Motoare termice

Motoarele termice sunt motoarele ce consuma un combustibil (benzina,

motorina, alcool, etc) si transforma caldura dezvoltata in lucru mecanic.
Scurt istoric
Inca din veacul al
doilea i.e.n. Heron din
Alexandria cunostea
forta de expansiune a
vaporilor si a construit
chiar o turbina cu
reactie. Inventia lui a
cazut uitare datorita
faptului ca relatiile de
productie nu erau
favorabile unei aplicatii
mai largi in practica.
Abia in 1707
Demis Papiu
reactualizeaza
problema si
construieste o masina
cu vapori pe care o
instaleaza pe o corabie.
Principiul de
functionare era urmatorul: apa fierbea intr-un cazan inchis si vaporii treceau intr-un
cilindru care impingea un piston; miscarea alternativa a psitonului era comandata
manual prin deschiderea si inchiderea unor robinete.
Mai tarziu, in anul 1765, scotianul James Watt perfectioneaza masina cu
vapori, dandu-I forma definitiva sub care functioneaza si astazi.
De-alungul timpului turbinele cu vapori s-au dezvoltat foarte mult,
extinzandu-se pe o scara tot mai larga. Vaporii de abur au o masa specifica mult mai
mica decat a apei si de aceea trebuie sa intre in paletele turbinei cu o viteza mult mai
mare. Aceasta viteza ajunge uneori la 1 km/s iar presiunea la 200 at.
Motoarele cu ardere interna sunt motoarele termice de cea mai larga
raspndire. Ele au inceput sa evolueze mult mai tarziu datorita temperaturilor
dezvoltate (cca 2000 °C) in corpul motorului. Din acest motiv dezvoltarea lor a avut
loc odata cu dezvoltarea metalurgiei care a ajuns sa produca oteluri si aliaje
suficient de rezistente. Avantajul acestora fata de turbinele cu abur este in principal
ca au gabarite mult mai reduse si pot fi puse in functine imediat. Astazi se
construiestc asemenea masini cu puteri de 2500 CP la o greutate de numai 500g/CP.
 O alta masina termica este motorul Diesel. El a aparut la inceputul anului 1900
in Germania si a fost inventat de Rudolf Diesel. La aceste
motoare aerul este comprimat rapid in cilindru pana la
25-30 at. Aceasta comprimare ridica temperatura pana
la 7-800 °C, producand astfel aprinderea
combustibilului sub forma de mici picaturi produse de
un vaporizator. Motorul Diesel este mult mai robust
decat motoarele cu explozie si are avantajul ca foloseste
combustibil ieftin: motorina, titei sau chiar praf de
carbune.
Se fabrica pe scara larga in industrie, pe locomotive,
automobile, autocamioane. In prezent puterea
dezvoltata de aceste motoare poate ajunge pana la 20
000 CP.

Motorul diesel
Motorul diesel este un motor cu ardere internă
în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii
ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii,
și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi
bujia în cazul motorului cu aprindere prin scâ nteie.
Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.
Numele motorului a fost dat după inginerul
german Rudolf Diesel la sugestia soției sale, Martha
Diesel, care în 1895 îl sfă tuiește cu: Nenn ihn doch
einfach Dieselmotor! („numește-l pur și simplu motor
Diesel!”), ușurînd astfel lui Diesel că utarea după
denumirea motorului, pe care l-a inventat în 1892 și l-a patentat pe 23 februarie
1893. Intenția lui Diesel a fost ca motorul să u să utilizeze o gamă largă de
combustibili, inclusiv praful de că rbune. Diesel și-a prezentat invenția funcționâ nd
în 1900 la Expoziția Universală (World's Fair) avâ nd drept combustibil ulei de alune.
Cum funcționează motorul diesel
Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind
metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în
cilindri și este comprimat de că tre piston pâ nă la un raport de 25:1, mai ridicat
decâ t cel al motoarelor cu aprindere
prin scâ nteie. Spre sfâ rșitul cursei de
comprimare motorina (combustibilul)
este pulverizată în camera de ardere
cu ajutorul unui injector. Motorina se
aprinde la contactul cu aerul deja
încă lzit prin comprimare pâ nă la o
temperatura de circa 700-900 °C.
Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii,
care acționează pistonul. În
continuare, ca la motoarele obișnuite,
biela transmite forța pistonului că tre
arborele cotit, transformâ nd mișcarea
liniară în mișcare de rotație. Aspirarea
aerului în cilindri se face prin
intermediul supapelor, dispuse la
capul cilindrilor. Pentru mă rirea
puterii, majoritatea motoarelor diesel
moderne sunt supraalimentate cu
scopul de a mă ri cantitatea de aer
introdusă în cilindri. Folosirea unui
ră citor intermediar pentru aerul introdus în
cilindri crește densitatea aerului și conduce la un
randament mai bun.

Motoare cu aburi
Motorul cu abur este un motor termic
cu ardere externă , care transformă energia
termică a aburului în lucru mecanic. Aburul
sub presiune este produs într-un generator
de abur prin fierbere și se destinde într-un
agregat cu cilindri, în care expansiunea
aburului produce lucru mecanic prin
deplasarea liniară a unui piston, mișcare care
de cele mai multe ori este transformată în
mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism
bielă -manivelă . Că ldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui
combustibil sau prin fisiune nucleară .
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul
Revoluției industriale pâ nă în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la
acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice, mașinilor
din fabrici, utilajelor pentru construcții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit
în majoritatea acestor aplicații de motorul cu ardere internă și de cel electric.
Istoria motorului cu abur
Prima mașină cu aburi a fost inventată în secolul I e.n. de că tre inginerul grec
Heron din Alexandria. O sferă goală pe dină untru era pivotată pe două tuburi prin
care trecea aburul dintr-un mic fierbă tor. Aburul umplea sfera și ieșea prin țevi
dispuse în pă rți opuse ale acesteia. Jeturile de abur care țîșneau determinau sfera să
se rotească . Totuși, în ciuda faptului că era o invenție interesantă , mașina nu servea
unui scop util.
Primul om care a avut ideea de a transforma pompa cu piston în mașină
termică , a fost francezul Denis Papin în anul 1679. Din pă cate nu a putut să o pună în
practică din lipsă de fonduri.
El a murit în să ră cie, în 1714.
Primul motor cu abur a fost
proiectat în 1698 de Thomas
Savery, un inginer englez.
Acest motor era conceput să
pompeze apa din mine, dar
singura lui întrebuințare a
fost să pompeze apa în casele
înalte din Londra.
Primul motor
performant a fost construit în
1712 de inginerul Thomas
Newcomen, din Cornwall.
Acest motor avea un braț
mare care pompa apa cu o
frecvență de 16 mișcă ri de du-te-vino pe minut. În 1776, James Watt, un constructor
scoțian de mecanisme, a adus înbună tă țiri motorului lui Newcomen.
Nicolas Cugnot a fost primul care, în 1769, a folosit motorul cu abur la un
vehicul. Acest vehicul putea transporta 4 persoane, dar a fost folosit la transportul
armamentului greu. Viteza maximă care a fost atinsă cu acest vehicul a fost de 5
km/h.