularizare, pledează şi C onstantin Al. Ionescu
(Caion), cu ocazia traducerii unor Povestiri ştiinţifice din Les
voyages fantastiques, de H enry de G raffigny (1863— 1942),
„un astru în literatura vulgarizatoare", alături de Jules
Verne şi de Flam m arion :
„ în ţările civilizate unde frum osul şi utilul sînt strîns legate, scri­
itorii de talent îşi pun penele lor la dispoziţia celei m ai nobile
şi frum oase cauze, vulgarizărei ştiinţei.
L a noi în R om ânia acest soi de lite ratu ră este foarte m ult dis­
preţuit.
Simbolismul şi decadenţa literară au fost repede im itate, d a r lite­
ra tu ra ştiinţifică a fost lăsată pe seama străinătăţei." 14

11 Scriitori mari streini, Edgar Poe, Călătorie în lună, în Foaia

populară, num erele 3, 17 ian. — 6. 7 febr. 1899.
12 D in E. A. Poe au m ai tradus şi I. L. C aragiale (Sistem ul docto­
rului C atran şi a profesorului Pană, în T im p u l, 1878, Masca şi O ba­
terea de A m ontillado, în Calendarul Dacia, 1898), A l. M acedonski (M et-
zengerstein, în R evista independentă, 1887) sau Eminescu (M orella, ră ­
masă în ms. pînă în 19C5).
13 Ed. Bellam y, In anul 2.000, Ua privire retrospectiva d in anul
2.000 asupra secolului nostru, T ipografia „R om anulu", V. C. A. Ro-
setti, Bucureşti, 1891.
14 H en ry de G raffigny, P ovestiri ştiinţifice, T raducere şi o n o tiţă
introductivă de C aion, E ditura T ipografiei „A devărul", Bucureşti, 1898.
D in sum arul volum ului : In lumea planetelor, Povestire astronom ică ;
Spre planeta Saturn, Povestire astronom ică.

199
 Cum era de aşteptat, la începutul secolului X X , înm ulţi­
rea revistelor de popularizare ştiinţifică determ ină o inten­
sificare a activităţii de traducere a literaturii S.F. Munca
literară şi ştiinţifică publică şi ea, în 1904 (nr. 1, 10 oct.)
U n m ort viu, N u velă extraordinară de E. A. Poe, iar revista
Progresele ştiinţei editează de la num ărul 1 (ianuarie 1904),
ca supliment gratuit, în broşuri de cîte 16 pagini, Insula
misterioasă, de Jules Verne. C înd scriitorul francez, stabilit
la Amiens, m oare la 24 m artie 1905, mai m ulte publicaţii
rom âneşti fac elogiul celui dispărut, în articole care dacă nu
dovedesc întotdeauna o bună cunoaştere a vieţii autorului,
indică pătrunderea masivă a operelor sale în conştiinţa citi­
torilor din ţa ra n o a s tră .15
în ciuda unei rezistenţe mai m ari faţă de un autor a cărui
producţie nu se încadra în limitele conceptului de literatură
ştiinţifică, luată ca vulgarizare, cel de al treilea scriitor-în-
temeietor al S.F.-ului, H . G. Wells, începe să fie şi el tradus
în această epocă. Prim ele două capitole din rom anul Primii
oameni în Lună apar în Progresele ştiinţei, de la num ărul 12
(decembrie 1905), pînă la penultim ul num ăr al revistei
(nr. 3, m artie 1906). Rom anul este publicat integral în anul
1913, în Biblioteca „Flacăra“ 16, după Răsbohil Aerian, edi­
ta t cu doi ani înainte 17, şi după Maşina de explorat tim pul,
care apare în foileton în Ziarul călătoriilor, la sfîrşitul anu­
lui 1906 şi începutul anului 1907.
P rim a colecţie cunoscută, în care literatura S.F. începe să
fie publicată cu oarecare insistenţă, alături de „romanele
crim inale" şi de senzaţie este Biblioteca aventurilor celebre,
care apare săptăm înal, în 32 de pagini, de la 20 noiembrie
1907. în num ărul 37 (29 iulie 1908) este tradus O m ul ne­
v ă z u t [Monsieur... Rien, aventures extraordinaires d ’un homme
invisitue, 1907, de Louis Boussenard], iar de la num ărul 45

15 N ecrologul din Luceafărul (nr. 7, 1 aprilie 1905, p. 159), bine

in fo rm a t sub ra p o rt bibliografic, reia legenda falsă a sedentarism ului lui
Jules Verne. în Familia (nr. 13, 27 m artie/9 aprilie 1905, p. 154), ne­
crologul este sem nat de Emil Isac. în Săptăm îna (nr. 100, 18/30 m ar­
tie 1905, pp. 672— 673), George P a n u îşi întrerupe A m intirile de la.
„Junim ea“ din Iaşi, p entru a-1 elogia pe Jules Verne.
16 H . G. Wells, P rim ii oameni în lună, In stitu tu l de arte grafice
„F lacăra", Bucureşti, 1913.
17 H . G . Wells, R ăsboiul Aerian, D in englezeşte de O . F., L ibrăria
N ouă, Bucureşti, 1911.

200
(23 sept. 1908), colecţia publică opt din cele treizeci de foi­
letoane ale Răsboiului infernal (La guerre infernale, 1908),
de Pierre G iffard (1853— 1922), cu ilustraţii de R o b id a .1S
O bservaţiile generale care se po t face în legătură cu tra ­
ducerile rom âneşti de la sfîrşitul secolului X IX şi începutul
secolului X X evidenţiază preferinţa pentru romanul ştiinţific
anticipativ şi de popularizare, relativul sincronism faţă de
textele originale, în fine, faptul că, în ciuda mijloacelor de
desfacere, proprii literaturii de consum (numite de nemţi
Schund-, Schm utz- sau H intertreppenliteratur), în ciuda edi­
tării în foiletoane, în suplimente literare sau în broşuri din
categoria publicaţiilor pulp, ele pun în circulaţie o literatură
de calitate, reprezentativă pentru nivelul genului, în m o­
mentul naşterii sale şi clasicizată în perioada im ediat urm ă­
toare. 19

3. Teoreticienii

în chip paradoxal, înainte de a avea o producţie origi­

nală, noi am dezvoltat, prin junim istul George Panu, o teo­
rie şi chiar un început de estetică a literaturii S.F. Estetica
p o zitivă a lui Panu, care a luat naştere la Junimea, în 1874,
cu ocazia discutării unei poezii de Samson Bodnărescu, a fost
pregătită de lectura rom anelor lui Jules Verne şi a Cursului
de filo zo fie p o zitivă al lui Auguste C om te :

„...autorul care m l-a lum inat m ai m u lt sistemul de estetică pozi­

tivă, a fost Jules Verne. N ici atunci, cu a tît m ai p u ţin acuma,
nu p o t lua pe Jules Verne, care în d efinitiv nu-i decît un vulga­
riz a to r al ştiinţei, d re p t un a u to r literar, nici scrierile lui nu le

18 T itlurile celor o p t fascicule sînt urm ătoarele : nr. 45 (23 sept.

1908), R ăsboiul infernal, Planeta în foc ; n r. 46 (30 sept. 1908), A rm atele
aerului ■ nr. 47 (7 oct. 1908), Sem ănătorii de g ro a z ă ; nr. 48 (14 oct.
1908), Prizonierii din nori ; n r. 49 (21 oct. 1908), Parisul în flă c ă r i;
nr. 50 (28 oct. 1908), Cavalerii a b isului; nr. 51 (4 noi. 1908), O tra­
gedie sub v a lu r i; nr. 52 (11 noi. 1908), Asediarea Londrei.
19 U n exem plu tipic p entru această situaţie paradoxală a literaturii
S.F. îl reprezintă şi O m u l invizib il, de H . G. Wells, a p ăru t în anul 1935
la editura Ig. H e rtz (C olecţia celor 15 lei), în traducerea lui C onstantin
N oica.

201
 p o t considera ca ad ev ărată literatu ră. Aceasta nu îm piedică însă
ca Jules Verne să nu fie unul din cei în tîi care a tras efect; lite­
rare dram atice din principii de ştiinţă absolut seci. [...]
Eşit proaspăt din liceu, niciodată nu-m i trecuse prin cap că prin ­
cipii aride ca acela al căderei corpului, al gravitaţiei, al atracţiei
şi toate celelalte cu p rivire la electricitate, lum ină, căldură etc.
puteau să fie exploatate p entru a pune în mişcare personajele
unui rom an, fie chiar cu o intrigă cam copilărească.
D a r rom anul care confirm a cred in ţa m ea şi anum e că cunoştinţele
pozitive m odernă prezintă o p latfo rm ă m ult m ai largă p en tru a rtă
şi literatu ră şi că im aginaţia om ului m odern întrece m ult pe a
om ului antic, a fost : D e la terre a la lune. [...]
C etind D e la terre â la lune a lui Jules V erne m i-am adus am inte
că un poet, cu cîteva sute de ani înaintea lui, A riosto, a tr a ta t
acelaşi subiect ca şi Jules V erne. în epopeea sa : O rlando furioso,
A riosto are un cîntec Suirea lui A sto lfo în lună. Şi atunci m -am
gîndit să recitesc din nou ascensiunea lui A stolfo în lună.
A m recitit din nou pe A riosto şi am răm as izbit de superioritatea
lui Jules Verne fa ţă cu acel faim os poet. N o ta ţi că Jules Verne
nu e poet, el este, o m ai repet, un răsp în d ito r al cunoştinţelor
pozitive, pe cînd A riosto este unul din cei m ai m ari poeţi ai
Italiei, cu o im aginaţie desigur m u lt m ai fecundă şi m ai strălucită
decît la m ulţi poeţi ch ia r m oderni.
Şi cu toate acestea, cînd com parezi m odul cum am bii prezintă
suirea în lună, eşti izbit de superioritatea unuia fa ţă cu celalt,
superioritate d a to rită num ai cunoştinţelor celor două epoce. f...]
Să dau cîteva exem ple apropos de Ariosto şi Jules Verne, exemple
pe care le-am p rezen tat la Junim ea cu ocazia altor discuţii to t pe
acea temă.
A stolfo din O rlando furioso se suie la lună în un c a r cu patru
cai roşii ca focul... Este concepţia veche a lui A pollon care stră­
bate cerul cu cursierii săi de foc. D u p ă credinţele de la începutul
veacului al X V I-lea — cel p u ţin A riosto se face ecoul lor sau
poate chiar este invenţia lui (nu am tim p să controlez) — în
spaţiul in te rp lan e ta r dom neşte un foc etern. C um face A riosto ca
A stolfo cu caii săi să treacă p rin focul etern ? N a tu ra l că re­
curge la m iracol, acest expedient antic şi m odem încă in cre­
dinţele religioase şi populare, prin care se în lă tu ră toate im po­
sibilităţile şi se aplanează toate greutăţile p entru eroi. A stolfo
avea cu dînsul un b ă trîn evanghelist care perm ite ca carul să
treacă fă ră să fie atins de flăcări.
Acest lucru A riosto îl spune în două versuri num ai, el aşa de
prolix. P entru ce ? P entru că neştiind nimic asupra acelor regiuni
şi neavînd m ăcar ipoteze, cum avem astăzi asupra spaţiilor inter-
planeare, nu putea nici să zică, nici să inventeze altceva decît
focul etern, adm is p entru infern. C etiţi to ată p artea din Jules
Verne, în care este descris voiajul înainte de a sosi în lună, şi veţi
vedea cîte detalii, cîte observaţii, cîtă im aginaţie ştiinţifică. îmi
aduc am inte — căci n-am cetit de m ult pe Jules Verne — cum

262
 el exploatează legile fizice aplicate în tr-u n m ediu în d ep ă rta t de
p ă m în t ; cum de exem plu paharele cînd stau la m asă răm în sus­
pendate în aer nem aiavînd greutate ; cum aruncînd pe fereastră
un cîine m ort, acesta înoepe a se în v îrti îm prejurul bombei ca un
satelit etc.
A riosto nu ştie nimic de interiorul lunei, decît că şi ea are fluvii,
lacuri, cîm puri, m unţi, văi şi s-ar părea că crede că este locuită.
A tît.
C e sărăcie, fa ţă cu cunoştinţele precise pe care Jules V erne le
intercalează asupra lunei, cu ocazia voiajului in ventat de dînsul !
Ia tă cum ajunsesem ca să-mi stabilesc teoria estetică, pe care de
m ulte ori, a tît înaintea plecărei mele la Paris c ît m ai cu seamă
după întoarcerea mea de la Paris, a d a t loc la interesante discuţii
la Junim ea." 1

Redusă ca eficienţă din pricina formei orale în care s-a

p ăstra t pînă în anul 1903, cînd a fost expusă în paginile
revistei Săptăm îna, teoria lui P anu e „precedată" de prefaţa
doctorului E. D ăianu la Castelul din Carpaţi, de Jules Verne,
traducere publicată la Sibiu, în anul 1897. P ornind de la
înţelegerea apariţiei unui gen literar nou, E. Dăianu în tre­
buinţează pentru prim a dată la noi noţiunea de roman ştiin­
ţific şi geografic, pe care se străduieşte s-o explice cu m ij­
loacele puse la dispoziţie de literatura lui Jules Verne :

„Jules V erne a introdus în acest gen nou de rom an calităţi ra ri şi

frum oase, cari i-au stabilit pentru totdeauna reputaţia. Aceste
calităţi, cum se poate observa şi în «Castelul din Carpaţi» sînt :
invenţiunea p entru a va ria şi dram atiza subiectele, observaţiunea
m orală, fondul instructiv ştienţific, care ştie în tru n i plăcutul cu
folositorul, şi spiritul logic, care potriveşte personagiile la situa-
ţiunile lo r şi le m anţine caracterul lo r p ro p riu în to t decursul
povestirei. Firul acestor povestiri ţese ciudăţenii de cele m ai m i­
nunate, creaţiuni ale celei m ai vii fantazii, pe care le urm ăreşti
cu încordare deosebită şi cu o curiozitate de neînvins. Ele însă nu
părăsesc fondul realităţii sau cel p u ţin al p robabilităţii, şi la
sfîrşit ori m ai curînd găseşti m inunilor o dezlegare firească prin
vreo regulă [d e ] fizică, chemie ori m atem atică. Aci cea m ai
exactă ştiinţă îşi dă m îna cu cea m ai liberă fantazie ; ele îm ­
preună te dezm iardă şi te distrează instruindu-te to to d a tă ." 2

1 George Panu, A m in tiri din „Junim ea“ de la Iaşi, în Săptăm îna,

nr. 34, 6 aprilie 1903, pp. 391-—392. Interesante din acest punct de ve­
dere sînt şi conferinţele ţinute de G . Panu la Iaşi, în 1882 (Poezie şi
ştiinţă), 1883 (Baza p o zitiv ă a artei) şi 1884 (Fantezie şi realitate), recen­
zate de Ion N ădejde în C ontem poranul.
2 E. D ăianu, Jules Verne — Scriitor şi scrieri — , p refaţă la Jules
Verne, op. cit., pp. V I—V II.

203
 Prim ul critic rom ân care ia cunoştinţă de existenţa roma­
nului ştiinţific este transilvăneanul Ilarie Chendi. Irita t de
felul în care Jules Verne îi prezintă pe rom ânii din Transil­
vania, în Castelul din Carpaţi, Ilarie Chendi identifică mai
întîi genul cu literatura didactică, pentru a-1 respinge apoi,
în întregime, cu argumente istorice şi estetice :

„C hestiunea dacă rom anul şi poezia în genere poate avea che­

m are didactică, s-a rezolvit deja în secolul trecut. L u p ta contra
poeziei didactice, reprezentată în Francia prin Boileau, în Englitera
prin Pope, iar în G erm ania prin G ottsched, s-a sfîrşit cu trium ful
ideilor reform atorice ale lui H e rd er şi Lessing, cari respingeau
tendinţele didactice şi m oralizătoare din chem area poeziei. Ade­
renţii lui L ucretiu, a poetului care în poezia sa «de n a tu ra rerum »
cuprinsese în treaga filozofie a lui E picur, au făcut loc aderenţilor
lui Virgil. Poezia adevărată, prezentarea în m od artistic a vieţii
omeneşci şi a stărilor sufleteşci, a prins rădăcini. R eprezentanţii
poeziei didactice sînt astăzi îngropaţi şi dacă ne întîlnim undeva
cu încercări de a reîm prospăta acel curent, n-avem m otiv de a
crede că v o r izbuti.
P e n tru că n u ne convine ca astăzi, cînd to ţi ram ii şciinţei sînt
pe o tre a p tă a tît de în ain tată, cînd educaţiunea popoarelor este
pusă pe baze scientifice, cînd fiecare ram a l şciinţei îşi are cercul
său de lucrare, — nu ne convine că se fac încercări de a inocula
poeziei tendinţe pro p rii şciinţei.
Vedem cum chiar în tim pul m ai nou se scriu rom ane al căror
m aterial este scos din dom eniul m etafizicei. Som nam bulism ul, spi­
ritism ul şi diferite fenomene psihopatice sîn t obiecte predilecte,
cari se tractează în rom ane cu m ult a p a ra t şciinţific. U n lucru
însă s-a adeverit despre acest fel de producte ale artei (în tru cît
se p o t num i astfel), că ele n -au trăinicie, ci în tim p scurt ajung
puse la dosar. Precum rom anele lui W alter Scott au fost date
uitării din pricina tendinţei prea sforţate de a în v ăţa şi m oraliza,
astfel se u ită şi rom anele m ai noue num ite «şcientifice» sau di­
dactice.
R om anele lui Jules V erne a p a rţin acestei categorii. îri toate găsim
înjghebată o m are c an tita te de şciinţă. Deosebirea în tre el — care
e fă ră îndoială un scriitor de m are tale n t — şi între a lţi rom an­
cieri este că form ele în cari îşi îm breacă m aterialul sînt interesante.
M aterialului sec îi dă v iaţă organică, şciinţei îi dă rolul de a dis­
trage. Succesele ce V e rn e . a secerat prin rom anele sale sînt d a to ­
rite exclusiv form ei. T răinicie însă nu ş-a asigurat rom anelor sale.
D eja astăzi ele au roluri secundare, care în literatu ră stau m ult
îndărătul acelor rom ane care desfăşură înalte problem e sociale şi
cari stau la nivoul artei.
Peste rom anul «Castelul din C arp aţi» s-a trecu t deja la ordinea
zilei. Francezii cari vor să-şi facă o idee despre rom ânii din T ran ­

204
 silvania sau despre invenţiile lui Edison, n-au trebuinţă să o
cetească în acest rom an. C u invenţiile s-au învechit şi prescris şi
rom anul. Ia r abstrăgînd de la aceste doue p ă rţi ale rom anului,
răm îne superstiţia exagerată şi p u ţin a acţiune în giurul celor
doue relaţii de dragoste, cari singure însă nu captivează. D acă
n -a r fi m odul interesant de povestire, rom anul acesta astăzi n-ar
m ai avea nimic ce l-a r ridica peste rom anele de a n tic u ar.“ 3

Cel mai im p o rtant şi mai com plet m anifest teoretic al li­

teraturii S.F., înainte de cel de al doilea război m ondial, este
articolul lui V ictor Anestin, R om anul ştiinţific, publicat în
Foaia populară, la sfîrşitul anului 1898. în afara unei com­
p araţii între Jules Verne şi Flam m arion, V ictor Anestin, care
identifică şi el romanul ştiinţific cu popularizarea şi propune
un sistem de clasificare a rom anelor ştiinţifice în rap o rt cu
atitudinea scriitorului faţă de ştiinţă, dezbate chestiunea ori­
ginilor, a specificului de gen şi a funcţiei literaturii S.F.

„In secolul nostru [...], rom anul ştiinţific a ajuns la cea m ai de­
plină dezvoltare a sa.
G enul acesta de rom an place tu tu ro r, a tît celor cari au puţină
cultură, cît şi celor culţi.
Celebri sînt însă num ai doi scriitori în acest gen şi anume : Jules
V erne şi Flam m arion. Jules Verne se bucură de cea mai m are
popularitate : nu e om care să nu fi citit unul din rom anele sale.
Flam m arion e însă citit m ai cu seamă de cei culţi.
In fond, am îndoi urm ăresc acelaşi scop : vulgarizarea ştiinţelor.
D e aceea vom d a m ai jos o încercare de clasificare, în care nu
se va cuprinde num ai cei cari au încercat să vulgarizeze ştiinţa
p rin rom ane, ci şi acei, p rin descrieri populare, cu un stil plăcut
şi inteligibil.
V ulgarizatorii ştiinţelor se îm p art, după noi, în trei clase :
1) a acelor cari voiesc să vulgarizeze o ştiinţă sau m ai m ulte
ştiinţe pe care ei le cunosc perfect — d a r nu au darul de a te
face să simţi cu ei, nu ştiu să arate rezultatele ştiinţei, curate
de orice detalii tehnice.
A şa de exem plu, un A rago, Com te, Guillem in, Figuier şi poate
chiar şi H um boldt.
2) acea a p rofanilor cari în tr-u n tim p oarecare p o t să-şi înm agazi­
neze în creierul lo r rezultatele unei ştiinţe, cu cari ornează cana­
v aua unui rom an.

3 lla rie C hendi, Jules V e r n e : „Castelul din C arpaţi'1. Traducere d

V ictor O m şor. C u o prefaţă de dr. E. D aian. Sibiiu, 1897 — Recen-
siune — , în Familia, nr. 47, 23 noi./5 dec. 1897, p. 556.
 Fiindcă în acest caz ştiinţa nu joacă decît un rol secundar, im a-
ginaţiunea avînd loc în prim ul plan, scriitorii de acest fel vor
îi acei cari vor avea m ai m ult succes. A şa Jules Verne, Boussenard,
Jules Gros etc.
3) aceea a v ulgarizatorilor cari posedă în întregim e şi perfect
ştiinţa ce vor să vulgarizeze, şi sînt dublaţi şi de un bun literat
care ştie să-şi noteze impresiunele. Flam m arion e unul d intre cei
ditîi. Jules V erne ar .avea loc într-această clasă, num ai în tru cît
priveşte geografia. [...]
A r fi de d o rit însă ca acei ed ito ri cari scot «Biblioteci de popu­
larizare» să nu uite şi această ram u ră a literaturei, care are to t­
deauna ca auxiliari : ştiinţa şi filozofia. C er iertare celor prea
practici, însă om enirea nu a ajuns încă la izgonirea oricărui ideal,
şi rom anele ştiinţifice au de scop, pe lîngă de a face cunoscute
ram urile ştiinţei, şi pe acela de a duce gîndurile noastre către ipo­
teze ce poate odată se vor realiza şi care, deocam dată, ne fac
v iaţa m ai p lăcută." 4

S urprinzător p rin prom ptitudinea cu care sesizează di­

recţia nouă a literaturii S.F., după Jules Verne, este articolul
0 nouă orientare a literaturii ştiinţifice, publicat în revista
Progresele ştiinţei, în anul 1905, şi semnat Solo :

„...în aceşti din urm ă ani, au a p ăru t nişte lucrări de ale scriito­
rilor englezi, destinate a procura senzaţiuni de a rtă bazate pe
ipoteze ştiinţifice. [...] în to ate tim purile scriitorii au cău tat de
a face ca operile lor să dee pe de o p a rte de gîndit şipe de alta,
să fie puşi cititorii fa ţă în fa ţă cu ipotezele ştiinţei.
D a r această tendinţă a lu at în u ltim a vrem e o extensiune consi­
derabilă, m ai ales în ţările anglo-saxone, d a to rită influenţei scri­
itorului am erican E dgar Poe şi scriitorului francez Jules Verne.
A ici v o m expune o schiţă a celor mai tipice opere, a celor mai
stranii idei şi a celor m ai verosim ile profeţii ştiinţifice, pe care
le d ezvoltă noua orientare a literaturii ştiinţifice apusene. Aceste
opere pe cari le v o m publica în enciclopedica noastră revistă
precum şi în suplim ente, fascicule separate, sînt urm ătoarele :
«Războiul Planetelor», — «Prim ii oameni în lună», — «Insula
D octorului M oreau», — «Faceţi loc giganţilor», — «M aşina de
explorat vrem ea», — «Om ul invizibil» etc."

Accentul nu mai este pus acum pe valoarea de populari­

zare, ci pe verosim ilitatea ipotezei ştiinţifice şi pe funcţia ei
anticipatoare :

4 V ictor Anestin, R om anul ştiinţific, în Foaia populară, nr. 35,

1 noi. 1898, p. 2.

206
 Ipotezele scriitorilor, „deşi bazate pe ştiinţa de pînă acum a, sînt
ţotuşi nişte proorociri cu m ulte caractere de verosim ilitate. P re ­
zintă, adică posibilitatea ca în tr-u n viito r în d ep ă rta t, cînd gîndi-
rea omenească v a căpăta noi avînturi, să se traducă în fapte po­
zitive."

Deşi nerealizat, datorită întreruperii apariţiei revistei, dar

şi din pricina supraestim ării propriei competenţe editoriale,
articolul din Progresele ştiinţei propune cel mai am plu şi mai
inform at program de traduceri, în perioada romanului ştiin­
ţific, un fel de Bibliotecă Universală a literaturii S.F., în
genul lui Ion H eliade Rădulescu :
„ în num ărul viitor vom începe dar publicarea în corpul revistei a
instructivului şi ştiinţificului rom an «R ăzboiul Planetelor», ia r în
suplim ente fascicule speciale vom publica celelalte opere ale lui
W ells descrise m ai sus. De asemenea to t în suplim ente-fascicule
speciale vom publica şi m aestralele opere ale lui Jules Verne şi
anume : «Douăzeci de mii de leghe subt m ările lumei». — «De la
păm în t la lună». — «A venturile căpitanului H a tte ras la Polul
N o rd». —■ «Balonul cu cîrm ă». — «Cele cinci sute de m ilioane
ale Begumilor».. — «A rhipelagul în foc». — «Voiajul prin lumea
planetelor» etc., etc. în num ărul prezent dăm cîteva ilustraţii din
sutele de ilustraţii pe care le vom da la publicarea lui W ells şi a
nem uritorului Jules Verne." 5

La o cercetare mai atentă a eventualelor modele ale re­

vistelor rom âneşti de popularizare a ştiinţelor, articolul din
Progresele ştiinţei se dovedeşte a fi o prelucrare şi, parţial,
o traducere a studiului La Litterature fantastique & terrible,
de G aston Deschamps, publicat în revista Je sais tout (nu­
m ărul V III, 15 septembrie 1905), cu ilustraţii ale cunoscu­
tului desenator H . Lanos, preluate şi ele în paginile publi­
caţiei noastre. M eritul autorului rom ân este totuşi acela de
a fi delim itat romanul ştiinţific (termen pe care Gaston
Deschamps nu-1 întrebuinţează), de literatu ra fantastică şi
„teribilă" şi de a fi form ulat un program coerent care, chiar
nerealizat, era capabil să sugereze am ploarea europeană a
fenomenului, să trezească interesul cititorilor (în 1905 Pro­
gresele ştiinţei se tipărea într-un tiraj de 60.000 de exemplare)
şi să încurajeze p arţial celelalte publicaţii de popularizare
sau edituri româneşti.

5 Solo, O nouă orientare a literaturei ştiinţifice, suplim ent la revist

Progresele ştiinţei, nr. 11, noi. 1905, pp. 5— 8.

207
 4. Revistele de popularizare

înainte de apariţia unor publicaţii sau edituri specializate,

revista de popularizare a ştiinţelor reprezintă, îm preună cu
foiletonul din jurnalele de mare tiraj, locul principal de
exprim are al literaturii ştiinţifico-fantastice, mediul ei esen­
ţial de existenţă, form at dintr-un num ăr im portant de citi­
tori. Prim ii autori rom âni de rom ane S.F., Victor Anestin şi
H . Stahl, au ieşit din laboratoarele revistelor de popularizare,
încurajaţi de ele şi hrăniţi cu ideile curente aici. O călătorie
la Venus, de V ictor Anestin, a ap ăru t ca supliment gratuit
pe lîngă revista Foaia populară, Un român în Lună, de
H . Stahl, apare aproape integral ca foileton în Ziarul şti­
inţelor şi al călătoriilor, iar o altă revistă de popularizare,
N atura, recom andă cititorilor rom anul, im ediat după ap ari­
ţie, şi reproduce un capitol în num ărul 4, din 1915.
Prim a publicaţie de acest fel din R om ânia a fost Isis sau
N atura, Jurnal pentru respîndirea ştiinţelor naturale şi esacte
în toate clasele (1856— 1859, 1862, 1865), redactat de gali-
ţianul Iuliu Baraş (1815— 1863), înlocuit apoi de D. Ana-
nescu şi C. Essarcu.

A bsolvent al F acultăţii de m edicină din Berlin, unde obţine şi

doctoratul, Iuliu Baraş se stabileşte în Ţ a ra Rom ânească (după ce
autorităţile de la Iaşi îi refuzaseră dreptul de a profesa în M ol­
dova) şi este, pe rînd, m edic de carantină la C ălăraşi (din 1843),
m edic al judeţului D olj, la C raiova (din 1845), unde publică pri­
mul volum din M inunile naturii (1850) şi, în cele din urm ă, medic
şi profesor de ştiinţele n aturii în Bucureşti (din 1851), la Colegiul
N a ţio n a l (Sf. Sava) şi la Facultatea de m edicină a generalului
C arol D a v ila .1

în prim ii p atru ani de apariţie, revista Isis, din care

Aron Pum nul a reprodus fragm ente în Lepturariul său, a fost
scrisă aproape în întregim e de Iuliu Baraş. N ivelul cu totul
rem arcabil al publicaţiei, onestitatea şi, ceea ce este mai cu­

1 A lte am ănunte biobibliografice în M. Schw arzfeld, Dr. Iuliu

Barasch, O m ul. Opera. Bucăţi alese, E d itu ra Cercului „L ibertatea", Bucu­
reşti, 1919 şi E m il I. C ritzm an, D octorul Iuliu Barasch, 1815— 1863,
V iaţa }i activitatea lui, T ipografia C oncurenţa Qsias M . K lein, Bucu­
reşti, f.a.

208
rios, coerenţa limbii, în varianta ştiinţifica, practicată p en tru
prim a dată în chip sistematic aici, atrag atenţia tînărului
Maiorescu, care debutează în Isis cu un studiu despre Măsu­
rarea înălţim ei prin barometru (nr. 31, 22 august 1858).
Pe lîngă numeroasele articole de popularizare a ştiinţelor
naturii, în Isis au ap ăru t studii astronomice, articole de ipo­
teză despre p luralitatea lum ilor sau despre cele mai populare
invenţii ale epocii, aerostatul şi „vaporul subm arin" 2. Adesea,
textele acestea sînt la un pas de ficţiune sau, ceea ce este
mai im portant, indică legătura posibilă dintre ipoteza ştiin­
ţifică şi literatură :

„D acă o convicţie p rofundă a r putea fi un argum ent în m aterie

şciinţifică un savant nu s-ar îndoi de a pretinde că un c ălăto r
tran sp o rta t deodată din globul nostru în Venus n-ar fi m ai m u lt
dezorientat decît un bucureştean ce din Bucureşti l-ai fi tran s­
p o rta t deodată legat la ochi în L ondra sau Paris. [...] N ăscu t şi
trăin d în acelaşi tim p, Venus v a m uri în acelaşi tim p cu pă-
m întul.
U n poet, om de sciinţă v a putea găsi aci un adm irabil subiect de
o adm irabilă poem ă." 3

Astfel de articole au apărut şi în R evista ştiinţifică,

Diaru pentru vulgarisarea sciinteloru naturale şi fisice scos
de P. S. Aurelian, C. F. Robescu şi G r. Stefănescu, între
1870 şi 1882. 4
O bună publicaţie de popularizare poate fi considerată
şi revista Cercului socialist de la Iaşi, C ontem poranul (1881 —

2 O lume e num ai, sau m ai m u lte ? , nr. 21, 1 iunie 1856 ; [Iu liu
B araş], Clădirile arhitectonice în lună, n r. 14, 8 april. 1857 ; S tu d ii
astronomice, Despre Lună, sau satelitul păm în tu lu i, num erele 39— 40,
22 oct. — 30 oct. 1858 ; E fssarcu]., O preum blare prin ceruri, nr. 32,
29 aug. 1865 ;T y p u l um an în lum ile ceresci (după revista C osm os), nu­
merele 26— 27, 15iulie — 22 iulie 1865 ; Um blare cu aerostate sau
baloane, nr. 30, 15 aug. 1858 ; C eva despre istoriea călătoriilor în ba­
loane, num erele 34 —35, 15 sept. — 22 sept. 1859 ; A [nanescu]., V apo­
rul subm arin (după Cosmos), nr. 31, 22 aug. 1862 etc.
3 E fssarcu]., O preum blare prin ceruri, în N atura, nr. 32, 29 aug.
1865, p. 256.
4 P . S. A urelian, Despre aerostate sau baloane, nr. 22, 1 ian. 1871 ;
G h. Stefănescu, Se p otu nasce fiin ţe vii fără părinţi f, nr. 4, 1 april.
1872 ; R elaţie asupra ascensiunei făcută la 20 Iunie 1874 (de m aiorii
Poenaru, L ahovari şi D um itrescu, cu balonul „M ihai B ravul", d u p ă M o­
nitorul oficial), nr. 11, 15 iulie 1874.

209
1891), scoasă de Ion N ădejde (director), Sofia N ădejde,
V. G. M orţun, Gh. N ădejde, C. Miile şi C. D obrogeanu-
Gherea.
în tr-u n articol din Lumea nouă literară şi ştiinţifică, Ion
N ădejde atrage atenţia asupra unei descendenţe ignorate de
cercetătorii de astăzi ai publicaţiei, preocupaţi doar de m o­
delele ideologice şi eventual literare ale Contem poranului :
„«C ontem poranul», pe care m ai pe urm ă I-am scos tim p de opt
ani la Iaşi, a fost, pînă la un punct, urm area revistei lui
Baraş." 5

^într-adevăr, alături de studiile de ideologie sau de cri­

tic ă literară, în C ontem poranul au apărut, ca şi în revista
lui Iuliu Baraş, numeroase articole de popularizare a ştiinţei,
■datorate îndeosebi soţilor N ădejde. D ar spre deosebire de
Baraş, care era preocupat mai ales de natură, Ion N ădejde
pune accentul pe ştiinţă, form ulînd chiar, în replică, titlul
uneia dintre rubricile sale, M inunile ştiinţei.
Spre sfîrşitul secolului X IX şi mai ales la începutul seco­
lului X X , num ărul revistelor de popularizare creşte. Acum
•apar, la Bucureşti, Revista ştiinţifică literară Progresul (1897),
Foaia populară (1898— 1903), Progresele ştiinţei, Publica-
■ţiune ştiinţifică, educativă instructivă şi de reclamă (1904—
1906), cu un tiraj care urcă de la 40.000 de exemplare, în
1904, la 70.000, în 1906, N atura, R evistă ştiinţifică de
popularizare, „publicată sub îngrijirea d-lor G. Ţiţeica şi
G . G. Longinescu“ (1905— 1916, 1922— 1948), Ştiinţa tu tu ­
ror, Revistă săptămînală pentru popularizarea ştiinţelor
(1918— 1920) şi, la Iaşi, Revista ştiinţifică „V. A dam achi“
(1910— 1949).
în Foaia populară, V ictor Anestin semnează o Cronică
ş tiin ţific ă 6, în Progresele ştiinţei apar articole despre ho-
m unculi şi despre A tla n tid a 7, la N atura G. Ţiţeica scrie
5 în Lum ea nouă literară şi ştiinţifică, nr. 22, 7 april. 1896, p. 1.
6 La această rubrică au a p ăru t Sfîrşitu l lumei, Cerul şi contem platorii
săi, Planeta M arte, L una, Saturn, Spre alte lum i..., U n nou vehicul, Ce
se poate vedea cu o lunetă?, Soarele, toate în 1898, Geneza norilor,
Stele căzătoare, Balul stelelor, Sfîrşitul păm întului, în 1899, Luceafărul,
în 1900, U nde ne duce Soarele ?, A strele sînt fiinţe, C om eta lui H alley
în 1910, în 1903.
7 H om unculus (om ul artificial), nr. 9, sept. 1904 ; A tlantida, nr. 10,
oct. 1905.

