PSIHOLIGIE GENERALĂ SI MEDICALĂ

Prof. LUNCAȘI ECATERINA TEODORA

 STIMULAREA SI ENERGIZAREA COMPORTAMENTULUI

I. AFECTIVITATEA
Datorită dezvoltării cercetăriilor in domeniul psihologiei in societatea
contemporană,afectivitatea a dobândit statutul de aspect fundamental al personalității fiind
rezonanța subiectivă,generală a individului,intim si relațională trăită,ca reacție la schimbările
de tot felul din mediul extern sau intern. Procesele emoționale reflecta starea omului, atitudini
întâmplări, evenimente care produc bucurie ,entuziasm, plăcere sau frică.
Prin afectivitate se înțeleg 3 realitati distincte:
 reacții affective (emoții precum frica,mania,bucuria,tristețea)
 stările affective (plăcere,neplăcere,remușcare,invidie,gelozie)
 atitudinile affective (de factura sentimentelor,iubire,îndoială,recunoștiință,admiratie)

Proprietățile fenomenelor afective:

 durata
 intensitatea
 polaritatea
 aspectul stenic sau astenic
 expresivitatea
Procesele afective primare: au un caracter elementar, spontan sunt slab organizate, mai puțin
eleborate cultural, au un caracter instinctiv și sunt mai aproape de biologic (ca la animale).
Acestea scapă controlului conștient, rațional, sunt declanșate spontan, biologic (durerea si
plăcerea senzorială, confortul, proveniența organica: foamea, setea, oboseala precum și trăirile
impulsive, violente,furia, mânia, frica, groaza)
Procesele afective complexe au un mare grad de conștentizare și intelectualizare, de natura
emoțiilor curente de bucurie, amărăciune, legate de actvitatea omului sau de viața de famile.
Acestea sunt emoții de scurta durata, care pot fi provicate intenționat, evocate sau anticipate.
Procesele afective superioare sunt legate de personalitatea omului și se exprima prin atitudini
afective, cum sunt sentimentele. Acestea spre deosebire de emotii sunt mai stabile și durabile.
Exista 3 categorii de sentimente:
 intelectuale -curiozitatea epistemica
 morale -frumusetea vieții morale, patriotismul,pasiuni
 estetice -plăcerea,satisfacția de a cunoaste frumosul din natură,în artă și
societate.
Emoțiile sunt stări afective de scurta durată,cu un caracter situativ,care pot fi declanșate de o
împrejurare reală sau imaginară.
Sentimentele reflectă relații mai stabile și mai complexe (decât emoțiile)dintre om si mediul
înconjurător.Ele se deosebesc de emoții și de simplele dorințe prin amploarea și extensiunea
lor.Acestea sunt trans-situaționale,persistă în preajma și-n absența obiectului principal.
(ex.sentimentul iubirii ,nu se exprimă numai in prezența persoanei iubite,ci persistă prin
amintiri,scrisori).
Pasiunile sunt asemănătoare sentimentelor, prin complexitatea si stabilitatea lor dar implică un
impuls mai puternic spre activitate, sunt stări afective intense, de aceea este important sa se puna
accent pe orientarea pasiunii spre o activitate pozitivă, de progres.
Dispozițiile sunt stări afective mai generale, care colorează, pt câtva timp, întreaga conduită și
activitate a omului (ex.când cineva e prost dispus vede numai aspectele neplăcute ale existenței).
Cauze interne (oboseala,proasta funcționare a organelor interne/o sănătate înfloritoare
Cauze externe ( existența unor conflicte/aprecierile pozitive facute de o persoana importantă.

Afectele sunt izbucniri deosebit de puternice, de scurta durată, precum furia, groaza sau uimirea.
Furia- accesul de furie se manifesta prin înroșirea feței,vene îngroșate,puls
accelerat,agitație,gesticulare,ton ridicat al vocii.
Disperarea-poate fi cauzată de moartea unei persoane apropiate,calamității(inundații,pierderea
locuinței) și se manifestă prin fața palidă,colțurile gurii lasate in jos,cute pe frunte, privire
ștearsa, inexpresivă, ritm al inimii încetinit, suspine, tremurul vocii sau al corpului.
Uimirea- se manifestă sub forma unei bucurii explozive, care survine pe neașteptate, la aflarea
unei vești sau la producerea unui eveniment dorit, așteptat.