Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București – d.

7 septembrie 1993, București) a fost un

membru corespondent al Academiei Române[1], director de reviste[2], jurnalist, pamfletar,
polemist, publicist, romancier, scenarist și deputat român, laureat al premiului Herder.
Personaj controversat, datorită legăturilor sale cu regimul comunist, acuzațiilor de plagiat și
antisemitism.[3][4]

Biografie Modificare
Fiul scriitorului și jurnalistului Nicolae Crevedia,[5][6] Eugen Barbu a terminat Facultatea de
Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la
aceeași Universitate. După perioada studiilor a lucrat ca jurnalist pentru presa de stânga,[7]
fiind parte a aparatului de cenzură comunist.[8]

În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul, timp în care au fost
atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul
momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea
revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.[9] În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant
al CC al PCR. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională.[10] Din
1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămîna.[11]

Se implică în atacuri verbale, deseori având un ton „obscen”,[12] împotriva intelectualilor ce

au fugit din România comunistă și a scriitorilor ce erau critici față de regimul comunist.[13]

A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare.

A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare,
pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996. După decesul său
din 1993, Eugen Barbu a fost înlocuit de către deputatul Ion Duțu.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu.[14]

Opera literară Modificare

A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și
apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba).[15] A scris apoi romanele Groapa,
Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (volum ce a fost însoțit de mai multe
volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A
fost laureat al premiului Herder.

A lăsat și un Jurnal.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria
filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III

(1978).[15][16][17]

Opere publicate Modificare