:210
despre mişcarea perpetuă şi suprafaţa lunii 8, iar la Revista
ştiinţifică „V. A dam achi“, la care colaborează Gr. A ntipa,
Traian Lalescu, A. D . X enopol, C. Bacaloglu, Petre Poni*
Grigore M arinescu, Spiru H aret, N . Teclu şi V ictor Babeş
apar articole despre spaţiile cu mai m ulte dimensiuni şi teoria
m utaţiilor. 9
Unele dintre aceste articole reprezintă o pregătire a vi­
itoarelor rom ane sau povestiri ştiinţifice şi astronomice (cazul
lui V ictor Anestin), altele sugerează această legătură prin
accentul pus pe latu ra speculativă şi ipotetică a problem elor
ştiin ţifice.10
Ideea mai veche a „lum inării" Ştiinţifice prin literatu ră
şi im plicit a stim ulării unei forme literare noi este susţinută
şi cu argumente teoretice de către cele mai m ulte dintre
revistele de popularizare care apar în această perioadă :

8 G . Ţ iţeica, Mişcarea perpetuă, nr. 4, ian. 1906 ; G . Ţ iţeica, O'

excursie pe suprafaţa Lunei (după J. Franz, D er M ond), nr. 4, ian. 1908.
A lte articole din N atura : M . R. T udoran, D upă moartea P ăm întului
(după Flam m arion), nr. 2, noi. 1906 ; I. C orbu, Telegrama fără sîrm ă
de pe planeta M arte, nr. 4, ian. 1907 ; G. Ţiţeica, A stronom ia şi pictura,
nr. 10, iulie 1907 ; D . D rîm bă, Pădurile planetei M arte (după R evue des
E aux et Forets), nr. 4, ian. 1910 ; G. G. Longinescu, D in profeţiile lu i
Edison (după La N ature), nr. 8, m ai 1911 ; Spiru C. H aret, Astronomie-
populară, nr. 9, iunie 1911 ; V ictor A nastasiu, S fîrşitul lum ii, nr. 10,
iulie 1912 ; I. Ionescu, V iaţa în lumea plană, n r. 7, april. 1913 etc.
9 G . Ţiţeica, Spaţii cu m ai m ulte dim ensiuni, n r. 1, febr. 1913 ;
I. Borcea, Ideile noi cu privire la fixitatea şi variabilitatea speciilor;
teoria m utaţiilor, nr. 2, m ai 1911. A u m ai a p ă ru t a ic i: G . B ratu : Cuce­
rirea aerului, n r. 3, aug. 1910 ; Subm arine şi submersibile, nr. 3, aug.
1910 ; Progresul aviaţiunei, nr. 4, noi. 1910 ; M ercur şi Venus, nr. 1, febr.
1 9 1 1 ; Planeta M arte, nr. 2, m ai 1 9 1 1 ; V. Anestin, U n p ă m în t m o r t:
Luna, n r. 3, aug. 1913 ; I. Simionescu, A tla n tid a , nr. 3, aug. 1913 ; Sava
A thanasiu, Problem a existenţei continentului A tla n tid a , nr. 1, m artie
1931 etc.
10 In articolul U n astru m ort — o lum e nouă (N atu ra, n r. 9, iu­
nie 1909), I. C orbu (autorul unei lucrări de popularizare a astronomiei,.
A d a stra l A stronom ie poporală în icoane, B istriţa, 1910), dezvoltă ipo­
teza vechim ii civilizaţiei de pe M arte şi a profitului care a r decurge
d intr-un eventual contact cu reprezentanţii acestei p la n e te : „Poate că
h a rta păm întului nostru pînă în cele m ai mici am ănunte şi pînă în cele
m ai d ep ărtate epoce se păstrează în arhivele astronom ice ale M arţienilor."’
Ideea este reluată de C onstantin Belcot, în C onvorbiri interplanetare,
articol publicat în Ştiinţa tuturor, n r. 49, 24 noi. 1919 : „Poate că lo­
cuitorii de pe M arte să aibă o ştiinţă m ai veche, poate că m ulte mistere'
să fie dezlegate de ei, poate că problem ele vieţii au fost sim plificate
acolo. Am putea pe această cale să facem progrese nem aivăzute..."

211
 „Ideile ştiinţifice gustate în lucrări literare de valoare se prind
uşor, fără sforţare, aşa că din acest punct de vedere, literatura
poate servi fo arte m ult în problem a popularizărei ştiinţei, care
preocupă astăzi pe m ulţi oam eni iubitori de ştiinţă. C u A stro­
nom ia în special s-au făcut progrese însem nate ca popularizare.
Desigur, cunoaşteţi rom anele idealiste ale astronom ului popular
Cam ille Flam m arion. S-a în tîm p la t şi invers, ca oam eni de ştiinţă,
entuziasm aţi în tr-a tîta de rezultatele splendide la care au ajuns
p rin studiul naturei, să treacă pe p a n ta im aginaţiunei, a litera-
turei propriu-zise. E destul să am intim pe K epler, descoperitorul
legilor de mişcare ale planetelor, care se entuziasm ează în aşa grad
de sim plitatea acestor legi, în c ît ajunge să i se p a ră că aude
în ceruri o arm onie divină pe care o redă apoi în lucrări de o
adevărată valoare literară. în lite ratu ra noastră, genialul poet-
filozof M ihail Eminescu ne dă în lucrarea sa «Sărm anul Dionis»
pe lîngă uim itoare concepţii m etafizice asupra tim pului şi spa­
ţiului şi cîteva idei asupra felului cum era p riv it universul în
concepţiile astronom ilor vechi.“ 11

F ondat de Luigi C azzavillan, directorul ziarului Universul,

Z iarul călătoriilor şi al întîm plărilor de pe mare şi uscat, cu­
noscut în epocă sub numele de Călătorul, a fost cea mai im ­
p o rtan tă revistă de popularizare a ştiinţelor din Rom ânia,
în prim a jum ătate a secolului X X şi, ceea ce ne interesează
m ai m ult, singurul periodic de la noi despre care se poate
afirm a că, pînă la apariţia unei publicaţii de specialitate, a
inclus în paginile ei şi o revistă de literatură S.F. Prin
această trăsătură, Călătorul se deosebeşte de celelalte reviste
de popularizare, mai tehnice, cu o viaţă mai scurtă sau cu
un program mai puţin diversificat.
Ziarul călătoriilor, revistă bisăptăm înală (8 pagini) pînă
la num ărul 58, 3 iunie 1898, şi săptăm înală (16, mai ra r 2C
d e pagini) de la această dată, a apărut la Bucureşti, între 5
noiembrie 1897 şi 5 aprilie 1949, cînd a fost înlocuită de
revista Ştiinţă şi tehnică pentru tineret, cu o perioadă de între­
rupere între 15 noiembrie 1916 şi 6 ianuarie 1 9 2 0 .12

11 G. A. N ichifor, A stronom ia în literatură, în N atura, nr. 5, febr.

19C9, pp. 165— 166.
12 U n articol jubiliar din 1936 fixează la 1885 d a ta de apariţie a
revistei : „Prim ul num ăr al revistei noastre a a p ăru t în anul 1885, din
iniţiativa şi prin strădania lui Luigi C azzavillan. Pe atunci p u rta n u ­
m ele de «Ziarul ilustrat al călătoriilor şi al întîm plărilor pe uscat şi pe
mare», apărea în o p t pagini şi se vindea cu «10 bani în to ată ţara » [...]
D in cauza g reutăţilor de to t felul, revista n-a avut în prim ii ani o
apariţie regulată.” Cinci-zeci de ani de existenţă, în Ziarul ştiinţelor şi

212
 Condus la început de N eculaî Procopiu şi apoi de C. Cose»
şi avînd în prim ii ani de apariţie un tiraj de peste 1000 de
exemplare, Ziarul călătoriilor îşi schimbă de m ai m ulte ori
titlul şi redactorii responsabili, devenind, sub conducerea lui
V ictor Anestin, Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare
(de la 14 noiembrie 1912) şi Ziarul ştiinţelor, populare şi al
călătoriilor (de la 12 noiembrie 1913). D upă prim ul război
m ondial, revista reapare cu acest ultim titlu, pînă la 30 oc­
tom brie 1923, cînd devine Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor,
denum ire pe care o păstrează pînă la ultim ul num ăr. R edac­
torii responsabili de după 1920 sînt, pe rînd, D im itrie Dim iu
(pînă în 1922), Al. Topliceanu (în 1923), Enric O teteleşianu
şi D avid Rom an (din 1924, pînă în 1927), Const. A. Dissescu
şi A. Negulescu, care a semnat numeroase articole cu pseudo­
nimul Moş Delam are. Din 1938, A. Negulescu este singurul
redactor responsabil al revistei, pînă la 30 noiembrie 1948,
cînd numele redactorilor dispar, fiind înlocuite de form ula
tipică a tu tu ro r publicaţiilor din această epocă, „apare sub
conducerea unui com itet de redacţie".
P în ă la seria redactată de V ictor Anestin, cînd revista
atinge nivelul maxim de calitate şi un tiraj rem arcabil de
aproxim ativ 15.000 de exemplare, modelul nem arturisit al
Călătorului este Journal des Voyages et des aventures de terre
et de mer, care apare în F ranţa, din 1877, pînă în 1949, şi
din care sînt preluate mai m ulte foiletoane literare ale ro­
mancierului p opular Louis Boussenard, numeroase articole de
popularizare şi chiar ilustraţia unor co p e rţi.13
Fără să enunţe un program explicit, prim a serie a revistei
(nr. 1, 5 noi. 1897 — nr. 809, 7 noi. 1912) comunică citi­

al călătoriilor, n r. 52, 22 dec. 1936, p. 820). Biblioteca A cadem iei R .S.R .

n u posedă num ere înainte de 1897 dar, p ornind de la cîteva referinţe
din Telegraphul, Necesarul şi Frăţia R om âno-Italiană, Publicaţium le pe­
riodice rom âneşti, de N e rv a H odoş şi A l. Sadi Ionescu, confirm ă această
inform aţie, înregistrînd la p. 202 D iarul ilustrat al Căletoriilor şi al
1ntîm plărilor pe Uscat şi pe M are, Bucureşti, Iun.-Sept. 1884, 2 pe lună,
E ditura ziarului „F răţia R om âno-Italiană", cu precizarea că anul prim ei
apariţii este 1884, nu 1885.
13 Les habitants de Mars com m uniquant avec la Terre, coperta
num ărului 220, din 17 februarie 1901 al revistei franceze, care ilustrează
articolul lui W ilfried de Fonvielle, A la surface de M ars, devine în
num ărul 200, 14 m artie 1901 al Ziarului călătoriilor, Locuitorii din
M arte fă cîn d studii asupra păm întului şi com unicînd cu P ăm întul, iar

213
torilor, p rin interm ediul unor note redacţionale, cele „două
scopuri" avute în vedere, „dezvoltarea gustului de călătorii,
mai cu seamă p rin ţările rom âne, şi vulgarizarea ştiinţelor
naturale." 14
Seria a doua (14 noiembrie 1912— 15 noiembrie 1916),
redactată de V ictor Anestin, deplasează centrul de greutate
al preocupărilor revistei spre popularizarea ştiinţelor, între
care, practic, astronom ia va ocupa locul cel mai im portant.
Program ul acesta, care, din m otive greu de precizat pierde
din vedere literatura, este com pletat de V ictor Anestin prin-
tr-un răspuns la Poşta redacţiei, în num ărul 2 din 21 noiem ­
brie 1912 :

„...vom continua să publicăm şi călătorii fie chiar închipuite, dacă

ele p o t folosi cunoştinţelor geografice.*'

Interesul m anifestat de Ziarul ştiinţelor populare şi al

călătoriilor pentru literatură este m ult mai m are decît Iasă
să se bănuiască aceste rînduri. în general, revista publică
povestiri exotice şi m arinăreşti, jurnale de călătorie, legende,
varietăţi, Lăcustele de Alphonse D audet, Briganzii din Capi-
tanata de E. de Amicis, Insula Dracului, „roman de aventuri
cu p iraţi", de Thom as M ayne Reid, Episoade din călătoria
mea la Polul N o rd de F ridtjof N ansen, Prinţul de Tours,
rom an de aventuri de Paul d ’Ivoi, Misterele M exicului sau
Logodnica mexicană de Louis Boussenard, Pierduţi printre
fiare, M onstrul apelor şi In inima pădurilor vergine de M ihai
Tican R um ano sau Moartea e aici, în preajmă şi Arestarea
lui Arsene Lupin, de M aurice Leblanc.
C u mici m odificări de intensitate şi m ari fluctuaţii de
gust, acest interes a rămas constant pe toată durata de apa­
riţie a revistei. M ai m ult, o bună parte a literaturii tipărite
aici face p arte din categoria care va prim i mai tîrziu numele
de S.F. şi prim ul num ăr al Călătorului inaugurează publica­
rea în foileton a rom anului Castelul Carpaţilor (5 noi. 1897—

coperta num ărului 268, din 19 ian. 1902, cu legenda A u prem ier choc
de l'avalanche, l’orgueilleuse Tour [ Eiffel] de trois cents m etres s’ecroulers
com m e un chateau de canes, concepută p entru articolul lui V ictor For-
bin, La fin du m onde, Le deluge de glace, este reprodusă de Ziarul
călătoriilor, în nr. 249, 19 febr. 1902.
14 Vezi nota din nr. 96, 16 m artie 1899, p. 754.

214
 25 dec. 1897), de Jules Verne, autor din care vor mai apărea,
de-a lungul anilor, Stăpînul Lum ei (6 aprilie 1905— 20 iulie
1905), Michel S tro g o ff (2 noi. 1905— 19 aprilie 1906), In-
vaziunea mărei (17 mai 1906— 6 sept. 1906), Insula părăsită
(23 sept. 1909— 13 ian. 1910), M ăreţul Orenoc (12 sept.
1922— 20 noi. 1923), Cinci săptăm îni în balon (29 ian.
1924— 29 iulie 1924) şi Bolidul de aur (16 noi. 1943—
19 sept. 1944).
Al doilea au to r publicat insistent de Ziarul ştiinţelor şi al
călătoriilor este Louis Boussenard, din opera căruia au fost
preferate mai ales lucrările care ţin de S.F., 10.000 de am
intr-un sloi de ghiaţă (23 sept. 1898— 27 ian. 1899), A rhi-
pelagul monştrilor, R om an de aventuri (7 febr. 1907— 5 sept.
1907), şi Exploratorii cerului (Les aventuriers de l’air, în
Journal des Voyages, Les gratteurs de ciel, 1907— 1908),
(16 ian. 1908— 3 sept. 1908).
A lături de textele lui Jules Verne şi Boussenard, Călă­
torul a mai tradus un num ăr apreciabil de rom ane sau de
nuvele clasice ale literaturii S.F., Maşina de explorat tim pul
(27 sept. 1906— 31 ian. 1907) de H . G. Wells (fără să indice
autorul), Peirea P ăm întului — Povestiri din lumea tim pu­
rilor viitoare (6 oct. 1910— 24 noi. 1910) de J.-H . Rosny
Aîne (reprodus probabil din Les Annales politiques et litte-
raires, 29 mai 1910— 17 iulie 1910), H orla (17 febr. 1910—
3 m artie 1910) de G uy de M aupassant, Marele m otor „Brown
Pericord“ (4 mai 1911), Lumea dispărută (17 m artie 1942—
9 febr. 1943) şi Cerul otrăvit (16 febr. 1943— 28 sept. 1943)
de A rth u r C onan Doyle, A l doilea potop (21 sept. 1926—-
30 noi. 1926) de G arret P. Serviss, Experienţa d-rului Pon-
tius (13 dec. 1932— 31 ian. 1933) de Ed. Earl Repp, Maşina
vie (12 noi. 1935— 3 dec. 1935) de D avid H . K eller şi
O m ul invizibil (13 febr. 1908— 17 april. 1908), nesemnat,
probabil Monsieur... Rien, aventures extraordinaires d ’un
hom m e invisible (1907), de Louis Boussenard.
D in categoria traducerilor pot fi considerate şi unele
ilustraţii de coperţi, reproduse sau refăcute de redactorul
artistic al Călătorului, desenatorul Gilly, după Journal des
Voyages, Scientific American, Sciences et Vie, Popular M e-
chanics, Wirelless W orld etc.
D ar contextul necesar apariţiei unei literaturi S.F. ori­
ginale şi în general a unui mediu S.F. este asigurat nu num ai

215
■de traduceri, ci şi de num ărul im presionant de articole de
popularizare, prin care p ătru n d în conştiinţa citiitorilor voca­
bularul şi temele virtuale ale fantasticului ştiin ţific.15 In te­
resant este de observat şi faptul că prin interm ediul acestor
articole şi, uneori, al notelor biobibliografice, devin cunoscute
şi se impun, uneori p en tru prim a dată, prin simplă citare sau
prin rezum at, numele şi operele unor autori de referinţă ai
literatu rii S.F., Fontenelle (D. Isac, Populaţia planetelor,
n r. 690, 28 iulie 1910), A rnould G alopin, D octorul Omega
(notă bibliografică în nr. 700, 6 oct. 1910), K urd Lasswitz
şi H . G. Wells, Primii oameni în lună şi Războiul lumilor
{ A lte păm înturi locuite, nr. 4, 5 dec. 1912), Jules Verne
(notă bio-bibliografică în nr. 37, 11 oct. 1916), H . G. Wells
(notă bibliografică în nr. 4, 26 ian. 1916), Flatland de
Edw in A. A bbott (Gr. C. Moisil, O călătorie în Flatland
— Fantezie matem atică — , nr. 27, 3 iulie 1923), R .U .R . de
K arel C apek şi Viitoarea E vă de Villiers de l’Isle-Adam
(B. B. Delam are, Femeia ideală, nr. 31, 2 aug. 1921, A u to p ­
sia fem eii ideale, nr. 1, 3 ian. 1922 ; Moş D elam are, U lti­
m ul dar al ştiinţei..., nr. 1, 29 dec./l ian. 1929), Secolul
douăzeci de A lbert Robida (C oralia Diaconescu, Romancieri
vizionari ştiinţifici, nr. 44, 29 oct. 1935), Lucian din Sa-

15 Ia tă cîteva d intre aceste articole : A dalbert, U ltim ul A ndroid,

n r. 474, 7 iunie 1906 ; I. D incă Nicolescu, Tainele vieţii. H om unculii
şi om ul artificial, n r. 5, 10 dec. 1913 ; O descoperire senzaţională (ana-
bioza), n r. 52, 5 noi. 1913 ; I. N istor, S firşitul lumei. P otopul de ghiaţă,
n r. 249, 19 febr. 1902 ; V ictor A nestin, A ccidentele planetei noastre,
n r. 30, 4 iunie 1913 ; N o i dovezi despre continentul misterios A tla n tid a ,
nr. 96, 16m artie 1899 ; I. Simionescu, A tla n tid a , nr. 7, 16 febr. 1916 ;
Bogdan S., N o u i observaţii asupra planetei M arte. U n om cu trom pă
d in M arte, n r. 96, 16 m artie 1899 ; Locuitorii din planeta M arte,
nr. 267, 26 iunie 1902 ; V ictor A nestin, Om enirea de pe planeta Marte,
n r. 20, 26 m artie 1913 şi nr. 23, 17 april. 1913 ; V iaţa in Lună, n r. 265,
12 iunie 1902 ; V ictor A nestin, Ce e pe L u n ă ? , nr. 22, 8 april. 1 9 1 4 ;
V ictor Anestin, S in t alte lum i locuite ?, nr. 5, 12 dec. 1912 ; W . W o-
ly eff, M ijloc pur ştiin ţific pentru a merge de pe P ă m in t pe o altă planetă,
n r. 25, 29 april. 1914 ; L. D . A verbuch, Sborul interplanetar, n r. 40,
20 oct. 1928 şi nr. 26, 25 iunie 1929 ; Teoria m utaţiunei, nr. 41, 8 noi.
1 9 1 6 ; T raian Lalescu, Teoria lui Einstein, nr. 4, 24 ian. 1 9 2 2 ; Mih. C.
Sotiriu, Spaţii cu m ai m ulte dim ensiuni, nr. 42, 17 oct. 1922 ; G r. C.
Moisil, Ce e cu a patra dim ensiune ?, nr. 20, 15 m ai 1923 ; D . Rom an,
Ş tiin ţa m etapsihică, nr. 24, 8 iunie 1926 ; A rhitectura de azi, arhitectura
de miine, n r. 35, 30 aug. 1932 ; M ihail Cernescu, O m u l viitorului, nr. 10,
1 m artie 1938 etc.

216
 mosata, O m ul în Lună de Francis G odwin, C yrano de Ber
gerac, H . G. Wells, Jules Verne (M. Lipeţ, Sborul interpla­
netar, nr. 49, 1 dec. 1936), H ans D om inik (Ioan Vasiliad,
Omenirea în căutare de colonii planetare. Spicuiri din ra­
poarte fanteziste, nr. 7, 9 febr. 1937), O m ul cu urechea
spartă, de Edm ond A bout (Leonid Gh. Petrescu, Frigorifi-
carea umană, nr. 11, 9 m artie 1937) etc.
Fără să impresioneze prin cantitate, literatura ştiinţifico-
fantastică originală, publicată de Ziarul călătoriilor, din care
se detaşează cîteva exemple de referinţă (H. Stahl, Un român
în L u n ă ; nuvela lui V ictor Eftim iu, P ăm întul a vorbit,
nr. 19, 18 m artie 1914 ; rom anul lui Al. H ertzug, In alte
lumi, nr. 7, 11 febr. 1936—nr. 44, 27 oct. 1936), este
astfel distribuită în revistă (ca dealtfel şi traducerile, artico­
lele de popularizare sau notele bio-bibliografice) încît p er­
m ite extragerea unei concluzii im portante în legătură cu o
eventuală periodizare a S.F.-ului românesc.
Astfel, înainte de 1950, cele două epoci de v îrf ale lite­
ratu rii noastre ştiinţifico-fantastice sînt m arcate de mom entul
Anestin, în jurul anului 1914, şi de perioada im ediat ante­
rioară celui de-al doilea război m ondial, în jurul anului 1936.
Şi ceea ce este m ai curios, ambele epoci reprezintă m o­
mente de maxim economic, d ar şi de am eninţare a unor crize
prem ergătoare m arilor schimbări.

5. Pionierii

L iteratura ştiinţifico-fantistică românească se naşte la sfîr-

şitul secolului X IX şi în prim ele două decenii ale secolului
X X , în jurul cîtorva personalităţi ale genului, V ictor Anestin,
H . Stahl, şi al seriei a doua a Ziarului ştiinţelor populare
şi al călătoriilor.
Acum ap a r romanele lui Anestin, schiţa lui B. Brăniş-
teanu (1874— 1947), Cîrm a balonului (1902), Un reporter
în noua planetă Aurora (1907), de Am argo, O călătorie în
Lună (1907), de tipograful Al. Speranţă, Oceania-Pacific-
Dreadnought (1913), de Al. M acedonski, Păm întul a vorbit
(1913), Un asasinat patriotic (1927) şi piesa de teatru Sfîr-

217
şitul P ăm întului (1922), de V ictor Eftim iu, în fine, rom anul
Un român în Lună (1914), de H . S ta h l.1
Prim ul autor specializat de literatură ştiinţifico-fantistică
din R om ânia a fost astronom ul şi popularizatorul Victor
Anestin (1875— 1918), com parat de biografii săi cu Flam ma-
rion, pe care l-a adm irat şi cu care s-a afla t în corespon­
denţă, şi num it de C. I. P arhon, în 1921, „un apostol al
ştiinţei".

N ăscut la 17 septem brie 1875, la Bacău, V ictor Anestin, fiul

actorului Ion Anestin, s-a consum at, după absolvirea liceului din
C raiova, în redacţiile a peste 30 de ziare din Bucureşti, între
care Patriotul, Ţara, Vrem ea, A devărul, D im ineaţa, V iitorul, M i-
nerva şi U niversul. „A ni la rînd, situaţia sa m aterială precară l-a
obligat să-şi cîştige existenţa la Bucureşti, în subsolurile igrasioase
ale tipografiilor, fiind corector, p lă tit cu o leafă de m izerie." 2
C a astronom , a efectuat observaţii originale asupra planetei Venus,
în 1911, şi a publicat m ai m ulte articole în publicaţiile de spe­
cialitate din Anglia, A m erica şi F ra n ţa (The N ature, M o n th ly
Register, V A stronom ie). In tre 1907 şi 1912 a e d ita t prim a revistă

1 Schiţa lui B. Brănişteanu, C îrm a balonului, a a p ăru t în A devărul,

nr. 4736, 5 oct. 1902, şi a fost reprodusă de A drian Rogoz în Colecţia
..Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 353, 1 aug. 1969. O ceania-Pacific-
D readnought, de Al. M acedonski, a a p ăru t în Flacăra, nr. 8, 7 dec. 1913
şi, în tr-o versiune franceză, în V In d u strie v'elocipedique et autom obile,
4 noi. 1911 (v. A l. M acedonski, O pere III, N u vele, schiţe şi povestiri,
E diţie critică cu studii introductive, note şi variante de T udor V ianu,
F undaţia regală p entru literatu ră şi artă, Bucureşti, 1944, p. 213).
P ăm întul a v o r b it! — Schiţă din M arte — , de V ictor E ftim iu, d a ta tă
în voi. U n asasinat patriotic, Paris, 1909, a a p ă ru t în Spovedania unui
clow n şi alte nuvele (T ipografia C ooperativa „P oporul", Bucureşti, 1913),
de unde a fost reprodusă în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor,
nr. 19, 18 m artie 1914, iar povestirea Un asasinat patriotic, d a ta tă
Paris, 1917, a a p ăru t în volum ul cu acelaşi titlu (ILditura .„Cugetarea",
Bucureşti, 1927) şi a fost republicată cu un început nou şi cu titlu l
O m ul zburător, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice, nr. 236, 15
sept. 1964.
2 I. M . Ştefan şi V. Ionescu Vlăsceanu, M om ente şi figuri din
istoria astronomiei rom âneşti, E ditura ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 70.
A lte inform aţii în L. Florin, Un apostol al ştiinţei, V ictor A nestin
(1875 — 1918) — Biografia unui caracter — , E xtras din „Revista ştiin­
ţifică V. A dam achi", voi. V III, Iaşi, 1921 ; Alex. Robescu-Pollux,
V ictor A nestin, în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 45,
7 noi. 1922 ; G . Ţ iţeica, V ictor A nestin şi Societatea „Prietenii ştiin ţei",
C. Cosco, V ictor A nestin umorist, ambele în Ziarul ştiinţelor populare
şi al călătoriilor, nr. 48, 25 noi. 1924.

218
 de astronom ie din R om ânia, O rio n , iar în 1908 a în fiin ţat So­
cietatea astronom ică română „Camille F lam m arion".
în 1912 a preluat conducerea Ziarului călătoriilor, pe care l-a
tran sfo rm at în Ziarul ştiinţelor populare, cu un tiraj de 15.000
de exem plare. îm preună cu chim istul C. I. Istrati, a înfiinţat, to t
în 1912, U niversitatea populară din Bucureşti, iar la sfîrşitul anu­
lui 1913 a inaugurat, în calitate de secretar general, societatea
Prietenii ştiinţei, îm preună cu G h. Ţ iţeica şi St. H epites, pre­
şedintele de onoare. în 1915 a scos la C îm pina Biblioteca Ştiinţa
pentru toţi, din care au a p ăru t 12 num ere.
C u două săptăm îni înaintea m orţii, la 7 noiem brie 1918, este
prim -redactor la o nouă revistă de popularizare, Ştiinţa tuturor.
C a popularizator, V ictor A nestin a scris un num ăr im presionant
de articole în revistele vrem ii şi peste o sută de broşuri, dintre
care cele m ai cunoscute sînt Cucerirea aerului (1909), Planeta
M arte (1910), Eclipsele (1912), R om anul cerului (1912), V iaţa şi
invenţiile lui Edison (1915), C utrem urele de p ă m în t (1916), Se va
stinge Soarele f (1916), In lumea fantom elor (1916).

C a autor de literatură S.F., V ictor Anestin a publicat

în anul 4000 sau O călătorie la Venus, rom an original (1899),
O tragedie cerească, Poveste astronom ică (1914) şi Puterea
ştiinţei sau C um a fo st „omorît“ Răsboiul European, Poveste
fantastică (1916). îm preună cu Un român în Lună, de
H . Stahl, acestea sînt prim ele noastre rom ane ştiinţifico-
fantastice, şi singurele cunoscute pînă în deceniul patru , cînd
num ărul lor se înm ulţeşte brusc.

în rom anul In anul 4000 sau O călătorie la Venus, doi savanţi

de pe P ăm înt, Saitni şi Asales, construiesc un a p a ra t „m înat de
puterea electricităţii", în tru c ît balonul este im propriu unei astfel
de călătorii, şi pornesc spre planeta Venus, cu o viteză de 300 de
kilom etri pe secundă. M aşina, lungă de 7 m etri şi lată de 3,
„Este de o form ă eliptică, m ai subţiată către p artea dinainte ;
în partea de Ia urm ă sînt grăm ădite puternicele acum ulatoare
electrice. în mijlocul proiectilului se află o cam eră îngustă şi
tap e tată cu un strat dens de bum bac." 3
D upă un zbor de 37 de ore şi 13 secunde, navigatorii se apropie
de su p rafaţa planetei Venus, unde m icşorează viteza „slăbind
intensitatea curenţilor care se duceau şi veneau de la un cap ăt la
celălalt al proiectilului" şi am erizează în tr-u n a din m editeranele
astrului veoin. Pe Venus, cei doi păm înteni fac cunoştinţă cu
oam enii-pasăre şi cu venuzienii propriu-zişi, le în v aţă repede lim ba,

3 In anul 4000 sau O călătorie la Venus, R om an original de V icto

I. Anestin, E d itu ra revistei „Foaia P o p u lară", Bucureşti, 1899, p. 11.
C urios p entru un rom an S.F. este fa p tu l că num ele personajului Saitni
reprezintă o anagram ă a num elui autorului.

219
 se fam iliarizează cu m odul lor foarte sim plu de viaţă, coboară
în vulcanul K lani, şi ţin două conferinţe despre P ă m în t (num it
în venusiană Lan) şi despre cercetarea cosmosului. Saitni ar vrea
să răm înă pe Venus, îndrăgostit fiind de o femeie-pasăre, d a r în
cele din urm ă Asales îl convinge să renunţe la acest proiect. Cei
doi reîncarcă „acum ulatorii m aşinei" şi îşi iau răm as bun de
la venusieni, nu înainte de a se înţelege asupra unui sistem de
com unicaţie optică între cele două planete, „de exem plu for­
m area unei imense linii geometrice pe o scară întinsă" sau „cercuri,
p a tra te , paralelogram e etc.". In drum spre P ăm înt, ap aratu l se
întîlneşte cu o com etă gigantică, îşi m odifică traiectoria, aşa încît
cei doi navigatori sînt siliţi să debarce pe M arte. Peripeţiile lui
Saitni şi Asales pe planeta M arte ar fi trebuit să facă obiectul
altui rom an inter-planetar, pe care însă V ictor A nestin nu l-a
mai scris.

O călătorie la Venus, prim ul nostru rom an ştiinţifico-

fantastic cunoscut, este lipsit de intrigă sau de suspans, tema
fiind aceea filozofică a p luralităţii lum ilor. Interesul cărţii nu
decurge nici din calitatea ei literară, ci din pitorescul con­
fruntării cu o civilizaţie necunoscută, din încercarea de a
anticipa structura societăţii noastre viitoare (o lume condusă
de savanţi, care exclude sentimentele şi emoţia) şi, poate,
din elementele de popularizare strecurate cu abilitate printre
rînduri.
Ceea ce surprinde în cel de-al doilea rom an al lui Victor
Anestin, O tragedie cerească, ap ăru t la mijlocul lunii februa­
rie 1914, nu este tem a (sfîrşitul Păm întului), ci am ploarea
scenariului S.F.

A cţiunea se petrece sim ultan pe trei d intre planetele sistemului

nostru solar (Venus, M arte, P ăm înt), în care a pătru n s un corp
cosmic străin, denum it Satan. în urm ă cu „vreo 1000 de ani
păm înteşti", astronom ul E bert, de la ipoteza căruia porneşte V ictor
Anestin, „făcuse calculul tocm ai p entru un evenim ent ca cel
de azi". C a ta stro fa im inentă a ruperii echilibrului inter-planetar
este p riv ită cu ochi diferiţi de reprezentanţii oelor trei civilizaţii.
Pe Venus, în urm a unei greve de şase ani a oam enilor de ştiinţă,
graniţele au fost desfiinţate şi politicienii siliţi să se refugieze în
trei oraşe anacronice, M arid (oraşul regaliştilor), Sarda (oraşul repu­
blicanilor) şi C oram (oraşul im perialiştilor). M ai p u ţin evoluaţi
decît păm întenii şi m arţienii, oamenii de pe Venus cunosc totuşi
aeroplanul şi autom obilul electric şi îşi pun problem a pluralităţii
lum ilor, a sfîrşitului cosmic şi a com unicaţiei interplanetare prin
interm ediul telegrafiei fă ră fir. Superiori din punct de vedere tehnic
venusienilor, păm întenii au descoperit m odul de a folosi energia

220
 solară, „vederea la distanţe m ari cu ajutorul telegrafiei fără fir",
a rta de a prelungi viaţa, de a întrebuinţa electricitatea din a t­
m osferă şi „puterea intraatom ică", pe care au aplicat-o şi în
războaie. „Păm întenii, pentru m ijloacele lor de locom oţie nu în ­
trebuinţează decît această putere, căci sînt stăpîni să dezintegreze
atom ii m ai iute sau mai încet, după cum au nevoie. D e aceea,
aerul lor e popu lat de imense vapoare, cari p o t să transporte
greutăţi neînchipuite. U n fizician rom ân a făcu t această desco­
perire, care a fost una din cauzele victoriilor acelui p o por neîn­
sem nat pe vrem uri.* 4.
M arţienii, care „sînt fiinţele omeneşti cele m ai culte din întreg
sistemul solar", comunică „de la creier la creier", fiind „de o
sensibilitate extrem ă" şi se ridică de la sol „fără nici o silinţă,
fără nici un a p ara t, prin p ro p ria lor v o in ţă". P riv it de sus,
peisajul m arţian corespunde teoriilor lui Schiaparelli, W . Picke-
ring şi P. Lowell : „C e-ar fi fost planeta, dacă om enirea m ar­
ţiană nu ar fi făcut sforţări de sute şi sute de veacuri, pentru a
utiliza p u ţin a apă ce le m ai rămăsese ! La început construiseră două-
trei canaluri imense, de la polul nord pînă la ecuator, apoi spre
polul sud. In fiecare an se lucrase la alte canaluri, m ari şi mici, cari
form au o adevărată reţea pe întreaga suprafaţă a planetei.^ P rin
canaluri venea apa binefăcătoare de la cei doi poli, rezu ltată din
topirea zăpezilor polare, apa ce se revărsa apoi pe m aluri, pentru
a putea să transform e cu năm olul ei, solul cel sterp al planetei.
In unele p ă rţi, sute de canaluri se încrucişau. Acolo erau centrele
m arţiene şi cu m ult m ai înainte de anul 2000, un astronom
păm întean descoperise aceste centre ale civilizaţiei m a rţie n e ." 5
A m eninţaţi de catastrofa cosmică, m arţienii şi păm întenii lasă
m oştenire venusienilor toate cunoştinţele şi descoperirile lor ştiin­
ţifice. M arţienii îşi contem plă cu seninătate sfîrşitul, în tim p
ce vecinii lor, păm întenii, se lam entează şi îşi pierd controlul.
Deşi nu este am eninţată direct, nici Venus nu este scutită de
spectacolul um ilitor al dezorganizării sociale şi al pierderii echi­
librului m oral. Superstiţiile vechi reînvie, politicienii devin din
nou activi şi Sandy, şeful im perialiştilor, se proclam ă îm p ărat
şi se instalează în fruntea unei arm ate de 10.000 de, venusieni,
care vor fi însă îm prăştiaţi de savanţi cu ajutorul unor raze
m arţiene dezintegratoare.

în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, V ictor

Anestin a explicat pe larg sensul acestui rom an şi, într-o oare­
care m ăsură, mecanismul silogistic la care trebuie să recurgă
orice autor de S.F.

4 V ictor Anestin, O tragedie cerească, Poveste astronom ică, E ditura

T ipografiei Z iarului „U niversul", Bucureşti, 1914, p. 41. C operta volu­
mului este realizată de K untze.
5 Ibidem , p. 107.

221
 „Cunoaştem de m ult ipoteza lui E bert cu privire la pătrunderea
în sistemul solar a unei stele întunecate, a unui Soare stins, care
a r avea m asa Soarelui nostru şi o iuţeală de 400 km . pe fiecare
secundă. D îndu-se anum ite îm prejurări, închipuindu-şi poziţiunile
planetelor la un m om ent d a t, E bert a găsit că planeta M arte ar
putea fi scoasă din sistemul solar, p lan e ta P ăm întul ar lua un
drum nou, drum com etar, iar planeta Venus ar suferi d oar o
mică sporire a zilelor anului său.
D e ce tocm ai aoum am a lcătu it o poveste astronom ică pe tem a
aceasta, n-aş pu tea să spun. A m sim ţit nevoia însă să o scriu.
Mi se v a im puta poate că în adevăr, tragedia aceasta cerească e
prea în fiorătoare şi că om enirea planetei P ăm întul m oare fără
dem nitate, îngrozită de ce are să se întîm ple. C u toate acestea,
nu cred că e o exagerare. D o v ad a o avem de cîte ori cîte un
nebun anunţă sfîrşitul Păm întului. S înt m ilioane de oameni cu­
m inţi, cari îi dau crezare, cari se îngrozesc. S-au sinucis m ulţi
păm înteni în p rim ăv ara anului 1910, cînd ziarele p u ţin scrupu­
loase au a n u n ţa t un dezastru ce nu exista decît în m intea lor.
Ce s-ar în tîm p la deci, cînd o ipoteză ca aceea a lui E b ert s-ar
realiza ?
S-ar putea spune apoi că am p opulat cu de la m ine putere două
planete. D a r cine ar putea să aducă dovada contrară, că M arte
şi Venus nu p o t să fie locuite ? A r fi cam greu. D acă sînt unii cari
nu v o r să crează că p o t să existe locuitori pe alte planete, fac
aceasta din diferite m otive care num ai ştiinţifice nu sînt. V iaţa
e universală şi dacă unele planete nu sînt azi locuite, vor fi în
viitor, în altele au fost locuite poate în trecut. Vorbesc de nu­
m ărul colosal de planete ce populează vecinătăţile a lto r sori.
O d a tă ce adm iţi ca re zu lta t precis al astronom iei m oderne, că
toate stelele sînt sori, e peste p u tin ţă să nu ad m iţi că cel puţin
o pa rte din aceşti sori au planetele lor, locuite sau nu.,
In sistemul nostru solar, pro b ab ilităţi nu sînt decît pentru
Venus şi M arte şi pentru unii dintre sateliţii planetelor Jupiter
şi Saturn.
Am p o p u lat planeta Venus nu cu m onştri, ci cu fiinţe omeneşti
la fel cu acelea ale noastre, deşi poate «omul păm întesc» nu
poate să fie p ro to tip u l «om ului» în general. V or fi a lţi oameni,
pe alte planete m ai buni şi m ai culţi decît noi, cu organizaţii
sociale m ai potrivite, unde e răsp lătită fa p ta cea bună şi pe­
depsită cea rea, unde fiecare munceşte, unde nu se ajunge prin
linguşire. în acest num ăr colosal de planete din sistemul sideral,
se v a găsi desigur şi ceea ce noi credem o utopie şi să sperăm
că fericirea şi d rep tatea nu plictisesc pe acei fraţi în d e p ă r ta ţi." 6

6 V ictor A nestin, O poveste astronomică, în Ziarul ştiinţelor popu­

lare şi al călătoriilor, nr. 13, 4 febr. 1914, p. 204. în tr-o recenzie din
V iaţa românească (nr. 3, m artie 1914, pp. 431— 432), T.A.B. form ulează
o judecată de valoare p ozitivă asupra rom anului, pe care îl sem nalează
cititorilor : „ în broderia aceasta de rom an autorul presară m ulţim e de
cunoştinţi astronom ice şi de fizică astrală, ridicînd un imn ştiinţei, prin

222
 C îteva luni mai tîrziu, revenind asupra m otivelor care
l-au determina/t să scrie O tragedie cerească, V ictor Anestin
oferă o explicaţie nouă, tipică pentru starea de spirit din
care se poate naşte un rom an pe tema sfirşitului lu m ii:

„In m om entul de fa ţă , peste douăzeci de m ilioane de oameni se

războiesc în E uropa, cad sute de mii de răniţi, şi m orţi. N ici o
putere nu poate să oprească această nepom enită vărsare de sînge.
D acă însă azi s-ar spune oam enilor : « O priţi-vă, păm întul, planeta
voastră, se află în pericol de m oarte. D in infinit vine d re p t spre
păm în t un soare imens, d a r stins. Se va ciocni cu Păm întul
peste cîteva luni de zile, totul va fi tran sfo rm at în văpaie ce­
rească, om enirea îşi v a fi isp răv it visul traiului ei...»
A tunci, înspăim întaţi, toţi războinicii s-ar opri, o panică ne­
bună i-ar cuprinde, războiul ar înceta." 7

Obsesia războiului m ondial este prezentă şi în cel de-al

treilea rom an al lui V. Anestin, Puterea ştiinţei sau C um a
fost „o m orît“ Răsboiul European (1916), apărut în num ă­
rul 3 al Bibliotecii Ştiinţa pentru toţi, de la C îm pina.

U n faimos m iliardar am erican de origine rom ână, A rth u r Shaw

se decide să pună cap ăt prim ului război m ondial, cu ajutorul
mecanicului Ionică M oldoveanu, inventatorul unui „dirijabil enorm,
care se asemăna oarecum cu form a dirijabilelor obişnuite, dar
m ult m ai com plicat, avînd un fel de catarte, sem ănînd şi cu un
tran satlan tic" şi al unor savanţi din E uropa (fiziaianul John
P roctor, din L ondra, fiziologul H enri L oyal, din Paris, şi chi­
m istul H ans M eyer, din D resda), care fabrică bombe cu ceaţă
şi gaz ilariant. C u o arm ată de „soldaţi ai păcii", form ată din
1000 de rom âni transilvăneni, echipaţi cu costume naţionale şi
re p artiz a ţi la bordul celor 100 de dirijabile ale m ecanicului M ol­
doveanu, m iliardarul traversează O ceanul A tlan tic în trei zile şi
dezorganizează fro n tu l franco-germ an cu ajutorul arm elor reali­
zate de savanţi. R îzînd şi cîntînd, soldaţii părăsesc tranşeele şi
fraternizează, escadra de dirijabile aterizează la Bucureşti, pe
hipodrom ul de la Băneasa şi Rom ânia, p reia iniţiativa păcii.

care starea socială de azi, ce nu e un ideal, poate deveni cu m ult mai

bună. m ai p o triv ită nobilelor aspiraţiuni a în v ă ţa ţilo r dezinteresaţi.
Form a aceasta de vulgarizare poate să nu placă unora, găsind-o prea
înecată de povestirea rom antică ; ea este în treb u in ţată însă în A nglia
şi poate că ei se datoreşte răspîndirea aşa de m are a cunoştinţelor
pozitive în mase. [...] «O tragedie cerească» e o scriere de m erit, care-şi
va cuceri cetitorii ce vor în v ă ţa pe nesim ţite [ ...] “ .
7 [ V ictor A nestinl, R ăzboi sau sfîrşitul lum ei ?, în Ziarul ştiinţelo
populare şi al călătoriilor, nr. 50, 21 oct. 1914, p. 790.

223
 D u p ă o săptăm înă de negocieri, ţările europene, cu excepţia
uneia, convin asupra unor noi îm p ă rţiri teritoriale şi m iliardarul
Shaw este supranum it „N apoleon al păcii".
Spre deosebire de am biţiosul R obur, eroul c ărţii lui jules V erne,
la care rom anul lui V ictor A nestin poate fi ra p o rta t prin cîteva
elemente de intrigă, Shaw înţelege să pună ştiinţa în serviciul
p ro g re su lu i: „rolul ştiinţei era însă să ajute num ai la progresul
om enirei, nu şi la regresul ei.“ 8

S tructura de rom ancier sau de povestitor a lui V ictor

Anestin este aceea a unui popularizator care păstrează mereu
legătura cu ideile ştiinţifice ale epocii, avînd o încredere mai
m are în ele, decît în fantezie. Fără să fie un scriitor în ade­
văratu l înţeles al cuvîntului, V ictor Anestin suplineşte absenţa
acestei vocaţii prin entuziasm şi printr-un aer de optimism
şi de naivitate al textelor sale, care fac din el aproape
un poet.
„Fizica şi astronom ia au făcut imense progrese în dom eniile cu­
noştinţelor noastre. Lumea fantastică a electronului ar putea fi
descrisă ca cea m ai atrăgătoare poveste şi to t aşa, bogata lume a
astrelor, to t povestită v a fi.
S înt a tîtea descoperiri de seamă în lum ea cerească, îneît nu mai
ai nevoie de nici o invenţiune rom antică, ajunge să deseti în
grai p opular to t ce se ştie pînă acum.
N u e oare cel m ai frum os basm să vorbeşti despre un a lt pă-
m înt, pe care a r putea să trăiască alţi oameni, asem ănători sau
nu, cu cei care populează planeta noastră ?
N u e oare o poveste fantastică aceea în c a r e . a ră ţi cum sînt
sisteme solare de cîte trei-p atru sori, d iferit coloraţi, în jurul
cărora se învîrtesc nenum ărate păm în tu ri ?" 9

C u totul necunoscut pînă astăzi a rămas am plul reportaj

ştiinţifico-fantastic, Un reporter în noua planetă Aurora
sau D in virtuţile gimnaştilor, de Am argo, ap ăru t în Bucu­
reşti, la tipografia ziarului l’Independance Roum aine, în
anul 1907.

La 1 aprilie 1907 balonul-aeroplan N itn e lva , condus de aero-

n au tu l M erzuc, aterizează în Bucureşti pentru a-1 lua pe repor­
terul Ragom i şi a-1 tran sp o rta în planeta A urora. Cei doi prieteni

8 V. Anestin, Puterea ştiinţei sau C um a fo st „om orit“ R ^sboiul

European, Poveste fantastică, E d itu ra tipografiei G utenberg, C im pina,
1916, p 70.
9 V ictor Anestin, P oveşti astronom ice, In stitu tu l de A rte G rafice
ş; E ditură „M inerva", Bucureşti, 1916, p. 6.

224
 din copilărie pornesc cu o viteză de 200.000 de km pe m inut
si ajung la destinaţie după un zbor de două zile şi două nopţi,
în ain te de a coborî pe A urora, balonul-aeroplan N itn elv a este
a ta ca t de m ai m ulte aeroplane-pirat, îm p o triv a c ăro ra se apără
utilizînd bombe cu gaze asfixiante şi puşti cu ace.
A urora este „o planetă em inam ente dem ocrată", „organizată gim-
raasticeste" : „T oţi cetăţenii sănătoşi, începînd de la vîrsta de 7 ani,
sînt obligaţi să ia pa rte la exerciţiile fizice de to t soiul. Fiecare
suburbie are cîte un cîm p de exerciţii, în care încap 20.000 de
cetăţeni, bărb aţi şi femei. Flăcăi, însuraţi, tineri şi bătrîni, toţi
sîn t d atori să-şi întreţin ă puterile. Ei în d u ră orice oboseală fizică
şi înving pe cea m orală."
„A urorianul trăieşte pînă la 200 de arai, în term en m ijlociu",
hrănindu-se num ai cu lactate şi vegetale. C a rn ea şi alcoolul sînt
prohibite, iar ceaiul şi cafeaua se obţin cu reţetă, de la fa r­
macie. D ansul este considerat im oral şi neigienic, ia r sărutul pe
gură este oprit. O rice căsătorie e precedată de trei form alităţi :
exam inarea cazierului civil, inspecţia corporală şi contem plaţia
m utuală. „T o ţi fă ră deosebire p o artă costum e de gim nastici,
căci gim nastica, educaţia fizică sub m ultiplele ei form e constituie
la A urorieni un fel de cult şi o instituţie socială."
„Romanele, piesele de tea tru c ari au o influenţă rea asupra edu­
caţiei [...] sînt oprite ca şi orice m arfă p rohibită ; sînt permise
rom anele ştiinţifice, poezia socială şi to t ceea ce priveşte educaţia
fizică şi m orală."
Fiecare oraş de pe A urora are la in tra re cîte un fa r „a cărui
lum ină puternică se deosibeşte ca culoare." In tre oraşe circulă
trenuri electro-m agnetice care se deplasează cu o viteză de cel
puţin 500 de km pe oră. O raşul Niitnelva, în care este condus
reporterul Ragomi, are străzi largi de cîte 100 de m etri, lum inate
cu fd in a re de radium . Subsolul e îm pînzit de tuburi pneum atice,
prin care circulă m ărfuri şi bani (m oneda auroriană fiind mo­
larul). C urăţenia este exem plară, ia r caii care circulă pe străzi
au copitele încălţate cu galoşi de cauciuc, p entru a nu face
zgom ot. „Pe deasupra oraşului pluteau fel de fel de baloane,
de diferite form e ; om nibusuri aeriene, tren u ri etc. se încrucişau
fă ră a se ciocni, a tît de bine erau cîrm uite." Casele, prevăzute
cu grădini, sînt de o construcţie uniform ă, iar odăile sînt lipsite,
din m otive igienice, de covoare, perdele sau draperii. Fiecare
prăvălie vinde la preţu ri fixe un singur fel de m arfă.
„A urorienii sîn t em inam ente cu m pătaţi şi m odeşti, duşm ani ne­
îm păcaţi ai civilizaţiei terienilor, care p entru ei este sinonim ă cu
risipa, cu luxul şi cu urm ările lo r : depravarea şi degenerarea."
P entru ca acest contrast să reiasă şi m ai clar, la periferia oraşului
N itnelva, în m ahalaua Tego, locuiesc m ai m ulţi păm înteni, care
se hrănesc cu carne şi consumă alcool, ca nişte conspiratori, prin
podurile şi p rin pivniţele caselor. Aceşti delincvenţi sînt urm ăriţi
de ^poliţie şi, surprinşi asupra faptului, sînt obligaţi să bea o
lună de zile lapte, sub supravegherea unor paznici.

225
 D u p ă ce vizitează o şcoală, redacţia unui ziar, parlam entul (Yor-
bania), circul T um ba, spitalul A rtritco (pentru păm inteni) şi
A m tnelva (pentru aurorieni), „reporterul aerian" Ragom i se în­
toarce cu balonul-aeroplan pe P ăm înt şi în clipa aterizării se
trezeşte din somn, căci to tu l a fost un vis.

D acă utilizăm term inologia consacrată astăzi, Aurora este

un univers paralel, o replică a Păm întului adus mereu în
com paraţie, ca element de contrast. Deşi este concepută ca
o planetă ideală, dato rită nenum ăratelor interdicţii, păm în-
tenilor le-ar fi imposibil să trăiască aici, cu o singură ex­
cepţie, a am atorilor de literatură S.F. căci, am văzut, una
dintre puţinele lecturi admise pe planeta A urora este lectura
rom anelor ştiinţifice.
Spre deosebire de V ictor Anestin, care este un autor spe­
cializat, poeţii A l. M acedonski şi V ictor E ftim iu sînt prim ii
tovarăşi de drum ai literaturii S.F. din Rom ânia.

„ In rîu rit to t m ai m ult de atm osfera pozitivist-scientistă a epocii

şi sub em ulaţia preocupărilor C ontem poranului, de care tinde să se
apropie [...], M acedonski relevă unele cu riozităţi ştiinţifice, oare­
cum finalizate în direcţie biologică şi, în genere, «m aterialistă»." 19

La sfîrşitul secolului X IX şi în prim ul deceniu al seco­

lului urm ător, M acedonski este acaparat de obsesia inven­
ţiei, prin care ar vrea să forţeze m îna destinului. In această
dispoziţie, care răm îne una din constantele tem peram entului
său, el concepe un pistol de buzunar cu aer lichid, un dispo­
zitiv cu ajutorul căruia o barcă ar putea să înainteze îm po­
triv a curentului, un proiect de perpetuum mobile, pe care ar
vrea să-l experimenteze la Paris, prin 1906, un proiect de
perfecţionare a sleeping-car-ului şi, în colaborare cu Christea
A. Simionescu, directorul ziarului Biruinţa, un ap arat de
stins coşurile, brevetat în anul 1909.
O idee ciudată, cu un posibil efect psihologic compen­
sator este şi nostalgia „anabiozei“, a somnului de o sută de
ani, din Accente intim e (1880) :

10 A drian M arino, O pera lui A lexandru M acedonski, E d itu ra pen­

tru lite ratu ră, Bucureşti, 1967, cap. Ş tiinţă popularizată, p p . 21— 22.

226
 „De ce nu e p u tin ţă s-adorm i pe neaşteptate
Şi tocm ai peste-un secol, n em b ătrîn it d-etate,
Să te deştepţi p rin farm ec la v iaţă şi lum ină,
C ălcînd în tr-u n nou secol pe-a vechiului ruină !“ 11

Alte invenţii şi teorii sînt prezentate în manuscrisul Pa-

radoxe şi utopii ştiinţifice (energia com pactă, captarea lu­
minii în vase închise, fabricarea pietrelor preţioase), d ar un
complex al nerealizării şi exemplul poetului Charles Cros,
inventatorul fonografului, „uzurpat" de americanul Edison,
îl determ ină să păstreze numai pentru el toate aceste desco­
periri :
„Este destul că am ericanul Edison se bucură şi astăzi de gloria
şi de foloasele m ateriale ce a r fi trebuit să fie num ai ale poetului
C harles Cros. De a ltă p arte, m i s-ar răp i a tît din glorie, precum
şi din bucuria tainică în care trăiesc în visările mele cînd, în
tim pul nopţilor, după lungi zile de am ărăciune, captez fie lum ina
născocită, şi unde ştiu să o fixez p en tru o vrem e oareca
cînd-o apoi în globuri, ce lum inez feeric, pe din ău n tru şi pe
d in afară, casa în care locuiesc..." 12

Invenţia m entală, contrazisă în cele din urm ă de reali­

tate, schimbarea reputaţiei şi a condiţiei m ateriale, printr-o
„lovitură" ştiinţifica, iată pe scurt tem a „nuvelelor n atu ra­
liste" din Cartea de aur (1902).
în Palatul fermecat, povestitorul construieşte din imagi­
naţie, în tr-u n mom ent de paupertate absolută, un castel gi­
gantic de m arm ură, cu faţada de 1 km lăţime. Legătura între
aripile clădirii s-ar face cu „un mic tren subteran", ferestrele
a r fi înlocuite de „pînze cinem atografice", iar în versiunea
din Literatorul, una din încăperi ar adăposti „un fel de cla­
vir de cristal", lucrat de Edison „faimosul inventator al tele­
fonului şi fonografului" :

„Clapele lui, form ate din plăci de sticlă mobile, variau în tre ele
prin grosime şi sonoritate şi erau întocm ite astfel, în cît
neau o întreagă gam ă. O serie de picături de apă, scăpînd din

11 Accente intim e, în Al. M acedonski, O pere 1, Poezii, Studiu in­

troductiv, ediţie îngrijită, note şi variante, cronologie şi bibliografie de
A drian M arino, E ditura p entru lite ratu ra, Bucureşti, 1966, p. 317.
12 în legătură cu ms. Paradoxe şi utopii ştiinţifice, de unde este
extras acest citat, şi invenţiile lui A l. M acedonski, v. A drian M arino,
V iaţa lui A lexandru M acedonski, E ditura p entru lite ratu ră, Bucureşti,
1966, pp. 407— 414.

227
 p a rte a superioară a clavirului prin ajutorul unor rigole a căror
deschizătură să răstrîngea şi să lărgea m ulţum ită unui mecanism
special, cădeau pe acele clape, cînd m ai mici, cîn d m ai m ari, cînd
m olatici şi cînd precipitate, şi executau operele cele mai grele
producînd o arm onie cerească." 13

înainte de a m uri de frig şi de inaniţie, N icu Dereanu,

din nuvela cu acelaşi titlu, copist la un m inister din Bucu­
reşti, rezolvă în im aginaţie problem a „mişcărei prin mişcare"
şi visează o locom otivă enorm ă, capabilă „să-i poarte în
veci de veci numele în slăvi. “
Pândele Vergea, eroul din nuvela între coteţe, exami­
nează încă din copilărie problem a înm ulţirii furnicilor, a
gîndacilor de mătase, a broaştelor, şopîrlelor şi peştilor şi
sfîrşeşte p rin a se ruina consacrîndu-se creşterii păsărilor de
curte, pe care visează să le încrucişeze după reţetele cele mai
neaşteptate, şi chiar să le fecundeze, m etam orfozat în cocoş.
T udor V ianu a com parat acest text cu M etam orfoza lui
K afka, d ar Pândele Vergea ilustrează un caz de monomanie
împins pînă la demenţă.
în Cometa lui Odorescu, un elev din clasa a IV -a gimna­
zială, care citeşte „pe capete“ rom ane şi ştiinţă vulgarizată,
„bunăoară pe Jules Verne şi pe Flam m arion“, ar vrea să
ajungă un reprezentant extraordinar al astronom iei în R om â­
nia. T erorizat de visul acesta şi de autoritatea unei mătuşe
(„odioasa burgheză !“), băiatul rătăceşte noaptea pe străzi
pînă ce crede că a descoperit în fine o cometă grandioasă, cu
coada tricoloră. D upă un m om ent de euforie şi de confuzie
totală a realităţii cu visul com pensator, com eta se dovedeşte
a fi, la un examen mai atent, un „colosal zmeu de hîrtie
vînătă al unor copii de peste drum ...“ 14

13 Al. M acedonski, O pere, V I, N u vele, schiţe şi povestiri, Ediţie

îngrijită, note şi v arian te de Elisabeta Brâncuş şi A drian M arino, E ditura
M inerva, Bucureşti, 1973, pp. 552— 553.
14 în ain te de a fi publicate în Cartea de aur, Stabilim entul grafic
A lbert Baer, Bucureşti, 1902, textele de mai sus au a p ă ru t după cum
urm ează : o versiune am plificată din P alatul ferm ecat, în Literatorul,
numereile 2, 3, 4 din 15 febr., 15 m artie şi 15 aprilie 1881 ; N icu De­
reanu, în R evista literară, n r. 1, 10 ian. 1886 ; Intre coteţe, în Stindar­
dul ţărei, num erele 2, 3, 4 şi 6 din 10, 13, 17 şi 24 m artie 1888 ;
C om eta lui Odorescu, în A devărul ilustrat, nr. 30, 23 sept. 1896.

228
 în „nuvelele naturaliste" din Cartea de aur, Al. Mace-
donski practică un S.F. im plicit, m ergînd pe o cale proprie
ţi dezvoltînd o tipologie foarte expresivă din punct de
vedere literar, a veleitarilor care îşi pun toate speranţele
într-o him eră, a celor care fraternizează cu Fulton, Daguerre
sau C harles Cros, ironizaţi la vremea lor ca autori ai unor
proiecte irealizabile. Ş tiinţa sub form a unei invenţii utopice
sau a unei descoperiri imaginare reprezintă aici punctul de
sprijin fragil al unui vis reparator, contrazis brutal de reali­
tate prin tr-o „dezm eticire" finală sau printr-un eşec.
Prin Oceania-Pacific-Dreadnought, poetul devine un autor
de literatură S.F. explicită, în genul anticipaţiilor lui Jules
Verne.
„ N atu ră hedonistă, înclinată să se bucure de to t ceea ce v iaţa
poate dărui ca desfătare prin sim ţuri, poetul a închipuit odată
un paradis al păcii, un vas uriaş plutind pe oceane şi ducînd cil
el o omenire beată de avuţii şi de plăcere. In descrierea, după
modelul utopiilor ştiinţifice, a acestei nave a păcii şi plăcerii,
poetul are la un m om ent d at, în rîndul invenţiilor tehnice menite
să sporească v oluptatea pe al său O ceania-P acific-D readnought ,
ideea anticipatoare a televiziunii : «O dăile m ari aveau de altă
p arte în cîte un perete al lor nişte m ari şi lim pezi oglinzi în
care, după o descoperire ştiinţifică in dustrializată şi com ercializată
de p u ţin ă vrem e, se răsfrîngeau în urm a unei uşoare apăsări pe
un nasture, num eroase serii de privelişti de pe diferite p ă rţi ale
păm întului, a căror înfăţişare fu rată de electricitate era dusă în
: acele oglinzi, fă ră ca form ele şi colorile lor adevărate să fi suferit
o cît de mică schimbare». C apitalurile se concentrează pentru
realizarea şi întreţinerea m arei năvi a păcii, oraşele se pustiesc,
îndeletnicirile lucrative de odinioară dispar trep tat, b arbaria ame­
n inţă să cucerească păm întul, cînd •— în viziunea lim pede a de­
zastrelor im inente — O ceania-P acific-D readnought este azvîrlit
în aer de însuşi sindicatul bancherilor care îl clădise. V iaţa îşi
reluă atunci cursul şi «lumea reîncepu să fie cea de m ai înainte,
adică bogată şi săracă, fericită şi nefericită». U topia alegorică a
lui M acedonski se încheie astfel asupra afirm ării ordinei naturale
şi fantezia sa sarcastică ajunge să se corecteze pe sine." 15

Un p :onier al fantasticului ştiinţific românesc este şi

Victor E ftim iu, redescoperit în anul 1964 de Colecţia „Po­
vestiri ştiinţifico-fantastice".

15 T udor V ianu, Introducere, A l. M acedonski prozator, în A lexandru

Macedonski, O pere III, N u vele, schiţe şi povestiri, E diţie critică cu
sjudii introductive, note şi variante de T u d o r V ianu, F undaţia regală
pentru literatură şi a rtă , Bucureşti, 1944, pp. X X IV — X X V .

229
 în schiţa Păm întul a v o r b it!, înţeleptul m arţian A l-M arun
şi discipolul său M ar-T om ar recepţionează semnale optice de
pe P ăm înt, despre care cred că ar fi o planetă a fericirii.
M ult mai complexă, nuvela Un asasinat patriotic îm bină
realismul literaturii „obişnuite", cu fantezia literaturii S.F.
şi cu procedeele specifice rom anului de detecţie.
în tim pul prim ului război m ondial, justiţia uneia din „m arile
capitale europene" este co n fru n tată cu un caz fă ră prece­
dent. Scriitorul George H enriquez, zis Silvan-Eol, îl ucide pe
inginerul T heobald A rm ory, despre care afirm ă că ar fi in ventat
„o m aterie suplă şi fosforescentă, un fel de sto fă-za“ , cu „darul
m inunat, de necrezut, de-a neu traliza fo rţa de atracţie a păm în-
tukii". In ten ţia inventatorului a r fi fost aceea de a pune „contra-
m agnetul universal" la dispoziţia ţării sale, oferindu-i posibilitatea
de a tranşa soarta războiului în favoarea ei. C în d industriaşii,
fabricanţii de arm e şi bancherii resping oferta, p en tru că i-ar ruina,
T heobald A rm ory se decide să vîndă in venţia adversarilor. în
aceste îm prejurări, George H enriquez comite crim a, în noaptea
de 23 spre 24 m ai 1917, din m otive patriotice. în tru c ît nu există
nici o d ovadă care să certifice existenţa „contra-m agnetului uni­
versal", ju stiţia presupune că m obilul crim ei a fost în realitate
altul, şi că explicaţia fu rn iza tă de scriitorul H enriquez este
sim plă literatu ră. A chitat d a to rită apărării care speculează cu
ab ilitate m eritele literare ale inculpatului şi susceptibilitatea p a ­
triotică a con fraţilo r, George H enriquez se sinucide pe m orm întul
fostului său prieten, lăsînd în suspensie rezolvarea finală a ca­
zului său.

în ciuda finalului en queue de poisson, care lasă enigma

nerezolvată, nuvela lui V ictor Eftim iu reprezintă prim ul text
poliţist S.F. din literatu ra rom ână. în acelaşi tim p, „indecizia"
scriitoricească în tre S.F. şi realism este soluţia pe care o
adop tă poetul în tr-u n m om ent în care autoritatea şi prestanţa
noului gen erau încă departe de a se fi consolidat.
Procedeul acesta este vizibil şi în comedia Sfîrşitul pă-
m întului, în care o idee S.F. este utilizată pentru a pune în
mişcare o intrigă pe tem a clasică a avariţiei.
Cel mai im p o rtan t rom an S.F. din faza de pionierat este
U n român în Lună (1914), de H . Stahl (1877— 1942). El
reprezintă o dată de referinţă în evoluţia fantasticului ştiin­
ţific românesc şi în procesul lent de instituire a unei tradiţii
autohtone a g en u lu i.16
18 în ain te de editarea în volum , fragm ente sau p ă rţi m ai întinse
ale rom anului au a p ă ru t în urm ătoarele reviste rom âneşti : De ce latră
cîinii la lună, în Ziarul călătoriilor şi al ştiinţelor populare, n r. 16, 26

230
 în 1913, cînd se pregătea să înceapă, în Ziarul călătoriilor,
publicarea în foileton a Rom ânului în Lună, Victor Anestin
atrăgea atenţia asupra semnificaţiei acestui rom an :

„N e gîndeam de m ultă vrem e să începem publicarea unui rom an

ştiinţific, d a r rom anele lui Jules V erne au fost m ai toate traduse
şi apoi cele m ai m ulte nu m ai sînt în curent cu ştiinţa din
tim pul nostru. N u to ţi apoi sînt p regătiţi pentru rom anele prea
ştiinţifice ale lui Wells. în sfîrşit, am găsit o scriere care are
nenum ărate m erite : 1) E opera unui scriitor rom ân, d. H enri
Stahl, ba a unui scriitor contim poran care ştie să. scrie, ceea ce
trebuie să m ărturisim că e rar.
2) E o descriere am uzantă şi în acelaşi tim p cu totul instructivă.
3) Ilustraţiile sînt : pa rte reproduceri fotografice, pa rte adm ira­
bile desenuri datorite distinşilor artişti M urau şi Stoica. [...]
în num ărul viitor (32) vom d a un rezum at al acţiunei acestei
călătorii extraordinare, care sperăm că v a interesa pe toate cate­
goriile de cititori, iar în N o . 33 vom începe publicarea lui pe
capitole." 17

îm preună cu rezum atul prom is, Ziarul călătoriilor publică

o scrisoare a autorului către V ictor Anestin, în care romanul
ştiinţific este opus rom anului de iubire, gen Paul Bourget
sau Pierre Loti, şi susţinut cu argumente teoretice din cate­
goria celor tipice pentru orice m a n ife s t:

„Iubite dom nule Anestin,

îm i ceri un rezum at al rom anului. Iată-1 :
U n ziarist, sosind spre ziuă de la redacţie acasă asistă la căderea
unui corp ceresc la cîţiva m etri de dînsul. E ra nu un bolid, ci
un a p ara t perfecţionat de zburat. P rivind prin geam urile apara-

febr. 1913 ; In d ru m spre Lună, în C onvorbiri literare, n r. 3, m artie,

1913 ; Cucoana din Lună (D in rom anul „Călătoria în lună a unui
R o m â n "), în Ziarul călătoriilor..., nr. 28, 21 m ai 1913 ; U n rom ân în
Lună, în Ziarul călătoriilor..., nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian.
1914 (pînă la „Sfîrşitul părţei a I I - a “) ; Pe Lună, fragm ent din volum ul
ce va apare în c u r în d : „ U N R O M Â N I N L U N A “ de H . Stahl, în
R am uri, nr. 5 —6, 1— 15 m artie 1914 ; U n rom ân în Lună (partea a
IlI-a ), în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, nr. 48, 7 oct.
1914 — nr. 54, 18 nai. 1914. Rom anul fiind în librării la m ijlocul lunii
noiem brie, ultim ul capitol (F atalitate), n-a m ai a p ăru t în foileton. Ilu stra­
ţiile sînt sem nate de M urnu şi de Stoica, cel care a ilu stra t şi însem nările
lui Neculai Manea sau N ea m u l Şoimăreştilor, de M ihail Sadoveanu.
17 [V ictor A nestin], U n rom ân în Lună — Fantastica călătorie a
unui rom ân pînă la palidul nostru satelit —, în Ziarul călătoriilor şi
al ştiinţelor populare, nr. 31, 11 iunie 1913, p. 493.

231
 tului, constată că e gol. Deschizîndu-1, află un caiet plin de iero-
glife stranii. Ajunge să le descifreze. E ra descrierea în stenografie
a călătoriei unui rom ân în Lună.
Sleindu-se energia acum ulatoarelor electrice cari puneau în mişcare
«aerosfredelul» şi a p ara tu l nem aiputînd tîr î în spaţiu şi greutatea
unui om, rom ânul a răm as în L ună şi a d a t drum ul în spaţiu
aerosfredelului gol, în nădejdea că el v a cădea din nou pe P ăm îni
şi o să vină poate cineva să-l scape.
A face literatură folositoare. A ceasta e ţin ta ce o urm ăresc, pre­
cum spun în p re fa ţa volum ului «Bucureştii ce 9e duc». D s astă
d a tă am v ru t să dau sub form a unui rom an, a trăg ăto r de se
poate, un a d ev ă rat tra ta t de astronom ie populară, fără socoteli,
fă ră cifre, fă ră statistică, şi in tr-o fo rm ă literară c it m ai îngrijită,
cu fraz a ritm ată.
Deşi nu e nici un caz de căsătorie, sinucidere sau d iv o rţ in to t
coprinsul cărţei, am botezat-o roman. Prea s-a abuzat de tem a
iubirei în sutele de m ii de rom ane în circulaţie, pe cari le '.iteşti
d o a r ca să afli dacă X a lu at de nevastă pe d -ra Y sau ba. Un
rom an avînd dragostea ca m obil e sau un falş, sau o lipsă d ;
delicateţă, după cum dragostea ce o descri e închipuită, ori după
cum dai în vileag o iubire adevărată. D e aceea am v ru t să
ren u n ţ la idila am oroasă de rigoare din orice rom an care se
respectă. N u ştiu dacă am a v u t puterea de im aginaţie, um orul
şi nota de înduioşare ce am cău tat a presăra în rom an spre a-1
face citibil.“ 18

în com paraţie cu dipticul lunar al lui Jules Verne şi cu

rom anul lui H . G. Wells, Primii oameni în Lună, la care
H . Stahl se raportează explicit, Un român în Lună este in­
ferior ca literatură, ca mişcare epică, d ar nu şi ca sentiment.
N aiv ităţile ştiinţifice sînt şi ele mai m ari decît cele comise
de Jules Verne (în 1865/1870) sau de H . G. Wells (în 1901),
de la care H . Stahl preia ideea deschiderii ferestrelor navei
în vid şi procedeul desprinderii de T erra cu ajutorul unei

18 U n rom ân în lună, în H a ru l călătoriilor şi al ştiinţelor populare,

nr. 32, 18 iunie 1913, p. 500. Scrisoarea aceasta a fost reluată şi am pli­
fic a tă într-o Lăm urire ia ediţia din 1914. T o t de aici aflăm am ănuntul
pitoresc al opoziţiei lui N . Iorga, care a î n tî m a t a p ariţia rom anului,
reacţie tipică p e n tru orice critică, rezistentă din principiu la procesele
d e înnoire lite r a r ă : „Lucrarea de azi a r fi trebuit să fie debutul meu
în literatu ră ; s-a în tîm p la t însă că, d înd spre cetire prim ele capitole
ale *R om ânului în L ună» profesorului meu respectat d-1 N . Iorga, de a
cărui în ălţăto are prietenie s-a folosit a tît sufletul meu, să fi prim it
sfatul a m ai lăsa luna şi stelele deoparte şi să încerc a scrie şi alte
capitole ca «Bucureşti spre ziuă» cu care-m i începe rom anul. Aşa am
fă cu t şi atunci am publicat, în 1910, ca prim volum de literatură
folositoare, «Bucureştii ce se duc»...*

232
substanţe ipotetice, „azbestoidul refractar atracţiunii“. Fer­
mecătoare sînt însă înflăcărarea patriotică a navigatorului,
zborul deasupra C arpaţilor, tricolorul lansat spre Polul N ord,
de la o înălţim e de peste 468.000 de m etri, prin deschiderea
unei ferestre, lecţiile de astronomie populară, cu elemente
scoase din lucrările lui I. Otescu (Credinţele ţăranului român
despre cer şi stele, 1907) şi V ictor Anestin (C um să Înveţi
stelele, 1913), în fine, întîlnirea cu m arţianul de pe Lună,
care învaţă în cîteva zile româneşte, în ciuda unei pronunţii
defectuoase („1 nî L in i! î b îf jîs L in i" ) 19.
R eeditat de mai m ulte ori pînă astăzi (în 1925, 1958 şi
1966), Un român în Lună, de H . Stahl este prim ul nostru
rom an clasic S.F. 20

19 Im ediat după a p a riţia rom anului, I. Sfim ionescu] samnează In

R evista ştiinţifică „V. A dam acbi", nr. 4, noi. 1914, pp. 249— 250, o re­
cenzie elogioasă : „R om anul «Un rom ân în lună» e plin de im aginaţiune
uneori m ai ap ro p iată de «ipoteze», alteori conform ă cu călăto ria ce o
descrie. P rin aceasta însă paginele se cetesc pe neştiute. D acă nu se
rezolvă problem e, se pun întrebări şi m intea caută să aleagă ce e real
si ce e vis. D eîn d ată ce părăseşti păm întul se înţelege că zbori şi în
lum ea m ultor închipuiri. A utorul pluteşte în ele. D a r acele închipuiri le-a
gru p at în tr-o încaoenare logică, din loc în loc sprijinindu-se pe ceea ce
ştiin ţa poate da asupra lumei extratelurice. în preum blarea p rin spa-
ţiurile cereşti, e ocazie de a vedea m ai de aproape ceea ce telescopul
a rată. A ceasta e partea atractivă. N o ţiu n i de astronom ie le capătă pe
nesim ţite, ia r închizînd rom anul, îţi vine p o fta să iai o carte de astro­
nom ie p entru ca să controlezi ce e adevăr şi ce e închipuire. C u aceasta
autorul şi-a ajuns scopul, făcînd ca o p arte m acar dintre cetitorii săi,
să privească spre cerul înstelat, să se gîndească la m inunăţia lum inilor
nenum ărate ce sclipesc pe bolta cerească, şi să caute a satisface cît de
puţin, noianul de întreb ări ce nu lipsesc a li se pune înainte." în schimb,
Rd.S., de la V iaţa românească, nr. 1, 2, 3, ian., febr., m artie 1915,
p p. 302— 303, irita t de adm iraţia autorului p entru N . Iorga, execută
rom anul în cîteva paragrafe : „D . Stahl a v ru t să devină un Flam m a-
rion al R o m â n ilo r; a îm pletit o poveste fantastică cu cunoştinţi de
astronom ie. D a r ...«rom ânul din lună» a tră it prea pe m alul D îm boviţei ;
şi apoi vrea cu orice p reţ să facă «spirite». [...] D a r d. Stahl e şi critic
social ; [...] Ia r simbolul doctrinei d-sale politice îl găsim chiar în
L u n ă ; «C arpaţii lunari figurau la perfecţie două iniţiale ce vor fi
o dată scumpe întreg neam ului românesc : N . / .» “ [N . Iorga],
20 în 1914, H . Stahl şi-a e d ita t singur volum ul, după cum afirm ă
V. Anestin în articolul R om anele ştiinţifice, din Ziarul ştiinţelor populare
Şt al călătoriilor, nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871. E d iţia din 1925 a a p ăru t
în Colecţia E diturii „Cugetarea ", Călătorii extraordinare, dedicată lui
Jules Verne. în 1958 şi 1966, rom anul a fost reeditat de I. M. Ştefan,
la E ditura tineretului.

233
 6. Basmul S. F.

C om parabil cu Macedonski prin încăpăţînarea de inven­

tato r himeric şi chiar p rintr-un sentiment al nerealizării, care
îl determ ină să-şi arunce prin 1951, într-un mom ent de ener­
vare, manuscrisele pe foc, I. C. Vissarion (1879— 1951) este
creatorul basmului S.F. românesc. Cazul lui este al unui
inventator autodidact, nerealizat din pricina mijloacelor m o­
deste, care încearcă să-şi recupereze vocaţia cu ajutorul lite­
raturii.
P rim ul „eşec" ştiinţific datează din 1907. A cuzat că fa­
bricase explozibil pentru răsculaţi, a fost arestat, condam nat
la m oarte şi eliberat în cele din urm ă din închisoarea de la
Tîrgovişte, dato rită intervenţiei lui I. G. Duca, pe care îl
cunoscuse la o întrunire. Prin 1908— 1909 efectua experienţe
de captare a energiei din natură, cu ajutorul unor zmeie
uriaşe. Spectaculos e proiectul unui aeroplan Vissarion nr. 1
(1912), care este în esenţă un helicopter. C operta din 1928
a volum ului Ber-Căciulă-Impărat, care înfăţişează maşina
zburătoare a eroului, dă o sugestie despre ceea ce ar fi
trebuit să fie acest ap arat. în 1922, prozatorul breveta mai
m ulte invenţii m ărunte, V ăruitorul Vissarion, Bastonul-scaun
Vissarion şi Încălţămintea cu ventilaţie Vissarion, care au
rămas pe hîrtie. A fost în corespondenţă cu Thom as Alva
Edison şi în 1943 (pe copertă 1944) a publicat la editura
„M uscelul", din Bucureşti, Energia mecanică din mediul in
care ne găsim.

„M anuscrisele şi planşele p rozatorului ne a rată o sumedenie de

alte invenţii în m atem atică, fizică sau c h im ie : ap arate noi de
transform at mişcările alternative în m işcări circulare de acelaşi
sens. pistonul ro tativ , m etode noi de obţinere a acidului sulfuric,
de fabricare a săpunului, a alim entelor sintetice, un m o to r rece,
în circuit închis, cu substanţe care se regenerează, m ijloace de
neutralizare a gazelor toxice, un m otor de avion pe care îl
descrie şi îl denumeşte Steluţa (ca reuşită proprie), un post de
emisie radiofonică, o sanie cu tălpici care se schimbă autom at,
pentru zăpadă şi pentru gheaţă etc., etc.“ 1

1 V ictor C răciun, I. C. Vissarion-necunoscut, pre fa ţă la I. C. Vissa­

rion, Vameşul, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi tabel cronologic
de V ictor Crăciun. C u o tab le tă -p refa ţă de T udor A rghezi, E d itu ra

234
 Înlocuind elementul miraculos, covorul zburător, calul
care se hrăneşte cu jeratic, fluierul ferm ecat, iarba fiarelor,
oglinzile magice, năfram a ca instrum ent de comunicare la
distanţă şi, în general, obiectele năzdrăvane, cu aceste invenţii
personale, I. C. Vissarion transform ă povestea populară în-
tr-o form ă specială a literaturii S.F. în definitiv, oricît ar
părea de curios, operaţiunea aceasta este chiar în spiritul
folclorului. în sens larg, basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi
viaţă fără de moarte, din colecţia Ispirescu, este o tulbură­
toare poveste S.F. pe tema paradoxelor temporale.

U n fiu de îm p ă rat căruia i s-au prom is la naştere nem urirea şi

tinereţea fă ră b ătrîneţe porneşte în căutarea lor şi ajunge la
p alatul unor zîne care îi îndeplinesc d o rin ţa cu condiţia de a
răm îne pentru totdeauna cu ele. C ălcînd în tr-o bună zi o inter­
dicţie şi pătru n zîn d în V alea Plîngerii, fiul de îm p ărat îşi aduce
am inte de părin ţi şi hotărăşte să se întoarcă acasă, în ciuda aver­
tism entelor care i se dau. Pe drum , tîn ăru l îm bătrîneşte subit,
locurile prin care trecuse la venire s-au schimbat, unde erau
păduri dese au a p ăru t oraşe şi cîm pii, casele părinteşti sînt în
ruină şi nimeni nu-şi m ai am inteşte de vechea înfăţişare a lumii.

în chip şi mai explicit, elementele tehnice pot pătrunde

într-un basm atunci cînd povestitorul deţine inform aţii ştiin­
ţifice sau a înţeles, fie şi instinctiv, că dorinţele p o t fi rea­
lizate prin intervenţia ştiinţei, care s-ar putea substitui m ira­
culosului. T o t la Ispirescu, în basmul H o ţu îm părat, un
tîn ăr crai care a în v ăţat toate meseriile din lume, constru­
ieşte un fel de foişor cu care se ridică în cer, spre uimirea
părin ţilo r săi :

„Şi sculîndu-se de la m asă, se duse unde se duse el, şi se în­

toarse num aidecît, peste aşteptarea tu tu ro r, cu o slugă a lui cre­
dincioasă, aducînd nişte scînduri, stinghii, drugi, odgoane şi pînze.
C u aceste se apucă, a ju ta t de sluga lui, de clădi un fel de foişor.
G ătindu-se foişorul, se urcă într-însul şi, în v îrtin d nişte şuruburi
şi nişte v îrtejuri la nişte meşteşuguri ce avea acest foişor, începu
a pluti în vîn t şi, pe cînd to t urca, el îşi luă ziua bună de la
toţi cei de faţă, cari rămăseseră cu gurile căscate şi cu ochii
bleojdiţi la dînsul".

C a rte a rom ânească, Bucureşti, 1974, p 8. P rin tre celelalte mss. inedite
răm ase de la I. C. Vissarion se m ai păstrează „rom anul senzaţional”
Îm păratul v ulturilor sau A via to rii şi basm ul ştiinţific Ion N ăsdrăvanul.

235
 N u altceva se întîm plă la prozatorul I. C. Vissarion, pen­
tru care basmele sînt, în fond, o form ă veche a litera­
turii S.F. :

„Iubite cetitor, în basme s-au pus cele m ai înalte idealuri ome­

neşti !... R om ânul a pus în doine dorul şi jalea lui, şi în basme
a pus idealul lui înalt. G îndeşte im pic... F ă t frum os ce mergea
cu calul pe d-asupra florilor, pe p o triv a norilor ; calul lui m înca
foc, cal-ul lui îl ducea, nu ca gîndul, că l-ar fi p ră p ăd it, ci ca
v întul... C alul lui ce-nseamnă astăzi ?...
F ă t frum os se lu p tă apoi cu zmeii, care sugeau sînge de oameni,
şi a ju ta t de păsări, de v în t, de apă, de nori, de cîte un şoarece
chiar, înfrîngea pe zmei, p entru că erau cu el condiţiele de viaţa
bună pentru toţi, iar cu zmeii erau îm potrivirile vieţei, condiţiele
ce produc moartea.
Ia tă idealul vechi, şi acum gîndiţi la aeroplane, la telefonia fără
fir, la atîtea şi a tîtea m inuni de azi, to t închipuiri zugrăvite în
povestirile din trecut.
G în d iţi la Jules Verne, la cîte a scris, la basmele lui ştiinţifice,
ce azi sînt realităţi mecanice." 2

îm p ăraţii din basmele lui I. C. Vissarion sînt de fap t

nişte inventatori preocupaţi de soarta supuşilor, pe care ar
vrea s-o îm bunătăţească.
C a în Cele cinci sute de milioane ale Begumei, de Jules
Verne, Zapis îm p ărat, din ţara sorenilor, se angajează ca
m uncitor la o fabrică de arm am ent din îm părăţia lui Paloş
îm p ărat, care urm ăreşte să cucerească întreaga lume. „Fa­
brica arm elor îngrozitoare", din care lucrătorii angajaţi nu
mai p o t ieşi decît m orţi, este un fel de Stahlstadt ermetic,
cu camere de aram ă sterilizate şi înconjurat de sîrme prin
care circulă „fulgerul". Aici se fabrică ghiulele otrăvite, m a­
şini în form ă de şerpi m onstruoşi m înate de foc şi „şoimi"
care zboară consumînd „apa care arde". C u ajutorul unui
astfel de aparat, Zapis reuşeşte să se întoarcă acasă, pentru
a-1 respinge pe războinicul Paloş îm părat, atunci cînd acesta
năvăleşte cu oştile. 3
U n alt îm părat, Ber-Căciulă, urm ăreşte să edifice „o
rame nouă plină de dragoste şi de ştiinţă adevărată şi fru-

2 E xplicaţii pentru cititori, în I. C. Vissarion, Agerul păm îtitului,

rom an fantastic, E ditura „M uscelul", Bucureşti, 1939, pp. 4— 5.
3 Zapis Îm părat, în voi. Ber-Căciulă, Povestiri pentru copii, E ditura
„C artea rom ânească", Bucureşti, 1920.

236
m o a ş ă P e n t r u a-şi realiza planul el se închide „într-o ca­
m eră cu cărţi" şi concepe un „palat p lu tito r", o maşină „de
prins şi tălm ăcit gîndurile", un ap arat de comunicare la
distanţă (num it guron sau fonoguron), m otoare acţionate
de forţa vîntului, a apelor curgătoare sau a valurilor, plu­
guri acţionate de energia captată din atm osferă şi chiar un
m otor perpetuum mobile, descris astfel :

„O pîrghie ce joacă în tr-u n cui.

î n lungul ei se mişcă o greutate şi un arc.
Pîrghia poate apăsa pe altă pîrghie, cu greutate mai m are ca cea
de pe în tîia şi cu arc ceva m ai puternic.
Pîrghia a doua m ai are un piston ce joacă în tr-u n cilindru, ce
se desparte în două tuburi de secţiuni egale. U n tub ajunge d-asu-
p ra unei a treia pîrghii care are greutatea şi areul şi m ai mare.
T ubul se term ină în form ă de cilindru cu piston, care piston
trebuie să lovească în pîrghia a IlI- a . Al doilea tub este aşa de
hm g, c ît trebuie ca pistonul din capul cellalt al lui să izbească
m ai tîrziu în prim a pîrghie. Se naşte fenomenul de rezonanţă...
Se pun masele în joc... N u se pot opri din mişcare, pentru că
mişcările n-ajung în acelaşi tim p, şi ele răm în a se influenţa
reciproc şi veşnic ! Acesta e principiul de mişcare al veşniciei şi
deci şi al maşinei mele..." 4

C în d toate aceste invenţii sînt puse în practică, deosebirile

dintre oameni dispar şi, îm preună cu ele, proprietatea p ri­
vată, banii, poliţia. Cei care beau sînt spînzuraţi, în loc de
tutun, „toţi miros flori, verdeaţă, aer de pădure..."
în Agerul P am întului, un fecior de îm părat, Floreal, îm ­
preună cu Agerul P ăm întului, un uriaş de peste 200 de stîn-
jeni înălţim e (care este de fap t „un fel de igonodan, de ple-
siosan în tîrziat" !) se prind fraţi de cruce şi se hotărăsc să
scape lumea de zmei. S ituat pe o insulă, palatul acestora este
o cetate inexpugnabilă de beton şi de sticlă, cu subterane
frigorifice, ascensoare, sisteme de televiziune şi cu o centrală
alim entată de energia term ică a unui vulcan. Zmeii îl ţin
prizonier într-un laborator pe savantul Ţopler şi, îm preună
cu el, o m ulţim e de fiinţe omeneşti îm pietrite, avînd „car­
nea moale, d ar rece ca pielea şarpelui" (anabioza) şi readuse
la viaţă numai în caz de necesitate.

4 Ber-C ăciula-lm părat, în voi. cu acelaşi titlu, C ultura Rom âneasc

Bucureşti, 1928, p. 33.

237
 . A rm ate întregi le ţine îm oietrite astfel, ca să nu m ănînce^ şi să
nu bea ; ca să nu trăiască şi să-şi prăpădească corpul ; să tră ­
iască aşa : ca nişte vii-m orţi ; şi ca nişte m orţi-vii. Pe aceste
arm ate le despietrează cînd vrea să le trim eată la lu p tă." 5

C a în contra-utopiile clasice, prizonierii zmeilor p oarta

numere în loc de nume şi au fost im personalizaţi prin
hipnoză :

„— Cum te chiam ă pe dum neata ? întrebă Floreal- pe fată.

— Eu sînt num ărul 3002...
— D ar altfel cum te chiam ă ?
— 3002.
— N u-nţeleg...
— C în d ne deşteptăm aici, nişte ochi fioroşi ne privesc şi ne
spune la fiecare cîte un num ăr. N o i nu ne m ai aducem am inte
de părin ţii noştri, de num ele noastre, de locurile de unde am
venit... Sînt d a r num ărul 3002.“ 6

D upă ce îi înving pe zmei cu ajutorul acidului cianhidric

şi al fosgenului şi îl eliberează pe savantul Ţopler, Floreal
şi Agerul Păm întului elaborează un plan de transform are a
insulei prin „captarea forţelor naturale şi preschimbarea lor
în forţe conduse sau mecanice", prin modificarea climei, iri­
gaţie, ilum inarea artificială a culturilor în tim pul nopţii şi
prin stimularea energiilor umane cu ajutorul unor „îndem ­
nuri" scrise pe pereţii locuinţelor :

„C îţi pom i ai alto it frate luna asta ? C îţi ai îngrijit ? N u te

în v ăţa să-ţi răspunzi nici unul, că răspunsuri d-astea n u -ţi fac
nici cinste şi n u -ţi aduc nici folos." 7

Ceea ce im presionează în basmele S.F. ale lui I. C. Vissa-

rion este atm osfera de utopie vag religioasă, ingenuitatea
amestecului de termeni tehnici şi de obscurităţi folclorice, nai­
vitatea demersului epic care se îndreaptă, ca în orice basm,
spre un final în care răul este întotdeauna învins. Esenţiala
răm îne însă încrederea nelim itată în ştiinţă, exprim ată aproape

5 I. C. Vissarion, Agerul P ăm întului, R om an fantastic, E d itu ra

„M uscelul", Bucureşti, 1939, p. 31.
6 Ibidem , p. 68.
7 Ibidem , p. 121.

238
aforistic în Ber-Căciulă-lm părat sau în Agerul Păm întului :
„totul se poate, dar în anum ite condiţii".

Şi totuşi, „erau lucruri, care to t nu puteau fi făcute de maşini.

D e pildă, dacă o pisică se urca pe m asă, trebuia ca însăşi îm p ă ­
răteasa să-i zică «zît !»..." 8

7. Deceniul patru

Al doilea mom ent im portant în evoluţia literaturii noas­

tre ştiinţifico-fantastice din prim a jum ătate a secolului X X
îl reprezintă deceniul patru şi, în prelungirea lui, anii celui
de al doilea război m ondial. în faza aceasta tipică este în ­
m ulţirea rom anelor şi a nuvelelor S.F. (D orina V. Ienciu,
Cataclismul anului 2000, 1933 ; Al. Dem .-Colţeşti, E X C E L -
S I O R ! Păm intul în flăcări!, 1936; Felix Aderca, Oraşele
Înecate, 1937 ; Ilie lenea, A rd lum inile-n V itol, 1937 ; Vic­
tor Papilian, Vecinul, 1938 şi Manechinul lui Igor, 1943 ;
Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger şi N o p ţi la
Serampore, 1940 ; T iron Albani, A tlantida, 1945 ; Oscar
Lemnaru, O m ul şi umbra, 1946) şi pătrunderea insistentă a
procedeelor sau a unor elemente (personaje, teme, obiecte)
S.F. în literatu ra „obişnuită" (Ion Minulescu, De vorbă cu
necuratul, 1930 ; Gib Mihăescu, Braţul Androm edei, 1930 ;
C ezar Petrescu, Baletul mecanic, 1931 ; Felix Aderca, A v e n ­
turile d-lui Ionel Lăscută-Term idor, 1932 ; T udor Arghezi,
Tablete din Ţara de K u ty, 1933). T o t în această perioadă
apar, ca semn al unei diversificări de gen, prim ul scenariu
cinem atografic S.F., aparţinînd lui Ion Biberi (S fîrşit, în vo­
lumul Oameni în ceaţă, 1937) şi poemul epic în cinci părţi
A tlantis sau Epoca de aur — Poem din tim purile preistorice
(1929), de C leant Spirescu.
Resuscitarea interesului pentru literatura S.F. poate fi
pusă şi pe seama pătrunderii film ului ştiinţifico-fantastic în
R om ânia (cu o putere de a im presiona şi de a face prozeliţi
incom parabil mai mare decît aceea a revistelor de populari­
zare sau chiar a literaturii S.F. de pînă acum) şi, într-o mai

8 I. C. Vissarion, B er-C ăciulă-lm părat, p. 81.

239
 mică măsură, pe seama teatrului. La începutul anului 1930
rulează în Bucureşti filmul lui F ritz Lang, Femeia în Lunăy
în care este utilizată m acheta unei rachete construite de H er-
m ann O berth, în 1936, filmul Ce va fi mîine ?, realizat de
Al. K orda, după rom anul lui H . G. Wells, O poveste a zile­
lor ce vor veni, iar în stagiunea 1930/1931 se joacă pe scena
Teatrului N aţional piesa lui K arel ta p e k , R .U .R ., în regia
lui Soare Z. Soare.
In acelaşi tim p, literatura S.F. şi proiectele viitorologice
pătru n d în revistele şi în publicaţiile de mare tiraj, Maga­
zinul, unde apare, între altele, O mie de m etri sub Polul
N ord, de H . G. Wells (octom brie 1932) şi Realitatea ilus­
trată care publică numeroase articole de popularizare sem­
nate de Renee Thevenin şi mai m ulte nuvele şi rom ane „sen­
zaţionale" sau „fantastice", C iudatele fenomene ale anului
1954, însemnări de pe o altă planetă, de A ndre M aurois
(28 ian. 1932), R ătăcit prin univers, „roman fantastic" de
R udyard M ullton (28 aprilie — 7 iulie 1932), Un fu rt de
viapă (Povestea răposatului dom n Elvesham), „nuvelă fan­
tastică" de H . G. Wells (18 aug. 1932), Steaua groazei, Sfîr-
şitul unei lumi, „nuvelă fantastică" de H . G. Wells (8 sept.
1932), Sfîrşitul lum ii, de Aurel Grancea (14 iulie 1932),
Satanic-trust, „rom an de senzaţie" de Al. Sidney (sfîrşitul
anului 1932 — începutul anului 1933).
Ceea ce surprinde la toate textele publicate în această
perioadă este în prim ul rîn d faptul că noţiunea veche de
roman ştiinţific nu mai apare ca denum ire a genului. S.F.-ul
recurge acum, din instinct, la o strategie literară nouă, re-
nunţînd la popularizare şi apropiindu-se de rom anul senza­
ţional, fantastic şi de consum, din ce în ce mai solicitat de
cititori.
Rămase în subconştientul epocii în fazele de început, com­
plexele literaturii S.F. încep şi ele să se manifeste pentru
prim a dată în această perioadă. Literatură de aventuri pen­
tru copii şi tineret, în faza Jules Verne, şi popularizare în
prim ele două decenii ale secolului X X , S.F.-ul este p riv it
acum ca o com ponentă a unei literaturi minore, ca un p ro ­
dus frivol, lipsit de orice fundam ent românesc. Tipică pentru
ceea ce s-ar putea numi o psihologie a genului, în deceniul
patru, este şi istoria rom anului Oraşele înecate, de Felix
Aderca, publicat mai întîi în Realitatea ilustrată sub o sem-

240
 n atu ră exotică şi plasat în decor new -yorkez. Mai m ult, îrr
cronica literară consacrată rom anului, la data apariţiei în
volum , G. Călinescu utilizează o term inologie personală
(basm futu rist) şi chiar un sistem de referinţă ineficient, care
indică ignorarea oricărei tradiţii ro m ân eşti1.
Indiferenţa absolută sau relativă a istoriei literare şi a
criticii, faptul că am intirea prim ei faze şi, cu a tît mai mult,,
a p ro to -S .F -ului românesc s-a pierdut, arată că, în ciuda
sincronismului şi a unei emulaţii periodice, prim ele etape din
evoluţia fantasticului ştiinţific românesc reprezintă, din pers­
pectiva unei istorii a genului, etape ratate de S.F.
Spre această concluzie conduc încă două serii de fapte :
existenţa unor texte necunoscute, care arată că procesul de
delim itare a domeniului literaturii S.F. şi a tradiţiei este încă
departe de a se fi încheiat, şi existenţa unei categorii de texte
pe care şi le dispută, în egală măsură, literatura fantastică
şi literatura S.F., într-un mom ent în care statutul de gen al
acestora răm îne încă incert.
Din prim a categorie fac parte A tlantis sau Epoca de aur,.
de C leant Spirescu, Stafiile dragostei (1929), rom an scris în
colaborare de Alexis N our (1877— 1939), D octorul Ygrec
(I. Glicsman, 1871— 1938), Sărm anul K lopştok (P. Mihăescu,.
1879— 1954) şi A lexandru Bilciurescu, O m ul de cristal (1930),.
de N . R ădulescu-Niger (1861 — 1944) şi Dincolo de stele
(1943), de A lexandru H ertzug (n. 1899).
A tlantida lui C leant Spirescu are ca „sursă de inspiraţie'1
un manuscris dintr-o casetă scoasă din fundul Oceanului
A tlantic de către o expediţie ştiinţifică şi descifrat de un
savant de origine germano-polonă.

D in textul acesta rezultă că atlantizii au fost un popor de negri,

conduşi de îm păratul N eg şi de buna R am a, instalaţi în oraşul-
m etropolă L am pada. Aici oamenii se deplasează cu ajutorul unor
aripi inventate de savantul Ascol, cunosc cinem atograful în culori,
gram ofonul, telefonul, radio-televizorul, ventilatoarele şi lăm pile-
cu radiu. P alatul îm păratului N eg este o aglom erare de astfel de
invenţii, şi, la fel, palatul M arelui P reot M agor :

„Ei in tra ră-n sala m are, foarte bine lum inată

C h iar şi seara, d intr-o sursă to t de Ascol inventată.

1 G . Călinescu, F. Aderca : „Oraşele înecate", în A devărul liter

fi artistic, nr. 849, 14 m artie 1937, p. 16.

24 r
 în această încăpere cu coloane nobile,
D înd lum ină sau căldură «în perpetuum mobile» —
Cum voeşti, — iradiază, din lăm pile de cleştar,
D e m ulţi ani, un fel de radiu. M inunează-acest focar
C e-i nestins, ca-n prim ul stadiu. U n ceasornic pe rotile —
U n fel de cîntar-basculă — num ără ani, luni şi zile,
M işcînd greu a lui pendulă. D in m isteriosu-i pîntec
O rele i le vesteşte — schim bînd cîntec după cîntec.
Ce îl cîntă to t a lt crainic — nişte păsări. U n m aestru
Le-a făcut s-apară tainic. Ici, enorm , un glob-terestru,
Susţinut pe trei suporturi îm brăcate în sidef,
în onix, m ărgean şi fildeş, e lucrat în relief...
O m aşină cu resorturi îl în v îrte-n atitudini
Spre-a-i expune-adînc de ape, şi de m unte altitudini...
H a rta cerului m ai este : cu mii stele, sori, planete,
Zodiac, lactee cale, nebuloase şi comete.
M ari biblioteci se află, în acest castel m ăreţ.
Cinem a-n culori m ai are, gram ofon perfect, de preţ,
T elefon cu fir şi fără, ap aratu l cel nou sismic,
R adio-televizorul şi luneta cu tub prism ic.“ 2

C u toate acestea, A tlan tid a este încă departe de a fi atins per­

fecţiunea, d a to rită ră u tă ţii îm păratului N eg şi a partidului ce­
nuşiu, a fla t la putere. în aceste îm prejurări, tîn a ru l V olunt, din
insula Form uza, inventatorul unui elixir capabil să îm blînzeascî
orice caracter, se prezintă la savantul Ascol, căruia îi face o
dem onstraţie pe un tigru :

„V olunt scoate din valiză, pe cînd tigrul grila muşcă,

O fiolă cu tulum bă şi s-apropie de cuşcă.
C înd îm prăştie o bură foarte fină, din licoarea
Invizibilă aproape, tigru-adulm ecă-ntîi boarea,
A poi tace şi s-aşează cum inţit în p a tru labe.
V olunt, ca să fie sigur că efectele nu-s slabe,
îi arunc-un suc, în p asta ce tărcatu l o înghite.
Scuturîndu-şi tare blana, ochii m ari face-n orbite ;
D a r m ixtura îl dispune : vesel jos se tăvăleşte,
A poi se ridică-n labe şi perfect se linişteşte." 3

C înd îm păratul N eg se îm bolnăveşte, V olunt îl injectează cu

elixirul m iraculos, şi după el întregul popor.

„S-a d a t ordin strict, pe urm ă, către oamenii politici :

T oţi să vie la injecţii, fără obiecţii, critici..." 4

2 C leant Spirescu, A tlantis sau Epoca de aur — Poem din tim purile
preistorice — , F undaţia culturală „Regele M ihai I" , Bucureşti, 1929,
pp. 28— 29.
3 Ibidem , p. 26.
4 Ibidem , p. 48.

242
 La putere este chem at p artidul albastru şi astfel este in a u g u ra ţi
epoca de aur, care durează tim p de m ai m ulte generaţii şi se
încheie prin pierderea eficienţei elixirului şi prin scufundarea îrt
valuri a întregului continent :

„Creierul, de pocăire nici un gînd nu le secretă.

«H alo»-ntr-una avea luna, se ivise şi-o cometă,
C a o altă prevestire, colo sus, pe ceru-albastru.
Presim ţind răii că vine în zbor groaznicul dezastru,
S-au ded at acum pe fa ţă la orgii nepomenite,
P în ă-n ziua cea fa ta lă , cînd cutrem uru-i înghite,
în potopul cel de ape, prăbuşindu-i form idabil :
Fu pedeapsă c ru n tă p entru om ul ră u şi m izerabil.
Astfel, scufundatu-A tlantis, — continentul de-altă d a tă —
în O ceanu-A tlantic urm a-i, insulele azi ne -ara tă ...“5

In ciuda tu tu ro r naivităţilor de gîndire şi de stil, acu­

rateţea descripţiei, voluptatea parnasiană a enum erărilor şir.
în general, insistenţa cu care sînt construite peisajul, fauna
şi flora unui continent ipotetic, transform ă poemul lui C leant
Spirescu într-o interesantă experienţă S.F., care ne dă posi­
bilitatea să verificăm pînă unde poate înainta, în poezie,,
fantasticul ştiinţific.
în Staţiile dragostei, rom an aflat la lim ita dintre lite­
ratu ra de consum şi parodia acesteia, doctorul O vidiu H e-
raclide, discrim inat de lumea ştiinţifică şi universitară, pe
care a ajuns să o dispreţuiască, realizează într-un laborator
de electro- şi magnetofiziologie experienţa fundam entală a
resuscitării cadavrelor, mai întîi un cîine, apoi un cobai şi în
cele din urm ă un om, care este chiar iubitul fiicei sale. în
al doilea rînd, cercetările doctorului H eraclide urm ăresc anu­
larea libido-ului freudian, cu ajutorul unor seruri anti-fem el
şi anti-m ascul. D upă m oartea savantului, manuscrisul cu
descrierea „procedeului învierii m orţilor" intră în posesia
unui sociolog, care îl distruge speriat de prim ejdia creşterii,
nelim itate a num ărului locuitorilor Păm întului.
Mersul prim elor experienţe generează melodrama pentru
că, după reţeta rom anelor de senzaţie, personajele sînt plim ­
bate prin cimitire, p rintre cadavre şi stafii sau în lumea
prom iscuă a escrocilor, ghicitoarelor şi codoaşelor de la pe­
riferia capitalei. Din acelaşi arsenal estetic fac parte bătăile

5 Ibidem , p. 63.

243
 p e viaţă şi pe m oarte, mesajele ascunse în cavouri, travestiul,
■coincidenţele copilăreşti, bestia care atentează la virginitatea
unei fecioare şi, la locul potrivit, cîteva cuvinte picante
scoase din argoul şmecherilor şi al pungaşilor, băşcălie, jan-
ghinos, mahăr, şpagă, fleancă, şleahtă etc.
A doua serie de experienţe perm ite adîncirea ipotezei ca
>ne aflăm în fa ţa unei parodii, căci efectul tratam entului de
asexuare aplicat în tr-u n pensionat de dom nişoare din capi­
tală şi asupra m inistrului instrucţiunii publice se situeaza în­
tre comic şi grotesc.
De fap t, chiar titlul şi ideea neobişnuită a realizării unui
rom an prin colaborarea a p atru autori, dintre ca?a m edi­
cului i-a revenit sarcina de a scrie partea de specialitate, pot
fi considerate ele însele o exagerare, atitudine care se află
la începutul oricărei parodii.
în cazul în care această ipoteză nu este rezultatul incapa­
cităţii noastre de a mai judeca la adevărata lui valoare gus­
tul estetic al unei epoci mai îndepărtate, în care ceea ce as­
tăzi ni se pare comic putea fi luat în serios, atunci Stafiile
dm gostei reprezintă prim ul nostru rom an parodic S.F.
P rin O m ul de cristal, de N . R adulescu-Niger, avem p ri­
m ul rom an al unui robot, în literatu ra rom ână. D octorul
Eudoxiu Z arian construieşte la moşia sa din judeţul R îm -
nicul-Sărat un „om artificial", Amedeu, care are trupul de
cristal, iar obrajii şi mîinile „ca la toţi oam enii“ . P artea cea
.mai stranie a acestui autom at, care nu m ănîncă şi nu bea,
este un mecanism al iradierii cugetului, care face ca gîndurile
să devină vizibile. în esenţă, omul artificial al doctorului
Z arian este realizat „pe temeiul unei rotării de ceasornic",
atn rol im p o rtan t jucîndu-1 însă şi magnetismul şi electrici­
tatea, citate fără alte explicaţii.
P artea stridentă a cărţii decurge din p artitu ra ei senti­
m entală, căci o femeie cu m oravuri uşoare, dar cu suflet
bun, se îndrăgosteşte de Amedu şi se căsătoreşte apoi cu
•doctorul Z arian, cînd află că iubitul este în realitate un au­
tom at, cu care nu se poate realiza legătura fizică. De altfel,
Amedeu este „ucis" de un epileptic al satului, fără nici o
explicaţie serioasă, şi în faţa disperării de m om ent a femeii,
'doctorul îi comunică rezultatul experienţelor s a le :

:244
 „Scum pă copilă, ca vieaţa să-şi poată urm a, în lume, un scop
definit, după unii, o întîm plătoare dibuire în necunoscut din cauza
unor molecule prim itive ce s-au desvoltat inconştient, după alţii, —
v iaţa, zic, trebuie să aibă în indivizii săi un adînc tăinuit în care
să nu se p ă tru n d ă : vederea ghidului ar face-o cu n e p u tin ţă !" *

în felul acesta, doctorul Zarian, care afirm ă că a desco­

p erit un principiu al existenţei umane, poate să-şi abandoneze
satisfăcut experienţele, dar rom anul a trecut pe lîngă mai
m ulte idei, fără să adîncească nici una, pentru că nu ştim
pînă la urm ă dacă tem a centrală este posibilitatea creaţiei
artificiale, dragostea dintre un om şi un autom at sau această,
experienţă enunţată mai m ult teoretic.
Deşi sub raportul verosim ilităţii psihologice rom anul lui
Rădulescu-N iger este aproape comic, pe lîngă m eritul de a
fi creat prim ul om artificial din literatura rom ână, rom an­
cierul îl mai are şi pe acela al ciudăţeniei de a-1 fi înzestrat
cu o personalitate săm ănătoristă, surprinzătoare într-un ro­
man S.F. Amedeu se fereşte de „oamenii inutili" ai m ediu­
lui orăşenesc, d ar se simte bine la ţară, în codri şi printre
plugari, acolo unde, între altele, doctorul Z arian este poreclit
de sătenii cu frica lui Dumnezeu, „doftorul Satanei". A st­
fel, mica originalitate a rom anului, luat ca S.F., decurge toc­
mai din amestecul acesta ciudat de m entalităţi şi de scene,
pe de o p arte conacul, satul, cîrciuma, lanurile de porum b şi
pădurea, pe de alta laboratoarele savantului, biblioteca şi
fantezia inginerească a acestuia.
Foarte curioasă p entru un rom an S.F. care lucrează cu
elemente de anticipaţie este şi datarea, îm pinsă undeva în
trecut, nu în viitor, căci acţiunea cărţii, ap ăru tă în anul
1930, se petrece prin 1910— 1911.
Prin toate aceste elemente, care po t fi prem editate sau
nu, O m ul de cristal a devenit un rom an S.F. naiv şi pînă la
un punct straniu, căci ce poate fi mai ciudat decît un om
artificial care este adus, la începutul secolului X X , într-un
salon literar bucureştean, unde se recită Vara la ţară, de
Al. D epărăţeanu ?!
Mai puţin coerent sub ra p o rt ideologic şi literar, rom anul
lui Al. H ertzug, Dincolo de stele, porneşte de la pretextul

6 N . R ădulescu-N iger, O m ul de cristal, Rom an, E ditura „C urierul

Judiciar" S.A., Bucureşti, (193C), p. 227.
•unei catastrofe cosmice de tipul celei descrise de Jules Verne
in H ector Servadac (1877).

în urm a ciocnirii cu o com etă imensă, „o m are p arte din aerul

atm osferic şi din scoarţa plan etară" este smulsă şi tran sp o rtată,
îm preună cu L una, în afara sistemului nostru solar. în aceste
condiţii, c îţiv a reprezentanţi ai supravieţuitorilor cataclism ului,
care dispun de rachete vidice sau vidonavc, pornesc să prospecteze
mai întîi planetele învecinate cu P ăm întul şi, în cele din urm ă,
steaua Sirius, p en tru a pregăti „em igrarea extrapăm întească“ .

Fantezia rom ancierului, ineficientă cînd trebuie să coordo­

neze epic acţiunea personajelor sale, funcţionează în largul
ei în direcţia anticipaţiei sau a invenţiilor tehnice (mobi­
lier de cristal, conserve solare, costume de scafandru vidic,
aeronave care se p o t cupla şi po t comunica între ele în vid,
prelungirea vieţii, hrana obţinută din lum ină, transm utaţia
m ateriei, vehiculele magnetice ale seleniţilor sau casele ru ­
lante din Sirius) şi, mai ales în direcţia exobiologiei.
în oceanele de pe M ercur trăiesc anim ale sociabila, ase­
m ănătoare din punct de vedere anatom ic cu porcii tereştri.
Fauna de pe Venus, extrem de diversificată, are ca trăsătură
com ună fosforescenţa şi potenţialul electric r id ic a t:

„N u-i p lan tă sau anim al care în eterna um ezeală a planetei să

nu em ită fosforescenţe prin anum ite puncte ale epiderm ei. Pe
deasupra, asemeni focului Sf. Elmes, care uneori apare pe vreme
um edă şi pe p ăm înt, aici, din Venus, în perm anenţă ies efluvii
albe, gălbui, albastre şi uneori chiar roşii-portocalii, făcînd din
noapte o feerie de n uanţe şi de poezie. [...]
U nde m ai pui apoi, făcliile fantastice ce se aprind cu întreruperi
după bătăile aripilor, pe cari unele insecte, dar m ai ales păsărelele,
le p o a rtă în zbor, ca în tr-o ceremonie veselă a sosirii nopţii ?!* 7

D acă Venus este „un păm înt fără oam eni", pe M arte
trăiesc fiinţe pitice deosebit de inteligente, care cultivă cu
insistenţă cîntecele şi florile şi s-au organizat într-un stat
unic, pentru a face faţă condiţiilor vitrege ale vieţii :

„N e simţim um iliţi fa ţă de aceste fiinţe pitice, cu cap enorm , cu

trăsătu ri fine, cu ochi bulbucaţi, cu irisul deschizibil orizontal ca
la capre, fo a rte im presionanţi, fo arte p ătru n z ăto ri, fo arte blînzi !

7 A lexandra H ertzug, Dincolo de stele, rom an, E d itu ra O F A R, Bucu­

reşti, 1943, pp. 78— 79.

246
 A u culoarea fosforului şi lum inează puternic în întuneric !
Totuşi sînt plini de tristeţe. A dînc gînditori, consecinţa tragediei
lo r în m ediul rău în care se află." 8

Pe Ju p iter trăiesc fiinţe enorme, în form ă de bilă „cu

cîte un ochi în ax a“, şi chiar Luna este locuită în subsoluri
de fiinţe transparente, inspirate desigur de rom anul lui W ells,
Primii oameni in Lună.
C ategoria textelor care glisează între fantastic şi S.F.
făcînd apel, uneori sim ultan, la procedee tipice pentru fie­
care din cele două domenii, trebuie p riv ită ca un aliat poten­
ţial al fantasticului ştiinţific, nu ca S.F. propriu-zis. De
obicei, procedeele, personajele sau obiectele S.F. prin care
se poate verifica identitatea de gen a unei opere literare,
reprezintă aici elemente laterale, aflate dincolo de centrul
de greutate, care este tem a unui text.
Astfel, pornind de la una din „nuvelele ştiinţifice" ale
lui G. Apollinaire, Ion Minulescu explică ubicuitatea diavo­
lului din povestirea De vorbă cu necuratul, în care esenţială
este tema pactului faustic, prin punerea la contribuţie a
unor aparate tehnice, al căror efect pare să ţină de dom e­
niul fabulosului :

„ —- D ragii mei, trebuie să ştiţi că eu sînt un om foarte o c u p au

A facerile mele nu-m i dau răgaz să m ă pot odihni un singur
m om ent. Ba ceva m ai m ult chiar, sînt cazuri cînd în acelaşi
m om ent trebuie să m ă găsesc în m ai m ulte locuri. C um aş puteai
dar face fa ţă tu tu ro r nevoilor, dacă nu m i-aş transm ite im aginea
în diferitele locuri unde prezenţa mea ar fi necesară în acelaşi
tim p ? Procedeul este foarte simplu — un fel de ou al lui C o-
lum b, m ai ales astăzi cînd telegrafia fără fir, nu m ai constituie
un m ister p entru nimeni. A p aratu l este invenţia mea.
Şi D om nul D am ian îşi băgă m îna în buzunar şi scoase un obiect
de m etal ro tu n d şi m are cît un ceasornic obişnuit de bărbat, li
deschise capacul şi ni-1 a rată invitîndu-ne să ne apropiem m a i
m ult de dînsul. In locul cadranului obişnuit, era o oglindă con­
vexă iar axa m inotarelor era înlocuită p rin tr-u n buton identic
cu al soneriilor electrice.
— Acesta este adevăratul rad iato r, ne explică dînsul. O g lin d i
reflectează im aginea, butonul stabileşte contactul cu curentul elec­
tric pe care îl am înm agazinat în concavitatea oglinzei şi undele
herziene m ă duc m ai repede decît trenul pînă la aparatele înre­
gistratoare care sînt acestea.

8 Ibidem , pp. 89— 90.

247
 Şi D om nul D am ian băgă m ina din nou în buzunar şi scoase un
fel de ţinte de planşetă pe care le înfipse una în tr-u n stîlp de
telegraf, a lta într-un copac şi alta m ai departe într-u n gard ce
îm prejm uia un loc viran.
— A paratele cari sînt plasate m ai din vreme în locurile unde
ştiu că este nevoie de prezenţa mea, înregistrează im aginea şi o
proiectează pe p ă m în t dîndu-i expresia realităţii şi toate gestu­
rile reflectate în oglinda a p aratu lu i rad iato r. D upă cum vedeţi,
nimic m ai sim plu şi m ai natu ral." 9

în Braţul Androm edei (1930), de Gib. I. Mihăescu, p a ­

siunea exagerata a profesorului de m atem atica Andrei Lazăr
p en tru „maşinile etern în v îrtito are“ este numai o com po­
nentă dintr-un rom an m ult mai vast, care îşi ia ca obiect
existenţa şi esenţa socială a unor indivizi, pornind de la
exam inarea com portam entului lor erotic. T im iditatea ero­
tică a lui Andrei L azăr corespunde unei accentuate tim idi­
tăţi sociale, iar versatilitatea sexuală şi corupţia fiziologică
a lui N ae Inelescu, N edan, Vucol C ornoiu şi, în general, a
tu tu ro r femeilor din rom an, devin expresia unei adînci co­
ru p ţii sociale.
Mai m ult, în im aginaţia profesorului Andrei Lazăr, m a­
şina ia, p rintr-un com plicat proces de transfer psihologic, în­
făţişarea unei fiinţe acaparatoare, cu un com portam ent
aproape sexual şi agresiv :

„Şi-n m inte prinse să se îngroaşe o dihanie absurdă de fabulă.

O are unde m ai văzuse, cîndva, una la fel ?
A h, în vis ; acum cîteva nopţi : lighioana aceea de fier, cu oase
ferecate, cu dinţi m etalici, ou m embre m ultiple şi inform e, cu
articulaţii fă ră sens. în odaia ascunsă, cu m otorul neştiut de
nim eni. M otorul înviase, îl trîntise pe podele şi-l devora cu
tih n it nesaţ." 10

Fără să realizeze o operă integrală de S.F., Cezar Pe-

trescu se află mai aproape de literatura ştiinţifico-fantastică
în volum ul al doilea din Baletul mecanic (1931).

9 Ion Minulescu, De vorbă cu necuratul, în voi. C eti(i-le noaptea,

E ditura „C ultura N a ţio n a lă", Bucureşti, 1930, p. 60. Povestirea a apă­
ru t iniţial în C etiţi-m ă, n r. 3, febr. 1922.
10 Gib. I. M ihăescu, Braţul A ndrom edei, R om an, E ditura „N aţionala*
S. C iornei, Bucureşti, 1930, p. 76.

248
 Inginerul Coppelius, un inv en tato r com parabil cu L eonardo da
Vinci, angajează o p t persoane căzute pe ultim a trea p tă a degra­
d ării sociale, p entru a realiza îm preună cu ele un balet de
autom ate :
„E xperienţa lui Coppelius, dezbrăcată de literatu ră fumegoasă şi
fantastică, transpusă pe terenul realităţii, aşa cum se cuvine într-o
epocă în care calul şoselelor a fost u zu rp at de autom obil, peştele
oceanului de subm arin, pasărea cerului de avion. N u păpuşi de
ceară im itîn d cu o jalnică stîngăcie chipul şi gestul um aa, ci
autom ate care să depăşească im perfecţia omenească şi să însemne
o glorificare a veacului, p rin tr-o artă a veacului, cu m ijloacele
veacului." 11
în discuţiile de atelier dintre m aestru şi discipolii săi sînt evocate
m ai m ulte autom ate celebre, Jucătorul de şah al baronului Kem -
pelen, „im ortalizat în una din povestirile ex traordinare ale lui
E dgar A llan Poe“, raţa lui V aucanson şi Miss H adaly, E va vii­
toare a lui Villiers de l ’Isle-A dam . „Povestirile anticipative de
acest fel, atracţioase şi p u tîn d p u rta aluzii directe la problem atica
socială, nu puteau să nu atragă pe C ezar Petrescu, care, în
stru ctu ra Baletului mecanic, a am estecat idei din Villiers de
l ’Isle-A dam şi din C apek, îm prum utînd direct din povestirea fan­
tastică a lui H offm ann, O m ul de nisip..." 12
P e n tru a d a glas autom atelor sale, C oppelius concepe un „ochi
tran sfo rm ato r", capabil să citească şi să reproducă sonor orice
text, şi un a p ara t de „orchestraţie a undelor eterice". Accentul
este pus, de fiecare d a tă , pe soluţia tehnică, pe invenţie, nu pe
fan tastic :
„M iracolul n u s-a în fă p tu it sub semnul unor puteri demonice. E
u n m iracol tehnic. P atro n u l ne-a explicat to t. Am înţeles tot.
R otiţe, biele, angrenagii, m osoare, m agnet, curenţi electrici, volţi..." 13
T otuşi d u p ă ce tru p a de balet este ansam blată, autom atul care
sim bolizează ura se em ancipează fără nici o explicaţie, le distruge
pe toate celelalte şi provoacă întoarcerea celor opt ucenici ai lui
C oppelius în tripourile, cîrcium ile şi bordelurile de unde au ieşit.

Ideea revoltei m aşinilor îm potriva omului fusese expri­

m ată de C ezar Petrescu încă din 1923, în tr-u n articol din
Gîndirea :
.M irac o lu l ştiinţific, plin de născociri uim itoare şi de îndrăsneli
nebănuite, va aduce cîndva poate şi acest misticism al forţelor
industriale. încep să ap ară ici-colo, rom ancieri şi poeţi, care fără
să ajungă la antropom orfism , atribuie m onştrilor mecanici şi in­
dustriei m oderne, însuşiri grandioase şi m eniri supranaturale. Ce

11 C ezar Petrescu, Baletul mecanic, R om an, E d itu ra „C artea R om â­

nească", Bucureşti, 1931, voi. II, pp. 45— 46.
12 M ihai G afiţa, C ezar Petrescu, E ditura p entru literatură, Bucu­
reşti, 1963, p. 259.
13 C ezar Petrescu, op. cit., p. 100.

249
 frum os şi patetic rom an a r scrie îndrăzneţul care ar ridica la
simbol revanşa fierului, lucrat de m îna omenească p entru a făuri
arme, tunuri şi tăişuri de baionete — şi răzbunîndu-se apoi pe
însuşi omul creator, pe care supraînarm ările l-au osîndit la ră z ­
boiul ucigaş !“ 14

P ornind de la acest conspect „teoretic", C ezar Petrescu

sugerează prin cele două volume ale Baletului mecanic, care
fac p andant, existenţa unui ciclu etern, în care răul iese în­
totdeauna învingător, şi peste care ar fi exagerat să sus­
ţinem că se suprapune o semnificaţie socială mai exactă.
Foarte curioasă poate să p ară apropierea lui Tudor A r­
ghezi de S.F. Ea a fost făcută pentru prim a dată de Ion
H obana, care îl antologhează în Vîrsta de aur a anticipa­
ţiei româneşti (1969).
In realitate, Arghezi este un autor de viziuni utopic-sati-
rice, în genul lui Swift, un parodiat al literaturii S.F., în
absenţa unui obiect clar de parodie.
La Academia din Ţ uţy, un savant face o com unicare
despre filin ţi şi boşogi, studiaţi cu ajutorul unui instrum ent
pentru „zgîndărit preistoria prin păm înt", denum it Spino-
zalul :

„V îrful, în care se găseşte prim a lentilă şi un cristal prism atic,

se leagă cu inteligenţa prin tr-o bretea cu doi poli, pozitiv şi
negativ." 15

U n docum ent rarisim este descifrat cu ajutorul Pantaglo-

tului, care traduce din 72 de limbi.
Sub impresia em ulaţiei ştiinţifice din K uty, povestitorul
face şi el cîteva invenţii („încălecătorul şi descălecătorul uni­
versal", „pana cu rezervorul pe faţă") şi se consacră cerce­
tărilo r pentru a realiza „oţelul transparent" şi „lemnul de
•«
tuci .
Grotescul, răsturnarea absurdă, ritualul tehnologic p aro ­
d iat îmtr-o m anieră care am inteşte de U rm uz, sînt prezente
şi în Radio-teorie, A m atorii sau Un aparat de emisie. 16

14 [C ezar Petrescu], U n nou m isticism : al fierului, în G îndirca,

nr. 15, 20 m artie 1923, p. 216.
15 T udor Arghezi, Tablete din Ţara de K u ty , E d itu ra N a ţio n a la-
Ciornei S.A., Bucureşti, 1933, p. 117.
16 în Scrieri 16, Proze, Subiecte II, E ditura pentru literatu ră, Bucu­
reşti, 1967.

250
 A proape S.F. este schiţa-poem Zburătorul, din volumul
Ce-ai cu mine, vîntule ? (1937), în care nişte pescari scot din
mare cadavrul unei fiinţe stranii, de pe un tărîm imposibil
de p re c iz a t:
„C rezîndu-se că este vorba de un aviator, care ar fi incercat
echilibrul unui a p a ra t nou, m o n tat pe um eri şi fixat cu corzi,
pescarii i-au desfăcut aripile, ca două evantalii, şi s-au încredinţat
că greşesc. A ripile erau ca la păsări, crescute din um eri, lungi
pînă dincolo de călcîie şi urzite din pene am estecate, de şase,
şapte culori." 17

Prim ul examen indică originea celestă a tînărului, dînd,

prin aceasta, o sugestie de interpretare religioasă a întregu­
lui Text. A doua privire, accidentală, descoperă am ănunte
anatom ice noi, care sporesc confuzia :

„U n copil găsindu-i un melc, roşu ca macii, între degetul m are

şi degetul urm ător, şi întinzîndu-şi m îna să-l ia, văzurăm că
degetele de la picioare ale zburătorului, căzut din săgetările,
poate, ale lum inii, p u rta u adaose trad a firii în tre ele, ca la
înotătoare, şi ni se spori uim irea şi m ai m ult. S-ar fi p u tu t ca
tîn ăru l să nu fi căzut din T ărie, şi să se fi ivit de prin m ările
din fund." 18

D acă acceptăm o definiţie p o triv it căreia ipoteza din-

tr-u n text S.F. poate fi ştiinţifică în sens larg, deci nu nu­
mai „pozitivă", ci şi „um anistă" sau chiar pseudoştiinţifică,
atunci N o p ţi la Serampore (1940), de M ircea Eliade este o
nuvelă S.F.

T rei prieteni a fla ţi în In d ia trec p rin tr-o întîm plare stranie la

Seram pore, lîngă C alcutta, unde profesorul Suren Bose şi-ar fi
efectuat exerciţiile tantrice. In tr-o noapte, cei trei se rătăcesc cu
m aşina în mijlocul unei p ăduri seculare, inexistente în tim pul zi­
lei, aud ţip ă tu l în fio ră to r al unei femei şi, luîndu-se după lum ina
unui felinar, ajung la casa lui N îlăm v a ra D ăsa, în m om entul în
care acesta îşi plînge soţia, ucisă de u n tîlh a r. înspăim întaţi, cei
trei europeni părăsesc în grabă casa, încearcă să regăsească drum ul
pierdut şi se trezesc în zori, în apropierea unei poieni. N im eni nu
dă crezare întîm plării, şoferul indian susţine că nu s-a deplasat

17 Z burătorul, în voi. Ce-ai cu m ine, v în tu le ?, Povestirile boabe

f i ale fărîm ei, F undaţia p entru literatu ră şi a rtă „Regele C arol I I" , Bucu­
reşti, 1937, p. 34.
38 Ibidem , p. 35.

251
 cu m aşina în tim pul nopţii, iar profesorul Suren Bose refuză să
adm ită că s-ar fi a fla t la Seram pore. C în d un b ă trîn negustor de
iută le povesteşte o veche legendă despre o fa tă ucisă de un şef
de bandă, în pădurea de la Seram pore, cei trei înţeleg că au
fost m artorii unei scene petrecute în urm ă cu 150 de ani. Inlă-
tu rîn d ipoteza beţiei sau a halucinaţiei colective, povestitorul ră -
m îne cu convingerea că a pătru n s în zona sacră în care Suren
Bose efectua un ritu al secret, iar acesta, pentru a nu fi d eran jat,
i-a a zv îrlit „prin puterile Iui oculte, într-u n alt spaţiu şi în a lt
tim p ." N edum erirea povestitorului nu este p rovocată de deplasa­
rea în tim p, ci de faptul că în tr-o scenă veche au fost introduse
elemente noi, prin prezenţa unor personaje noi :
„A şadar, noi n-am retrăit exact o întîm plare de acum o sulă
cincizeci de ani — ci am fost proiectaţi m artori unui evenim ent
de acum o sută cincizeci de ani, evenim ent pe care, însă, l-am
m odificat. D a r asta e în tr-a d ev ă r dincolo de orice m argine a
înţelegerii omeneşti ; căci, dacă m intea mea poate accepta ipoteza;
că, d a to rită unor anum ite forţe necunoscute, sînt în stare să anu­
lez tim pul şi să asist la un evenim ent trecut — aceeaşi m inte
refuză să accepte că e posibil să m odific structura şi în făţişarea
unui asemenea evenim ent trecut. A ccept ipoteza că aş putea asista
la b ătălia de la W aterloo, însă nu p o t accepta că aş putea asista
la b ătălia de la W aterloo v ăzînd în acelaşi tim p cum N apoleon
iese biruitor..." 19
C eva m ai tîrziu, m edicul ascet Sw am i Shivananda îi explică
povestitorului că lucrul este posibil prin tantra, echivalentul a
ceea ce pentru europeni este fizica : „nici o întîm plare din lum ea
noastră nu e reală, dragul meu. T ot ce se petrece în cosmosul
acesta e iluzoriu. Şi m oartea Lilei, şi jalea soţului ei, şi ,în tîln irea
dintre voi, oameni vii, şi um brele lor, toate acestea sînt iluzorii-
Ia r într-o lume de aparenţe, în care nici un lucru şi nici ura
evenim ent nu e consistent, nu îşi are realitatea lui proprie — ori­
cine e stăpîn pe anum ite forţe, pe care voi le num iţi oculte, p o ate
face orice vrea. E vident, nici el nu creează nimic real, ci num ai
un joc de aparenţe." 20

E xplicaţia dată de Swami Shivananda poate fi regăsită

în S.F. ca teorie a universului paralel, şi atunci nuvela lui
Mircea Eliade poate fi integrată, fără nici o dificultate, do­
meniului literaturii ştiinţifico-fantastice.
D in aceeaşi categorie fac parte cîteva texte din volum ul
N uvele (1963).
în G hicitor în pietre, aptitudinea de a anticipa destinul
unui individ, în funcţie de obiectele în apropierea cărora

19 M ircea E liade, N o p ţi la Serampore, în Secretul doctorului H onig -

berger, E ditura Socec & Co., Bucureşti, 1940, p. 187.
20 Ibidem , p. 388.

252
acesta se plasează, este explicată prin cryptesthezia pragm a­
tică a lui Charles Richet sau prin psihometrie, iar în nuvela
U n om mare, Eugen Cucoaneş este victim a unui fenomen de
macrantropie, pe care un profesor îl explică prin existenţa
unei glande arhaice :

„Profesorul pretinde că posed o glanda dispărută în pleistocen,

o glandă pe care m am iferele doar ar fi încercat-o şi apoi, zice
el, ar fi abandonat-o p entru că m ai m ult le încurca." 21

Mecanismul exam inat de Mircea Eliade în nuvela Un

om mare este, de fapt, mecanismul sau logica instituirii unui
m it. D a r sensul acesta la care aspiră nuvela nu afectează cu
nimic statutul ei S.F.
T ot S.F. avem şi în cîteva din nuvelele lui Victor Papi-
lian sau Oscar Lemnaru, apropiate, p rin preferinţa pentru
experienţele anatom ice „ilegale" de unele povestiri din
V A m o u r supreme (1886) sau Tribulat Bonhom et (1887), de
Villiers de l ’Isle-Adam.
La prim ul, în nuvela Groază, din volumul Vecinul (1938),
o echipă de trei medici experim entează pe anim ale şi, în
cele din urm ă pe unul dintre ei, „elixirul de viaţă", capabil
să resuscite m orţii. In Manechinul lui îgor (1943), anato­
m istul Igor Iarotzki Voroniuc reproduce fotografic im agi­
nile păstrate de ochii omeneşti, im ediat după deces, în m ă­
sura în care „memoria nu e o funcţie a creierului, ci a or­
ganelor de simţ". O operaţie anatom ică experim entală este
realizaită şi în O chiul cu două pupile, rezultatul fiind unul
simbolic, mai greu de admis într-o nuvelă fantastică.
La O scar Lemnaru, în Ceasornicul din turn, din volumul
O m u l şi umbra (1946), viaţa unui bătrîn se identifică cu
existenţa unui mecanism, printr-o aplicare originală a temei
vam pirism ului, şi cînd ceasornicul se opreşte, moare şi bă-
trînul lui îngrijitor. în T rium ful lui Crooks, un cercetător
descoperă un p rep arat care provoacă întunericul şi îşi pierde
viaţa intr-o experienţă stranie, în urm a căreia lum ina din-
tr-un lab o rato r este absorbită ca un lichid. în fine, în Ochiul
ele m ort, un oculist celebru studiază fenomenul persistenţei

21 M ircea Eliade, N u vele, Colecţia D estin, M adrid, 1963, p. 96.

253
 im aginilor pe retină, după deces, ca şi personajul lui V ictor
P apilian, din Manechinul lui Igor.
în com paraţie cu aceste texte care, după cum am văzuî,
nu sînt întotdeauna produsul unei adevărate vocaţii S.F.,
aproape toate celelalte rom ane ştiinţifico-fanltastice pe care
le cunoaştem, Cataclismul anului 2000, de D orina V. Ienciu,
A rd luminile-n V itol, de Ilie lenea, Păm întul în flă c ă ri! de
Al. Dem. Colţeşti sau A tlantida, de T iron Albani, fac o
figură m odestă, în m ăsura în care se reduc, de cele mai
m ulte ori, la logica n arativă a rom anelor senzaţionale de
la sfîrşitul secolului X IX , sau încearcă să sugereze preem i­
nenţa unor modele socio-politice naive (A tlantida ) sau au-
mane (Cataclismul anului 2000).
M ai interesant prin surpriza finală şi prin întorsătura
paleoaStronautică a intrigii este rom anul lui Ilie lenea, în care
doi tineri de pe planeta Vitol se transportă cu un avion-
rachetă în sistemul nostru solar, form ează un cuplu adamic
şi civilizează P ăm întul, instalîndu-se în A tlantida.
Cel mai im p o rtan t rom an S.F. din prim a jum ătate a se­
colului nostru este, nu încape nici o îndoială, Oraşele scu­
fundate, de Felix Aderca (1891— 1962), publicat iniţial sub
titlul X -O , R om anul viitorului, în Realitatea ilustrată (29
septembrie-15 decembrie 1932) şi semnat, „pentru încurajarea
cititorilor", cu pseudonim ul Leone Palm antini. 22
D upă H . Stahl, Felix Aderca este cel de-al doilea autor
rom ân care semnează un „m anifest S.F.“, punînd romanul
normal sub semnul incapacităţii şi al lipsei de originalitate :

„Ar putea oare vreodată prinde un rom ancier farm ecul unor
pleoape ostenite, care se lasă-n am urg, od ată cu pleoapa viorie
a cerului, peste o luncă de p rim ăv ară ?... V iaţa ne dăruieşte această
voluptate în răstim pul unei clipe îm preună cu am intirea ei fă ră

22 în versiunea din R ealitatea ilustrată, acţiunea debutează la K ew

Y ork, personajele fiind operatorul de cinem a John Balm ont şi soţia sa,
C arel. în 1937, cînd rom anul apare în volum , la E d itu ra Vrem ea, sub
titlu l Oraşele înecate, scena se m ută la Bucureşti, în a partam entul opera­
torului Ioan D oicin şi al soţiei sale, R i. La reeditarea din 1966 (E d itu ia
T ineretului, cu o p re fa ţă de O v. S. C rohm ălniceanu), titlu l este Oraşele
scufundate. Rom anul a fost tradus în lim ba germ ană de Erich Mesch
(Die U nterwasserstădte, K riterior, Bucureşti, 1970). A ceastă versiune a
a p ăru t şi în colecţia specializată a editurii W ilhelm H eyne, M iinchen,
1977.

254
 pereche p entru ani de-a rîndul, ceea ce un scriitor sensibil nu izbu­
teşte uneori nici în 3000 de pagini de iubire literară integrală.
T oate rom anele pe care le provoci trebuie să se petreacă-n viitor,
pentru ca cititorul sa găsească în tr-a d ev ă r ceva substanţial, ne­
copiat şi nefalsificat, o profeţie (oricît de vagă) dar care să se
ivească d in tr-u n germen original." 23

Sem nificativ pentru prudenţa cu care scriitorii se apropie

de o literatu ră care ar putea fi considerată m inoră este şi
faptul că acest „m anifest" apare după capitolul Pastorala,
din A venturile d-lui Ionel Lăcustă-Term idor (1932), o p aro ­
die în stilul ironic şi sacadat al prozelor lui T udor Arghezi,
pe tema scufundării A tlantidei, ca rezultat al conflictului
d in tre populaţiile active (europenii şi americanii) şi artişti :

„Locuitorii de pe A tlantic, atlantizii, sînt intelectuali şi deservesc

cu producţiile lor artistice, cele două continente unde au răm as în
casele de lem n şi păm în t num ai pădurarii şi plugarii. T otul se mişcă
electric ; electricitatea e acum ulată din soare şi din nori de bobin:
ca nişte papagali de p latin ă situaţi de-asupra coliviilor [în care
locuiesc atlan tizii] şi transm isă celor două continente care nu
prea au nevoie de ea. D e la o vreme plugarii şi păd u rarii celor
două continente au com unicat între ei fără ştirea republicelor de
; bam bu şi au constatat uşor că atlantizii nici nu ară, nici nu taie
lemne. R evoltaţi au suprim at atlantizilor expediţia franzelelor
m atinale şi carto filo r de vecernie, ia r atlantizii, la rîndul lor,
d re p t represalii au tă ia t curentul electric şi au o prit transporturile
de idei şi muzică, instalînd la m argini p entru control oglinzile re­
velatoare. [...] C ontinentalii s-au în d îrjit însă şi tem îndu-se pen­
tru viitor, au h o tă rît să suprim e cu desăvîrşire acel neam ciunt de
oameni, care cereau grăsime şi vin, ca să dea în schimb num ai
sunete şi luciri. Şi pescarii din N orvegia în înţelegere cu v înătorii
de foce din G roenlanda, s-au ridicat în tr-o noapte şi au desfăcut
lanţurile care ţineau pînă se topeau, m unţii de gheaţă ai Polului
N o rd . P ră v ă liţi de furtuni, gheţarii au răzb it şi au răsturnat,
îrvecîndu-le, coliviile subtile ale atlantizilor. A pierit în valuri, în
cîteva ore, o civilizaţie suprem ă şi un tip de om su p e rio r..."24

Oraşele scufundate, a doua operă clasică a anticipaţiei

rom âneşti, este un rom an pe tema sfîrşitului Păm întului,

23 A fd e rca ]., Provocarea, în R ealitatea ilustrată, nr. 296, 29 sept.

1932, p. 28.
24 Felix A derca, A venturile d-lui Ionel Lăcustă-Term idor, E ditura
„ N aţio n ala" S. C iornei, Bucureşti, 1932, pp. 174— 176. C apitolul Pas­
torală, din acest volum , este a tît de arghezian, încît a fost inclus în
T ’i d o r Arghezi, Scrieri 15, Proze, E ditura pentru literatură, Bucureşti,
1967 !

255
într-o epocă înd ep ărtată din viitor, datorită răcirii Soarelui
şi a scoarţei terestre.

„...oam enii s-au retras de pe păm întul îngheţat în oraşe de sticlă,

construite pe fundul oceanelor. Această direcţie de dezvoltare a
civilizaţiei pare să fi fost nefericită, pentru că şi tem peratura
apelor scade trep tat, iar um anitatea, în condiţiile unei asemenea
existenţe acvatice, începe să-şi p iard ă însuşirile proprii şi să ia
înfăţişarea m oluştelor. Inginerul W h itt preconizează continuarea
retragerii spre pirosferă. prin săparea de galerii. A lt tehnician,
X avier, pledează teza părăsirii păm întului şi m utării pe o planetă
m ai tin ă ră. P înă la urm ă, ultim ul, găsind form ula lăm pii care eli­
berează energia atom ică, îşi pune planul în aplicare, însoţit însă
num ai de iubita sa, pentru că W h itt cu secretara lui răm în să
continue înaintarea spre centrul fierbinte al globului. R om anul fo ­
loseşte to t arsenalul anticipaţiei ştiinţifice : oraşe de sticlă, ra ­
chete, laboratoare unde se fabrică alim ente sintetice volatile etc.
M eritul autorului este că nu se m ărgineşte Ia aceasta, ci, luînd
datele fanteziei ca o ipoteză, construieşte prin deducţie realistă,
după exem plul lui W ells, o întreagă realitate nouă, socială şi psi­
hologică. Felix A derca îşi im aginează cu o ra ră capacitate specu­
lativă to t felul de problem e cărora om enirea v a trebui să le facă
fa ţă în viitor. Exam inează, astfel, conflictele sociale generate de
o lume supratehnicizată, schiţează m oravurile ei curioase, în tre­
vede prim ejdia degenerescenţei biologice şi ne invită să Urmărim
form ele ultim e ale conservatorism ului (iubirea, gustul p entru hrana
solidă ş.a.m .d.).“ 25

8. După 1950

întrebarea pe care trebuie să şi-o pună cel care eKami-

nează domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice din R om ânia
este aceea dacă are dreptul să facă o istorie, din fapte dis­
parate şi elemente întîm plătoare de S.F.
A stăzi, lucrul acesta este posibil.
Prim ul rom an S.F. care a ap ăru t după cel de al doilea
război m ondial a fost D rum printre aştri (1954), de R adu
N o r şi I. M. Ştefan. în cei 25 de ani care au trecut de
atunci, num ărul rom anelor, al povestirilor şi, bineînţeles, al

25 O v. S. C rohm ălniceanu, Literatura rom ână între cele două

războaie (ediţie revăzută), voi. I, E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1972,
pp. 428— 429.

256
 autorilor de literatură S.F. a crescut vertiginos. în paralel
cu apariţia scriitorilor, a revistelor sau a colecţiilor de edi­
tură specializate, fenomenul cel mai proem inent care s-a
produs în această perioadă a fost asumarea tradiţiei. P rivit
de aproape, procesul acesta este spectaculos, desfăşurîndu-se
cu o repeziciune care nu are termen de com paraţie decît în
ritm ul de asimilare a principalelor curente literare europene,
în literatura rom ână din secolul X IX .
Cu toate că în 1958 fusese reeditat rom anul lui H . Stahl,
Un român în Lună, problem a vechimii S.F.-ului românesc
se pune pentru prim a dată în anul 1963 :

„Deşi nu avem o bogată trad iţie în acest dom eniu, ea există to ­

tuşi şi cred că ar fi m ai m ult decît un gest de recunoştinţă dacă
ar apare o antologie a celor m ai sem nificative lucrări — unele
chiar în fragm ente — scrise de M acedonski, C ezar Petrescu,
I. C. Vissarion, Stahl, A derca şi alţii." 1

Chestiunea este aproape im ediat reluată de Ion H obana,

care exprim ă şi el convingerea că literatura ştiinţifico-fan-
tastică românească este un S.F. de dată recentă, lipsit de o
adevărată tradiţie :

„L iteratura ştiinţifico-fantastică nu are o trad iţie în adevăratul

înţeles al cuvîntului ; în a fara rom anelor «Un rom ân în Lună»
de H . Stahl şi «Oraşele înecate» de F. A derca, se pare că înainte
de 23 A ugust 1944 au a p ăru t d oar povestiri risipite prin diverse
publicaţii şi a d ap tări, m ai m ult sau m ai puţin inspirate, ale unor
lucrări străine («C etatea R adiului», «Raza m isterioasă» etc.). O
cercetare atentă a acestui dom eniu ne-ar oferi poate sum arul unei
culegeri antologice. O ricum , despre o literatu ră rom ânească de
anticipaţie se poate vorbi num ai astăzi, în urm a efo rtu rilo r con-
iugate ale scriitorilor, E diturii tineretului şi Colecţiei «Povestiri
ştiinţifico-fantastice»." 2

C ontribuţia publicaţiei editate de revista Ştiinţă şi teh­

nică, sub conducerea scriitorului A drian Rogoz, la explorarea
părţii ascunse a S.F.-ului românesc, a fost republicarea unor
texte „vechi“, O m ul zburător, de V ictor Eftim iu (în 1964),

1 M ihu D ragom ir, A ctualitatea literaturii despre viitor, în Luceafărul,

nr. 5, 1 m artie 1963, p. 11.
2 Ion H obana, Literatura ştiinţifico-fantastică, în Lu p ta de clasă,
nr. 12, dec. 1963, p. 51.

257
un fragm ent din Oraşele scufundate, de Felix Aderca (în
1965), Ceasornicul din turn, O chiul de m ort şi Amăgirea,
•de Oscar Lem naru (înitre 1965 şi 1968) şi Agerul păm întului,
d e I. C. Vissarion (în 1965).
în tr-u n studiu din anul 1966, Silvian Iosifescu semna­
lează şi el un rom an necunoscut, din 1937, Se aprind lumi-
nile-n V itol, de Ilie lenea. 3
In fine, la sfîrşitul anului 1967, Ion H obana schiţează o
prim ă „istorie" a S.F.-ului românesc, introducînd în discuţie
o listă de nume noi, fără să pretindă însă că aceste elemente
p o t schimba concluzia la care ajunsese în 1963 :
„Putem cita cîteva rom ane cu caracter m ai degrabă utopic :
«A dantida» de A lbani-T iron, «E x celsio r! P ăm întul în flăc ări!»
de Al. D um itrescu-C olţeşti, «Anul 2000» de D orina Ienciu,
«Se-aprind lum inile-n Vitol» de Iile lenea. [...] O ricum , despre
un gen constituit ca atare se poate vorbi abia după cel de-al
doilea război m ondial [ ...].“ 4

„Scepticismul" acesta, am endat tre p ta t pe parcursul ani­

lor, a fost înlocuit în 1969 de o convingere nouă, credinţa
în existenţa unei vîrste de aur a literaturii noastre S.F.
N u încape nici o îndoială că term enul acesta, utilizat de
Ion H obana în Vîrsta de aur a anticipaţiei româneşti, pentru
a denumi to talitatea încercărilor făcute de noi, pînă la sfîr­
şitul celui de al doilea război m ondial, este im p ro p riu .5

* Silvian Iosifescu, Posibilitate, utopie, m it, în V iaţa românească,

nr. 7, iulie 1966, p . 100. T itlu l exact al rom anului este A rd lum inile-n
V itol.
4 Ion H obana, D in nou despre tribulaţiile anticipaţiei, în V iaţa ro­
mânească, nr. 12, dec. 1967, p. 110.
5 A ntologia lui Ion H obana, V îrsta de aur a anticipaţiei româneşti,
E d itu ra T ineretului, Bucureşti, 1969, care reprezintă cel m ai im portant
m om ent din acţiunea de recuperare şi, im plicit, de definire a S.F.-ului
românesc, cuprinde urm ătoarele texte : D em etriu G. Ionnescu, Spiritele
anului 3000, fragm ente ; A lexandru Speranţă, O călătorie în lună :
A l. M acedonski, O ceania-P acific-D readnought; V ictor Anestin, O tragedie
cerească, fr. ; V ictor E fitim iu, U n asasinat p a trio tic ; Gib. Mihăescu,
B raţul A ndrom edei, fr. ; Ion Minulescu, De vorbă ou necuratul, fr. ;
C ezar Petrescu, O chiul lui Eliazar, fr. din rom anul Baletul m e ca n ic ;
T udor A rghezi, In preistorie, fr. din Tablete din Ţara de K u t y ; Felix
A derca, Pastorală, fr. din A venturile d-lui Ionel L ă cu stă -T erm id o r; Ion
Biberi, Sfîrşit ; Al. Dem. Colţeşti, P ăm întul în flăcări, fr. ; Ilie lenea.
A rd lum inile-n V itol, fr. ; V. P apilian, G r o a ză ; I. C. Vissarion, Agerul
P ăm întului, fr. ; M ircea Eliade, N o p ţi la Seram pore, fr.

258
 în sens tradiţional, prin vîrstă de aur se înţelege o epocă
(o perioadă) de înflorire din v iaţa culturală sau m aterială a
unui p opor (în cazul nostru, a unui gen literar). în înţelesul
acesta, p en tru francezi poate fi considerată vîrstă de aur
epoca lui Jules Verne, pentru americani, cea E. A. Poe,
p en tru englezi, epoca H . G. Wells. în sens restrîns, isto­
ria şi teoria literaturii S.F. consideră vîrstă de aur perioada
cuprinsă între 1937 şi sfîrşitul anilor patruzeci, cînd se p ro ­
duce, cu o expresie a lui Isaac Asimov, „prim a revoluţie
S.F." în jurul revistei lui John W. Cam pbell Jr., Astounding
Science Fiction, unde publică Poul Anderson, Isaac Asimov,
R ay Bradbury, R obert A. H einlein, C lifford D. Simak,
Theodore Sturgeon, A. E. van Vogt etc.
N ici în tr-u n sens, nici în celălalt, term enul acesta nu
poate fi aplicaft unor experienţe uitate de S.F., atîta tim p
cît certitudinea existenţei unei vîrste de aur nu poate fi dată
decît de am intirea şi de perm anenta raportare m entală la
ceea ce, din pricina decadenţei sau a lipsei de prevedere is­
torică, s-a pierdut.
Esenţial este însă faptul că într-un interval de num ai
cinci ani, din 1963 pînă în 1969, S.F.-ul românesc îşi iden­
tifică izvoarele ascunse şi se delim itează istoric, p rin tr-o
acţiune din ce în ce mai insistentă de recuperare a tradiţiei,
ceea ce echivalează cu revendicarea unei legitim ităţi.
în chip paradoxal însă, fiecare text nou descoperit, fie­
care scriitor anexat S.F.-ului infirm ă, în loc să confirme teza
vîrstei de aur şi a vechimii literaturii noastre S.F. Absente
din conştiinţa literaturii, ignorate de critică şi de istoria li­
teraturii, toate aceste fapte nu participă la o istorie, fiind,
pînă astăzi, m omente ignorate de S.F. Istoria S.F.-ului rom â­
nesc, de care sînltem conştienţi abia astăzi, este o istorie
înscenată tardiv, o istorie reparcursă şi asum ată în decurs
de numai cîţiva ani.
Spectacolul acesta de recapitulare accelerată a filogene-
ticului în ontogeneză este vizibil şi la nivelul m entalităţii
teoretice faţă de S.F.
„Modelul ideal" al unui rom an ştiinţifico-fantastic este
construit de A drian Rogoz încă din anul 1957 :

259
 „...«idealul» unui rom an ştiinţifico-fantastic ar trebui să aibă ri­
goarea ştiinţifică a lui Jules Verne. D a r nu e m ai puţin limpede
că un asemenea «ideal» a r trebui să aibă fantezia lui Wells, vi­
goarea acţiunii scrierilor lui Alexei Tolstoi, um orul lui Capek
şi stilul lui E dgar Poe." 6

Cu toate acestea, în deceniul cinci, rom anul S.F. este

din nou popularizare, în conform itate strictă cu datele oferite
de ştiinţă şi de modelul Jules Verne :

„ N u ne este îngăduit să contrazicem adevărurile stabilite ale ştiin­

ţei, de p ildă să presupunem posibilitatea depăşirii vitezei lu­
m inii..." 7

„C îtă vrem e cercetările au stabilit cu certitudine că pe Lună

nu există condiţii favorabile vieţii, literaturii ştiinţifico-fantastice
îi este interzis să imagineze descoperirea pe acest corp ceresc a
unor fiinţe superioare, asem ănătoare oam enilor de pe P ăm înt." 8

Pe această cale sînt deocamdaită respinse din S.F. ideile

literare noi, călătoria tem porală, hiperspaţiul, teleportaţia,
fantezia eroică şi, în general, anticipaţia cu un termen prea
lung. Ceea ce i se cere acum literaturii S.F. este să populari­
zeze, să instruiască şi să educe, prin prospecţiuni pe termen
scurt, de tipul scenariilor viitorologice :

„...decît anticiparea secolului al patruzecilea, m ai educativă şi

instructivă e o povestire an ticipativă despre un viito r ceva m ai
ap ro p iat." 9

în deceniul şase asistăm la apariţia unei m entalităţi teore­

tice noi, care scoate înţelegerea literaturii S.F. din domeniul
vulgarizării şi al didacticii şi o situează în contextul mai
adecvai al problem aticii umane şi al verosim ilităţii morale,
caracteristice oricărei literaturi :

6 A drian Rogoz, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică —

Îm p o triva „m îinii-deget“ — , în Scînteia tineretului, n r. 2522, 16 iunie
1957 , p. 1.
7 I. M . Ştefan, Cu privire la literatura ştiinţifico-fantastică, Intre
fantezie, ştiinţă, convenţie şi aventuri, în Scînteia tineretului, nr. 2534,
30 iunie 1957, p. 2.
8 Ion R om an, Ştiinţa şi fantezia, în C ontem poranul, nr. 10, 4 m ar­
tie, 1960, p. 3.
9 Ibidem , p. 3.

260
 „...în lite ratu ra ştiinţifico-fantastică — şi lucrul trebuie bine pre­
cizat — ipoteza ştiinţifică deţine un rol im p o rtan t num ai în mă­
sura în care perm ite abordarea şi rezolvarea unor problem atici
um ane posibile în ansam blul de relaţii economice, etice etc., create.
Scriitorul nu este obligat să se conform eze adevărului tehnic, ci
doar verosim ilităţii m orale. Precizarea mi se pare utilă, avînd în
vedere faptul că lucrările beletristice incluse în această m odali­
ta te lite rară nu au rolul de a fix a eventuale evoluţii în dom eniul
ştiinţelor tehnice sau sociale (ar fi absurd să crezi aşa ceva), deşi
în m area lor m ajoritate anticipează o lume din tr-u n anum it punct
de vedere superioară nouă." 10

P erform anţa de a parcurge în cîţiva ani istoria de cel

puţin un secol a genului S.F. poate fi urm ărită şi în paginile
Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice". De aceea, nu este
o exagerare să constatăm că a face istoricul acestei reviste
însemnează, în bună măsură, a descrie sau a face istoricul
literaturii ştiinţifico-fantastice din Rom ânia.
Singura noastră publicaţie de specialitate, Colecţia „Po­
vestiri ştiinţifico-fantastice", editată de revista Ştiinţă şi
tehnică, a ap ăru t între 1 octombrie 1955 şi 15 aprilie 1974
(466 de numere), avîndu-1 ca redactor literar pe prozatorul
şi poetul A drian Rogoz. C u excepţia intervalului 1 martie
1957-30 octom brie 1958, cînd revista se publică de trei ori
pe lună, celelalte numere au apărut din două în două săp-
tăm îni, sub form a unor broşuri de 32 de pagini, într-un
tiraj de circa 35.000 de exemplare.
în prim a fază de existenţă a revistei, literatura S.F. este
priv ită ca p arte a literaturii de aventuri şi, îm preună cu
rom anul poliţist şi proza exotică de călătorie, ea este consi­
derată ca fiind, înainte de toate, o literatură pentru copii
şi tineret.
Tipul de ciltitor avut, de la început, în vedere, este cel
tînăr, şi după cum rezultă din scrisorile publicate între 1960
şi 1967, dacă facem abstracţie de corespondenţii care nu dau
nici o indicaţie clară în legătură cu vîrsta sau cu ocupaţia
(11% ), peste 5 4 % dintre cei care cum pără revista sînt elevi,
şi num ai 10% studenţi (de la m atem atică, fizică, politehnică

10 C onstantin Gubleşan, Ipoteza ştiinţifică în literatura de antici

paţie, în Tribuna, n r. 11, 12 m artie 1964, p. 10.

261
 sau filologie), 11% m uncitori (cei mai m ulţi foarte tineri),
5 ,5 % tehnicieni şi 8,5% profesori, medici e tc .11
P în ă în 1957, „amestecul de genuri“ pe gustul cititorilor
este p rin urm are deliberat şi acum apar, alături de textele
de S.F. propriu-zis, mai m ulte nuvele exotice şi povestiri
istorice sau poliţiste, Indienii, de Vitalii Trenev (1955),
C uibul invaziilor, de M ihail Sadoveanu (1956), Boşimanul
M auki, de R udolf D aum an (1957), Pe urmele zim brului, de
V ictor Eftim iu (1957), A ventura bărbatului cu gura strîmbă
şi A ventura graţiatului albastru, de A. C onan D oyle (1957)
— două povestiri cu Sherlock Holmes.
începînd cu anul 1958, interpretarea conceptului de S.F.
se m odifică, p rin tr-o delim itare mai tranşanta de celelalte
literaturi, j>entru ca în ultim ii ani de apariţie ai colecţiei să
se producă un „amestec" nou, prin care contextul larg este
căutat în altă parte, la lim ita cu fantasticul. Acum se p u ­
blică Maşina de oprit tim pul, de D ino Buzzati (1965), Funes
sau omul cu memoria perfectă, de Jorge Luis Borges (1969),
Ce-a fo st asta?, de F itz James O ’Brien (1971) şi Fiara ne­
vă zu tă sau O m ul şi şarpele, de Ambrose Bierce (1972).
Cele două orientări p o t fi considerate expresia unui S.F.
calitativ diferit, căci în vreme ce prim a urm ăreşte să asigure
genului o bază de lectură (sau de consum) cît mai largă, cea
de-a doua îi consolidează platform a estetică. Prim a orientare
se adresează cititorilor larg disponibili, a doua îi are în
vedere m ai ales pe cei care concep lectura ca pe un act se­
lectiv, supravegheat în tr-o mai m are m ăsură de spiritul critic.
A doua trăsătu ră a revistei, caracteristică p en tru orice
S.F. începător este „amestecul de auitori", insistenţa în a

11 V aloarea statistică a acestei schiţe procentuale (în care criteriul

vîrstei n u poate fi întotdeauna delim itat de acela al profesiunii) este
relativă, în m ăsura în care nu avem de a face cu o anchetă. M ai m ult,
se poate presupune că publicînd anum ite scrisori din tr-u n pachet m ult
m ai volum inos, revista a corectat cu bună ştiinţă configuraţia reală a
grupelor de cititori, a rătîn d şi pe această cale că are un program şi că
m anifestă anum ite preferinţe. Totuşi, rezu ltatu l este com parabil cu con­
cluziile care se p o t extrage din toate statisticile efectuate de m arile edi­
tu ri de lite ratu ră S.F. din E uropa sau din S.U.A. : 1. C ititorii sînt în
m ajo ritate tineri (elevi şi studenţi) ; 2. R ap o rtu l num eric dintre bărbaţi
şi femei este n et defavorabil acestora din urm ă ; 3. C în d se p o t stabili,
profesiunile cititorilor sînt cu precădere tehnice sau ştiinţifice (tehni­
cieni, ingineri, cercetători etc.).

262
face prozeliţi sau în a „îm prum uta" scriitori din literatu ra
„obişnuită", care să contribuie la consolidarea noului gen
prin ceea ce s-ar putea numi un „transfer de autoritate".
Astfel, în ciuda unor legături în general foarte slabe cu
S.F.-ul, Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice publică po­
vestiri, nuvele şi chiar poezii de Al. A ndriţoiu, T udor A r-
ghezi, Ion Barbu, M ihai Beniuc, Geo Bogza, N in a Cassian,
O v. S. C rohm ălniceanu, Virgil Gheorghiu, H o ria Lovinescu
sau Ion M arin Sadoveanu.
D acă facem o com paraţie de cantitate, ignorînd eventua­
lele etape distincte sau preferinţa pentru anum ite literaturi,
într-o anum ită perioadă, atunci raportul dintre scriitorii
rom âni şi cei străini, publicaţi de colecţie este de aproxi­
m ativ 2 : 1 .
T oţi autorii rom âni de S.F. au fost publicaţi în paginile
revistei, generoasă cu începătorii şi ceremonioasă cu cei v e c h i:
Felix Aderca, H o ria A ram ă, George A nania şi Romulus Băr-
bulescu, Camil Baciu, V ictor Bîrlădeanu, Voicu Bugariu, Vla-
dim ir Colin, O v. S. C rohm ălniceanu, C onstantin Cubleşan,
Grigore Davidescu, D orel D orian, M ihu D ragom ir, Victor
Eftim iu, Sergiu Fărcăşan, Ion H obana, Viorica H uber/G eor-
gina— Viorica Rogoz, E duard Jurist, V ictor K ernbach,
O scar Lem naru, Al. M ironov, Ion M înzatu, M ihnea Moisescu,
D inu M oroianu (autorul prim ei biografii rom âneşti a lui
Jules Verne), R adu N or, C orneliu Omescu, Mircea O p riţă,
Leonid Petrescu, O vidiu R îureanu, A drian Rogoz, Gh. Să-
sărman, M iron Scorobete, I. M. Ştefan, O vidiu Şurianu.
D intre străini, scriitorii preferaţi la început sînt cei ruşi
sau sovietici, în ordine, I. K alniţki (Sfîrşitul oraşului subte­
ran), I. A. Efrem ov (A to lu l Fakaofo, Nebuloasa din A ndro-
meaa, C or Serpentis), A. şi B. Strugaţki, A. Beleaev (H o iti-
Toiti), A natol D neprov (Crabii mişună pe insulă, Ecuaţiile
lui M axwell, Mela, M umia purpurie etc.), K. E. Ţiolkovski
(In afara Păm întului), cărora li se vor adăuga mai tîrziu
V. S. Saparin, V ladim ir N em ţov, M ihail Nemcenko, Boris
Fradkin, Igor Rosohovatski, A leksandr K azanţev, Aleksandr
K uprin, reproduşi, aproape toţi, din revistele V okrug sveta,
T ehnika molodioji, Znanie sila, Iunosti sau N auka i jizn.
F ără să fie prea sistematică, revista a publicat cîteva
texte clasice, traduse, cele mai m ulte dintre ele, de Ion Vinea,
Ion H obana (care semnează şi H o ria Banu), A drian Rogoz

263
 (Dorin A. G roza) sau Frida Papadache, O pogorîre în Mael-
strom (1957), N em aipom enita întîm plare a unui anume Hans
Pfaall (1960) şi Mellonta Tauta (1965), de E. A. Poe, Făura­
rul de frum useţi (1958), de N athaniel H aw thorne, Insula
cu elice (1959) şi Cele 500 de milioane ale Begumei (1963),
de Jules Verne, X ipehuzii (1965) şi Uimitoarea călătorie a
lui H areton Ironcastle (1969), de J.-H . Rosny Aîne, Solaris
(1967— 1968), de Stanislaw Lem, Poarta care duce dincolo
(1968), de C liffo rd D. Simak, O m ul trucat (1968) şi O m ul
cu trup inconsistent (1971), de M aurice R enard, Patrula
tim pului (1969), de Poul Anderson, Straniul caz al docto­
rului Jekyll şi al lui mister H yd e (1970), de R. L. Stevenson,
A patra stare de agregare (1970), Moartea hipnotică (1970)
şi Legenda despre omul cu o mie de chipuri (1973), de Ka-
rinth y Frigyes, Ce-a fo st asta ? (1971), de Fitz James O ’Brien,
Stăpînul lui M oxon (1973), de Ambrose Bierce.
Im portante pentru cunoaşterea S.F.-ului internaţional sînt
şi cele cîteva articole de sinteză publicate mai ales în ultim ii
ani de apariţie ai colecţiei, un capitol din La fantascienza,
de Lino A ldani (Science-fiction-ul în Italia, 1971), Ita lia :
o viaţă dificilă, de G ianfranco de Turris (1971), Science-
fiction-ul brazilian şi coloratura lui aparte (1971), Două
secole de literatură ştiinţifico-fantastică poloneză, de Zbig-
niew Przyrow ski (1972), Literatura ştiinţifico-fantastică în
Ungaria, de K uczka P eter (1973), Olanda, Belgia şi feno­
menul s.f-, de Al. M ironov (1973). în aceeaşi categorie intră
şi articolul lui Franz R ottensteiner, editorul revistei Quarber
M erkur, Un pionier al literaturii ştiinţifico-fantastice moder­
ne : K urd Lassw itz (1970).
în afara literaturii S.F., a recenziilor sau a studiilor de
sinteză, în colecţie s-au mai publicat, la m ari intervale de
tim p, articole de popularizare astronom ică, o cronologie şi
un istoric al tehnicii rachetelor şi al astronauticii, cîteva
articole despre fenomenul O .Z .N ., despre autom ate şi roboţi,
un conspect viitorologic pe tem a autom obilului, a telecomu­
nicaţiilor, urbanisticii, educaţiei, demografiei etc., în fine,
mai m ulte articole „curioase" din categoria „ipotezelor ex­
traordinare", cum a r fi civilizaţiile dispărute şi întîlnirile
cosmice.
Fiind singurul nostru magazin S.F., Colecţia „Povestiri
ştiinţifico-fantastice“ a jucat, în acelaşi tim p, rolul unei pu­

264
blicaţii de propagandă, al unei reviste de cultură şi de edu­
caţie S.F., d ar şi al unui buletin al mişcării de suporteri
sau de fani din toată ţara.
Cele mai im portante personalităţi din epoca de consoli­
dare a literaturii ştiinţifico-fantastice din R om ânia sînt Ion
H obana, V ladim ir C olin şi A drian Rogoz. C a şi H ugo Gerns-
back, în perioada naşterii S.F.-ului m odern, înainte de a fi
scriitori, ei sînt mai degrabă nişte figuri istorice ale genului,
nişte deschizători de drum uri şi anim atori. C hiar dacă în
proporţii diferite, toţi trei sînt în acelaşi tim p autori, tra ­
ducători, critici, teoreticieni, conducători de cenacluri şi
editori de antologii S.F., înzestraţi cu o răbdare exemplară
şi pregătiţi să facă faţă oricăror dificultăţi.
Im presionantă din acest punct de vedere este activitatea
lui Ion Hobana, licenţiat în filologie cu o teză despre lite­
ra tu ra S.F.
C a p rozator, Ion H obana a debutat cu povestirea S.F.
Glasul mării, în revista Ştiinţă şi tehnică (nr. 7, iulie 1955).
N uvela U ltim ul văl, apărută la E ditura tineretului, în 1957,
este o naraţiune poliţistă şi de spionaj, cu ingrediente S.F.,
după tipicul epocii.

U n tîn ă r operator de cinem atograf, R adu G heorghiu, ang ajat în

tu rn area unui film despre M area N eagră, ajunge p rin tr-u n accident
pe o n avă de cercetări care face experienţe secrete cu u n generator
de ultrasunete şi este im plicat în tr-o aventură p a lp itan tă, la ca­
p ă tu l căreia este dem ascat un spion prim ejdios, fugit din R om ânia
în 1944 şi racolat de o putere străină.

în volum ul Oameni şi stele (1963), temele preferate sînt

explorarea m ărilor planetei, efectele psiho-sociale ale călăto­
riilor interplanetare şi călătoria în tim p. Tipică este aici
m aniera Jules Verne, prudenţa în form ularea ipotezelor şti-
inţifico-fantastice, relaţia strînsă cu datele ştiinţei, anticipaţia
pe termen scurt. Prozatorul îşi asumă foarte ra r riscul de a
se hazarda pe terenul exobiologiei, ca în Marele business, în
care ap ar cîţiva m arţieni cu mîinile flexibile şi păroase, p o ­
sesori ai unor vehicule denum ite krub.
A nticipaţia este sugerată printr-un vocabular ştiinţifico-
fantastic abundent (elicopter submarin, em iţător cuantic, re­
ceptoare infrason, duş ulitrasonic, velom otoare subacvatice,
hublouri de borazon, saltea de bral, cască transparentă de

265
 gres, cibernostic = diagnostic cibernetic etc.) sau p rin tr-o re­
ferinţă în stilul Gernsback, la experienţele tehnice anterioare,
invocate ca termen iniţial într-o progresie S.F. :

„C ineciberul nu este decît o m aşină u ltraperfecţionată, al cărei

pu n ct de plecare poate fi găsit în m îna m ecanică prezentată în
anul 1959 la E xpoziţia U niversală de la Bruxelles şi în ap aratu l
cu aju to ru l căruia, zece ani m ai tîrz iu , doctorul M oraru a izb u tit
să proiecteze pe un ecran visele şi gîndurile pacienţilor săi. C a­
racterul absolut inedit a l cineciberului constă în fa p tu l că specta­
torii sîn t în acelaşi tim p scenarişti, regizori, pictori-decoratori şi
actori ai spectacolului." 12

Vocaţia principală a scriitorului, aceea de pionier şi de

anim ator s-a m anifestat cu precădere în domeniul traduce­
rilor, al sintezelor teoretice şi al antologiilor. Ion Flobana
a tradus din Jules Verne, M aurice R enard şi J.-H . Rosny
Aîne şi a publicat, în 1968, un eseu despre film ul ştiinţifico-
fantastic, Im aginile posibilului.
F oarte im portante p entru consolidarea şi m aturizarea ge­
nului în R om ânia sînt antologiile sale, Viitorul a început
ieri, Retrospectiva anticipaţiei franceze cu texte în traduce­
rea autorului (1966), V iito r u l? A te n ţie !, Studii şi articole
despre literatura ştiinţifico-fantastică (1968), semnaite de
Kingsley Amis, Isaac Asimov, Roger Caillois, Silvian Iosi-
fescu, V ictor K ernbach, V. Smilga, Stanislaw Lem, A. U rban,
Iordan Vasiliev, Pierre Versins şi Ion H obana, Vîrsta de aur
a anticipaţiei româneşti (1969), Odiseea marţiană, Maeştrii
anticipaţiei clasice (1975), Povestiri ştiinţifico-fantastice
(1976), O falie în tim p, Pagini de anticipaţie românească
(1976) şi, în colaborare cu G ianfranco de T urris, Fantascien-
za, povestiri italiene (1972).
Ceea ce Ion H obana a reuşit să facă pentru literatu ra
ştiinţifico-fantastică românească, în Rom ânia, a reuşit Vla-
dim ir Colin în străinătate. A ntologia sa Les meilleures his-
toires de science-fiction roumaine, apărută la M arabout, în
anul 1975, reprezintă prim a afirm are reală, pe plan euro­
pean, a S.F.-ului românesc, ca gen cu o individualitate
distinctă.

12 Ion H obana, O am eni }i stele, E d itu ra tineretului, Bucureşti, 1963,

pp. 110— 111.

266
 T rad u căto r din Jules Verne, ca şi Ion H obana şi, în
ultim ii ani, din G erard Klein, V ladim ir Colin a mai p u ­
blicat în 1970 o antologie a anticipaţiei franceze contem ­
porane, Un pic de neant.
P rin rom anul A zecea lume (1964), d ar mai ales prin
volumele V iitorul al doilea (1966), Capcanele tim pului
(1972), D in ţii lui Cronos (1975) şi Babei (1978), V ladim ir
Colin este cel mai im portant reprezentant al fantasticului
ştiinţific din Rom ânia. In flu en ţat de A braham M erritt şi
de H . P. Lovecraft în povestiri ca Cetatea m orţilor, Lnaga
şi Broasca sau de Karel C apek, în povestirea „Oneiros",
V ladim ir C olin este un adept al fanteziei eroice şi un vir­
tuos al povesitirilor pe tem a călătoriei în tim p. O fantezie
de poet fascinat de creaţia inaugurală îl determ ină să in­
venteze cuvinte, obiecte, obiceiuri şi contexte paralele cu
ceea ce reprezintă term enul de referinţă al realităţii dintr-un
rom an obişnuit, pentru ca, pornind de la aceste premize
noi, să-şi îm pingă personajele în situaţii neobişnuite :

„Fluierând plictisit, se apropie de fereastră şi, cu capul înainte,

se aruncă pe geam ul închis. Cîrad biosticla se recom puse în urm a
lui, plutea lin peste apele canalului cu lebede a rtific ia le ..." 13

Foarte ambiţios este rom anul Babei, cu un punct de ple­

care în ideea „corpurilor F “, din Solaris, de Stanislaw Lem.
Personajele lui V ladim ir C olin (un poet de pe T erra, inca­
pabil sa se consoleze cu ideea m orţii soţiei sale, un tueur ă
gage de pe planeta M arte şi o vestală de pe Venus, care a
păcătuit p rin dragoste) sînt silite de către un m aniac al
ştiinţei, Seat M or, să trăiască în imaginaţie, ca dubluri, pe
o planetă fictivă, Babei, pen tru a fi supuse unui şir inter­
m inabil de to rtu ri psihice. La capătul acestor experienţe,
dublurile înţeleg că sînt rezultatul unei m anipulări, îm potriva
căreia protestează p rin tr-o opţiune conştientă.
în felul acesta, rom anul lui V ladim ir C olin urm ăreşte să
se transform e într-o alegorie avînd ca subiect nu a tît dram a
personală a unor indivizi m arcaţi de viaţă, cît revolta îm ­
p o triv a alienării şi, în general, reum anizarea printr-un şir
de opţiuni curajoase.

13 V ladim ir C olin, Funcţionara tim pului, în Capcanele tim pulu

E ditura A lbatros, Bucureşti, 1972, p. 181.

267
 Mai p uţin productiv, înzestrat cu darul seducţiei, care
este p ropriu oam enilor cu suflet bun, altruist pînă la igno­
rarea operei personale, Adrian Rogoz, anim atorul şi condu­
cătorul Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice" este un
H ugo Gem sback al S.F.-ului românesc. Posedînd vocaţia
rară a prieteniei, el a ştiut, în această calitate, să-şi facă
răb d ăto r adm iratori şi aliaţi pe care să-i introducă într-un
clim at unic de emulaţie şi de încredere în S.F.
M arcat de convenţiile curente în epocă, rom anul O m ul
şi năluca (1965) e rem arcabil totuşi prin fantezia luxuriantă
cu care este im aginată planeta Venus şi prin tentativa pole­
mică de a realiza un personaj complex de S.F.

Regele vitezelor, Jerom e R. Somestone, construieşte o rachetă in­

terplanetară, Spright (N ăluca), pe care doreşte s-o lanseze spre
Venus. Cel cane va întreprinde călătoria va fi tîn ăru l aviator
D utch L earm onth, licenţiat în filologie şi au to r al unei plachete
de versuri, Phaeton. B lazat, respins de a c triţa M orella Snow land,
de la H ollyw ood, D utch L earm onth se îm barcă pe N ăluca de
dragul thrill-ulm . în tim p u l zborului, el face cunoştinţă, din în ­
tâm plare, cu radioastronom ul indian K rişnadat, care îi redă gustul
pierdut al vieţii şi al prieteniei. M ai m ult, K rişnadat v a face parte
din tr-o expediţie in ternaţională care se va în d rep ta şi ea spre
Venus, pe racheta V ulcan. In apropiere de Venus, racheta am eri­
canului, a v ariată de nişte m eteoriţi, nu m ai ascultă de comenzi
şi pilotul se catapultează nu departe de tab ă ra prietenilor săi.
A ceştia încearcă de m ai m ulte ori să-l salveze, acţiunile sînt
îngreunate de o erupţie subm arină, şi num ai cu preţul vieţii lui
K rişnadat, D utch L earm onth poate fi recuperat. P în ă la sosirea
salvatorilor, pilotul am erican descoperă o fa tă -p la n tă de care se
îndrăgosteşte. Scoasă din m ediul ei n atural, fa ta de pe Venus
m oare şi D utch L earm onth se întoarce pe P ă m în t cu un grav
traum atism psihic. In Am erica i se acordă un însem nat prem iu şi
o decoraţie, M orella a r vrea să se căsătorească cu el, d a r noul
ei soţ, Allen Ravis, regele ferm oarelor, îl îm puşcă cu ajutorul
unor gangsteri.

Deşi compusă pe o tem ă cu numeroase variante, de la

celebra nuvelă a lui E. A. Poe, la Jucătorul de şah a lui
Ştefan Zweig, Preţul secant al genunii (1974) este una din­
tre cele mai izbutite nuvele rom âneşti de literatură S.F.

O bsedat de ideea că undeva în univers a r pu tea să existe un şahist

m ai puternic decît el, copilul-m inune D av Bogar ajunge pe pla­
neta Tehom , program ată de legendarul K im K erim să joace şah.
M aşina-planetă susţine serii de cîte 20 de partide, fără să poată

268
 fi învinsă. Cei care pierd sînt ucişi şi asim ilaţi de planetă, cei
care fac rem iză sînt eliberaţi. D av Bogar este şi el eliberat de
m ai m ulte ori dar, d orind cu orice p re ţ să cîştige, revine de fiecare
d a tă şi se angajează în tr-o serie interm inabilă de partide, de-a
lungul întregii sale vieţi. C în d în cele din urm ă obţine victoria,
în tr-u n final cu trei dam e, este b ă trîn şi pe planetă îl aşteaptă
U m na, iubita din tinereţe, închisă în tr-u n m odul de anabioză, ca
în tr-u n sarcofag acoperit de praf.

Foarte poetică în substanţa ei, nuvela lui A drian Rogoz

este de fap t o reinterpretare a Luceafărului eminescian. J u ­
cătorul de şah subordonează totul unei pasiuni superioare,
ignorînd viaţa şi dragostea Umnei. Toate avertism entele care
i ,’se dau sînt ineficiente, aşa încît ceea ce era la început o
vocaţie adevărată se degradează cu tim pul, transform îndu-se
în tr-o obsesie.
D intre cei tineri, foarte prom iţătoare este activitatea lui
Gheorghe Săsărman, M ircea O p riţă şi Al. M ironov.
C aracteristica literaturii pe care o practică prim ii doi
este ingeniozitatea ideilor S.F., gravitatea m editaţiilor incluse
în literatură, dispreţul faţă de falsele tabuuri care, alungate
din proza obişnuită, au rezistat mai m ult tim p în litera­
tu ra S.F.
în schiţa Autopsia, din Oracolul (1969), de Gh. Săsăr­
man, o crimă perfectă este „comisă" cu ajutorul miliţiei.
Cuadratura cercului (1975) dezvoltă o suită de modele u r­
banistice care sugerează de fa p t m entalitatea diverselor tipuri
de civilizaţie.
La M ircea O priţă, în povestirea Turnul din N o p ţile m e­
moriei (1973), un copil construieşte în joacă un vehicul
tem poral cu care încearcă de m ai m ulte ori să călătorească
în viitor. D a r accesul în această direcţie a tim pului este in­
terzis şi aceia dau foc aparatului.
)
„A vea libertatea să coboare unde dorea, în trecut. R am ura as­
cendentă a tim pului i se interzisese. N ouă, tu tu ro r, ni se interzicea
deocam dată direcţie aceea." 14

Tema fusese rezolvată în chip asem ănător de Gh. Săsăr­

man în Oracolul :

14 M ircea O p riţă, T u rn u l, în N o p ţile memoriei, E ditura A lbatros,

Bucureşti, 1973, p. 254.

269
 „O omenire în care totul ar fi predestinat şi dinainte cunoscut
şi-ar pierde, p u r şisim plu, existenţa, ea ar înceta să trăiască,
n -a r face decît să repete m ecanic, m onstruos, o v iaţă ce n-ar mai
fi a ei, nu i-ar aparţine, o copie lipsită de vigoare a unui program
stupid." 15

în fine, Al. M ironov, autorul unui tulburător memorial

de călătorie pe tem a contactului între civilizaţii şi al pa-
leoastronauticii (Enigm atic, Păm întul, 1977), are o struc­
tu ră specifică de conducător de cenaclu şi de creator de
medii S.F. Lui i se datorează, în mare măsură, apariţia
fanzinului O m icron şi editarea celor două antologii ale am a­
torilor de la cenaclul „Henri Coandă" din C raiova, In tîm -
plări din veacul X X I (1974) şi A lte întîm plări din veacul
X X I (1 9 7 7 ).16 Tipică din acest punct de vedere este poza
de m isionar entuziast, capabil să facă prozeliţi în orice îm ­
prejurare, pînă şi la M achu Picchu, în Peru :

„M ă în tin d pe iarb ă, sînt lîngă m ine brazilienii şi fetele din

P eru, în tre străm oşii lor au existat poate şi incaşi, gîndesc, pri-
vindu-le pom eţii ieşiţi şi buzele cărnoase, stau nemişcate, în transă
parcă, sub noi se în tin d filigranele de p iatră, în fa ţă H u ay an a
Picchu, m asiv, şi ursuz, stă acoperit de terase lipite p în ă-n creş­
te t şi-i stră b ătu t de poteci încîlcite.
încep să le vorbesc fetelor despre străm oşii lor, despre fo rţa sol­
daţilo r lui Inca şi a arhitecţilor geniali care au ridicat Vilca-
bam ba, despre legende şi eroi, despre sfîrşitul tragic al lui A ta-
h u alp a şi al im periului, despre tristeţea infinită din p rivirile lui
T itu Cusi, despre catacom bele ce străb at H u a y an a Picchu şi-l
leagă de tărîm u l celălalt, despre m ăreţie şi prăbuşire, despre glorie
şi despre m oarte — fetele m ă ascultă, se strîng şi alţii, o vreme
nu vorbesc decît eu şi-apoi nici eu, ne odihnim cu toţii privirile
pe lum ea asta m oartă de sub noi, de m ult şi irem ediabil m oartă,
dar reuşind să ne vorbească în p iatră, trim iţîndu-ne un mesaj
trist de înţelegere şi bunătate. N en u m ăraţi singuratici se învîrt,
transfiguraţi, prin pieţe şi. tem ple, punctînd amestecul de alb şi

15 G h. Săsărm an, O racolul, E ditura tineretului, Bucureşti, 1969,

p. 135.
16 Prim ul fanzin rom ânesc, Solaris, a a p ă ru t în iunie 1972, într-un
tira j de 99 de exem plare, fiind e d ita t de C enaclul de lite ratu ră S.F. din
Bucureşti. A l doilea fanzin, Paradox, a a p ăru t la m ijlocul lunii mai,
1973, şi aparţine cenaclului „H. G . W ells", din Tim işoara. Fanzinul
O m icron, de la C raiova, a a p ă ru t în anul 1976. în 1977, cu prilejul
celei de a V il-a C onsfătuiri N aţio n ale a C enaclurilor de lite ratu ră S.F.
din Rom ânia, M ihail Ionescu editează fanzinul L um i stranii, a p ăru t la
Bucureşti.

270
 verde cu culori roşii, albastre, negre, care mi se p a r la locul lor,
în lum ea a sta de pe piscuri [...]. O fa tă rîde, m ă sim t in v ad a t
de o fericire neînţeleasă, m ă întorc pe spate, clăbucii norilor go­
nesc grăbiţi către neştiutele locuri unde pleacă norii, H u ay an a
Picchu se burzuluieşte şi ne trim ite o bură de ploaie, d a r înţe­
legem cu to ţii că nu-i nim ic serios, H u a y an a glumeşte, zîmbesc
florilor şi pietrelor şi-aş izbucni în hohote de ris fiindcă m i se pare
că aici, aproape de buricul Pâm întului, pe undeva pe lîngă
acoperişul lumii, eu am atins p entru o clipă inefabila e n titate a
absolutului." 17

17 A lexandru M ironov, E nigm atic, P ăm intul, E d itu ra Scrisul rom â

nesc, C raiova, 1977, pp. 96— 97.
 X II. C O N D IŢ IA L IT E R A T U R II S. F.

Spre deosebire de literatura „norm ală" sau „obişnuită",

literatura S.F. reprezintă un mediu protejat de un baraj
apreciabil de reguli şi de norme, cu care trebuie mai întîi
să ite fam iliarizezi. Ceea ce se vede de la distanţă este un
num ăr relativ mic de scriitori, înconjuraţi de o lume etero­
genă de adm iratori care se numesc fani, care editează fan-
zine, acordă premii şi organizează, îm preună cu scriitorii,
consfătuiri anuale, denum ite convenţii. în general, toţi mem­
brii fandom ului se cunosc, întreţin prin interm ediul revistelor
o corespondenţă care, nu de puţine ori, reprezintă singura
form ă de critică literară a genului şi, ceea ce este mai im­
p ortan t, exercită o presiune constantă, cu efecte nu în to t­
deauna benefice, asupra S.F.-ului ca întreg.
Im presia de lume închisă, pe care o poate provoca p ri­
mul contact cu literatura ştiinţifico-fantastică, decurge şi
de aici. Boicotului din ce în ce mai puţin justificat al istoriei
literare, S.F.-ul i-a răspuns printr-o „economie închisă", care
a reuşit să adîncească şi mai m ult falia dintre cele două
literaturi.
D a r înţelegerea genului este com plicată şi de faptul că
însăşi literatu ra S.F., obiectul de cult al fanilor, este lite­
ratură pe o cale proprie. U rm ărind să concilieze două atitu ­
dini specifice unor sisteme diferite de valori ('atitudinea
ştiinţifică şi atitudinea estetică), literatura S.F. a fost nevoită,
în chip firesc, să-şi com pună o personalitate lexicală nouă
şi un num ăr de teme, specii, personaje, obiecte şi procedee
literare proprii, încadrate înttr-un context narativ diferit de
acela al literaturii main-stream. De aceea, demersul unui
critic care încearcă să formuleze o judecată de valoare asu­
p ra unui rom an S.F., pornind num ai de la normele estetice
pe care i le oferă literatura obişnuită, este lipsit de eficienţă.

272
 Situaţia se complică şi mai m ult atunci cînd constatăm
că rezistenţa pe care o m anifestă critica faţă de literatura
S.F. nu provine num ai de aici.
în tr-o proporţie de aproxim ativ 90% , literatura S.F. este
o literatură populară (num ită şi literatură de consum, para-
literatură sau Trivialliteratur), cu o valoare estetică şi de
cunoaştere foarte redusă. Adeseori se întîm plă ca normele
care se instituie la acest nivel, şi care sînt în esenţă norme
de consum, să exercilte o presiune asupra întregului domeniu.
De aceea, chiar şi la nivelul S.F.-ului exigent, putem constata
situaţia paradoxală a unui conţinut grav, ascuns în decorul
frivol impus de modul de producţie al literaturii populare.
O bservaţia cea mai generală care se poate face în acest
sens este că două din elementele esenţiale ale cărţii de con­
sum, coperta şi titlul (la care se adaogă aproape întotdeauna
şi un rezum at), m archează aproape orice carte S.F., indife­
rent de valoarea ei literară. Prem iza publicitară care impune
unui rom an po p u lar să aducă pe copertă mai m ulte elemente
de şoc, sistemul de reclamă prin titlu şi prin ilustraţie, de­
term ină o libertate a editorului faţă de cartea S.F., inexis­
tentă în literatu ra obişnuită.
în Anglia, de exemplu, R obur Cuceritorul, de Jules
Verne, a devenit C lipper of the Clouds. N uvela AII you
Zombies, de R obert H einlein, a fost tradusă în limba fran ­
ceză cu titlul La Mere celibataire, iar în germană E ntfuhrung
in die Z u k u n ft. în fine, o altă capodoperă a literaturii S.F.,
C ity, de C lifford D. Simak, p o artă în franceză titlul De-
m ain, Ies chiens, iar în germană, A ls es noch Menschen gab.
Ilu straţia coperţilor face şi ea apel la elementele facil-
emblematice ale genului, o maşină cosmică, un m onstru
extraterestru, un conflict în care este pus la contribuţie a r­
m am entul cel mai neobişnuit.
Se înţelege de la sine că un critic sau un cititor preten­
ţios, care ia contact cu domeniul S.F. prin interm ediul acestor
produse şi fixează norm a întregului gen la acest nivel ele­
m entar, nu poate fi decît un critic sau un cititor decepţionat.
D ar în fond pe ce se întem eiază această decepţie, care
la prim a vedere pare să fie determ inată numai de un nivel
estetic precar ?
P artizanii genului invocă în sprijinul lor argumentul că
orice literatură conţine nu num ai capodopere, ci şi exem­

273
plare modeste, dar că nici un critic nu respinge, în întregime,
literatu ra obişnuită, pornind de la num ărul m are al insucce­
selor ei. în realitate, S.F.-ul nu este trivial aşa cum nouă
rom ane din zece sînt mediocre şi nici în felul în care poezia
este versificaţie, de la un anum it nivel în jos. D iferenţa din­
tre literatu ra [trivială sau populară şi literatura norm ală nu
este, cum s-a spus, num ai o diferenţă estetică, ci şi una de
m entalitate şi de ideologie.
U n rom an excepţional, o capodoperă se deosebeşte de o
carte mediocră p rin tr-o diferenţă de vocaţie literară sau de
talent. în cazul literaturii S.F., deosebirea aceaslta antrenează
de cele mai m ulte ori pericolul unei deviaţii psihosociale.
C ultul forţei şi al eroului, care simplifică în chip grotesc
imaginea realităţii, perm anenta regresiune spre copilărie, com­
plexele erotice, evidente în S.F. prin absenţa personajului
feminin sau prin transform area lui într-un obiect, provoacă
cititorului norm al un sentiment de panică psihică şi de cul­
pabilitate.
D istanţarea fa ţă de această literatură se produce şi în
cazul în care ea se substituie articolului de propagandă p o ­
litică şi ideologică, transform îndu-se într-un obiect caricatu­
ral al războiului rece.
Spre deosebire de literatura aceasta, S.F.-ul exigent şi
grav reprezintă o literatură a celor mai im portante probleme
ale omului, ca specie, o literatură vie, aflată din punct de
vedere al semnificaţiei umane, cu un pas înaintea literaturii
de azi. Cele p atru serii de schimbări radicale din cea de-a
doua jum ătate a secolului X X , explozia dem ografică, explo­
zia de autom atizare, explozia de inform aţii şi explozia de
libertate, cum le numeşte Asimov, sînt, toate, teme alfe li­
teratu rii S.F.
Sînt scriitori care consideră S.F.-ul ca fiind literatura
centrală a epocii noastre. O ricîtă exagerare ar conţine aceasta
afirm aţie, p rin vîrfurile ei, literatu ra S.F. este o literatură
profu n d um ană, o artă mai degrabă a celor de jos, care
speră, decît a celor de sus, pentru care lumea ar trebui sa
răm înă neschim bată, un senzor al epocii în care trăim , ca
şi poezia sau rom anul din literatura obişnuită.
R eprezentînd mai întîi o m inoritate contestată, cu o
psihologie de sectă discrim inată şi de ghetou, silită sa se
afirm e îm potriva criticii, ca orice inovaţie sau mişcare lite­

274
rara noua, literatura S.F. şi-a descoperit în ultim ii ani per­
sonalitatea istorică şi a început să atragă atenţia specialişti­
lor, pătru n zîn d , ca obiect de studiu, în universităţi şi în şcoli.
Se poate spune de aceea că, indiferent de num ărul auto­
rilor, al revistelor de specialitate şi al editurilor, pentru a
deveni o literatu ră m atură, orice S.F. trebuie să îndepli­
nească două condiţiuni :
1. Să devină conştient de propria lui tradiţie
2. Să p ătru n d ă în conştiinţa criticii şi a isitoriei generale
a unei literaturi.
în Rom ânia, ca de altfel peste to t în Europa, prim a con­
diţie a fost îndeplinită după cel de-al doilea război m ondial,
prin ap ariţia unui num ăr im portant de antologii şi de încer­
cări de sinteză. De fiecare d ată însă, această operaţiune s-a
efectuat din interiorul domeniului, de către reprezentanţii
săi mai lucizi.
D acă înţelegem că ambele condiţii reprezintă nu atît
momente, cît procese mai m ult sau mai puţin îndelungate,
atunci se poate afirm a că cel de-al doilea deziderat a fost
îndeplinit odată cu apariţia acestei cărţi.
 X III. Bibliografie specială*

în volume

Bugariu, Voicu, U n gen m onotipic ?, în Incursiuni in literatura de azi,

E ditura Eminescu, Bucureşti, 1971.
Cosm a, A nton, U topia necesară, în R om anul românesc şi problematica
om ului contem poran, E d itu ra D acia, C luj-N apoca, 1977.
Culcer, D an, Idei fix e sau despre literatura ştiinţifico-fantastică, în Un
loc geometric, E ditura C artea rom ânească, Bucureşti, 1973.
D an, Sergiu Pavel, Literatura ştiinţifico-fantastică, în Proza fantastică
românească, E d itu ra M inerva, Bucureşti, 1975.
H obana, Ion, D irecţii şi tendinţe în literatura ştiinţifico fantastică ro­
mânească, în V iitorul ? A ten ţie S tudii şi articole despre literatura
ştiinţifico-fantastică, alese, adn o tate şi com entate de Ion H obana,
E d itu ra tineretului, Bucureşti, 1968.
Iosifescu, Silvian, Posibilitate, utopie, m it, în Literatura de frontieră,
ed. a I l-a revăzută, E ditura enciclopedică rom ână, Bucureşti, 1971.
K ernbach, V ictor, U n moralist m o d e rn : fantasticul, în V iito r u lf A te n ­
ţie !, ed. cit., loc. cit.
M arino, A drian, Fantasticul, în D icţionar de idei literare, I, E ditura
Eminescu, Bucureşti, 1973.
Miou, D um itru şi N icolae Manolescu, A lte categorii de rom an : satiric,
memorialistic, de aventuri, poliţist, de anticipaţie etc., în Literatura
română de azi, 1944 — 1964, E ditura tineretului, Bucureşti, 1965.

* Această bibliografie conţine m ajoritatea articolelor şi studiilor

de teorie şi de istorie a literaturii S.F. publicate în Rom ânia, după cel
de-al doilea război m ondial şi avînd ca obiect fantasticul ştiinţific
românesc.

276
 în periodice

P rim ul rom an ştiinţifico-fantastic românesc, Recenzie redactată pe baza

m aterialelor scrise de ing. Igor Sevianu, ing. Paul Ioanid, prof.
F. Blassian şi dr. Leonid Petrescu, în Ştiinţă fi tehnică, n r. 7,
iulie, 1955.
A ncheta „Gazetei literare“, R ealitate şi anticipaţie, cu M ihai Beniuc,
Sergiu Fărcăşan, V ladim ir Streinu, E dm ond N icolau, Ştefan Aug.
Doinaş, N in a Cassian, E dgar P apu, în G azeta literară, nr. 27,
7 iulie, 1966.
Bărbulescu, Rom ulus şi George A nania, Eroi şi conflicte în literatura
românească de anticipaţie, în V iaţa românească, nr. 1, ianuarie, 1974.
Bârlădeanu, V ictor, Prospectare sau extrapolare (Ilu zii, dilem e, opţiuni),
în V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974.
Biberi, Ion, C onvorbiri siderale, în Luceafărul, nr. 19, 13 mai, 1967.
Bugariu, Voicu, Tendinţe actuale in proza noastră ştiinţifico-fantastică,
în A teneu, nr. 2, februarie, 1966.
Bugariu, Voicu, O riginalitate şi şablon în literatura ştiinţifico-fantastică,
în Ateneu, nr. 8, august, 1966.
Bugariu, Voicu, O m orfologie a science-fiction-ului f, în Tribuna, nr. 36,
3 septem brie, 1970.
Bugariu, Voicu, M ic organon al science-fiction-ului (după Solaris), în
V iaţa românească, nr. 1, ianuarie, 1974.
Chiriacescu, A lexandru, Intre basm şi previziune, în Luceafărul, nr. 19,
13 m ai, 1967.
Cocoru, D aniel, B ilanţ rodnic al mişcării S.F. de am atori, în Tribuna,
nr. 51, 20 decembrie, 1973.
C olin, V ladim ir, Iconografia anticipaţiei, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-
fantastice*, num erele 294 şi 313, din 15 februarie şi 1 decembrie, 1967.
C olin, V ladim ir, A nticipaţia între nu şi da, în Solaris, nr. 1, 1972.
Creţulescu, Ioana, A m prenta visului, în V iaţa românească, nr. 1, ia­
nuarie, 1974.
C rohm ălniceanu, O v. S., U n gen paradoxal, în Colecţia „Povestiri ştiin-
ţifico-fantastice", nr. 255/256, iulie, 1965.
Crohm ălniceanu, O v. S., U n tip nou de fantastic, în V iaţa românească,
nr. 7, iulie, 1966.
C rohm ălniceanu, O v. S., Ştiinţifico-fantasticologie, în V iaţa românească,
nr. 1, ianuarie, 1974.
Crohm ălniceanu, O v. S., Ştiinţifico-fantasticul românesc în atenţia străină­
tăţii, în Secolul 20, nr. 10/11, octom brie/noiem brie, 1975.

277
Cubleşan, C onstantin, Însem nări despre literatura ştiinţifico-fantastică.
A nticipaţie şi aventură, în Tribuna, nr. 12, 21 m artie, 1963.
Cubleşan, C onstantin, Ip o teza ştiinţifică în literatura de anticipaţie, în
Tribuna, n r. 11, 12 m artie, 1964.
Cubleşan, C onstantin, D in problem ele literaturii de anticipaţie, în Tribuna,
nr. 27, 2 iulie, 1964.
Culcer, D an, Literatura cora şi utopia, în V iaţa românească, n r. 1, ia­
nuarie, 1974.
D an, Sergiu Pavel, Ficţiunea ştiinţifică şi proza fantastică, în Tribuna,
nr. 37, 10 septem brie, 1970.
D ragom ir, M ihu, A ctualitatea literaturii despre viitor, în Luceafărul,
nr. 5, 1 m artie, 1963.
Feneşan, Lucia, „Solaris“ şi „Paradox", prim ele fan zin e rom âneşti, în
V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974.
Florea, R ădica, Povestirea ştiinţifico-fantastică in literatura noastră ac­
tuală, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, n r. 3— 4,
martie-aprilie, 1963.
G hinea, A drian, C îteva problem e ale genului ştiinţifico-fantastic, în Steaua,
nr. 5, m ai, 1962.
G raur, D oina, N o te la literatura ştiinţifico-fantastică, în C ontem poranul,
n r. 2, 14 ianuarie, 1966.
H eriv an , M ircea, Disocieri, în Luceafărul, nr. 31, 4 august, 1973.
Fîobana, Ion, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică. Despre con­
venţie, în Scînteia tineretului, n r. 2528, 23 iunie, 1957.
H obana, Ion, Pe marginea colecţiei de literatură ştiinţifico-fantastică, în
V iaţa românească, n r. 4, aprilie, 1959.
H obana, Ion, In era sputnicilor... „Literatura de anticipaţie“ în O ccident,
în C ontem poranul, nr. 22, 27 m ai, 1960.
H o b an a, Ion, D incolo de „Zidul lu m in ii“..., în Secolul 20, n r. 9, septem ­
brie, 1961.
H o b an a, Ion, Literatura ştiinţifico-fantastică, în L upta de clasă, n r. 12,
decembrie, 1963.
H obana, Ion, Pe marginea unui articol, în G azeta literară, n r. 6, 10 fe­
bruarie, 1966.
H obana, Ion, M odalităţile anticipaţiei, în A stra, n r. 5, octom brie, 1966.
H obana, Ion, D in nou despre tribulaţiile anticipaţiei, în V iaţa românească,
nr. 12, decembrie, 1967.
H obana, Ion, O „disociere“ necesară, în Luceafărul, nr. 32, 11 augyst, 1973.
H o b an a, Ion, O literatură care ne pregăteşte pentru „şocul viito ru lu i",
im erviu în Tribuna, nr. 51, 20 decembrie, 1973.

278
 H obana, Ion, La centenarul naşterii lui V ictor Anestin. Călătorie inter­
planetară în anul 4000, în Tribuna , nr. 37, 11 septem brie, 1975.
H obana, Ion, A teliere ale fan teziei, în V iaţa românească, nr. 11, noiem ­
brie, 1976.
Igiroşianu, I., U niversul ştiinţifico-fantastic, în Secolul 20, nr. 1, ia­
nuarie, 1961.
Ionescu, C ornel M ihai, H om unculus şi Proteu, Eseu despre „autom atul spi­
ritual" şi „geometria hazardului", în Secolul 20, n r. 1 ianuarie, 1969.
Iosifescu, Silvian, Posibilitate, utopie, m it, în V iaţa românească, n r. 7,
iulie, 1966.
K em bach, V ictor, De la brontozaur la astronaut, în A teneu, nr. 2, fe­
bruarie, 1965.
K ernbach, V ictor, D ivertism ent sau profeţie f, în Colecţia „Povestiri ştiin-
ţifico-fantastice", nr. 357, 1 octom brie, 1969.
K ernbach, V ictor, Literatura ştiinţifico-fantastică şi educarea imaginaţiei
prospective, în Scînteia, 26 decembrie, 1973.
Luca, M arcel, Educaţia tineretului prin literatura ştiinţifico-fantastică, în
Paradox, (1975).
M arineasa, Viorel, O pinii despre literatura S.F., în Paradox, (nr. 2),
m artie, 1974.
M ironov, A lexandru, R înduri despre fantasticul ştiinţific, în O m icron, 1976.
M oldovan, C onstantin D oru, Science-fiction-ul reprezintă un fenom en li­
terar am ovibil f, în Paradox, (1975).
N eacşu, Iulian, Însem nări despre literatura ştiinţifico-fantastică, în G azeta
literară, nr. 50, 9 decembrie, 1965.
N icolau, E dm ond, R obotul în literatura ştiinţifico-fantastică, în Lucea­
fărul, nr. 10, 15 mai, 1960.
O lteanu, Ştefan, „Science fic tio n “ la răscruce de drum uri !, în A teneu,
nr. 7, iulie, 1969.
O p riţă, M ircea, M ic eseu pentru 1966, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-
fantastice“ , n r. 278, 15 iunie, 1966.
O p riţă, M ircea, U n m om ent al ştiinţifico-fantasticului românesc, în T ri­
buna, nr. 36, 3 septembrie, 1970.
Petrescu, Leonid, L -am regăsit pe Jules Verne, în Ş tiinţă şi tehnică,
nr. 3, m artie, 1955.
R adian, Sanda, D em onul, dram a şi fericirea cunoaşterii, în V iaţa rom â­
nească, nr. 7, iulie, 1966.
Rebegea, A na B arbara, Pulsul nostru actual. R eflecţii pe marginea ac­
tualei anticipaţii rom âneşti, în Colecţia „P ovestiri ştiinţifico-fan-
tastice", nr. 436, 15 ianuarie, 1973.

279
Rebegea, A na B arbara, P ulsul nostru actual. Science-fiction-ul — com ­
prom is între fantastic şi ştiinţă ?, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-
fantastice", nr. 464, 15 m artie, 1974.
R îureanu, O vidiu, Literatura ştiinţifico-fantastică, în G azeta literară,
n r. 15, 12 aprilie, 1956.
R îureanu, O vidiu, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, în Scîn-
teia tineretului, n r. 2544, 12 iulie, 1957.
R îureanu, O vidiu, Fantasticul ştiinţific, în Argeş, n r. 7, iulie, 1967.
R îureanu, O vidiu, Despre extraordinar, insolit, bizar, enigm atic, fa n ­
tastic şi absurd, în Colecţia „Povestiri ştiin ţific o -fa n ta stk e ", n r. 463,
1 m artie, 1974.
Robu, C ornel, „Lumea pe dos“ şi „războiul lum ilor“ : interferenţa m oti­
velor de Science fiction, în Tribuna, nr. 33, 17 august, 1972.
Robu, Cornel, P ortret robot al robotului, în Tribuna, n r. 51, 20 de­
cembrie, 1973.
Rogoz, A drian, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, — îm p o ­
triva „m îinii-deget" — , în Scînteia tineretului, nr. 2522, 16 iu­
nie, 1957.
Rogoz, A drian, De la stăpînii visului la sclavii coşmarului, în Secolul 20,
nr. 9, septem brie, 1961.
Rogoz, A drian, Laboratorul m itului, în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-
fantastice", n r. 259/260, septem brie, 1965.
Rogoz, A drian, Filoane ale anticipaţiei, în A stra, n r. 4, septem brie, 1966.
Rogoz, A drian, D em onstraţia prin absurd în Science-fic tio n , în Colecţia
Povestiri ştiinţifico-fantastice", nr. 291, 1 ianuarie, 1967.
Rogoz, A drian, Introducere în studiul regnurilor fantastice, în Colecţia
„Povestiri ştiinţifico-fantastice", n r. 352, 15 iulie, 1969.
Rogoz, A drian, A nticipaţia şi genul gnomic, în Colecţia „Povestiri ştiin­
ţifico-fantastice" , n r. 442, 15 aprilie, 1973.
Rogoz, A drian, D e ce n-a scris Eminescu literatură ştiinţifico-fantastică ?,
în Tribuna, nr. 37, 11 septembrie, 1975.
Rogoz, A drian, O p in ii: M H S şi flu x u l său anticipativ, în V iaţa rom â­
nească, nr. 5, m ai 1976.
R om an, Ion, Cartea ştiinţifico-fantastică, în C ontem poranul, nr. 9, 26 fe­
bruarie, 1960.
R om an, Ion, Ş tiinţa şi fantezia, în C ontem poranul, n r. 10, 4 m artie, 1960.
R om an, Ion, C o n flictu l în literatura de anticipaţie, în C ontem poranul,
nr. 16, 17 aprilie, 1964.
R otaru, Gheorghe, O mitologie m odernă, în Tribuna, nr. 37, 11 sep­
tem brie, 1975.

280
Sălăjan, Vasile, Colecţia „Povestiri Ştiinţifico-fantastice*, în Tribuna,
nr. 51, 20 decembrie, 1973.
Schileru, Eugen, M oralitate fi senzaţional. Despre rom anul poliţist, ro­
m anul negru, rom anul de ,.suspense “, hum orul negru şi literatura
de „science fic tio n “, în Secolul 20, nr. 11, noiem brie, 1964.
Simionescu, M ircea H oria, C a ta g ra fii: Turnul de oţel, în V iaţa româ­
nească, nr. 2, februarie, 1976.
Solomon, M ax, C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, în Scînteia,
tineretului, nr. 2514, 7 iunie, 1957.
Steinhardt, N ., F antezie ori profeţie ?, în V iaţa românească, nr. 1, ia­
nuarie, 1974.
Stugren, Bogdan, D im ensiunile cosmice ale literaturii de ştiinţă-ficţiune,
în Tribuna, n r. 51, 20 decembrie, 1973.
Ştefan, I. M ., C u privire la literatura ştiinţifico-fantastică, Intre fantezie,
ştiinţă, convenţie şi aventuri, în Scînteia tineretului, nr. 2534, 30
iunie, 1957.
Şurianu, O vidiu, Caracterul dublu al anticipaţiei în literatura S.F., în
O rizo n t, nr. 10, 7 m artie, 1974.
Tănăsescu, A urel, Tipologia eroilor în literatura de anticipaţie, în Astra,
nr. 3, august, 1966.
Veress, Z o h ân , R evista G A L A K T I K A şi SF-ul românesc, în Tribuna,
nr. 37, 11 septem brie, 1975.
V întu, V ictor, Secrete ale literaturii de aventuri, în Contem poranul,
nr. 27, 5 iulie, 1957.
Z acordoneţ, A., Literatura ştiinţifico-fantastică şi educarea tineretului,
în laşul literar, n r. 10, octom brie, 1960.
Zărnescu, N arcis, Literatura ştiinţifico-fantastică sau succesul între feno­
menologie şi sociologie, în V iaţa românească, n r. 1, ianuarie, 1974.
 X IV . Bibliografie generală

D icţionare, enciclopedii

Ash, Brian, W h o ’s W ho in Science Fiction, N ew Y ork, 1976.

T uck, D onald H ., T he Encyclopedia o f Science Fiction and Fantasy,
I, Chicago, 1974, II, Chicago, 1978.
Versins, Pierre, Encyclopedie de l’utopie, des voyages extraordinaires et
de la science fiction, Lausanne, 1972.

Antologii de texte critice

D u fantastique â la science-fiction americaine, C u o introducere de Roger

Asselineau, Paris, 1973.
The Science Fiction N o v e i, Im agination and Social C riticism , Ou o in­
troducere de Basil D avenport, ed. a IlI -a , Chicago, 1969.
Barmeyer, Eike, (editor), Science F iction, Theorie und Geschichte, M iin-
chen, 1972.
B retnor, R eginald, (editor), M odern Science Fiction, Its M eaning and
Its Future, N ew Y ork, 1953.
H obana, Ion, (editor), V iitorul ? A te n ţie !, Bucureşti, 1968.
Jehm lich, Reim er şi H a rtm u t Liick, (editori), Die deform ierte Z u k u n ft,
U ntersuchungen z a r Science Fiction, M unchen, 1974.

M onografii, eseuri, istorii ale genului

A ldani, Lino, La fantascienza, Piacenza, 1962.

Aldiss, B rian W ., Billion Y ear Spree, The True H isto ry of Science
Fiction, G arden C ity, N ew Y ork, 1973.

282
Amis, Kingsley, N e w M aps o f H ell, A survey o f Science Fiction, New
Y ork, 1960.
A ppel, Benjam in, The Fantastic Mirror, Science F iction Across the Ages,
N ew Y ork, 1969.
Atheling, W illiam , (Jam es Blish), The Issue a t H and, Studies in contem -
porary magazine science fic tio n , Chicago, 1964.
A theling, W illiam (Jam es Blish), M ore Issues at H a n d , Criticai studies
in contem porary science fiction, Chicago, 1970.
Bailey, J. O ., Pilgrim s Through Space and Tim e, Trends and Patterns
in Scientific and U topian F iction, W estport, C onnecticut, 1972.
Baudin, H enri, La Science-fiction, U n univers en expansion, Paris, M ont-
real, 197.1.
Bogdanoff, Igor şi G rişka, La science-fiction, Paris, 1976.
Bridenne, Jean-Jacques, La litterature franţaise d ’im agination scientifique,
Paris, Lille, 1950.
Britikov, A. F., R usskii sovetskii naucino-fantasticeskii rom an, Lenin­
grad, 1970.
Bruckner, W infried, Spuren ins A ll, Science F iction — Das seltsame
F remde, Viena, 1970.
C arneiro, A ndre, Introducăo ao E studo da „Science-Fiction“, Sao Paulo,
1967.
C arter, P aul A., The Creation o f T om orrow , F ifty Years o f Magazine
Science Fiction, N ew Y ork, 1977.
C larke, I. F., The Tale o f the Future, From the Beginning to the Pre-
sent D ay, L ondra, 1961.
de Caimp, L. Sprague, Science Fiction H andbock, N ew Y ork, 1953.
D ifflo th , G erard, La science-fiction, Paris, 1964.
Eizykm an, Boris, Science-fiction et capitalisme, C ritique de la position
de deşir de la science, Paris, 1973.
Ferrini, Franco, C he cosa e la fantascienza, Rom a, 1970.
G attegno, Jean, La science-fiction, Paris, 1973.
G raaf, Vera, H om o Futurus, Eine A nalyse der m odernen Science-fiction,
H am burg şi Diisseldorf, 1971.
Gurevici, G heorghi, K arta strani fa n ta zi, M oscova, 1967.
H andke, R yszard, Polska proza fantastyczno-naukow a, P roblem y p o e ty ki,
W roclaw , C racovia, 1969.
H ienger, J., Literarische Z u ku n ftsp h a n ta stik, Eine Studie liber Science-
Fiction, GSttingen, 1972.
K agarliţki, Juli, C ito takoe fantastika ?, Moscova, 1974.

283
K lein, K laus-Peter, Zu.ku.nft Ziviscben Traum a u n j M ythos, Science-fic­
tion, Z u r W irkungsăsthetik, Sozialpsychologie und D id a k tik cincs
literarischen Massenph'ânomens, S tu ttg art, 1976.
K night, D am on, In Search o f W onder, Essays on M odern Science Fiction,
Chicago, 1967.
K onstantinova, E lka, Fantastika i beletristika, Sofia, 1973.
Lam pa, A nton, Das naturwissenschaftliche Marcheri, Eine Betrachtung,
Reichenberg, 1919.
Lem, Stanislaw , F antastyka i futurologia, 2 voi., C racovia, 1973.
L undw all, Sam, Science Fiction, W h a t I t ’s AII A b o u t, N e w Y ork, 1971.
Moore, P atrick , Science and Fiction, L ondra, 1957.
M oskow itz, Sam, U nder The Moons o f Mars, A history and anthology
o f „The scientific rom ânce“ in the M unsey M agazines, 1912— 1920,
N e w Y ork, C hicago, San Francisco, 1970.
E xplores o f the In fin ite, Shapers o f Sciences Fiction, V/etsport, Connec-
ticut, 1974.
M oskow itz, Sam, Seekers o f T om orrow , Masters o f M odern Science Fic­
tion, W estport, C onnecticut, 1974.
N agl, M anfred, Science F iction in D eutschland, Untersuchungen zu r Ge­
ne se, Soziographie und Ideologie der phantastischen M assenliteratur,
Tubingen, 1972.
Pagetti, C arlo, II senso del fu tu ro , Rom a, 1970.
Parnov, E., Sovrem ennaia naucinaia fantastika, M oscova, 1968.
Pehlke, M ichael şi N o rb e rt Lingfeld, R oboter und Gartenlaube, Ideolo­
gie und U nterhaltung in der Science-Fiction-Literatur, M iinchen,
1970.
Philm us, R obert, In to the U nknow n, T he E volution o f Science Fiction
fro m Francis G odw in to H . G. W ells, Berkeley şi Los Angeles, 1970.
R ochette, M arguerite, La Science-Fiction, Paris, 1975.
Rose, Lois şi Stephen, The Shattered R ing, Science F iction and the
Q uest fo r M eaning, R ichm ond, V irginia, 1970.
Sadoul, Jacques, H istoire de la science-fiction m oderne (1911— 1971),
Paris, 1973.
Schwonke, M artin, V o m Staatsrom an zu r Science Fiction, Eine Untersuchung
uber Geschichte u n d F unktion der naturw issenschaftlich-technischen
U topie, S tu ttg art, 1957.
Solmi, Sergio, Saggi sul Funtastico, DalV antichitâ alle prospettive del
fu tu ro , T orino, 1978.
Sternberg, Jacques, Une succursale du fantastique nom m ee science-fiction ?,
Paris, 1958.

284
Stover, Leon E., La science-fiction americaine, Essai d ’anthropologie cul-
turelle, Paris, 1972.
Suvin, D arko, Pour une poetique de la science-fiction, Etudes en theorie
et en histoire d 'u n gem e litteraire, M ontreal, 1977.
U rban, A dolf, Fantastika i naş m ir, L eningrad, 1972.
van H erp , Jacques, Panorama de la Science fiction, Les th'emes, Ies
genres, les ecoles, les probl'emes, Verviers, 1973.
W ollheim , D onald A., The Universe Makers, Science Fiction T oday,
N ew Y ork, E vanston şi L ondra, 1971.
 X V . Indice de autori

A 131, 193, 205, 208, 210, 211,

213, 214, 216, 217, 218, 219,
A bbott, E dw in A., 12, 27, 216. 220, 221, 222, 223, 234, 226,
A bout, E dm ond, 33, 36, 113, 231, 233, 258, 279.
217. Angelescu, Em ., 194.
A dalbert, 216. A ntipa, G r., 211.
A derca, Felix, 96, 150, 151, 239, A ntonius Diogenes, 15.
240, 241, 254, 255, 257, 258, A pollinaire, G uillaum e, 247.
263. A ppel, Benjam in, 283.
A lbani, T iron, 239, 254, 258. Apuleius, Lucius, 72.
A ldani, Lino, 56, 264, 282. A rago, F ranţois, 205.
Aldiss, B rian W ., 7, 19, 23, 27, A ram ă, H o ria, 263.
28, 30, 49, 53, 54, 64, 76, A rghezi, T udor, 234, 239, 250,
83, 97, 131, 142, 146, 147, 255, 258, 263.
282. A riosto, Lodovico, 86, 202.
Alecsandrescu, Vasile, 19S. A ristotel, 136.
A lecsandri, Iancu, 195. A rnim , Ludwig Achim von, 162.
A lecsandri, Vasile, 184. Asachi, G heorghe, 182, 184, 187,
A lexandrescu, G r., 188. 193.
Ash, Brian, 282.
A lpers, H an s Joachim , 17, 100.
Asimov, Isaac, 25, 45, 56, 58,
A m argo, 217, 224.
64, 66, 80, 81, 116, 117, 146,
Amis, Kingsley, 21, 22, 28, 30,
156, 157, 158, 165, 174, 178,
83, 135, 266, 283.
259, 266, 274.
Ananescu, D ., 208, 209.
Asselineau, Roger, 282.
A nania, George, 160, 263, 277. A thanasiu, Sa va, 211.
A naxagora din Clazom eaa, 122. A theling, W illiam (v. Jam ei
Anderson, Poul, 74, 97, 116, 117, Blish)
119, 162, 179, 259, 264. A tterley, Joseph (v. George
A nderson, Wiilliam C., 140, 157. Tucker)
A ndriţoiu, Al., 263. A urelian, P. S., 209.
Anestin, V ictor, 11, 12, 95, 96, Averbuch, L. D., 216.

287
 B Boccaccio, G iovanni, 54.
Babeş, V ictor, 211.
Bacaloglu, C., 211.
Baciu, C am il, 263.
Bacon, Francis, 22, 47, 194.
Bacovia, George, 71.
Bailey, J. O ., 283.
Bailly, J. S„ 101.
Balch, E. S., 101.
B allard, J. G „ 74, 96, 146.
Banu, H o ria (v. Ion H obana)
Baraş, Iuliu, 47, 20S, 209, 210.
Barbu, Ion, 263.
Barjavel, Rene, 99, 115, 177.
Barmeyer, Eike, 9, 17, 21, 27,
30, 46, 55, 156, 166, 282.
Baudin, H enri, 27, 40, 112, 283.
Bălcescu, N icolae, 199.
Bărbulescu, Rom ulus, 160, 263,
277.
Belcot, C onstantin, 211.
Beleaev, A lexandr R om anovici,
35, 102, 125, 143, 164, 263.
Bellamy, E dw ard, 18, 199.
Beniuc, M ihai, 263, 277.
Benoit, Pierre, 102.
Beresford, J. D., 166.
Bergson, H enri, 109.
Biberi, Ion, 239, 258, 277.
Biemel, W alter, 6.
Bierce, Am brose, 5, 18, 23, 157,
262, 264.
Bilciurescu, A lexandru, 241.
Bin G orion, Josef M icha, 152.
B îrlădeanu, V ictor, 263, 277.
Blassian, F., 277.
Bleiler, E. F., 22.
Blish, Jam es, 21, 48, 109, 283.
Bloch, R obert, 134.
288
Bock, Johann C hristian, 101.
Bodnărescu, Samson, 201.
Bogdan, S., 216.
B ogdanoff, G., 61, 77, 117, 283.
Bogdanofi", I., 61, 77, 117, 283.
Bogdanov, A lexandr A., 44, 128.
Bogza, Geo, 263.
Boileau-D espreaux, N icolas, 204.
Boldan, Emil, 195.
Borcea, I., 211.
Borges, Jorge Luis, 27, 262.
Bourget, P aul, 231.
Boussenard, Louis, 12, 200, 206,
213, 214, 215.
Bradbury, R ay, 5, 68, 70, 83,
118, 131, 158, 259.
Bradshaw , W illiam R., 104.
Brandis, Evgheni, 9.
B ratu, G ., 211.
B rănişteanu, B., 217, 218.
Brâncuş, Elisabeta, 228.
Brentano, Clemens, 152, 153.
Bretnor, R eginald, 282.
Bridenne, Jean-Jacques, 283.
Britikov, A. F., 23, 283.
Brochon, Pierre, 14.
Brown, Fr., 112.
Bruckner, W infried, 14, 15, 175,
283.
Brunner, John, 146.
Bruno, G iordano, 168.
Budai-D eleanu, Ion, 194.
Bugariu, Voicu, 55, 263, 276,
277.
Bulgarin, Tadeus, 23.
B ulw er-Lytton, E dw ard George
Earle, 83, 104.
Burroughs, E dgar Rice, 27, 61,
63, 66, 104, 127, 132, 133.
B utor, M idiei, 26, 29, 42, 59. Cocoru, D aniel, 277.
Buzzati, D ino, 262. Colin, V ladim ir, 6, 73, 74, 120,
Byron, George G ordon, 70, 194. 162, 163, 263, 265, 266, 267,
277.
Colţeşti, AI. Dem -, 239, 254,
C 258.
Com te, Auguste, 201, 205.
C abet, Etienne, 156. C orbu, I., 211.
Caillois, Roger, 51, 52, 59, 266. Cordesse, G erard, 26, 54.
C aion (C onst. A . Ionescu), 199. C ornea, Ion, 187. '
C am pbell, Thom as, 7. C om eille, Pierre, 168.
Cam pbell, John W ., 10, 146, Cosco, C. (C. Constantiriescu),
259. 213, 218. ■
C antem ir, D im itrie, 194. Cosma, A nton, 276.
Capek, K arel, 51, 92, 101, 113, C răciun, V ictor, 234.
140, 151, 161, 216, 240, 249, Creţulescu, Ioana, 277.
260, 267. C rispin, E dm und, 134.
Caragiale, Costache, 188. C ritzm an, Emil I., 208.
Caragiale, I. L., 95, 191, 199. Crohm ălniceanu, O v. S., 6, 254,
C arneiro, A ndre, 283. 256, 263, 277.
C arrol, Lewis, 83. Crookes, W illiam , 155.
C arter, Paul A ., 283. Cros, C harles, 227, 229.
C artm ill, Cleve, 47. Cubleşan, C onstantin, 261, 263,
C asanova de Seingalt, G icvanni 278.
Giacom o, 104. Culcer, D an, 276, 278.
Cassian, N in a , 263, 277.
Cum mings, R ay, 108, 113.
C azzavillan, Luigi, 212.
C urtis, Jean-Louis, 21, 22.
Călinescu, G ., 176, 188, 241.
C vrano de Bergerac, Savinien,
Cernescu, M ihail, 216.
22, 44, 45, 59, 86, 87, 123,
Chaucer, G eoffrey, 70.
C havannes, E douard, 152. 217.
C hendi, Ilarie, 11, 204.
Chesney, George T ., 195.
C hesterton, G . K., 77. D
Chiriacescu, A lexandru, 277.
C hiţu, G „ 187, 188. D an, Sergiu Pavel, 276, 278.
C hurchill, W inston S., 77. D aniken, Erich von, 14, 98.
Cikolev, V., 23. D ariu, Al. N ., 190, 192, 195.
Ciuang-ţe (T hoang-tzeu), 107. D arw in, Erasmus, 19; 161.
C larke, A rth u r C ., 58. D audet, Alphortse, 214.
C larke, 1. F., 19, 20, 89, 283. D aum an, R udolf, 262.

289
D avenport, Basil, 15, 29, 134, D răgulinescu, C ., 187, 189, 190.
282. D răguşanu, Ion C odru, 184.
Davidescu, G rigore, 263. Dreiser, T heodor, 25.
D ăianu, Elie, 11, 196, 198, 203, D rim ba. V ladim ir, 184, 185.
205. D rîm bă, D., 211.
D e Amicis, E dm ondo, 214. D ross, O tto , 126.
De C am p, L. Sprague, 78, 283.
D uits, C harles, 113.
D dam ane, B. B. (v. A. N egu-
lescu)
D elany, Samual R., 66, 146. E
D eleanu, Ilie Ig h d , 198.
Densnişianu, N icolae, 101. Efrem ov, I. A., 25, 51, 58, 79,
D epărăpem u, Al., 245.
170, 172, 174, 263.
Descarties, Rene, 153.
Eftim iu, V ictor, 217, 218, 226,
DesoKamps, G aston, 207.
229, 230, 257, 258, 262, 263.
Desfonoaines, d’Abbe, 108.
E izykm an, Boris, 283.
Diacomesou, C orali a, 216.
D ick, P hilip K., 51, 76, 77, 112, Eliade, Miroea, 239, 251, 252,
113, 165, 178. 253, 258.
Dickens, C harles, 5. Ellison, H a rlan , 20, 146, 147.
Dickson, G ordon R., 159, 160. Em ilian, Marou, 95, 187.
D ifflo th , G er.ird, 283. Eminiescu, M ihai, 187, 193, 196,
D im iu, D im itrie, 213. 199, 212, 280.
D ion C nsostom os, 15. Engels, Friedrich, 126.
Disch, T ham as M., 112, 146. Epicur, 204.
D israeli, Benjam in, 83. Essarcu, C., 208, 209,
Dissesou, Const. A., 213. Euhem erus din M esina, 15.
Dîm boiu, Aurel, 101. Ewers, H anns H einz, 162.
D neprov, Anacol, 263.
D obrogeanu-G heren, C., 210.
D octorul Ygnec (v. I. Glicsm an) F
D oinaţ, Ştefan Aug., 277.
D om inik, H ans, 102, 217. Farley, R alph M ilne, 63.
D orian, D orel, 81, 263. Farm er, Philip Jose, 74, 146.
Dostoievski, F. M., 137. Faulkner, W illiam , 71.
D oyle, « r A rth u r C onan, 84, Fărcăşan, Sergiu, 263, 277.
96, 10-2, 104, 106, 135, 139, Feneşan, L u d a, 278.
140, 215, 262. Ferrini, Franco, 55, 283.
D ragom ir, Miliu, 59, 257, 263, Feval Fils, Paul, 102.
278. Fiiguier, Louis, 205.

290
Flam m anon, C am ille, 95, 126,
195, 199, 205, 206, 211, 212,
218, 219, 228, 233.
F laubert, G ustave, 142.
Flechtheim , Ossip K., 41.
Florea, R odica, 278.
Florescu, Bonifaciu, 199.
Florin, L., 218.
FonteneLle, B ernard Le Bovier
de, 31, 168, 187, 216.
Fonville, W ilfried de, 213.
Forbin, V ictor, 214.
Forster, E. M., 68, 136.
F radkin, Boris, 263.
Franke, H e rb ert W ., 156.
F ranklin, H . Bruce, 18, 23, 155.
Franz, J., 211.
Freud, Sigm und, 52, 75, 166.
Frobenius, Leo, 101.
G Guillem in, Amedee, 205.
G a fiţa , M ihai, 249.
G alopin, A rnould, 216.
G alouye, D aniel F., 98.
G arnier, Charles-Georges-T'homas,
19.
G attegno, Jean, 20, 283.
G eoffroy, Louis, 76.
G ernsback, H ugo, 7, 8, 10, 16,
17, 18, 24, 29, 37, 45, 54,
140, 265, 266, 268.
G heorghiu, Virgil, 263.
G hica, Ion, 191.
G hica, P antazi, 47.
Ghinea, A drian, 278.
G hislanzoni, A ntonio, 23.
G ibbon, E dw ard, 65.
G iffard , Pierre, 201.
G iurescu, C onstantin C ., 87.
Glicsm an, I., 241.
G odw in, Francis, 22, 86, 123,
217, 284.
Goethe, Johann W oifgang, 162.
Golescu, D inicu, 184.
G om ora, Francisco-Lopez de, 101.
G oncourt, E dm ond de, 7, 8.
G oncourt, Jules de, 7, 8.
G ottsohed, Johann C hristoph,
204.
G raaf, Vera, 28, 30, 48, 135,
146, 156, 283.
G raffigny, H en ry de, 199.
G rancea, A urel, 240.
G randea, G r. H ., 194, 198.
G raur, D oina, 278.
Gregg, Percy, 51.
G rifoni, Ulisse, 23.
Gros, Jules, 206.
G roza, D orin A. (v. A drian
Rogoz)
G urevici, Gheorghi, 283.
H
H ali, Asaph, 126.
H âm ilton, E dm ond, 61, 63.
H am m ett, Dashiell, 80.
H andke, R yszard, 283.
H arbou, Thea von, 68.
H aret, Spiru, 211.
H asdeu, B. P., 193.
H aw thorne, N athaniel, 18, 23,
264.
H ecate din A bdera, 15.
Hegel, G . W. F„ 67, 68.
H einlein, R obert A., 10, 29, 45,
47, 48, 75, 92, 93, 111, 116,
291
 128, 135, 136, 146, 159, 259,
273.
H epites, Ştefan, 219.
H erder, Johann G o ttfried , 204.
H erivan, M ircea, 278.
H eron din A lexandria, 152.
H erschel, John, 123.
H ershel, W illiam , 126.
H ertzug, A lexandru, 217, 241,
245, 246.
H etzel, J., 19, 194, 197.
H ienger, J., 283.
Higginson, T hom as W entw orth,
18.
H obana, Ion, 6, 7, 10, 23, 24,
38, 59, 84, 106, 113, 183, 192,
250, 257, 258, 263, 265, 266,
267, 276, 278, 279, 282.
H odoş, N e rv a, 213.
H offm ajin, E. T . A ., 153, 154,
249.
H offm an n , O skar, 125.
H olberg, L udw ig, 104.
H olodan, Iosif (v. Iosif Vulcan)
H om er, 14, 17, 152.
H uber, V iorica (v . Georgina Vio­
rica Rogoz)
H ugo, V ictor, 35.
H um boldt, K arl W ilhelm vcn,
205.
H uxley, Aldous, 30, 54, 57, 68,
70, 71, 72, 98, 162.
H uygens. C hristian, 168.
H u zar, Eugene, 185.
I K andîba, Fiodor, 25.
Iam bul, 15.
lenciu, D orina V., 239, 254, 258.
lenea, Hei, 239, 254, 258.
292
leşian, Isidor, 187.
Igiroşianu, I., 279.
Ioanid, Paul, 277.
Ionescu, Al. Sadi, 213.
3onescu, C ornel M ihai, 279.
lonesou, I., 12, 211.
îonescu, M ihail, 270.
lonnescu, D em etriu G . (Take Io-
nescu), 23, 44, 191, 192, 193,
258.
lorga, N ., 232, 233.
losifescu, Silvian, 258, 266, 276,
279.
Isac, D., 216.
Isac, Em il, 200.
Ifpirescu, Petre, 235.
Ivoi, Paul d", 214.
J
Jar.tsch, E rich, 40.
Jeanne, Rene, 77.
Jehm lich, Reimer, 9, 100, 134,
282.
J6 k a i M or, 23.
Jones, N eil R., 78, 113, 157.
ju n g k , R obert, 10, 41.
Jurist, E<3uard, 263.
K
K afka. Franz, 27, 69, 228.
K agarliţki, Iuli, 283.
K alniţki, I., 263.
K ant, Im m anuel, 31, 168, 169.
K arin th y Frigyes, 264.
X a 2 a n tev , A leksandr, 263.
Keller, D avid. H „ 92, 140, 215.
K epler, Johannes, 22, 86, 88,
122, 126, 212.
K ernbach, V ictor, 103, 130, 263,
266, 276, 279.
K ipling, R udyard, 160.
K ircher, A thanasius, 130.
Kisch, Egon E rw in, 152.
K lein, G erard, 111, 115, 116,
117, 162, 267.
Klein, K laus-Pecer, 121, 284.
Kline, O tis A delbert, 63.
K night, D am on, 284.
K oestler, A rth u r, 69.
Kogălniceanu, M ., 183, 191.
K onstantinova, E lka, 284.
K oralov, Em il, 125.
K ornbluth, C. M ., 15.
K rasicki, Ignacy, 23.
K uczka Peter, 23, 264.
Kues, N ikolaus von (Cusanus),
167.
K uprin, A leksandr, 263.
L L undw all, Sam, 284.
La Fontaine, Jean de, 137.
La H ire, Jean de, 58.
Lalescu, T raian, 211, 216.
La M ettrie, Julien O ffro y de,
153.
Lam pa, A nton, 284.
Lanos, H ., 207.
L ao-tzeu, 108.
Lasou, N icolae, 194.
Lasswitz, K urd, 24, 45, 89, 149,
172, 216, 264.
Laiurie, A ndre, 102.
Leblanc, M aurice, 214.
Leca, A urel, 101.
Lem, Stanislaw , 27, 58, 83, 110,
115, 154, 156, 158, 163, 264,
266, 267, 284.
Lem naru, O scar, 239, 253, 258,
263.
Lenin, V. I., 175.
Liessing, G o tthold E phraim , 204.
Lewis, C . S., 127.
Libelt, K arol, 23.
Lie-tzeu, 108.
L ingfeld, N o rb e rt, 30, 284.
Lipet, M „ 217.
Locke, R iehard Adam s, 123.
London, Jack, 68.
Longinescu, G . G., 210, 211.
Lori, Pierre, 231.
L ovecraft, H o w ard Phillips, 72,
73, 104, 166, 267.
Lovinescu, H o ria , 263.
Lowell, Percival, 126, 221.
Luca, M arcel, 279.
Lucian din Sam osata, 14, 22, 44,
85, 122, 132, 193, 194, 216.
Lucretius, T itus C arus, 204.
L uxem burg, Rosa, 41.
Liick, H a rtm u t, 9, 100, 134,
282.
M
M acedonski, A l., 45, 183, 199,
217, 218, 226, 227, 228, 229,
234, 257, 258.
Ma.dden, S., 44.
M agog, H . J., 102.
M aiorescu, T itu, 193, 209.
M akay Istvân, 23.
M anolescu, N icolae, 276.
M arineasa, Viorel, 279.
293
M arinescu, G rigore, 211.
M arino, A drian, 52, 226, 227,
228, 276.
M atheson, R ichard, 109.
M aupa9sant, G u y de, 215.
M aurois, A ndre, 77, 240.
M azzoni, Bruno, 6.
M elville, H erm an, 18, 71.
M endel, Johann G regor, 164.
M ercier, Louis-Sebastien, 22, 44,
113, 187, 193.
M erritt, A braham , 72, 73, 104,
267.
Mesch, Erich, 254.
M eyrink, G ustav, 152.
Miou, D um itru, 6, 276.
Micu, Sam uil, 193.
M ihăescu, G ib I., 239, 248, 258.
Miile, C ., 210.
Mi'lton, John, 70.
M inulescu, Ion, 239, 247, 248,
258.
M ironov, Al., 263, 264, 269, 270,
271, 279.
M înzatu, Ion, 263.
Moisescu, M ihnea, 263.
Moisil, G r. C., 216.
M oldovan, C onstantin D oru, 279.
M oliere, Jean-B aptiste, 137.
M onicelli, Giorgio, 10.
M borcock, MichaeJ, 74, 146.
M oore, P atrick , 284.
Moore, W ard, 76.
M oroianu, Diniu, 263.
M orţun, V. G., 210.
Morus, Thomais, 22, 194.
M oskow itz, Sam, 8, 16, 23, 29,
30, 284.
M outon, Eugene, 113.
M ullton, R udyard, 240.
294
N
N agl, M anfred, 56, 284.
N ansen, F ridtjof, 214.
N ădejde, Gh., 210.
N ădejde, Ion, 203, 210.
N ădejde, Sofia, 210.
N eacşu, Iulian, 279.
N egri, Costache, 195.
Negulescu, A., 213, 216.
Negulici, I. D., 194.
Nem cenko, M ihail, 263.
N em ţov, V ladim ir, 12, 263.
N esvadba, Josef, 118.
N ichifor, G . A., 212.
N icolau, E dm ond, 277, 279.
Nicolescu, I. D incă, 216.
N icolson, M arjorie H ope, 87.
N ietzsche, Friedrich, 144.
N isto r, I., 216.
N iv en , L arry, 146.
N oica, C onstantin, 201.
N o r, R adu, 256, 263.
N o u r, Alexis, 241.
N ow lan, P hilip Francis, 113.
O
O berth, H erm ann, 240.
O ’Brien, Fitz-Jam es, 18, 23, 109,
262, 264.
O brucev, V. A., 104, 105, 106.
Odoiew ski, V. F., 23.
O lteanu, Ştefan, 279.
Omiescu, C ornel iu, 263.
O nişor, V ictor, 11, 196, 197, 198,
205.
O niţiu, Virgil, 198.
O p riţă, M ircea, 263, 269, 279.
O răşanu, N . T., 185, 186, 191.
 O rw ell, George, 30, 54, 56, 68,
69, 70, 71, 72, 145.
Otescu, I., 233.
O teteleşianu, Enric, 213.
O zbekhan, H ., 40.
P P rzyrow ski, Zbigniew, 23, 264.
P adgett, Lewis, 165.
Pagetti, C arlo, 284.
P anu, George, 200, 201, 203.
Papadache, Frida, 264.
P apilian, V ictor, 239, 253, 254,
258.
P apu, E dgar, 277.
Paracelsus (T heophrastus Bom-
bastus von H ohenheim ), 53, 161.
Parhon, C. I., 218.
P arnov, E., 284.
Pascal, Blaise, 76.
Paul, Jean, 153.
Pehlke, M ichael, 30, 284.
Perelim an, I. I., 8.
Petrescu, C ezar, 239, 248, 249,
250, 257, 258.
Petrescu, Leonid Gh., 217, 263,
277, 279.
Philm us, R obert, 284.
Pickering, W ., 221.
Piru, Al., 184.
P laton, 14, 17, 100, 101, 103.
Plutarch, 122.
Poe, E. A., 5, 7, 16, 17, 18, 24.
29, 58, 87, 88, 95, 104, 123,
124, 154, 181, 193, 198, 199.
200, 206, 249, 259, 260, 264.
268.
^ o h l, Frederik, 54, 179.
Pom , Petre, 211.
Popa, M arian, 6.
Pope, A lexander, 169j 204.
Popescu, Iosif, 187, 188, 189.
Popovici, D., 185.
Pora, Eugen A., 172.
Procopiu, N ., 213.
P ropp, V. I., 55.
Pumniul, A ron, 208.
R
R adian, Sanda, 279.
Ralea, M ihai, 136.
Raspe, R u d o lf Erich, 87.
Rădulescu, Ion H eliade, 47, 181,
182, 183, 184, 185, 193, 194,
207.
R ădulescu-N iger, N ., 241, 244,
245.
Rebegea, A n a B arbara, 279, 280.
Reid, T hom as M ayne, 214.
R enard, M aurice, 8, 1C8, 164, 264,
266.
Renouvier, C harles, 76, 77.
R epp, Ed. E arl, 215.
R estif de la Bretonne, N icolas,
20, 108.
Richard-Bessier, F., 104.
R îureanu, O vidiu, 263, 280.
Robescu, C. F., 209.
R obescu-Pollux, A lex., 218.
Robida, A lbert, 44, 113, 178,
201, 216.
Robu, C ornel, 280.
R ochette, MargMerite, 67, 284.
Rogoz A drian, 6, 130, 133, 149,
218, 257, 259, 260, 261, 263,
295
 265, 268, 269, 280.
Rogoz, G eorgina V iorica, 107,
263.
R olland, Rom ain, 156.
R om an, D avid, 213, 216.
R om an, Ion, 260, 280.
Rose, Louis, 284.
Rose, Stephen, 284.
Rosny Aîne, J.-H ., 7, 19, 24, 96,
104, 127, 173, 215, 264, 266.
R osohovatski, Igor, 174, 263.
R otaru, G heorghe, 280.
R ottensteiner, Franz, 55, 147,
264.
Roux, CI., 101.
R ucăreanu, N ., 184.
R udbeck, O laf, 101.
Rum ano, M ihai T ican, 214.
S Sim ak, C liffo rd D „ 38, 51, 78,
Sadoul, Jacques, 16, 284.
Sadoveanu, Ion M arin, 263.
Sadoveanu, Mi.haii, 231, 262.
Salgari, Emilio, 23.
Sand, George, 104.
S aparin, V. S., 263.
Sălăjan, Vasile, 281.
Sărm anul K lopştok (P. M ihă-
escu), 241.
Săsărm an, G h., 162, 263,
270.
Scheck, F rank R ainer, 30.
Scheidt, Jungen vom , 166.
Scheuchzer, J. J., 101.
Schiaparelli, G . V., 126, 221.
Schileru, Eugen, 281.
Schliem ann, H einrich, 101.
296
Schopenhauer, Archur, 110.
Schw arzfeld, M., 208.
Schwonke, M artin, 22, 46, 67,
284.
Schyrl, A nton M aria, 126.
Scorobete, M iron, 263.
Scoct, W alter, 61, 204.
Seaborn, A dam , 104.
Serviss, G a rrett P., 95, 215.
Sevianu, Igor, 277.
Shakespeare, W illiam , 49, 57, 70,
72, 137, 141.
Shaw, G. B., 69.
Shelley, M ary W ollstonecraft, 19,
23, 28, 53, 96, 113, 161.
Shelley, Percy Bysshe, 19.
Shuster, Joe, 144.
Sidney, Al., 240.
Siegel, Jerry, 144.
Silverberg, R obert, 146, 174.
83, 92, 93, 113, 116, 162, 164,
259, 264, 273.
Simionescu, C hristea A,, 226.
Simionesou, I., 211, 216, 233.
Simionescu, M ircea H o ria, 281.
Sion, George, 194.
Sladek, John T., 56, 57, 146.
Smilga, V., 266.
Sm ith, E. E., 58, 61, 63, 145,
173.
269, Solmi, Sergio, 284.
Solo, 206.
Solom on, M ax, 281.
Sotiriu, M ih. C., 216.
Souvestre, Emil, 68.
Spengler, O sw ald, 27, 100.
S peranţă, A lexandru, 24, 124,
125, 217, 258.
Spinrad, N orm an, 146.
Spirescu, C leant, 239, 241, 242,
243.
Spitz, Jacques, 108, 164, 166.
Spriel, Stephen, 26.
Stahl, H ., 11, 12, 124, 125, 127,
176, 193, 208, 217, 218, 219,
230, 231, 232, 233, 254, 257.
Stapledon, O laf, 5S, 94, 150, 166.
Scarzl, R. F., 108.
Steinhardt, N ., 281.
Sternberg, Jacques, 2S4.
Stevenson, R obert Louis, 23, 160,
264.
Stover, Leon E., 285.
Streinu, V ladim ir, 277.
Strugaţki, A., 263.
Strugaţki, B., 263.
Stugren, Bogdan, 281.
Sturgeon, Theodor, 58, 108, 166,
259.
Suţu, R udolf, 183.
Suvin, D ark o , 9, 23, 26, 27, 30,
42, 66, 84, 175, 285.
Sw ift, Jo n ath an , 22, 69, 126, 194,
250.
Sw oboda, H elm ut, 87.
Symmes, John Cleves, 104, 105.
Symons, Julian, 57.
ş Ţ iolkovski, K . E., 23, 125, 263.
Şincai, G h., 193.
Şklovski, I. S., 130.
Şcefan, I. M., 218, 233, 256, 260,
263, 281.
Ştefănescu, Gh., 209.
Şurianu, O vidiu, 130, 263, 281.
T
T abarcea, C ezar, 6.
Tănăsescu, A urel, 281.
Teclu, N ., 211.
Tenn, W illiam (Philip Klass), 94.
T eopom p, 15.
T hevenin, Renee, 240.
T hiry, M arcel, 112.
Tieck, L udw ig, 153.
Tincu-V elea, N icolae, 187, 18S.
T iphaigne de la Roche, C harles
F ranţois, 104.
T oaorov, T zvetan, 52.
T oepffer, R odolphe, 104.
Tolstoi, A. N „ 102, 128, 129,
130, 135, 142, 172, 260.
T om a de A quino, 152.
Tomaşevski, Boris, 136.
T opliceanu, Al., 213.
T ovolgzi T itusz, 23.
T renev, V italii, 262.
Tuck, D onald H ., 282.
Tucker, George, 50.
T udoran, M. R., 211.
T urris, G ianfranco de, 10, 23,
264, 266.
T w ain, M ark, 18.
T yssot de P a to t, Simon, 104.
Ţ iţeica, G „ 210, 211, 218, 219.
U
Um inski, W ladislaw , 23.
U rban, A dolf, 266, 285.
297
U rm uz, 250. Vissarion, I. C., 234, 235, 236,
U rsu, G h., 13. 238, 239, 257, 258.
U rsu, N . A., 184. V întu, V ictor, 281.
V lăsceanu, V. Ionescu, 218.
V oltaire, Franţois-M arie A rouet,
V 95, 126, 172.
V olker, K laus, 152.
van H erp , Jacques, 8, 15, 18, Vries, H ugo de, 164.
19, 30, 48, 61, 100, 114, 134, V ulcan, Iosif, 195.
135, 137, 166, 285.
van V ogt, A . E., 37, 58, 135,
165, 166, 167, 174, 177, 178, W
259.
Vasiliad, Ioan, 217. W atson, B urton, 108.
Vasiliev, Iordan, 266. W atson, W illiam , 7.
Veress Z o d ân , 281. W einbaum , Stanley G ., 113, 173.
Vergilius, Polydorus, 44. Weisel, L., 152.
Verne, Jules, 8, 11, 16, 17, 19, Wells, H . G „ 8, 11, 12, 16, 17,
20, 24, 26, 29, 36, 37, 38, 19, 24, 26, 27, 29, 34, 35, 38,
42, 46, 47, 48, 49, 54, 58, 49, 50, 58, 59, 61, 68, 71, 83,
85, 89, 90, 91, 96, 97, 98, 102,
61, 76, 78, 84, 88, 89, 95,
110, 113, 114, 124, 125, 127,
102, 104, 105, 107, 123, 125,
135, 142, 145, 150, 151, 164,
135, 137, 138, 140, 141, 158,
173, 175, 178, 200, 201, 207,
178, 194, 195, 196, 197, 198, 215, 216, 217, 231, 232, 240,
199, 200, 201, 202, 203, 204, 247, 256, 259, 260, 270, 284.
205, 206, 207, 215, 216, 217, W ieger, Leon, 108.
224, 228, 229, 231, 232, 233, W ilkins, John, 87.
236, 240, 246, 259, 260, 263, W illiam son, Jack, 61, 156.
264, 265, 266, 267, 273, 279. W isniowski, Sygurd, 23.
Versins, Pierre, 10, 15, 49, 266, W ollheim, D onald A., 51, 66,
282. 93, 97, 147, 285.
W olyeff, W „ 216.
Vian, Boris, 26.
W yndham , John, 83, 92, 104,
Vianu, T udor. 218, 228, 229.
106, 128, 164, 172.
Villiers de l ’Isle-A dam , August,
conte de, 154, 155, 161, 216,
249, 253. X
Vinea, Ion, 263.
Virgil (Publius Vergilius M aro), Xeni, C., 192.
204. X enopol, A. D., 211.

298
 z Zărnescu, N arcis, 281.
Zelazny, Roger, 51, 58, 74, 98,
Z acordoneţ, A., 281. 113, 146, 148.
Z am fir, M ihai, 187. Zweig, Ştefan, 268.
Z am iatin, Evgheni, 30, 68, 70,
71, 72, 145.
 Cuprins

C u v în t înainte ................................................................................. 5

I. S.F. C A D E N U M IR E ................................................................. 7

II. S.F. CA I S T O R I E ......................................................................... 14

II I. S.F. C A D E F I N I Ţ I E ......................................................................... 25

IV . SIL O G ISM U L S.F.....................................................................................33

V. SISTE M U L D E R E L A Ţ I I.................................................................40
1. R elaţia ştiinţă — S.F..................................................................40
2. R elaţia fantastic — S.F......................................................... 50
3. R elaţia basm — S.F................................................................. 54

V I. SP E C IIL E ......................................................................................... 61
1. O pera s p a ţ i a l ă .........................................................................61
2. C o n t r a - u t o p i a .........................................................................66
3. Fantezia e r o i c ă ......................................................................... 72
4. U cronia, ficţiunea p o l i t i c ă .................................................76
5. Rom anul p oliţist ................................................................. 77

V II. TEM ELE ......................................................................................... 83

1. C ălătoria i n t e r p l a n e t a r ă .........................................................85
2.Războiul lum ilor, i n v a z i a ..................................................89
3. Sfîrşitul lumii, catastrofa, rom anul post-atom ic . . 95
4. A tlan tid a, lumile a s c u n s e .................................................ICO
5. Universul paralel, „micro-megas” .........................................107
6. C ălăto ria în tim p, chirurgia tem porală . . . . 113

V III. „P L A N E T E L E " C L A S I C E ................................................................. 121

1. Luna ......................................................................................... 122
2. M a r t e ......................................................................................... 125
3. V e n u s ......................................................................................... 130

301
 IX . P E R S O N A JE L E T E M A T IC E ........................................................ 134
1. S a v a n t e i .........................................................................................137
2. G eniul r ă u .................................................................................141
3. Polem ica personajului : super-eroul/sub-eroul . . . 144
4. H om o f u t u r u s .........................................................................149
5. R o b o ţ i ......................................................................................... 151
6. A n d r o i z i ......................................................................................... 161
7. M u t a n ţ i ......................................................................................... 164
8. E x t r a t e r e ş t r i .................................................................................167

X . O B IE C T E L E S. F ......................................................................................176

X I. S. F. IN R O M Â N I A ......................................................................... 181
1. î n c e p u t u r i l e ................................................................................. 181
2. Prim ele t r a d u c e r i ......................................................................... 193
3. T e o r e t i c i e n i i ................................................................................. 201
4. Revistele de p o p u l a r i z a r e .........................................................208
5. P i o n i e r i i ......................................................................................... 217
6. Basmul S.F. ......................................................................... 234
7. Deceniul p a t r u ......................................................................... 239
8. D u p ă 1950 ................................................................................. 256

X II. C O N D IŢ IA L IT E R A T U R II S.F................................ ........ 272

X I II. B IB L IO G R A FIE S P E C I A L A ....................................................... 276

X IV . B IB L IO G R A FIE G E N E R A L A ...................................................... 282

X V . IN D IC E D E A U T O R I ................................................................. 287
 Lector: SANDA ANGHELESCU
Tehnoredactor: NICOLAE ŞERBĂNESCU
B un de tip a r: 5.I I I . 1980. Coli tipar: 79.
T iparul executat sub com anda
nr. 723 la
în tre p rin d ere a poligrafică
„13 D ecem brie 1918“,
str. G rigore A lexandrescu nr. 89—97
B ucureşti,
Republica Socialistă Rom ânia
 „Reprezentînd mai întîi o mi­
noritate contestată, cu o psiho-‘
logie de sectă discriminată şi
de ghetou, silită să se afirme
împotriva criticii, ca orice ino­
vaţie
* sau mişcare
* literară nouă,J
literatura S.F. şi-a descoperit
în ultimii ani personalitatea
istorică şi a început să atragă
atenţia specialiştilor, transfor-
mîndu-se în obiect de studiu.
Se poate spune, de aceea, că
indiferent de numărul autori­
lor, al revistelor de speciali­
tate şi al editurilor, indiferent
de eforturile pe care le face
prin ea însăşi, pentru a deveni
o literatură matură, orice S.F.
trebuie să îndeplinească două
conditiuni:
*
1. Să devină conştient de pro­
pria lui tradiţie.
2. Să pătrundă în conştiinţa
criticii şi a istoriei generale
a unei literaturi.“
FLORIN MANOLESCU